Despre psihologia terorismului- E.F. Edinger, discipol al lui Jung

Terorismul este o manifestare a psihicului. Rădăcina psihologica a terorismului poate fi perceputa printr-un resentiment fanatic - o ură cvasi-psihotica izvorata din adâncurile psihicului arhetipal și, prin urmare, sustinuta de către energii religioase arhetipale.
Teroriștii, în general, se exprima în terminologie religioasă (arhetipală). Inamicul este văzut ca principiul Răului Obiectiv (Diavolul) și teroristul se percepe ca un agent "eroic" al divinului sau al Justiției Obiective (Dumnezeu). Aceasta este o inflație arhetipala de proportii demonice care acordă temporar individulului o energie aproape supraomenesca și de o anumita rezonanta.

Pentru a face față în mod eficient terorismul trebuie să-l înțelegem.Avem nevoie de o nouă categorie pentru a înțelege acest fenomen nou.Aceste persoane nu sunt infractori și nu sunt nici nebuni, deși au anumite caracteristici din ambele.

Să-i numim fanatici. Fanaticii sunt posedați de dinamisme transpersonale, arhetipale care decurg din inconștientul colectiv.Scopul lor este unul colectiv, nu unul personal.

In schimb criminalul caută un câștig personal.

În numele unei valori transpersonale, colective - de sorginte religioasa, etnică sau națională, o viziune "patriotica", etc. - acestia sacrifica viața lor personală în slujba "Dumnezeului" lor. Acest lucru are ca fundament un fenomen religios care derivă din arhetipal, din inconștientul colectiv.

Potrivit lui Edward Edinger, discipol al lui Jung, in prezent experimentam "arhetipul Apocalipsei", care este tot o dezvaluire, o revelatie. Cerul si pamintul se intilnesc in noi. Modul nostru de viata de pina acum este distrus, dar se naste unul nou si noi renastem odata cu el. Se produce fuziunea dintre ego si sine, pentru totdeauna. 

Solidaritate in diversitate - valori ce creeaza punti intre culturi inspirate din etica crestina si cea din Africa sub-sahariana

IO SONO QUELLO CHE SONO ATTRAVERSO QUELLO CHE TUTTI SIAMO.È un'espressione in lingua bantu che indica "benevolenza verso il prossimo"UBUNTU nella cultura africana sub-sahariana vuol dire: “Io sono perché noi siamo”“ Amerai il prossimo tuo come te stesso.” Marco 12,29-31 (etica cristiana)

La festivitatea interculturala din oraselul unde locuiesc in Italia, am avut prilejul de a desfasura o activitate cu mai multi copii de etnii diferite, centrata pe transmiterea unui mesaj axat pe loialitate si pe relatiile reciproce dintre oameni; un joc mai exact inspirat din etica crestina si cea din Africa sub-sahariana.

de Sfintele Pasti «ritrovarsi assieme» attraverso le diversità che ci riempiono di gioia di essere noi stessi

“LA CATTURA DI CRISTO” 1602 CARAVAGGIO 

La Resurrezione di Gesù è motivo di gioia per tutti noi. Rendiamoci conto della nostra missione di diffondere questa gioia, di irradiarla ogni giorno della nostra vita dovunque andiamo e qualuque cosa facciamo; prima a noi stessi, poi in famiglia e poi agli altri.

 Se le somiglianze risaltano facilmente, le differenze appaiono invece chiare per lo più ai soli studiosi.  Senza diversità avremmo una incompleta rivelazione di Dio. Perché la diversità torni ad essere soltanto ricchezza non vi è altra strada che quella dell’eliminazione di ciò che la fa essere conflittuale.  Cristo è venuto per rimuovere “la causa dell’inimicizia”, cioè il nostro peccato che è la vera causa di ogni conflittualità. (Ef 2:14). La ritrovata relazione-comunione con il Dio Creatore della diversità ci consentirà di percorrere la strada dell’accettazione, dell’integrazione, della riconoscenza. In questo modo vedremo e godremo come fonte di arricchimento personale ogni diversità: nella creazione, nella famiglia, nella società, nella chiesa. Essere riconoscenti per la diversità significa prendere atto con gioia che è la varietà delle specie a rendere ancora oggi più bella e più ricca la creazione, che è la diversità dei sessi e dei ruoli a rendere più funzionale e più preziosa la famiglia, che è la diversità delle etnie e delle culture a rendere più ricca la società Infine, è sempre alla luce dell’amore e della potenza di Cristo che anche le diversità che più ci turbano e ci interrogano possono diventare motivo di profondo arricchimento. Trovandosi davanti ad un uomo “cieco fin dalla nascita”, Gesù ricordò il motivo di quella sua diversità: “È così, affinché le opere di Dio siano manifestate in lui” (Gv 9:3).

