martedì 28 gennaio 2014

Cele cinci simboluri magice- corespondenţa cu Arborele sefirotic


Scopul evoluţiei spirituale e adesea simbolizat de unul sau mai multe obiecte pe care Iniţiatul ajunge să le cucerească după lungi eforturi, lungi suferinţe. Bagheta magică, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, oglinda magică, piatra filozofală menţionate în anumite tradiţii populare sunt în realitate simboluri ale unor facultăţi pe care Iniţiaţii sunt pe cale să le dezvolte, puteri pe care au reuşit să le obţină. Mai întâi ei trebuie să le caute în ei înşişi şi să le posede sub formă de calităţi şi virtuţi şi să lucreze cu ele.
Oglinda magică corespunde lui Daath.Când aveţi obiceiul de a vă concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiţi mesaje din spaţiu ca şi cum obiectele şi fiinţele s-ar reflecta într-o oglindă magică (Daath).
 Cele cinci simboluri au corespondenţă cu sefiroturile stâlpului central al Arborelui sefirotic: bagheta magică corespunde cu Kether, oglinda magică corespunde lui Daath, panaceul universal corespunde lui Tiphereth, elixirul vieţii fără de moarte corespunde lui Iesod, iar piatra filozofală corespunde lui Malhouth.
“Dar cum să intrăm în posesia acestor bogăţii? Ce muncă trebuie să depunem?”
Când vă străduiţi să vă transformaţi gândurile şi sentimentele ordinare, mediocre, meschine în gânduri şi sentimente nobile, generoase, dezinteresate lucraţi cu piatra filozofală (Malhouth) care transmută metalele obişnuite în aur.
Când, printr-o viaţă pură, vă regeneraţi celulele propriului organism, lucraţi cu elixirul vieţii fără de moarte (Iesod).
Când vă străduiţi să aduceţi oamenilor lumină şi căldură, lucraţi cu panaceul universal (Tiphereth).
Atunci, pe oriunde mergeţi, oamenii se simt mai bine, durerile îi părăsesc, necazurile lor dispar şi ei prind curaj. Acest efect îl produc anumiţi doctori foarte buni: prezenţa lor alungă suferinţa.
Când aveţi obiceiul de a vă concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiţi mesaje din spaţiu ca şi cum obiectele şi fiinţele s-ar reflecta într-o oglindă magică (Daath).
Când ajungeţi să exersaţi o mare stăpânire de sine, începeţi să intraţi în posesia baghetei magice care dă toate puterile (Kether). Nu uitaţi că nu puteţi să vă impuneţi în exterior până nu aţi reuşit să vă dominaţi fiinţa interioară.
De asemenea, pot fi asociate simboluri şi celorlalte 6 sefiroturi. Pentru Hod (Mercur), o carte. Pentru Nestah (Venus), o floare, cea mai preţioasă dintre toate prin parfumul său: trandafirul, pentru că entităţile subtile sunt atrase de parfumurile subtile. Pentru Gebourah (Marte), o spadă, pentru a proteja pe alţii şi a ne proteja pe noi, trebuie - simbolic - să avem o spadă. Pentru Hessed (Jupiter), o coroană sau o tiară, simbolul regalităţii şi preoţiei. Pentru Binah (Saturn), un schelet cu o seceră, simbolul timpului şi eternităţii (a se vedea cap XV: “Binah II: teritoriul stabilităţii”AIVANHOV). Pentru Hohmah (Uranus), o roată sau un ochi, ochi care vede totul.
De noi depinde cum să aprofundam aceste simboluri şi să lucram pentru a le forma în noi
înşine. A dori să le posedam în exterior e posibil a nu ne servi la nimic, nu numai că ne vom pierde timpul, dar ne vom expune riscului de a devia psihic.
Nici un obiect simbolic nu trebuie luat în considerare în afara folosirii pe care o putem face în viaţa interioară, dacă nu, ajungeţi în situaţii ridicole. Vorbim de piatra filozofală care transmută metalele în aur, dar suntem săraci. Vorbim de elixirul vieţii fără de moarte şi de panaceul universal, dar suntem bolnavi.Vorbim de oglinda şi de bagheta magică dar rămânem orbi şi slabi.
În noi înşine trebuie să găsim piatra filozofală, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, oglinda şi bagheta magică, şi le vom găsi învăţând să lucram cu sefirele Malhouth, Iesod, Tiphereth, Daath şi Kether.


mercoledì 22 gennaio 2014

“Cele zece nume” ATRIBUTELE DIVINE



“Veţi guverna manifestând virtuţile celor şapte planete, adică a celor şapte sefiroturi:
Hessed (Jupiter), Gebourah (Marte), Tiphereth (Soare), Netsah (Venus), Hod (Mercur), Iesod
(Luna) şi Malhouth (Pământul);  aceste virtuţi sunt
capacitatea de a realiza a lui Malhouth,
puritatea lui Iesod,
inteligenţa lui Hod,
blândeţea lui Nestah,
frumuseţa lui Tiphereth,
îndrăzneala lui Gebourah,
generozitatea lui Hessed..”

