domenica 29 dicembre 2013

Reprezentarea lui Phanes in opera lui Jung



Phanes este Zeul care se ridica stralucind din ape; e descris de Jung ca o pasare de aur…

“Si tu, in a ta opera de inaltare, porti mortii pentru a-ti gasi desavarsirea”
La care Jung raspunde: “Adevarata istorie a lumii presupune incarnarea progresiva a divinitatii.”

Phanes – Domnul Nou-poate fi reprezentat prin imaginea astrologica a Soarelui.


In teogonia orfica, Eter si Chaos-ul s-au nascut din Chronos. Acesta a depus un ou in Eter, care s-a spart in doua si astfel apare Phanes, primul dintre zei: “el e imaginat ca un zeu de o frumusete rapitoare, aspectul sau fiind redat de o lumina orbitoare cu aripi de aur pe spate, 4 ochi, iar diverse animale iau forma mai multor chipuri” (William Guthrie)

Fanes e tatal lui Eros.
Caracteristicile lui Fanes trimit la zeul indian al iubirii, Kama, ce apare si drept un principiu cosmogonic.
“cele patru vanturi se grabeau spre vasul cel pretios. Zeii celor patru zari ai cerului sustineau rotunjimea sa, iar cele doua mame si cei doi tati tin de paza; focul din Nord arde la gura sa de varsare, sarpele din Sud inconjoara partea de jos, spiritul din Est tine unul din soldurile sale, iar spiritul din Vest pe celalalt.

Inima Domnului se afla in om. Unu si cei multi. O cale ce te conduce peste munti, vai, o stea deasupra oceanului ce te ghideaza spre tine si mereu inaintea ta.
Cel ce e perfect e simplu, singur si in armonie. De aceea el cauta diversitatea, comuniunea si discordanta. Prin diversitate, comuniune si conflictualitate el avanseaza spre simplicitate, singuratate si armonie
Cat e de dulce/ si amar! gustul sau/  Sub  e slab/  deasupra e slab/Dublu se facu/ forma lui Unu/ Nord , ridica-te si pleaca/ Vest retrage-te/ la locul tau/ Est extinde-te/ Sud linisteste-te/ Vanturile din mijloc/ topesc/ semnul crucii” Isac Cary Anscient fragments


domenica 22 dicembre 2013

“A FI IMPREUNA” C.G. JUNG despre Noua religie


Noua religie se exprima doar printr-o transformare la nivelul relatiilor umane, care nu pot fi substituite nici de cele mai profunde cunostinte. Asadar, o religie nu se fondeaza doar pe cunostinte, ci si , sub aspect vizibil, pe o anumita ordine la nivelul conditiilor existentei umane.
Dialog- CARTEA ROSIE:
 “Deci nu te astepta de la mine la alte cunostinte. In virtutea revelatiei pe care ai avut-o , acum cunosti totul a ceea ce e de stiut , dar inca nu traiesti totul a ceea ce e de trait.”
 Jung: “Pot sa inteleg si accepta. Totusi nu mi-e clar inca cum se poate transforma cunoasterea in viata. Aici trebuie sa ma instruiesti.”
La care anima – partea feminina a sufletului - raspunse: “Despre asta nu e mult de spus. Nu este ceva asa de rational asa cum esti inclinat sa gandesti. Viata este simbolica. Nu e individ care poate sa existe fara relatii individuale si pe aceasta punem fundamentele Bisericii. Pe relatiile individului se bazeaza forma Bisericii invizibile. Casatoriti haosul cu ceea ce este in ordine si veti da nastere la copilul divin, la sensul superior care e dincolo de sens si contrasens.”
“Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el”( I Ioan 4.16) 
Anima mea este sensul meu superior, imaginea mea divina, nu Dumnezeu Insusi. Dumnezeu se reveleaza in sensul superior al comunitatii oamenilor.
Va veni timpul manturirii, a coborarii porumbelului – Sf. Duh - , al focului si al salvarii eterne. Atunci nu vor mai fi eroi , nici nimeni care i-ar putea imita. Incepand din acea vreme orice imitatie va fi blestemata. Noul Dumnezeu rade de imitatie si de prozeletism- habotnicie. Nu e nevoie nici de cei ce rostesc rugaciuni ca papagalii, nici de un urmas de discipol. Constrange omul sa treaca prin sine insusi. Dumnezeu e Cel ce se urmareste pe Sine prin Om, e adeptul Sinelui prin om. El imita pe Sine Insusi. Calatoria in infern care apare in cele 3 zile de la moarte, reprezinta inocularea valoriii disparute a inconstientului, unde invingand puterea tenebrelor, se instituie o noua ordine si de unde se ridica pana in inalturile cerului, adica pana la suprema claritudine a constiintei.
Cand imbratisezi Sinele tau, ti se pare ca lumea a devenit rece si goala.In acest gol se transfera Domnul ce va sa vie. Cand te gasesti in singuratate si tot spatiul din jurul tau  a devenit rece si de necuprins, te-ai indepartat de oameni si totusi ai ajuns in apropierea lor asa cum nu ai mai fost. Dorinta ta egoista te-a condus doar in aparenta langa fiinta umana, ea te-a luat de fapt de langa ea, dar in final vei ajunge la tine insuti, la acele experiente care inainte erau  prea distante si de tine si de Altul. Acum cand te gasesti in singuratate, Dumnezeul tau te conduce la Dumnezeul celuilalt  si in acest fel la adevarata apropiere: la a fi aproape de Sine si de Altul. Cand esti in tine insuti devi constient de non-puterea ta ; vei vedea cat de putin esti capabil sa imiti eroul si sa fii tu insuti un erou. Atunci nu-i vei mai constrange deloc pe ceilalti sa devina eroi; ei sufera sa nu poata exact ca tine. Non-puterea vrea sa traiasca; ea insasi e cea care ii va detrona pe zeii vostri


Fie ca toate visele pe care le fauriti in aceste zile magice de Sarbatoare sa se implinesca si drumul strabatut pentru realizarea lor sa va aduca bucuri!CRACIUN FERICIT!

mercoledì 18 dicembre 2013

Spiritul acestui timp si spiritul din profund


Iubirea si pregandul exista de-a pururea…spiritul din profund exprima marele spirit.
In mare toti tanjesc dupa spiritul acestui timp, cel ce gandeste si doreste.

Dumnezeu uneste contrariile: uneste iubirea si pregandul si le tine in mainile sale. Spiritul din profund cheama spre acest fapt de unime. Cel ce le vrea pe amandoua devine (parte din) Dumnezeu. Daca faci asta “Dumnezeu naste” si ia cunostinta de vointa oamenilor … Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana la exprimarea dorintei... Daca le vei vrea pe amandoua naste in tine conflictul in “a voi”,a  voi iubirea si a voi pregandul. Vei vedea ca nu le poti avea pe amandoua in acelasi timp. In acest fel  Dumnezeu va lua in mainile sale vointa divina cu mainile unui copil a carui vointa e simpla; astfel se va depasi fractura. Marele spirit e spiritul din profund, nu e cel al acestui timp.
In mister omul devine ambele principii : leul si sarpele.
Prin autosacificiu placerea mea se transforma si transcende spre principiul sau superior. Iubirea vede , placerea e in schimb oarba. Ambele principii sunt unite in simbolul flacarii. Principiile se dezbraca de forma lor umana .“Am vrut autosacrificiul lui Hristos in mine insusmi.” Placerea vrea intotdeauna ceea ce e in apropiere si se indreapta spre tentatii prin multiplicitate , mergand de la una la alta , fara destinatie, mereu in cautare si fara o satisfactie anume. Iubirea vrea ce e mai distant , mai bun si mai satisfacator. 
Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, ca e una cu totul – Rabindranath Tagore
"Viata este suferinta, viata este spaima si omul e nefericit. Acum totul nu-i decat suferinta si frica. Asa este construita acum lumea. Acum omul tine la viata pentru ca tine la suferinta si la frica. Acum viata i se infatiseaza omului in chip de suferinta si frica, aici e toata minciuna. Astazi, omul nu este inca un om adevarat. Va veni un om nou, fericit si mandru, omul care ii va fi absolut indiferent daca va trai sau nu. Acesta va fi omul nou. Cine va invinge suferinta si frica, acela va deveni el insusi "Dumnezeu". Iar celalalt "Dumnezeu" nu va mai exista.
-Prin urmare, celalalt Dumnezeu exista dupa parerea dumitale?
-Nu exista, dar e prezent. In piatra nu exista suferinta, dar in frica de piatra exista. Dumnezeu este suferinta fricii de moarte. Cine va invinge suferinta si frica va deveni el insusi (parte din) Dumnezeu. Atunci va veni o viata noua, va fi un om nou. Atunci istoria se va imparti in doua: de la gorila la distrugerea dumnezeirii si de la distrugerea dumnezeirii pana la transformarea fizica a Pamantului si a omului. Omul va deveni (parte din) "Dumnezeu" si se va transforma fiziceste. Si lumea se va transforma si interesele se vor transforma, si conceptiile si sentimentele."
                                                                                        F. Dostoievski – Demonii