 La Pasqua sia uno dei momenti di meditazione interiore di pace con se stessi e di ricerca di energia positiva da donare agli altri senza distinzione. Non solo ascoltare ma dare la pace come meglio si è capaci di darla.

Auguri di una Pasqua serena che sia per tutti il passaggio dalla morte alla vita, simbolo di cambiamento, di rinascita di una luce che illumina e riscalda l'universo intero; è la speranza che ogni uomo possa rinnovarsi, purificarsi e risvegliarsi da uno stato di indifferenza e rassegnazione.

„Sfintele Pasti” sa va fie plin cu tot ceea ce presupune trecerea de la moarte la viață, simbol al schimbării si al renașterii Luminii ce încălzește întregul univers; sa traim in sarbatoare cu speranța că fiecare om se poate reînnoi, purifica si trezi dintr-o stare de indiferenta și resemnare!,

 I Corinteni 5, 7: „caci (si) Pastile nostru, Hristos, S-a jerfit pentru noi”.

Craciun "renașterea Soarelui ce dă lumină și căldură", "credința creștină în viața veșnică și speranța de renaștere"- o abordare interculturală

In preajma sarbatorilor de iarna nutrim sa avem parte de experiențe cat mai felurite si cat mai intense, de multe ori fără să tinem seama de misterul și tăcerea conținute în această perioada. Pentru  Mircea Eliade sarbatoarea reprezinta acel moment de ruptura din cotidian, din profan, retrăind ciclic, ritualul momentelor sacre. Sarbatoarea are puterea de a ne conecta la un trecut mistic, semnificativ, al sacrului.

sportello di mediazione linguistico culturale

impreuna cu colegii

Natale/ Craciun  “la rinascita del sole che dà luce e calore” “la fede cristiana nella vita eterna e la speranza della rinascita”

Ci auguriamo sempre un vissuto intenso delle festività natalizie, spesso senza curarci del mistero e del silenzio racchiuso in questa data. Mircea Eliade- il famoso storico delle religioni e filosofo romeno- affermava che la festa è un momento di rottura nel quotidiano, nel profano, attraverso il rivivere ciclico, rituale dei momenti sacri. La festa ci ricollega ad un passato mistico, significativo, al sacro. “Crãciun”, termine del fondo tracio, significava il tronco d'albero che veniva bruciato la sera e durante la notte del solstizio d'inverno per dar forza al sole intorpidito nel suo nuovo percorso verso la rinascita.

Le usanze romene:

- il 6 Dicembre, in Romania, si festeggia Mos Nicolae (San Nicola);  è conosciuto per la sua carità, bontà, saggezza e per la lotta contro le false testimonianze fatte contro la fede cristiana di Arie. Per ricordare la bontà di questo santo, i rumeni mettono nelle scarpe dei bambini regalini da parte di … Mos Nicolae. Inoltre Mos Nicolae è considerato il protettore dei poveri e colui che porta fortuna alle ragazze povere quando si sposano;

- Sant'Ignazio (20 dicembre)  “Ignat” (“ignis”-fuoco) è la divinità solare che ha preso il nome e la data dal giorno in cui si festeggia il sant’Ignatie Teofanul (20 dicembre)  è un'occasione di allegria, di lavoro condiviso con i parenti e gli amici, quasi un'antico rito; Un’usanza molto conosciuta è “taierea porcului” (“sacrificare il maiale”) il capofamiglia prepara “pomana porcului” (un pranzo a base di carne fresca di maiale); gli invitati sono le persone che hanno aiutato a sacrificare il maiale;

secondo i nostri antenati, i Daci,  il maiale era sacrificato perché era visto come un simbolo di divinità delle tenebre, che aveva la forza di indebolire la luce del sole nella più corta giornata dell’anno, il solstizio d’inverno. Per venire in aiuto del Sole la gente ammazzava il maiale e la carne di quest’animale era un cibo che aveva la forza di salvare il sole. Dopo questo giorno cominciava a crescere la luce e il giorno di  solstizio  diventava una festa della luce e della vita;