Iată de ce Kabbala dă zece nume lui Dumnezeu. Aceste zece nume corespund unor atribute diferite.  Dumnezeu este unul, dar El se manifestă diferit în funcţie de aceste regiuni. Este tot timpul acelaşi Dumnezeu unic, dar prezentat sub zece aspecte diferite, şi oricare dintre aceste aspecte nu e inferior sau superior altuia.
Cele zece nume ale lui Dumnezeu sunt:
- Ehieh
- Eloha vaDaath
- Iah
-Iehovah Tsebaoth
- Jehovah
- Elohim Tsebaoth
- El
- Chadai El Hai
- Elohim Gibor
- Adonai Meleh

În sefira Hessed, Dumnezeu e numit El, ceea ce semnifică Dumnezeu, pe care îl regăsim în Eloha şi de asemenea în Elohim care e pluralul lui Eloha. Elohim Gibor (în Gebourah) înseamnă: “Dumnezeu puternic”. Eloha va Daath (în Tiphereth) înseamnă: “Dumnezeu şi cunoaşterea”. Elohim Tsebaoth (în Hod) înseamnă:“Dumnezeu al oştilor”, aceste oştiri celeste sunt cohorte de îngeri şi aştrii care celebrează gloria Sa (Hod). 

lunedì 13 gennaio 2014

Puterea Vietii - Ankh-ul - Elixir al virtutilor divine si al nemuririi


Chaumery şi Belizal scriu despre Ankh (crucea ansată egipteană) în cartea "Essai de radiesthésie vibratoire ": “Era un talisman rezervat clasei aristocrate, fără îndoială eficace, cu condiţia să fi fost ţinut de bărbat în mâna dreaptă şi de femeie în mâna stângă (dacă nu există o polaritate inversată). Această cruce ansată era de altfel foarte vătămătoare folosită în afara scopului pentru care a fost studiată, chiar dacă era ţinută în pumnul sau în mâna convenite. Această nocivitate făcea din ea o armă cu dublu tăiş, asta provenind din faptul că vibraţia sa nu este în acord cu vibraţia umană. În realitate, Cheia Nilului emite prin mâner (plăsea) V+ şi prin extremitatea sa unda contrară, V-“.Calculul arată că volumul propriu al unei cruci ansate este de 1730, ceea ce corespunde la aproape de 4 ori piramida de tip Keops (4 x 400 = 1600 ) ”justificând” astfel puterea atribuită acestui obiect
Vechii zei egipteni erau reprezentaţi foarte des alături de un Ankh (Anqet, Ptah, Satet, Sobek, Tefnut, Osiris, Ra, Isis, Hathor, Anubis şi mulţi alţii), ca dovadă a abilităţii lor de a transcende moartea.Sarcofagele faraonilor aveau un Ankh plasat pe pieptul regelui pentru a simboliza răsuflarea Vieţii Eterne.Simbolul Ankh-ului nu se limitează la viaţa materială, ci trece mai departe de ea, simbolizând viaţa în moarte. De aceea, morţii erau numiţi “ankhu” şi un termen pentru sarcofag era “neb-ankh” care însemna “posesor al vieţii”.
Există multe teorii despre ce ar putea reprezenta acest simbol:
- om crucificat :
Cercul de deasupra reprezinta capul, linia orizontala bratele larg deschise, iar linia verticala, picioarele, prinse pe cruce, ca si cum ar forma numai unul
- răsăritul soarelui :
Bucla simbolizând soarele, linia orizontală simbolizând orizontul, iar linia vericală simbolizând traiectoria soarelui
- uniunea dintre principiul masculin şi cel feminin (uniunea dintre Cer şi Pământ).
Ankh-ul nu numai că simbolizează Viaţa Eternă (atât cea materială cât şi cea spirituală), însă reprezintă şi puterea de a da şi susţine viaţa. Este asociat în general cu lucrurile materiale precum apa (pe care egiptenii o considerau capabilă de a regenera viaţa), aerul, soarele precum şi cu zeii.
De-a lungul timpurilor, Ankh-ul a devenit simbolul Vieţii şi Imortalităţii, al Universului, al puterii, al apei şi aerului dătător de viaţă. Forma sa asemănătoare cu o cheie a încurajat credinţa că poate deschide porţile morţii.
Crucea Vietii (Crux Ansata, Ankh) este un  simbol incarcat de semnificatii adanci. Alegerea ei ca reprezentare a crestinismului nu a fost intamplatoare. Originara din Egiptul Antic (perioada primelor dinastii), crucea vietii apare mereu in reprezentarile grafice ale zeilor, fiind, in general, simbolul Zeului Soare, al lui Isis si al zeului creator Ptah si simbolizand viata, regenerarea si viata de dupa moarte.