martedì 10 dicembre 2013

Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin


 Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

Tu nu devii Dumnezeu sau divin in aceasta lume, ci mai degraba e Dumnezeu cel ce devine uman. El se manifesta in tine si prin tine ca un copil.
Confesati-va dorintele vostre cele mai vii, ceea ce doriti pentru voi insiva; atunci veti satisface placerea voastra si veti alimenta pregandul vostru.
Daca renunti la Sinele tau, il vei trai in Altul; in acest fel vei fi egoist fata de celalalt si il vei minti , insela. Toti cred ca o astfel de viata ar fi posibila, dar e doar o imitatie specifica maimutei . crezand in dorintele tale de maimuta vei contamina si pe altii; asa vei deveni o maimuta nu numai tu, ci vei contribui sa devina si altii. Copiindu-va unii pe ceilalti veti trai in functie de asteptarile  mediei; astfel fu creata o imagine: cea a eroului. Pentru asta eroul a fost asasinat , pentru ca toti il imitau precum maimutele. Stii de ce nu reusesti sa te eliberezi de latura ta de maimuta? Din frica de a nu ramane singur si de a pierii.
A trai sine insusi e o datorie fata de sine. Nu poti sa spui totusi niciodata ca a trai astfel e o placere; nu va fi o bucurie, ci o indelunga suferinta, deoarece trebuie sa te faci creator de sine insuti. Daca vrei sa te creezi, nu vei incepe desigur de la laturile majore si prea inalte, ci de la cele mai joase si infime. De aceea spune ce te dezgusta. Unind curentii vietii nu e bucurie ci durere deoarece e violenta contra violenta , este vina si distruge tot ce e sacru.
Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana cand iti vei exprima vointa. Daca le vei vrea pe amandoua, se dezvolta in tine conflictul intre a voi iubire si a voi pregandul. Vei vedea ca nu poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. In acest moment se va naste Dumnezeu si el va lua in mainile sale Vointa divina, cu mainile unui copil in care vointa e simpla si depaseste fractura.
Daca in mine se uneste pregandirea si placerea se naste un al treilea principiu: Fiul divin, care este sensul superior, simbolul, trecerea la o noua creatura. Nu voi deveni eu sensul superior sau simbolul, ci va fi simbolul cel ce se va naste in mine, in sensul in care acesta isi mentine substanta, iar eu pe a mea.
Matei 16.19 “Eu iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.”
Cu o cheie inchid trecutul, cu o alta deschid viitorul. Simbolul devine domnul meu si suveranul infailibil. Va reintari regnul sau si se va transmuta intr-o imagine rigida si enigmatica, al carei semnificat e in intregime dus spre interior si a carei placere  iradiaza spre exterior  ca un foc inflacarat precum un Buddha inconjurat de flacari.
Eu trebuie sa ingadui in intregime devenirea lui Dumnezeu, in special, fara sa-l pot considera distinct de mine. In momentul in care eu imbratisez ideea si o reprezint in modul lui Buddha, placerea mea e precum zeita indiana Kali, deoarece e cealalta latura a lui Buddha. Kali e in schimb Salome si Salome e in sufletul meu. Multumita acestei intentii ale mele, asemanatoare celei lui Buddha , voi reintra in intregime in mine insumi. Atunci apare si transformarea…
Imbinarea intre pregand si placere duce la nasterea lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu in mine vroia sa se faca Om; am tinut cont de asta, L-am onorat si m-am lasat in Voia Lui. Cand Dumnezeu prindea forma in mine , am gandit ca ar fi o parte din Sinele meu. Gandurile mele nu sunt sinele meu, dar sunt exact ca si aspectele vietii – moarte si viata. In masura in care am libertatea in viata, am si libertate in gandurile mele. Libertatea e relativa.
Asa cum gandul meu e fiul pregandului, placerea mea e creatura iubirii, Mamei lui Dumnezeu, inocenta si capabila de a concepe. Pe langa Hristos, Maria a dat nastere lui Salome. De aceea in Evanghelia egiptenilor, Hristos zice lui Salome: “ Mananca orice iarba , dar nu di cea amara.” Si cand Salome vrea sa stie, Hristos ii spune: “cand veti rupe haina rusinii si cand cei doi vor fi unu si masculinul cu femininul, (nu va fi) nici masculin nici feminin. ”
In evanghelia egiptenilor , intr-un dialg intre Hristos si Salome, Iisus afirma ca a venit sa anuleze opera feminina, placerea, nasterea si decaderea. La intrebarea lui Salome cat timp va mai dura moartea, Hristos ii raspunde: “Pana cand femeile vor procrea …copii”
Pregandul este elementul ce genereaza , iubirea e cea care-l primeste. Amandoua sunt dincolo de aceasta lume. Aici sunt intelectul si placerea, restul e doar presupuneri…
“Imaginea unei nopti racoroase si instelate, cu o intinsa bolta cereasca imi deschide ochii spre infinitatea lumii interioare, unde eu, om al dorintelor, inca sesisez vremea prea friguroasa. Nu pot atrage spre mine stelele, pot doar sa le privesc. De aceea in cea mai mare dorinta a mea apare acea lumina friguroasa si nocturna”
Aceste cuvinte ale lui Jung trimit cat se poate de evident la opera eminesciana, “Luceafarul”, unde Hyperion , demiurgul , reflecta prin aceasi privire catre lume. “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt. Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt. Nemuritor şi rece. “ - Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el, cu o melancolie impersonală, își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei.

Iubirea si pregandul se gasesc intr-un unic si acelasi loc. Iubirea nu poate exista fara pregand , nici pregandul fara iubire.

 Omul intotdeauna e prea prezent in unul sau celalalt principiu. Noi suntem numiti crestini prin prisma faptului ca suntem imitatori ai lui Hristos. Sa fim intr-adevar urmasi ai lui Hristos, semnifica sa devenim noi insine Hristosi.
Nu poti invata dintr-o descriere, nu poti nici macar s-o doresti. Tu nu trebuie sa inveti calea mea. Calea mea conduce la mine, nu la tine. JUNG


venerdì 29 novembre 2013

Intre “orbire si paralizie”

Intre “orbire si paralizie”

Lupta lui Iacov cu ingerul/ Geneza 32. 24-29

24.
Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25.
Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26.
Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27.
Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
28.
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
29.
Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
30.
Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "

Nu pot ajunge la puterea orbitoare a soarelui, asa cum, el, Puternicul nu poate ajunge in burta regeneranta a obscuritatii.pare ca mie imi este negata puterea si Lui renasterea, dar eu fug de orbirea ce o are puterea , iar el fuge de moartea ce rezida in anulare. Speranta mea in plinatatea luminii se rasfrange, asa cum se dezintegreaza dorinta lui pentru o viata fara limite. L-am doborat pe cel mai puternic, asa cum Dumnezeu s-a coborat spre ce e muritor.
Orbul trebuie sa fie paralizat pentru a nu ajunge in abis, paralizatul trebuie sa fie orb pentru a nu privi  cu dorinta si dispret lucrurile pe care nu le poate atinge. Suntem amandoi constienti de impotenta lor profunda, in modul de a ne intoarce, de a onora focul sacru, umbrele ce se perinda pe langa foc si cuvintele ce falfaie in jurul flacarii.
Trebuie sa strabati doar jumatatea drumului, cealalta jumatate o va strabate el…

Flacara ce se aprinde in inalt este cararea de mijloc ce-si scurge lumina intre uman si divin

venerdì 22 novembre 2013

Cutreierand … nutrind la Rasarit


Pielea mea ca de cameleon se cutremura de frig. Am cunoscut cameleonul si nu mai vreau sa ma tarasc pe pamant, sa schimb culoarea sau sa renasc, ci vreau sa exist doar in virtutea fortelor mele, ca soarele ce ofera lumina si nu o absoarbe. Aceasta atitudine tine de pamant. Imi amintesc de natura mea solara si tind sa ma grabesc spre rasaritul meu, dar ma impiedica franturi din idealurile mele. Nici binele si nici raul nu vor mai fi stapanii mei. Ii dau la o parte si imi continui drumul ce ma poarta spre Orient. In spatele meu raman fortele contradictorii care de-a lungul timpului s-au interpus intre mine si mine insumi. Ele imi zic: in confruntarea cu oamenii , trebuie sa fi asta sau asta. Imi fac presiune si vor sa-mi atribui o culoare.
De-acuma sunt complet singur.Nimeni nu va mai putea face ceva pentru mine, nici macar ceva marunt. Nu mai am nicio datorie fata de tine , nici tu fata de mine, deoarece eu dispar si tu dispari pentru mine. Nu mai ascult cerintele tale, nici nu-ti mai cer nimic. Nu ma mai cert cu tine, nu mai fac pace, dar pun linistea intre noi. Impreuna cu vantul de vest, eu calatoresc pentru verdele de tara, vorbesc cu arborii si animalele din padure iar pietrele imi indica cararea.
Daca mi-e sete si izvorul nu vine la mine, sunt eu cel care voi merge la izvor. De mi-e foame si painea nu vine la mine , ma duc sa-mi caut painea si o iau de acolo de unde o gasesc. Nu ofer ajutor si nici nu am nevoie de ajutor. Rad, plang, blestem si nu ma uit in jur. Pe aceasta strada nimeni nu ma urmareste si nu-mi incrucisez drumul cu alt nici unuia. Sunt singur, dar imi umplu singuratatea cu a mea traire. Imi sunt de ajuns ca om , zgomot, divertisment , confort si ajutor. Si ma indrept spre Orient. Nu ca as stii care ar putea fi jumatatea mea apusa. Ma grabesc spre Orient spre un loc in care voi rasari. Vreau al meu rasarit.
Totul e o istorisire a drumului lui Ghiligames.
Pentru egipteni pamanturile occidentalilor reprezentau regatul mortilor.
De asta am plecat spre Orient, spre pamantul Soarelui Inaltator (Levantul) – pentru a cauta lumina care lipseste.
Am mers spre Sud si am gasit arsura intolerabila de a fi singur cu mine insumi. M-am indreptat spre Nord si am gasit moartea cea ca de gheata care atinge intreaga lume. M-am retras spre occident, acolo unde fiintele umane sunt pline de cunostinte si competente si incepusei sa suport obsuritatea privata de soare.  Apoi am aruncat orice parte de-a mea pentru a ma putea misca spre Est , acolo unde in fiecare zi rasare Lumina.
Precum un copil m-am indreptat spre Est. Nu am cerut nimic, doar am asteptat.
Ce se prezinta a fi o opozitie exterioara, este de fapt o imagine a opozitiei mele interioare.
Cand urcai spre inaltimi vertiginoase si speranta mea se indrepta spre Est, se petrecu un miracol: asa cum eu ma indreptam spre Orient, un altul provenind chiar din Orient se grabea spre mine in cautarea luminii cazatoare/descrescatoare. Eu doream lumina, el noaptea. Eu vroiam sa urc, el sa coboare; eu eram minuscul ca un copil, el gigant, un erou al fortei primordiale. Eu ajunsei paralizat de stiinta, el orbit de plinatatea luminii. Asa ne miscam unl spe altul , el dinspre lumina, eu dinspre intuneric; el puternic, eu slab; el Dumnezeu, eu sarpe; el stravechi, eu cu tot nou; el ignorant, eu intelept; el mitic, eu real; el curajos si violent, eu las si istet; amandoi insa surprinsi de a vedea pe celalalt la orizontul ce separa dimineata de seara. Intr-atat sunt de asemanatori , incat par a deveni un singur lucru, sarpe si Dumnezeu. (Cartea rosie - Jung)


giovedì 14 novembre 2013

Sarpele – ghidul nostru catre Umbra - “un potrivnic si o punte inteleapta”



 TAO – Zeita Mama – imaginea feminina expresa prin capacitatea de a pune in relatii – ca si principiu este  Erosul
“Eu sunt” – latura masculina expresa prin facultatea de discriminare, judecare, recunoastere – ca si principiul Logosul. Prometeu e cel ce reflecta inainte.

"Pamantul separa in om pregandirea de placere, dar nu le separa in sine. "Sarpele" cuprinde in sine greul pamantului, dar si esenta schimbatoare si germinativa a acestuia. "Sarpele" este mereu acela care face ca omul sa se lase prada cand unui principiu, cand altuia, de asemenea masura incat sa cada in eroare. Nu poti trai doar cu pregandirea sau doar cu placerea. Ai nevoie de amandoua. Dar nu poti fi concomitent in pregandire si in placere, ci trebuie sa fii alternativ ascultand de fiecare data legea uneia si fiind, ca sa spun asa, infidel celeilalte. Oamenii prefera insa fie un principiu, fie celalalt. Unii iubesc gandirea si isi intemeiaza pe ea arta vietii. Isi exerseaza gandirea si prevederea si isi pierd astfel placerea. De aceea sunt batrani si au chip dur. Ceilalti iubesc placerea, exerseaza simtirea si trairea. Pierd astfel gandirea. De aceea sunt tineri si orbi. Cei care gandesc intemeiaza lumea pe ceea ce e gandit, cei care simt, pe ceea ce e simtit. Vei gasi adevar si eroare in ambele cazuri. Calea vietii se rasuceste ca sarpele de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta, de la gandire la placere si de la placere la gandire. Prin urmare, sarpele este, ce-i drept, un potrivnic si un simbol al adversitatii, totusi si o punte inteleapta care uneste prin dorinta dreapta cu stanga, asa cum e de trebuinta  vietii noastre.” Cartea Rosie – C.G.Jung
Sarpele este natura ctoniana a omului de care el nu este constient; este vorba de energia kundalini care printr-un anumit exercitiu executat cu determinare si prezenta poate fi activata…
Este aspectul plin de mister ce se scurge din Mama Pamant hranindu-l pe om.


ELIA (rationalul, pregandirea)


ELEMENTUL INFERIOR(sarpele, senzatia)          ELEMENTUL SUPERIOR (irationalul, intuitia)

SALOME (sentimentul)


Drumul carte Rasarit e precum acele de la ceasornic de la stanga (elementul inferior) la dreapta (elementul superior).
O singura miscare e contrara….
Sarpele negru dupa Jung este inteles ca libidoul introvertit. El pare sa comute miscarea spre lumea umbrelor , a imaginilor moarte si inselatoare, dar si spre pamant, spre concret. Intrucat sarpele ghideaza spre umbre are si functia sufletului; conduce in profund, uneste Deasupra cu Dedesubt. De aceea sarpele este si simbolul Intelepciunii.