- il giorno prima del giorno della Vigilia, dopo mezzanotte, tra il 23 e 24 Dicembre, si fa un “pranzo” di commemorazione, per le anime dei defunti e tutti i cibi sono preparati senza carne, latte, uova (piatto tipico “turte”/ le vesti di Gesù). A questo pranzo partecipa anche il prete e la sua presenza dà un senso di cerimonia; lui benedice il pranzo e assaggia ogni cibo;

- un'altra usanza specifica per le Feste dell’ inverno è quella di ricevere la visita del prete nei giorni della Vigilia di Natale e nella Vigilia della Befana/Epifania (nel calendario ortodosso si festeggia il Battessimo di Cristo / Epifania nel giorno di 6 gennaio). Questa cosa dà la possibilità di comunicare in modo diretto il messaggio delle Feste tra i fedeli e il clero;

 - la canzone natalizia “Buongiorno della vigilia di Babbo Natale” (23-24 dicembre); i bambini con una grande borsa messa intorno al collo e con un immenso cappello sulle orecchie vanno di casa in casa per cantare;

- la Natività del Bambio Gesù e annunciata tramite “colinde”, canti natalizi:  La stella sorge sul cielo/ rituale L'andare con la stella, Tre pastori si incontrano … (25-6 gennaio); le “colinde” sono testi epici rituali interpretati da vari gruppi; loro sono ricompensati da chi li riceve con della frutta, dei dolci tradizionali, vino o grappa e a volte, con dei soldi. Dal 2013“Colindul”  fa parte del Patrimonio immateriale dell'umanità dell'UNESCO; la tradizione dice che Dio ha permesso di fare sentire questi canti (colinde) per dare possibilità alle persone di liberarsi dei propri peccati. Cosi’, ogni anno a Natale, il Santo nome di Dio può arrivare alle orecchie e al cuore delle persone, ricordandogli di rinunciare alle cattive tentazioni . Sempre la tradizione dice che nel momento in cui le “colinde” non si sentiranno più sulla Terra, i demoni conquisteranno il mondo e l’uomo non potra fare più niente. Una parola predominante nei canti natalizi è Ler che ha il significato di Signore o il figlio dell’ Iperborea Aplo (dio Apollo) ; questo crea un laitmotiv importante di nostri canti pre-cristiani convertito poi con l’arrivo della cristianizzazione  in Figlio di Dio . Colinda, il canto ritualico augurale di Natale, è il pezzo musicale più particolare in cui laico e religioso, la realtà e la fantesia si mescolano in una belezza eterna, anno dopo anno  (il ciclo de la vita). I “colindatorii” sono vestiti in alcune regioni di costumi tradizionali, portano maschere per sostituire la capra e l’orso e talvolta improvvisano al momento i propri canti adattandoli alla famiglia visitata.

- in Romania, per Natale non manca l’albero in nessuna casa. Questo, di solito è un pino o un abete (simbolo dell’albero della vita) addobbato con palline colorate, lucine, caramelle e cioccolatini avvolti in carte luccicanti, mele e qualche arancia. Sotto questo albero addobbato, Mos Craciun (Babbo Natale) lascia i regali per i bambini.

- “il gioco dell'aratro” (“Plugusorul”) nella viglia di Capodanno; è una canzone ricca di auguri di buoni raccolti ;

- “ballo dell’orso” ; attraverso del suono dei tamburi, questa danza pagana si svolge nel giorno della vigilia di ogni anno nuovo affinché gli spiriti maligni vengano scacciati e si possa così abbracciare il nuovo anno purificato dal malocchio;

- “Semanatul”/ La semina – una tradizione rumena, usata nel primo giorno dell’anno nuovo; si va di casa in casa, portando ai presenti granelli di grano, per augurare un anno più ricco;

- “il giocco del capra” interpretato nel giorno di Capodanno, era un ceremoniale grave, di  culto, trasformato nel rito della prosperità; “andare con la capra addobbata” significa augurare a tutti presenti un anno più ricco 

 - “Sorcova”la canzone interpretata nel giorno di Capodanno, ricorda molto bene un magico incantesimo il cui effetto viene rafforzato dal movimento del ramo o della “sorcova”, “bacchetta magica”, portattrice di gioventù, vigore, forza, prosperità, ricchezza, salute per il nuovo anno; 

Le usanze reiterano un tempo storico e spirituale dei romeni, collegando il presente di festa ad una dimensione sacra, alla Luce.