Originea exacta a simbolului ramane un mister pentru egiptologi si diverse ipoteze au devenit larg acceptate.Unii i-au gasit originea intr-o bareta a sandalei lui Isis, altii in braul lui Isis, un simbol al eternitatii. Semnul nu are in vedere asemanarea cu infinitul ci faptul ca bucla revine in acelasi punct simbolizand forta nesecata a vietii, identificata cu Isis din care curge viata in toate formele sale. Ankh-ul se poate identifica astfel cu Copacul Vietii iar cei care il poarta se identifica cu zeita. Asocierea ankh-ului cu cordonul zeitei Isis este mult mai complexa infuzand conceptul de viata si imortalitate cu cel al franghiilor care leaga de pamant viata muritorilor, si care trebuie desfacute pentru a atinge nemurirea „Rupe-ti legaturile!” „desfa nodurile lui Nephtys” spune Cartea Egipteana a Mortilor. Si din nou, aceeasi sursa preamareste pe purtatotul Braului „Stralucitori sunt purtatorii cordonului, Oh, Fericiti purtatori ai Braului!”(aceeasi semnificatie apare in cartea budistilor tibetani numita „Desfacerea Nodurilor”). Deci, in timp ce crucea buclata simbolizeaza imortalitatea zeilor, cordonul lui Isis pune si conditia obtinerii ei de catre muritori: prin desfacerea legaturilor („A Dictionary of Symbols”-, Jean Chevalier and Alain Gheerb). O alta teorie asociaza acest simbol cu Imhotep, medic, arhitect, sfatuitor al faraonului (aprox 3.000. ien). Dupa moartea sa Imhotep devenise zeu al medicinei iar simbolul sau folosit astazi in industria farmaceutica.
Una din cele mai larg raspandite si acceptate interpretari ale Ankh-ului este aceea ca el reprezenta imortalitatea, ciclicitatea vietii si dualitatea celor doua simboluri feminin/masculin, un fel de Ying si Yang, semne primordiale fara de care este imposibila creatia pe Terra. Astfel, bucla reprezinta disciplina feminina (uter-ul) in timp ce partea alungita semnul masculinitatii (falus-ul), alaturate ele sunt suma a milioane de ani de viata si fertilitate. Bucla este simbolul perfect pentru „cel fara de inceput si de sfarsit” si pentru spiritul etern izvorat din esenta divina
A tine un ankh era ca si cum ai sorbi dintr-un elixir al virtutilor divine si al nemuririi Concret, ca simbol al vietii eterne, se credea ca energia emanata de ankh putea fi absorbita de oricine aflat la o anumita distanta de posesor. Se credea ca amuleta este un talisman puternic ce conferea posesorului protectie de fortele raului, boala ori descompunere (in cazul corpurilor neinsufletite) ea fiind un fel de antena/canal de comunicare cu Divinitatea prin care se scurgea puterea vietii.Mai exista convingerea ca Ankh-ul era folosit de preoti alaturi de zei in ceremoniale secrete drept cheie de control a debitului Nilului in aceeasi maniera in care noi folosim astazi robinetul.
La Stonehenge s-a efectuat un experiment curios, cand o incarcatura energetica de voltaj mare s-a putut transmite de la un megalit prin intermediul unui fir in forma de ankh. Un oscilator de mare frecventa ca ankh-ul, are avantajul de a produce voltaje mari la un curent de joasa intensitate, putand fi manevrat fara risc. In cartea sa“The Ankh: African Origins of Electromagnetism”Ankh-ul: Origini africane ale electromagnetismului” autorul, Nur Ankh Amen, demonstreaza ca aceasta cheie a vietii servea si unor scopuri practice nu doar mistic-religioase. Potrivit autorului, forma Ankh-ului bobinata permite transmiterea unei incarcaturi electromagnetice. Aceasta afirmatie sustine teoriile conform carora anticii egipteni au cunoscut puterea electricitatii.