Pregandirea conduce la profunzimile trecutului si ale viitorului. “Cristalul”- rubinul/pantofii lui Dorothy din Vrajitorul din Oz – este gandul care a prins forma, care prin trecut oglindeste ceea ce va sa vie.

mercoledì 6 novembre 2013

DAATH “dimensiunea interioara" a fiintei umane



DAATH (Da`ath sau Da`at) este Sephirotul secret, ascuns, iar accesul este limitat pentru cei neinitiati. Intrarea in DAATH poate fi realizata cu usurinta, insa din cauza energiilor prezente aici, e nevoie de o vointa puternica si de un control constient strict pentru a iesi. DAATH este depozitul de energie al intregului univers fizic si al sistemului sau de dezvoltare, aici se unesc fortele pozitive si negative ale celor 10 Sephiroth. DAATH e unic, nu e un atribut divin, ci este o compilatie a celorlalte atribute divine reflectate, pe care fiinta umana le intruchipeaza. Acest Sephiroth mai este considerat ca fiind "dimensiunea interioara" a fiintei umane, reflectarea "Infinitului lui KETHER" in unitate.

DAATH inseamna Cunoastere, provenita din Experienta si realizarea constienta a Experientei, generand idei in constiinta prin intermediul Intelepciunii (HOHMAH) si Intelegerii (BINAH).
Drum de la Nord la Sud ….INTELEPCIUNE – drumul just, menirea, constientizarea pas cu pas a scopului vietii;  din dharma izvorăsc armonia interioară și satisfacția durabilă; ea e Calea catre insusirea Intelepciunii;
Drum de la Est la Vest cere a fi un Rasarit ….CUNOASTERE  si RECAPATAREA INOCENTEI, caci aici e integrata si acea miscare retrograda a acului de la ceasornic ce scoate la lumina Renasterea/ Creatia OMULUI NOU; imaginatia si intuitia sunt atributele adevaratei Cunoasteri ce lasa spatiu Creatiei.Inocenta intelepciunii catre ea tindem cu totii! Rasaritul transpare prin simbolismul acelor de la ceasornic, de la stanga la dreapta;  chiar daca umbra ne impinge sa apunem – fapt atestat prin miscarea celui de-al treilea ac – in fond, ea e de un real ajutor, un adevarat companion, ce scoate la Lumina exact ce anume avem de indreptat la noi, lasand in spate , spre apus, atributele nefaste. 

“Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Dupa cum spuneam, acest Sephiroth nu este reprezentat intotdeauna pe Arborele Vietii… acolo exista un spatiu gol, considerat a fi Abisul, astfel ca DAATH este poarta de trecere in "Vid", nu presupune nastere (materiala) ci  renastere (spirituala).


mercoledì 23 ottobre 2013

"Caci....toate sunt de la DOMNUL" O CHEIE A VIETII IN MANIFESTARE



Cercul este o unitate divina, de unde totul porneste si se... reintoarce; este simbolul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii care se regăseşte în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regăsindu-se chiar şi la nivel celular. În cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spațiului, expansiunii.      Prin imaginea lui Ouroboros apare simbolizat şarpele sau dragonul care îşi muşcă coada şi renaşte la infinit din propria nimicire. El încarnează veşnica reîntoarcere mişcarea perpetuă care trece şi retrece prin faza vieţii şi a morţii.

Cercul este universul fara limite, este energia emanata de Creator; circumferinta lui este uneori interpretata ca linistea mentala a fiintei umane. Cand fata discului este alba, fundul negru ar reprezenta marea respiratie, miscarea continua a universului in sens nelimitat. . Centrul cercului este întotdeauna la egală distanţă de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este şi un simbol al echilibrului.      Este simbolul universului, aşa cum punctul reprezintă fiinţa supremă care îl susţine.

Cercul simbolizează divinitatea, în contrast cu cercul cu punct în mijloc, ce reprezintă “ochiul adormit al lui Dumnezeu”.
Un cerc cu un punct înăuntru este simbolul soarelui, al spiritului care hrăneşte materia. Cercul cu un punct in mijloc - in credinta arienilor din Rig-Veda reprezinta prima diferentiere a manifestarilor periodice si eterne in natura, asexuale si... infinite.
 Cercul cu punctul in mijloc mai reprezinta si spatiul potential in contact cu spatiul abstract. Tot el inseamna si redesteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn Universal pe care-l gasim si in KABALA.
 Lucrurile incep sa se complice cand punctul central se extinde in patru puncte cardinale dand nastere la asa numita si controversata CRUCE A LUMII - MUNDANE CROSS (simbol al creatiei).
Punctul central uneori se raspandeste numai in trei puncte cardinale,  formand un "TAU";  litera greceasca ne trimite la istoria misteriosilor pelasgi, iar “demersul” spre a sa infaptuire la calatoria initiatica a inteleptului Noe, ce-si coboara mintea spre plexul solar intru a Sa Intelepciune.
Cand TAU  (ce ia intr-adevar forma literei grecesti) coboara ajungand tangent la polul sudic al cercului regasim Emblema Vietii, cum de altfel o vom gasi mai tarziu la vechii egipteni- crucea ansata…; punctul central, unde toate se unesc, este Daath, punctul din inima, Cristul, sefira ocultata dar ce se cere a fi gasita. "Anticii Egipteni cunosteau Sephirotul ocult care existã în aceasta lume: Daath; de aceea, pentru ei, Crucea Ansatã sau Crucea Ank alegoriza  Tantrismul." SIMBOLOGIE ONIRICA Samael Aun Weor
''Îndată ce mintea s-a pogorât în inimă, ai un semn firesc: începe ca un cui de foc si se încălzeste inima de la centru; apoi se înfierbântă toată, pe urmă pieptul, umerii, coloana vertebrală, tot capul si încep a vărsa lacrimi calde de pocăintă cu mare foc. Asta-i rugăciune de foc! Acum s-a întâlnit Mirele cu mireasa, Hristos cu sufletul nostru. Această unire duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu. Această unire si lipire de Dumnezeu în inimă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceată duhovnicească si mare căldură.'' spune Părintele Ilie Cleopa despre rugaciunea inimii.  Demersul spre aceasta traire apare descris in cartea “Pelerinul rus” Bătrânul a deschis Filocalia, a căutat îndrumările  Sfântului Simeon Noul Teolog şi a început: „Aşază-te liniştit în singurătate, apleacă-ţi capul, închide ochii, respiră mai încet, coboară-ţi închipuirea înlăuntrul inimii, adânceşte-ţi mintea, adică gândul, din cap în inimă. în timpul respiraţiei spune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. încet, cu gura sau numai cu mintea. Sileşte-te să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repetă cât mai des această lucrare !"
Acum intelegem mai bine simbolistica coborarii mintii in inima…pe cat se poate, caci ea nu poate fi deplin revelata decat in pura traire; trairea respectiva e darul suprem al Creatorului pentru  cei ce-si intorc fata catre Sinele profund, regasindu-se si reamintindu-si asemanarea cu Tatal, manifestandu-si bucuria in acelasi Chip al dumnezeiescului urcus, ce paradoxal,  ne coboara pentru a putea fi ridicati la Ceruri. Vechii intelepti spuneau: "Daca ar fi un singur om drept pe pamant el ar sprijini lumea". Cel drept aseaza fiecare lucru la locul sau, face astfel ordine cu masura, indeplinind functia balantei astfel inat cele doua talere ale acesteia se echilibreaza perfect si stau fata in fata. Asadar, cel drept se afla deasupra opozitiei si contrariilor, realizand prin el insusi unitatea. " Omul drept" are un rol importan in biblie, el fiind cel care gandeste, cantareste, urmand ordinea si masura. El simbolizeaza omul perfect, desavarsit care pune in primul rand ordine in sine insusi, apoi in jurul lui, jucand astfel rolul unei adevarate puteri cosmice.
“Dumnezeu e precum un vultur ce-si invata puii sa zboare”- Iisus va fi un ajutor – EZER – pentru om. E DAATH, acea parte feminina a Domnului, expresa in Om, prin care ne manifestam marinimia la ascultarea intuitiei ? se pare ca da, asta ne releva si cuvantul ivrit EZER, ajutor,  ce este de gen feminin….
De ce femeia este mai anxioasa ca barbatul? Deoarece ea simte care este limita, simte suferinta, durerea acea interioara…Alef, prima litera a alfabetului ebraic, de gen masculin, reprezinta invocarea CUVANTULUI, pe cand Bath, a doua litera, de gen feminin, reprezinta manifestarea SA. DOMNUL E CUVANTUL, VERBUL….
11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 11

