Materia sau Răul
reprezintă ultimul termen al procesiei, adică al derivării
ipostazelor una din cealaltă si care îşi are sursa în Unu sau Bine.
Convingerea lui Plotin
releva ca:
De vreme ce nu există
numai Binele, este necesar ca prin derivare de la El, sau dacă
se vrea, prin continua coborâre, diminuare şi îndepărtare[de El], să existe termenul
ultim, după care nu mai poate apărea nimic; acesta este Răul . Prin necesitate
există un termen posterior Binelui; în consecinţă, există şi ultimul termen [al
seriei].Acesta e Materia care nu mai posedă nimic din Bine.
Iată necesitatea Răului.
După logica lui Plotin,
Unul nu gândeşte, find dincolo de gândire ;pentru el, Intelectul este Fiinţa,
Esenţa,Forma, Viaţa. Unul ar trebui să aibă mai
multă Fiinţă, Esenţă, etc. decât Intelectul. Cu toate astea, el este,
în fapt, „dincolo de Fiinţă, Esenţă, Formă, Viaţă, etc.“. Pe de altă
parte, Unul conţine mai multă unitate decât Intelectul, care seamănă cu el -
Binele sau Unul- , fără a fi Binele,
find doar “ forma Binelui “
Plotin enunţă destul de
des şi în diferite moduri teza că efectul are mai multe proprietăţi decât
cauza. Una dintre formulările cele mai clare ale acesteia o întîlnim în:
„Răspund că nu este necesar ca cineva să aibă lucrul pe care îl dă, ci trebuie
în asemenea cazuri să-l considerăm pe dăruitor superior, iar pe cel
dăruit – inferior dăruitorului. În acest fel este generarea în “cele-ce-sunt”. “
Apoi, explică: „Dacă, deci, există viaţă în acesta [Intelect],
dăruitorul a dat, desigur, viaţa, dar el este mai frumos şi mai vrednic decât
viaţa. Avea,aşadar, [Intelectul] viaţă şi nu avea nevoie de cineva variat care
să i-o dea. Iar viaţa era o urmă a Aceluia, nu era însă [ viaţa]Aceluia“
Pentru a explica
paradoxul provenienţei multiplicităţii din Unu, el spune:
În ce fel a dat Unul
lucrurile pe care nu le are? Dar dacă le-ar fi avut, nu ar fi fost simplu.
Însă, dacă nu le are, în ce fel provine multiplicitatea din el? [...] trebuie
răspuns că ceea ce provine din Acela, nu va f
identic cu Acela. Dar, dacă produsul nu e nici identic, nici mai bun decât el
[...] trebuie să-i fe inferior. Dar cine este inferior Unului? Cel care nu
e Unul; deci multiplul.
Prin urmare, dacă nu e
necesar ca cel care dă să aibă ceea ce dă, e posibil să dea ceea ce nu are. Aici „a da“ înseamnă „a cauza“,
a „produce“.Unul (Binele) poate produce gândirea, viaţa, finţa,
multiplicitatea, deşi el nu le are, ci e superior acestora. Altfel spus, cauza
poate produce ceea ce ea nu este, pentru că, fiind superioară efectului, ea
este şi mai simplă decât acesta.Or, în virtutea raţionamentului, e
posibil ca Binele să producă în ultimă instanţă Răul şi, în acelaşi timp, el să
nu fie rău, dacă, în calitate de cauză superioară, el poate da ceea ce nu
are şi nu este.
In virtutea coerenţei sistemului lui Plotin se poate
explica paradoxul Răului şi transcendenţa Unului –Binele. Aşadar, dacă Răul poate
fi creat de Bine, fără ca acesta de pe urmă să devină rău, va fi necesar să
existe Răul. „Prin necesitate însă există un termen posterior Binelui; în
consecinţă, există şi ultimul termen [al seriei]“. Acest termen e ultim
, findcă el nu mai deţine nici u fel de asemănare
cu primul termen, find alteritatea absolută şi lipsa absolută de
unitate.
E imposibil să mai
existe un alt termen după el, deoarece acesta, find încă şi mai departe de
Unu, ar trebui să fe încă şi mai puţin unifcat decât termenul precedent, despre
care însă s-a acceptat că e caracterizat prin lipsa absolută de unitate. Dacă există
cu necesitate un termen posterior Binelui – altminteri nu ar exista
decât Unul – trebuie să existe şi ultimul termen al
seriei. Răul sau Materia sunt, aşadar, posibile, iar apoi, dat find că mai
există şi altceva în afară de Unul, ele sunt şi necesare.
Din cele presentate, se
pare ca Logica lui Plotin se sustine destul de mult.
Materia sau Răul
formează „ultimul termen“ al procesiei începute cu Unul, ultimul termen
care e inevitabil să existe, odată ce există un prim succesor al Unului.
Nessun commento:
Posta un commento