Indiferent de conotatiile sale, influenta Ankh-ului ca simbol a fost imensa in Egipt si s-a simtit puternic in toate perioadele dinastice, supravietuind ca simbol cu puteri magice si in era Crestina.


domenica 5 gennaio 2014

Simbologie Onirică - transmutaţiile sufletului uman

Sufletul omului trebuie să treacă prin multe transformări, înainte ca spiritul divin să se poate conecta cu el. Aceste modificări nu au loc în mod automat. Ele necesită un efort intens şi o luptă reală în cadrul sinelui, între sufletul aflat în dezvoltare şi forţele care îl înconjoara şi îl stimulează. Acestea sunt forţele inferioare ale naturii, aflate la nivelul microcosmosului (om), cosmos (sistem solar) şi macrocosmos (univers). Aceste forţe se opun dezvoltării, şi influenţa lor în lunga călătorie a sufletului trebuie să fie neutralizată, pentru a face loc influenţelor mai înalte şi mai spirituale ale cosmosului. O uimitoare alegorie a acestei lupte este evidentă atunci când privim la "coada de păun", din vasul alchimistului. Acest fenomen reprezintă schimbarea culorilor în retortă, atunci când alchimistul produce conştient modificări ale elementelor, prin încălzire ritmică. În timpul acestui proces, sub căldură constantă, suspensia " trece uşor prin toate culorile", după cum spun alchimiştii, şi şapte etape de transformare devin vizibile: galben, verde, rosu, albastru, portocaliu, indigo, violet. 
 “In acea perioada (putin inaintea Craciunului din anul 1912) visasem ca ma gaseam impreuna cu copiii mei intr-o loja a unui magnific castel somptuos mobilat, asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis. Deodata se facu simtit privirii, printr-un falfait usor al aripilor, un pescarus sau un porumbel care se opri pe masa. Le spusesem copiilor sa stea linistiti pentru a nu speria frumoasa pasare alba. Deodata aceasta se transforma intr-o copila cu parul blond de circa opt ani, care incepu sa se joace cu copiii alergand impreuna printre splendidele coloane ale salonului. Pe nesimtite fetita se preschimba din nou in pescarus, sau  porumbel, si mi se adresase cu urmatoarele cuvinte: “Doar in primele ore ale noptii pot sa ma transform intr-o fiinta umana, in timp ce porumbelul este ocupat cu cei 12 morti” Spunand aceste lucruri, pasarea isi lua zborul, iar eu ma trezii” C.G.Jung
În prima etapă, care e surprinsa in visul mai sus amintit (copila cu parul blond), ochiul observatorului vede în acest joc tăcut de culoare al transformării, nuanţele quadruple ale galbenului care se transformă în aur. Pe calea transformării sufletului, acest lucru înseamnă depăşirea vechii gândiri analitice; mintea veche, care a fost legată de influenţele lui Mercur, crează drum unei gândiri mercuriene de un nivel mai înalt (pasarea lui Hermes/ Mercur).În a doua etapă, se poate observa procesul transformării prin cel patru nuanţe de verde (asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis). Aceasta înseamnă că în procesul spiritual, forţa naturală a iubirii care este atribuită lui Venus, este înălţată la nivelul cosmic de dragoste atotcuprinzătoare.La nivelul sufletului, aceste prime două modificări de culoare care apar mentionate si in continuturile onirice ale lui Jung,  constituie cele două iniţieri fundamentale, care în viziunea rozacrucienilor moderni sunt considerate premisă pentru procesele ulterioare.Atunci când vorbim de cele patru nuanţe, acestea se referă la structura quadruplă a structurii umane: corpul fizic, corpul eteric, sinele astral şi corpul mental. Aceste patru corpuri formează împreună persoana vizibilă, şi toate sunt la fel de afectate în procesul de conversie.

Despre vis Jung spune urmatoarele: “La inceput crezusem ca cei 12 morti se refera la cele 12 zile inainte ”de Craciun, perioada din an considerata a fi tenebroasa intrucat e carecterizata de activitatea vrajitoarelor. A spune “inainte de Craciun” e ca si cum ai spune “inainte ca soarele sa rasara din nou, deoarece ziua de Craciun semnifica acea faza tranzitorie a anului pe parcursul careia in religia mitraica se celebra nasterea soarelui” Doar ceva mai tarziu, adauga E. Bennet, Jung corela visarea la Hermes si la cei 12 porumbei. Jung incadra visul intr-un context format de o serie de imagini onirice ilustrand transformarea Sufletului: acesta  “caracterizeaza sufletul ca o fiinta de natura elfica, mai indicat spus intr-un mod limitat uman. Sufletul poate fi si o pasare, poate apartine complet naturii si sa dispara apoi (a deveni acel inconstient) din prezenta umana (din constiinta) ” . 
Simbol al inocenței și purității, porumbelul este una din formele trupești pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtãtorul ramurii de mãslin ca simbol al pãcii, armoniei si sperantei.
Este un simbol al puritãtii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pãcat.
Este inima celor drepti, iar ochii porumbelului reprezintã un termen de comparatie pentru un om luminat si pur.
Alãturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului; în simbolismul Sf. Treimi reprezintã Sfântul Duh.
Porumbelul si crinul — Bunãvestirea;
12 porumbei —apostolii...
In credintele poporului e o pasãre beneficã „plãcutã lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface în porumbel.

În simbolisticã alchimistã e pasãrea lui Hermes si semnificã spiritul eliberat de materie.