In Biserica ne putem uni cu Hristos pe doua cai:
- fie sa-L coboram pe Domnul in inimile noastre, prin rugaciune, prin dragoste si milostenie;
- fie sa ne ridicam noi la Domnul prin adanc de smerenie, caci “cel ce se smereste pe sine se va inalta“.
Cel care are duhul smerit si traieste in aceasta viata in duhul smerit al lui Iisus Hristos, acela se poate inalta la cer. Aceasta este calea de la pamant la cer, pe aceasta verticala, asa cum S-a ridicat si Iisus Hristos de pe pamant la cer, pe muntele Eleonului. aceasta Inaltare la cer a Mantuitorului Hristos se aseamana cu suisul vulturului care isi invata puii sa zboare: merge inaintea lor, iar puisorii dupa el. Asa a fost si Iisus: S-a inaltat El, ca sa ne arate ca si noi ne vom inalta la ceruri, in locasurile pregatite de El.
Dupa cum vulturul, voind sa arate micilor sai pui, inca nedeprinsi, cum sa zboare in drumul neobisnuit al vazduhului, ii conduce mergand inaintea lor, tot asa, pe cararea necalcata a cerului, pe care inca nu s-a aratat urma de om, a zburat Domnul inaltat, mergand inainte, conducand ca pe niste pui, sufletele dreptilor (…). Si dupa cum caderea primului Adam ne-a deschis noua intrarea in iad, astfel Inaltarea noului Adam, Iisus Hristos, ne-a deschis noua intrarea in cer“.Ilie Miniat, un predicator vestit al Bisericii Ortodoxe

lunedì 14 ottobre 2013

Messiah si “Cartea lui Enoh”


Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moarta este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif. In urma unor indelungate controverse, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta a fost „cartea de capatai” a lui Iisus si ca El o stia pe de rost, ceea ce explica numarul mare de pasaje din Cartea lui Enoh citate in Evanghelii.
Cartea Pildelor,  Enoh 37 – 71 -  aceasta carte este de o importanta extrema studiului Crestinismului primar pentru simplu fapt ca pomeneste referinte fecvente  la o persoana denumita “cel drept”, “alesul”, “unsul” (Meshiah- Mesia) si “fiul omului”. Cartea lui Enoh era si un text sacru evreiesc, inainte ca reformatorul evreu Simon Ben Jochai sa o condamne vehement, in anul 70 d.C., impreuna cu toti cei care ar indrazni s-o citeasca. Motivul acestei manii era acela ca Alesul despre care vorbeste Enoh semana foarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care incepea sa se vorbeasca. In ceea ce-l priveste pe Enoh, traditia spirituala afirma ca a fost un mare initiat care a trebuit sa realizeze legatura intre cer si pamant. El si-a asumat sarcina dificila a invatarii si ghidarii oamenilor, aplanand conflicte si indemnand mereu la bine si la progres. El era numit „Pacificatorul”, fiind o fiinta umana foarte evoluata spiritual. Acesta a fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat in ceruri”, unde a primit initieri si revelatii secrete. La revenirea sa, dupa cum afirma traditia spirituala, „Enoh a ramas ascuns si nicio fiinta umana nu stia unde anume el traia, ce facea si care erau intentiile sale”. “Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a mutat Dumnezeu.”Geneza 5:24. Se spune in cartea lui Enoh, ca locuinta lui Mesia, “Fiul Omului” e sub “aripile lui, Domnul Spiritelor”. In Noul Testament regatul mesianic e anuntat ca o realitate deja prezenta, identificat cu Iisus Hristos, Isaia spune: “El a luat asupra Sa, bolile noastre….a fost arestat, judecat si condamnat pentru pacatele poporului sau”Termenul Messiah (in aramaica-cel uns) este folosit in Vechiul Testament si pentru a numi preotul lui Jahve sau regele lui Israel prin care poporul- urmasii- lui David se vor inalta la nivelul in care vor da viata la Regatul lui Dumnezeu pe pamant.
“Dumnezeu ca tata este Intelepciune, Dumnezeu ca mama este Iubire”, a spus Hermes Trismegistul. Tot el adauga: „Iti dau Iubire, in care se afla cuprins Summum-ul Intelepciunii”.


lunedì 7 ottobre 2013

Stapan peste ape



1.
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.
Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.
Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

In timpul calatoriei  sale initiatice, Ghilgames primeste invataturile inteleptulului Ut-Napiştim (Noe); acesta tine sa-i povesteasca anumite aspecte petrecute in viata sa atunci a fost fost rugat sa-si construiasca corabia:

 “….fă o corabie, lasă la o parte bogăţia, caută viaţa, dispreţuieşte bogăţia, mantuie viaţa, ia in corabie tot felul de seminţe de viaţă. Corabia ce trebuie s-o faci... dimensiunile ei să fie exact măsurate….Atunci lăsai afară tot ce era in corabie, către cele patru vanturi şi adusei jertfă de stropire pe varful muntelui. Şapte şi incă o dată şapte vase depusei, sub ele impraştiai trestie, lemn de cedru şi mirt.”

Dupa potop, Ea (Enkidu) aduse pe Ut-Napiştim şi soţia sa si ii făcu să ingenunche, le atinse fruntea şi ii binecuvanta: "Mai inainte a fost Ut-Napiştim numai om, acum să fie Ut-Napiştim şi soţia sa asemenea nouă, zeilor. Să locuiască Ut-Napiştim departe, la revărsarea raurilor". Şi astfel ajunge Ut-Napiştim nemuritor şi vieţui in depărtare, la gura raurilor.”
Aceasta “marturie”  imbracata in chip simbolic sub forma uniunii contrariilor (el alaturi de sotie) nu poate fi decat o exemplificare a puterii Omului ce are capacitatea de transcendere, el fiind "o tranzitie si un apus"- Jung, catre angelic ; atunci cand isi lasa manifest Duhul, se lasa ghidat de acea voce interioara a “Sinelui profund” spre Lumina cea Vesnic vie. Citind un articol pe net despre gasirea unor artefacte in Israel care surprind atat “aspectul masculin cat si cel feminin a lui Dumnezeu”, mi-am intregit cunostintele despre ceea ce ar putea insemna imaginea sau Chipul lui Dumnezeu si importanta uniunii contrariilor in demersul nostru catre Asemanarea cu Tatal. Articolul e cat se poate de interesant chiar daca titulatura e bazata pe senzazional... “Descoperiri arheologice uimitoare în Israel: Dumnezeu a avut o soţie?”: 
“Descoperiri arheologice uluitoare facute in Israel indica pe doua inscriptii numele lui Dumnezeu si a Astarteei impreuna, o zeitate feminina. Dovezile au fost descoperite la Khirbet el Qom, din inima Iudeei si la Kuntillet Ajrud, la granita vechiului regat, potrivit Haaretz, Prima descoperire arheologica a fost gasita intr-un mormant ce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. la Khirbet el Qom. Inscriptia este o rugaciune si contine numele YHWH (Iahwe sau Iehova, numele lui Dumnezeu in Biblia ebraica - n.red) si Ashera (Astarteea - n.red), acesta din urma invocat de trei ori. Pe cealalta parte a inscriptiei apare simbolul unui copac, semnificand Copacul vietii.
 “Cea de-a doua descoperire este o inscriptie gasita la Kuntillet Ajrud. Ea dateaza din aproximativ aceeasi perioada de timp cu cea de la Khirbet el Qom. Situl arheologic este impanzit cu inscriptiile "YHWH si a sa, Ashera". Una iese in mod deosebit in evidenta: "Pentru YMWH de la Shomron si a sa Ashera".Shomron sau Samaria a fost capitala Regatului iudeu in secolele IX-VIII i.Hr. Impreuna cu inscriptia au fost gasite desene pe altare, precum Copacul vietii.”