Sorcova vesela/ Sorcova allegra  Sa traiti sa-mbatranit /Vivete e invecchiate  Ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir / Come un albero di mele, come un albero di pere, come un ramo di rose  Tare ca piatra, iute ca sageata / Forti come la pietra, rapidi come la freccia  Tare ca fierul, iute ca otelul / Forti come il ferro, sfrenati come l’acciaio  La anul si la multi ani. / Auguri e tanti altri auguri! “Sarbatori curate!” Un Craciun sub puterea caldurii si luminii Celui ce ne are mereu in paza Sa !

Philosophia Pacis -curajul de a privi "ochi in ochi"

Philosophia Pacis (Raimon Panikkar) 

Filosofia pacii implica mai mult de o observare pasivă; presupune, de asemenea, o participare activă la dinamismul realitatii și, ca atare, e nevoie de o inimă curată; in alt mod orice interferență e inteleasa drept agesiunea ce perturba pacea. 

 Intercultura  "ca instrument de pace”.

Cele 9 Sutra prezentate mai jos pot fi asemuite unor inele ce sunt prinse de un singur lanț de aur; unul il poarta pe altul, și împreună formează bijuteria pe care o numim pace.
1) participarea la armonia ritmului Ființei,
2) o pace care este atât interna cât și externa,
3) o pace daruita și nu impusa,
4) o pace care sa nu fie o victorie împotriva inamicului,
5) dezarmarea militara implica o dezarmare culturala,
6) convingerea că nicio cultură nu poate rezolva de una singură problemele lumii,
7) o pace care nu tine de Logos, ci de mythos,
8) religia luata drept o cale spre pace și
9) nevoia de iertare și de dialog.
De la izolare și ignoranță, de la indiferență și dispreț, de la condamnare și cucerire trebuie să trecem la coexistența și comunicare, până ajungem la insusirea convergenței și dialogului, ultima etapă, care presupune crearea unei agore, unde Absolutul este transcendent; rămâne confruntarea care presupune insusirea calitatii de "duologo dialogare", unde il concepem pe Celalalt ca Alter din mine și nu Alius, intrucat celalalt este o parte din mine. În această provocare interculturala certitudinea lasa locul încrederii în celălalt, singurul mod în care se poate ajunge într-adevăr la pace. 

Dialogul nu poate fi efectuat în mod abstract și în general, nu implică răzbunarea ," ochi pentru ochi ", ci curajul ", "ochi in ochi". În acest fel, dialogul se transformă în “duologo dialogale”. Dacă doriți să înțelegeti și să fiti înțelesi, un evreu nu poate folosi acelasi limbaj, atunci când i se adreseaza unui budist sau unui creștin. Un om de știință nu se poate aștepta că limbajul lui sa fie ușor de înțeles de un poet, și așa mai departe. Există diferite universuri lingvistice și fiecare limbaj traduce o anumită viziune a realității. “Duo-logale "(două logos-uri), care se referă la" dia-logos ", este un neologism prin care Panikkar ne transmite că dialogul adevărat se petrece între două persoane sau realitati. Dia-logul nu este un multi-logo. Dialogul între religii nu ar trebui să fie confundat cu demonstrațiile care prezinta pluralismul religios și doresc să sublinieze importanța toleranței. Reuniunile și evenimentele inter-religioase și multi-religioase nu implica adevaratele dialoguri intra-religioase. O nuanta subtilă, dar de o importantă destul de mare. Culturi și religii în dialog. Pluralism și interculturalitate-

Philosophia Pacis (Raimon Panikkar)

La filosofia della pace è qualcosa di più che un'osservazione passiva; è anche una partecipazione attiva al dinamismo della realtà e per questo richiede un cuore puro, altrimenti qualsiasi interferenza è violenta e disturba la pace.L’intercultura diventa a tutti gli effetti strumento di pace. I 9 sutra che seguono sono come gli anelli di un'unica catena d'oro; l'uno porta all'altro e tutti insieme formano il gioiello che chiamiamo pace.