De amintit este ca psihiatrul şi psihologul elveţian Carl Gustav Jung a considerat copacul ca o imagine arhitipală: „Simbol al eului în secţine transversală...prezentat în procesul de creştere...ale cărui rădăcini reprezintă inconştientul, trunchiul – conştientul, iar apexul – lupta pentru individualitate”.

cu siguranta  "copacul vietii" e precis introdus in exemplificare...

 http://www.realitatea.net/descoperiri-arheologice-uimitoare-in-israel-dumnezeu-a-avut-o-sotie_1274277.html#ixzz2fRFFvY3w Azarteea e aceasi Ashera de care s-a mai vb a fi tot "sotie a lui Dumnezeu" cu aceasi nuanta peiorativa si blasfemiatoare; numele poarta totusi o alta incarcatura; acelasi laitmotiv dus in dizgratie pe alocuri in acest articol (de aceea unele pasaje nu le-am inscris) apare sub o forma sau alta in toate religiile...(e greu de dat peste o informatie curata, dar daca invatam a o citi...usor , usor ajungem si la esenta); OM –ul e facut “dupa Chipul si Asemanarea Sa, parte femeiasca si parte barbateasca". In religia iudaica se mentioneaza expres existenta sufletelor pereche care sunt menite sa fie impreuna si in ele regasim "Chipul lui Dumnezeu"
Vişnu, care scapă pe om sub chipul unui peşte, se aseamănă, spune Eliade, cu zeul chaldeean Ea (Enkidu), al cărui simbol e un peşte. De mentionat este ca şi simbolul creştin primitiv este tot un peşte cu o ancoră (la origine o corabie- “corabia lui Manu”) fiind o moştenire indiană sau chaldeeană. In Sâtapatha Brahmană se spune :“Iată că lui Manu i se aduse apă pentru spălarea de dimineaţă…pe cand se spăla, un peşte ii ajunse in mană. Peştele ii spuse: -Creşte-mă, eu te voi mantui. - De ce mă vei mantui tu? - Va veni intr-o zi apă mare care va mătura toate fiinţele; de această apă te voi mantui.” 
Oriunde au “debarcat” fiii lui Dumnezeu au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale. Rama, Noe, Manu, Satyavrata, Ut-Napiştim pot fi perceputi ca acei maestri initiati din perspectiva rosicruciana, imaginea “conducatorului luminat care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor.”
 “Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului. Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.
Astfel se spune despre Utnapiştim, Cel Prea-înţelept, că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Noe ,Utnapiştim, Atra-Hasis este fiul lui Ubar-Tutu, amandoi fiind localizati în Şuruppak, centrul medical al zeilor sau oraşul lui Sud; Sud a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea lui LU.LU.”, scria Alford.


lunedì 30 settembre 2013

Culorile privirii si drumul spre Centru

 “Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: "Ridica-ti ochii si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus”
Geneza 13:14

Petrecem mai mult sau mai putin in aceasta existenta, dar s-avem mereu in vedere datoria catre Moarte! Asemenea soarelui ce rasare dinspre est (dreapta) , ne vom urma traseul pe Lumina si vom apune, conform cursului obisnuit alVietii, spre Vest (stanga); si totusi…. traseul spre punctul central Tao, spre Daath, corespunde privirii catre toate punctele cardinale, inclusiv parcursul Nord/Miazănoapte - Sud/Miazăzi; mersul spre sud corespunde  urmarii vocii interioare spre gasirea Intelepciunii (Noe- simbol al Intelepciunii). Omul se indreapta astfel manat de Constienta justei lumini interioare spre gasirea potentialitatilor ascunse ce  de-a pururi isi au locul in Sinele divin , in acel “Dumnezeu din noi” de care vorbea si Jung. “Maretia omului sta in a fi o punte si nu un scop; in om se poate iubi faptul  ca el este o tranzitie si un apus. Eu iubesc pe cei ce nu stiu sa traiasca daca nu apun, intrucat ei sunt ceva in trazitie”  . Gasirea maestrului interior, a Sinelui divin,  raspunde confruntarii cu inconstientul dupa spusele lui Jung , pe cand confruntarea cu lumea exterioara insufleteste tot ceea ce tine de parcursul soarelui de la Est la Vest. Punctul central , Tao, se atinge numai din Unirea celor doua parcursuri, numai dupa deschiderea ochiului interior care sa poata da valoarea cuvenita experientei in lumea profana…Sanatatea (Est) merge spre creativitate (V) , asa cum verdele conduce spre alb, atunci cand omul , largindu-si orizontul, cunoaste a discerne ce ii este folos in viata si devine in acest mod co-Creator al Universalului.

•Est este situat pe partea stângă a Bagua , asociat cu primavara , cu lemnul , lumina și căldura în creștere , creșterea si dimineața .
•Vest , pe dreapta , este asociat cu toamna , cu metalul , cu scăderea luminii si caldurii , cu declinul și cu asfințitul
•Nordul este situat pe partea inferioara a Bagua și este asociat cu iarna , apa , întunericul , miezul nopții liniștii , frigului .
Sudul este situat pe partea de sus a Bagua și este asociat cu vara , foc , lumină , mișcare , căldură și perioadei de miazazi . În toate civilizațiile și în toate religiile Focul a fost întotdeauna un simbol puternic de energie . Prometeu a sustras focul pe care Zeus l-a prețuit pentru zei și l-a dat omenirii . În mitologie , este focul care dă inspirație .Focul se referă la spiritul care trăiește în interiorul omului și-l duce spre viitor , ardoarea aceea ce duce omul la a elibera totul din potențialul său . Fără foc , omul nu se poate exprima , atât psihologic, cât și să evolueze spiritual . Fără o direcție și fără un obiectiv pentru viitor , el stagnează și isi pierde sensul de planificare . Focul reprezinta , prin urmare, evoluția , progresul , ceea ce conduce omul să dea întotdeauna ce e mai bun din ei . Sa purtam mereu in sufletul nostru simbolistica limbilor de foc, a Duhului Sfant,  ce s-au pogorat in ziua de Rusalii asupra Apostolilor, pentru a le aduce la cunostinta invatatura Mantuitorului. In Acatistul de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate se spune: “ Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei” „Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce  în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lume, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos. Emblema a acestei energii este Phoenix , pasărea de foc , o sursă perpetuă de energie și , în paralel, există , de asemenea, roșu ,reprezentand ardoarea și dezvoltarea .

Forfota din tineretele noastre-Est- poate deveni un lac – Vest- de pace interioara, doar daca stim a stapani cum se cuvine  tunetul, tumultul specific copilului dornic a cunoaste…setea de cunoastere se stapaneste doar daca sfanta apa – N- se poate dizolva in foc- Sud- , doar daca ardoarea interioara este destul de puternica spre a ne cunoaste cu Adevar cine suntem. Focul  evoca intelepciunea, dar si forma fizica adecvata insusirrii ei!

Sa oferim: cunoastere Est spre creativitate Vest,
succes –cariera-Nord intru  Intepeciunea Sa Sud!
Pentru ca verde sa devina Alb
iar Albastrul, Negrul sa devina Rosu!

-         precum papucii rubinii din Vrajitorul din Oz ce-si dezvaluie identitatea in fiinta ce reuseste a-si pastra inocenta chiar si cu trecerea timpului, dand valoare cunoasterii ce poate aservi creativitatii, si totodata reusind a-si insusi intelepciunea prin parcurgerea drumului just , urmadu-si destinului-cariera, succesul- (Dharma)
-          Totul in slujba binelui comun insufletit de mareata constiinta morala si  ascunsa intuitie .

Safirul rosu- rubinul- este notat prin papucii rubinii ai fetitei Dorothy care, declarata fiind erou in taramul piticilor deorece a omorat-o pe vrajitoarea din Est cand a cazut cu casa peste ea, ii primeste cu ajutorul vrajitoarei din Nord, Glinda ce transferă printr-o pasă magică pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui Dorotheei, spre necazul vrajitoarei din vest ce si dorea.
 “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.”
Safirul stelar ( “Aflati/insula –stea/ascunsa printre petalele rozei vanturilor)  are o semnificatie deosebita, pentru ca el ii dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse in slujba intregii lumi. La insula nu pot ajunge decat acei ce-si insusesc cunoasterea in slujba binelui comun si nu al interesului propriu, constiinta morala, iubirea fata de aproape sunt atribute de referinta intru Intelepciunea Celui de Sus.  La castel, vrăjitoarea cea rea din Vest cere ca Dorothy să descalțe pantofii de rubin. După ce o amenință că îl aruncă în râu pe Toto, Dorothy acceptă să-i dea pantofii. Dar o ploaie de scântei împiedică descălțarea. Vrăjitoarea își dă seama că nu-i poate scoate pantofii, decât dacă Dorothy moare….prin sprijinul catelului ei, ea scapa din mainile vrajitoarei si tot prin aportul lui, ( il asculta de Toto (isi urmeaza intuitia)),  ea coboara din balon (acest lucru simbolizeaza lipsa aspectului moral, etic in dezvoltarea umana, fara de care viitorul  “mag”, indiferent de cunostintele acumulate nu va reusi niciodata sa le puna intru totu in practica , caci nimic nu se poate in universal fara liantul binelui ce leaga toate formele existentiale ). Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza faptul ca “scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla ascunsa in el insusi. Ferma din Kansas, devine astfel, sub aspect simbolic, imaginea punctului din centru, locul primus in care se intersecteaza verticalul si orizontalul Vietii , dand spatiu revelarii nemuririi. Drumul spre centru implica întotdeauna efort, suferinta, ratacire, este o ascensiune dificila. Pe un alt nivel, drumul spre centru se reduce la drumul catre sine însusi. Nimeni nu devine iluminat imaginandu-si forme de lumina, ci devenind constient de intuneric.- Carl Gustav Jung –Pantofiorii rubinii ai lui Dorothy sau insula stea se gasesc printre filele din poveste ale Cartii rosii – cautarea se poate face impreuna , dar gasirea acelui lucru ce mocneste in suflul nostru divin, doar in Singuratate! Asa ne lasa sa intelegm si Jung. Printre petalele rozei vanturilor, petale pe care doar cei manati de stapanirea cunoasterii in a Sa intelepciune pot sa le atinga, gasesti Steaua devenirii tale . A deveni constient de intuneric este ca si cum ai porni la drum cu el , lasandu-te ghidat , precum s-a lasat si Dorothy de Vrajitoarea din Nord; umbrele ne pot spune mai mult adevar decat ne-am putea imagina…Ele ne indeamna inspre directia justa de a transcende umanul capatand aripi…aripi de inger . Si de aici incepe o alta poveste cu o incarcatura plina de simbolism, ce o voi trata in cele ce umeaza ….mana sta intinsa sa primeasca Crucea Vietii!

giovedì 26 settembre 2013

Bagua – “Cele opt numere”


Bagua sau pakua este un simbol al cărui sens se regăseste în diferite domenii ale culturii chineze antice : de la taoism , la tecniche Feng Shui , artele marțiale . Ba înseamnă opt , gua semnifica număr . Sensul bagua ( ba Gua ) este , prin urmare, opt numere . Acesta este , în general, reprezentat cu un centru Taijitu , înconjurat de cele opt trigrame ale I Ching-ului , aliniat fiecare la un punct cardinal , formând in acest fel un octogon perfect . Liniile care constituie trigrame sunt distinse în două tipuri :
• Linii întregi : reprezentante a polaritatatii pozitive , Yang .
• linii întrerupte : reprezentante a polaritatii negative , Yin .
Centrul este cel mai adânc nod al rețelei , cheia armonica a energiei invizibile . Energia care se află în acest punct este probabil cea mai greu de definit . În același timp , este cea mai puternica și mai pură . As indrazni a spune ca e precum singularitatea…Simbolul Taijitu reprezinta faza Taiji a ciclului de energie a universului , această etapă este rezultatul opoziției perpetuă a doua polaritati Yin și Yang.
Aceste șaizeci și patru de hexagrame formează baza cărții Oracolului chinez : ele reprezintă toate condițiile posibile de viata umana.  Există două versiuni de Bagua, care diferă în principal în aranjamentul de trigrame , și apoi dupa diferite zone de influență . Aceste două versiuni se numesc Prima secvență celesta sau Cerul Anterior  și A doua secvență celesta sau Cerulul Posterior . Bagua  Cerului Anterior este utilizata pentru proiectarea de cimitire , Cea a Cerului Posterior pentru locuințele celor vii . Trigramele au mai multe sensuri , dar se poate spune că simbolizează , în general, fluxurile de energie care traversează lumea și pot afecta viața umană . Ele pot fi văzute ca reprezentări simbolice ale nucleului familial . Ele descriu tatăl , mama și diferite grade ale copiilor , atât de sex feminin cat și masculin . Trigramele pot fi găsite reprezentate pe hainele preoților taoisti și pe pereți , tavane și podele din templele din China . Reprezentări ale Bagua pot fi , de asemenea, găsite în casele din China , la intrare , uneori, direct pe ușă . Se crede că simbolul poate fi folosit ca o amuleta alungand spiritele rele .

 Zona            Element           Influenta             Culoare                Punct Cardinal
Li                  Foc                     Noroc               Rosu                        Sud
Kun                Pamant               familie              Roz                        sud-vest
Tui                  lac                    Creativitate          Alb                        Vest
Chien             Cer                       Relații           gri , alb , azuriu        Nord-Vest
Kan                  Apa                  Succes            albastru Negru                    Nord
Ken               munte                cunostinte         maro, galben               Nord-Est
Chen             Tunet                  Sănătate            verde                            Est
Sun               Vânt                     avere                  verde                  Sud-Est

Punctele cardinale

•Nordul este situat pe partea inferioara a Bagua și este asociat cu iarna , apa , întunericul , miezul nopții liniștii , frigului .

Sudul este situat pe partea de sus a Bagua și este asociat cu vara , foc , lumină , mișcare , căldură și perioadei de miazazi .
 În toate civilizațiile și în toate religiile Focul a fost întotdeauna un simbol puternic de energie . Prometeu a sustras focul pe care Zeus l-a prețuit pentru zei și l-a dat omenirii . În mitologie , este focul care dă inspirație .Focul se referă la spiritul care trăiește în interiorul omului și-l duce spre viitor , ardoarea aceea ce duce omul la a elibera totul din potențialul său . Fără foc , omul nu se poate exprima , atât psihologic, cât și să evolueze spiritual . Fără o direcție și fără un obiectiv pentru viitor , el stagnează și isi pierde sensul de planificare . Focul reprezinta , prin urmare, evoluția , progresul , cel ce conduce pe om să dea întotdeauna ce e mai bun din el . Emblema a acestei energii este Phoenix , pasărea de foc , o sursă perpetuă de energie și , în paralel, există , de asemenea, roșu , reprezentand ardoarea și dezvoltarea .

•Est este situat pe partea stângă a Bagua , asociat cu primavara , cu lemnul , lumina și căldura în creștere , creșterea si dimineața .

•Vest , pe dreapta , este asociat cu toamna , cu metalul , cu scăderea luminii si caldurii , cu declinul și cu asfințitul .

Punctele cardinale și culorile din Feng Shui
În  Geografia chineză este pus accentul pe Centru , aproape ca și cum ar fi fost în sine un punct cardinal . De asemenea, adăugând centrul la cele patru puncte cardinale ale geografiei occidentale ( acest lucru este rezultatul tradiției antice , creștin - medievala și islamice ) , vom obține un sistem de cinci directii potrivit în special relațiilor cu cele cinci elemente sau Wu Xing .

___ Albastru - culoare de Nord , are un efect pozitiv asupra carierei și  succesului
___ Violet - este culoarea prieteniei , comerțului  și călătoriei si corespunde pentru Nord - Vest
___ Galben – culoarea Vestului -stimulează creativitatea și este perfecta pentru copii
___ Portocaliu - Sud - Vest , protejează căsătoriile și relațiile
___ Roșu - să fie plasat în partea de sud , evocă înțelepciune și forma fizică bună
___ Maro - Sănătate și bogăție si să fie preferat la sud-est
___ Verde - la est , perfect pentru cei care studiaza si evocă cunoștințele și de iluminarea
___ Albastru - În numele de familie culoarea de Nord – Est.






venerdì 20 settembre 2013

"eterna devenire" - Manifestarea lui TAO




Conceptul “ Tao ”  sta la baza Taoismului si Feng shui-ului. Tao poate fi definit ca si procesul cosmic de continua devenire care implica orice obiect sau fiinta. Aceasta eterna devenire se dezvolta in cicluri; exemplu –ciclul zi/noapte, acela al anotimpurilor, anilor, erelor sau chiar al vietii umane. Conform cosmogoniei taoiste inainte de manifestare Tao era fara forma, perfect, senin, gol, solitar, imuabil, infinit, mereu prezent. Taoismul explica anume ca Tao se manifesta prin intermediul unui proces de dualizare si pluralizare. Fiecare din aceste stadii are un nume:

0)Wu Chi (o Wu ji): este starea pura, infinita, fara sfarsit si fara limite in care energia inca nu este manifestata;
1)Tai Chi (o Tai ji): este “Unu originar”, starea absoluta si nediferentiata cu infinite potentialitati. Din el provine prima dualizare;  
2)Yin si Yang: sunt cei doi poli opusi pozitiv si negativ ce au ca origine Unu;
3)Chi (o Qui): este energia, adica manifestarea lui Tao in univers prin ciclul lui Yin si Yang
4)Cele "Cinci elemente" sau Cele "Cinci faze ale energiei". Din interactiunea lui Yin si Yang energia se exprima in 5 moduri zis si elemente:
 Apa – element care, netulburat, devine in mod spontan calm si static;
 Lemnul “Copacul” care se dezvolta din primul  (energia în liniște are un potential enorm , care mai devreme sau mai tarziu se manifesta. Aceasta explozie este reprezentata de arborele ce intra in activitate in primavara , “Focul” in care energia  curge cu uniformitate constanta (elementul este deci in grad sa sustina un nivel mai ridicat de energie pentru perioade mai lungi). Terminata expresia energiei apare “Metalul” in care aceasta se condenseaza. Se ajunge astfel la echilibru, armonie si interconexiune intre toate cele patru stari energetice, aceasta faza este reprezentata de “Pamant”. 

5) Cele "Opt forțe ale naturii", sunt, de asemenea, provenite din interacțiunea dintre Yin și Yang. Împreună, acestea formează cele 8 trigrame din Bagua și combinate dau naștere la cele 64 de hexagrame din I Ching.

domenica 15 settembre 2013

Largirea orizontului prin orientarea privirii catre cele sase directii din filosofia budista


Se spune ca privind catre Sud, maestri in I Ching, pot accesa Absolutul .

Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință: dorința de a satisface plăcerile simțurilor (kama-tanha), dorința de perpetuare (bhava-tanha) și dorința morții (autoanihilării) sau vibhava-tanha. Cea din urmă nu este, însă, o soluție a eliberării deoarece este o sete ca toate celelalte și nu oprește ciclul transmigrărilor. Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de suferință constă în anihilarea dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele pot fi suprimate ("Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări"). Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii.
Ideea de suferință domină întreaga filozofie budistă. Dukkha nu reprezintă doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci și durere existențială ce constă în subordonarea față de propriile dorințe și sentimente, dependența de diferite principii și condiții de viață, înstrăinarea de propria persoană, imperfecțiunea, subjugarea ființei sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu atât mai mult amplificată, cu cât perspectiva unor viitoare reîncarnări o prelungește la infinit.
Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmează Calea cu opt brațe își trăiește viața asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuința în care se află e cuprinsă de flăcări.Calea cu opt brațe este modul de a îndepărta suferința, a patra parte din cele patru Adevăruri Nobile. Cele opt brațe pot fi împărțite în trei secțiuni: Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñā (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor).
Budismul desființează din start stratificarea socială, ierarhizarea și susține egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în India și nega valorile numelui și al familiei și trăinicia lor . Se promovează nu doar o compasiune (karunā) și o iubire necondiționată față de semeni (pali:mettā; sanscrită:maitrī), ci o identificare a eului cu însăși ființa persoanei iubite. Budismul consideră că egoismul și sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoană, și numai prin extinderea termenului asupra lumii înconjurătoare, prin dilatarea granițelor proprii se poate ajunge la iubirea adevărată. Buddha descrie această lărgire a orizontului prin privirea simbolică a celor șase direcții:
Privind spre est, un copil ar trebui să fie bun cu părinții săi, să îi ajute, să le păstreze tradiția, să fie demn de moștenire și să îndeplinească ritualurile cuvenite la moartea lor. La rândul lor părinții trebuie să îi protejeze, să-i încurajeze în acțiunile benefice, să îi lanseze într-o carieră, să se asigure că au un soț potrivit/o soție potrivită și să le acorde o moștenire bună.
Privind spre sud un elev trebuie să își respecte învățătorul, să muncească din greu și să fie nerăbdător să învețe. Un învățător trebuie să asigure o educație bună elevului, să se asigure că acesta a înțeles bine informațiile și să-l ajute să își atingă țelurile. Maestrul interior isi are rolul aici.
Privind spre vest un soț trebuie să își trateze soția cu bunătate, să îi fie fidel, să împartă autoritatea cu ea și să îi asigure bunăstarea. O soție trebuie să fie grațioasă, loială și muncitoare.
Privind spre nord un prieten trebuie să fie generos, protectiv și leal prietenilor săi și să îi ajute la nevoie.
Privind spre nadir un angajator trebuie să fie bun cu angajații săi, să le distribuie sarcini conform abilităților lor, să le asigure mâncare și plată, să îi ocrotească când sunt bolnavi și să le permită dreptul de a pleca. Un angajat trebuie să meargă la muncă devreme, să plece târziu, să fie cinstit cu angajatorul său și să îi mențină o reputație bună.
Privind spre zenit un om obișnuit, laicii trebuie să îi respecte pe cei care s-au dedicat vieții spirituale, să fie amabil și binevoitor în faptă, în vorbă și în gând, să le acorde casa lor ca adăpost și să îi aprovizioneze cu cele necesare vieții. De asemenea, un monah trebuie să îi împiedice pe laici de la comiterea păcatelor, să îi încurajeze să fie buni, să propovăduiască dharma, să clarifice mirenilor ceea ce acesștia nu înțeleg din învățăturile lui Buddha, să le arate calea cea dreaptă și să îi iubească nemăsurat de mult.
Budismul nu condamnă acumularea bogățiilor de către oamenii obișnuiți ci chiar o încurajează, cu toate că monahii nu au voie să se atingă de bani sau să se implice în viața economică. Astfel din punct de vedere sociologic putem vorbi de două tipuri de budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea și detașarea de samsara și "budismul karmic" care îndeamnă omul să săvârșească fapte bune pentru ca într-o viață viitoare pozitivitatea karmei să-l situeze într-o poziție mai apropiată de condiția iluminării. Budismul nirvanic încurajează de asemenea faptele bune, dar cere detașarea de rezultatul lor și renunțare ceea ce este inaccesibil pentru unele persoane fără o vocație monahală.