1) la partecipazione all’armonia del ritmo dell’Essere,

2) una pace che sia sia interna che esterna,

3) una pace come dono e non imposta,

4) una pace che non sia vittoria contro il nemico,

5) il disarmo militare che richiede disarmo culturale,

6) la convinzione che nessuna cultura può risolvere da sola i problemi del mondo,

7) una pace che non appartiene al logos, ma al mythos,

8) la religione come via verso la pace e

9) la necessità del perdono e del dialogo.

dall’isolamento e ignoranza, dall’indifferenza e disdegno, dalla condanna e conquista bisogna passare per la coesistenza e comunicazione fino ad arrivare alla convergenza e al dialogo, ultimo stadio che implica la creazione di un’agorà dove l’Assoluto è trascendente, ma rimane il confronto che è “duologo dialogale” in cui concepire l’Altro come alter da me e non alius, in quanto l’Altro è parte di me. In questa sfida interculturale la certezza lascia il posto alla fiducia nei confronti dell’altro, unica via che potrà portare davvero alla pace.

Culture e religioni in dialogo. Pluralismo e interculturalità,

Il dialogo non può essere condotto in astratto e in generale, non implica la vendetta dell’“occhio per occhio” bensì il coraggio dell’“occhio a occhio”. In tal modo, il dialogo si converte in duologo dialogale. Se vuole capire ed essere capito, un ebreo non può usare lo stesso linguaggio quando parla a un buddhista o a un cristiano. Uno scienziato non può aspettarsi che il suo linguaggio sia comprensibile a un poeta, e così via. Ci sono differenti universi linguistici e ogni linguaggio è un mondo che traduce una particolare visione della realtà. Duo-logale” (due logos), che richiama “dia-logos”, è un neologismo con cui Panikkar afferma che il vero dialogo accade tra due persone o realtà. Il dia-logo non è un pluri-logo. Il dialogo tra le religioni non si dovrebbe confondere con le manifestazioni che mettono in mostra il pluralismo religioso e sottolineano l'importanza della tolleranza. Gli incontri e le manifestazioni inter-religiose e pluri-religiose non sono i veri e propri dialogi intra-religiosi. Distinzioni sottili ma importanti.

Demnitatea umana rezida in respectul cultural, inseparabil de cunoașterea reciprocă

bucuria de a fi impreuna- la cursul de italiana pentru copiii imigrantilor din Italia

Spațiul și timpul sunt acum zguduite de știință și tehnologie, iar întâlnirea dintre popoare și tradițiile lor devine din ce în ce mai problematica, creand ciocniri intre civilizații și probleme de coexistență. S - a suferit atât de mult din cauza fanatismului politic, religios și cultural, că suntem în mod legitim infometati in insusirea unei înțelegeri universale. Un exemplu tipic al acestei mentalități este sindromul de sat global. Pe cat de nobilă ar fi intentia, inca persista efectul mentalității coloniale. Cu toate acestea, există si o sete de înțelegere adevărată: "Noi nu putem trăi într-o lume consolidata în compartimente; celălalt devine o problemă, intrucat invadează viața mea și este ireductibil la felul meu de a percepe; dacă o extremă ne face să gândim că avem dreptate.. și ceilalti gresesc, cealaltă extremă este de părere că noi toți suntem potriviti pentru un anume fel de sat global. "Între aceste două extreme, isi fac loc cu prisosinta cuvintele pluralism și interculturalitate pentru a reprezenta o a treia abordare, fundamentul unei înțelegeri universale. Interculturalitatea nu înseamnă relativism cultural (o cultură pentru o alta) sau fragmentarea naturii umane. Respectarea demnității umane presupune respectul cultural, inseparabil de cunoașterea reciprocă - fără de care am cădea în tentația de a impune cultura noastră ca si model de societate umană. “Culturi și religii în dialog- Pluralism și interculturalitate” Raimon Panikkar

Dupa cultura antropologica etnocentrică, unii din noi am fi "evoluatii", iar ceilalti, "diferite alte popoare", ar fi "primitivii"; cu timpul, etnocentrismului i s-a opus policulturalismul, dar sub formă de relativism. Dar un relativism antropologic este la fel de etnocentric în sensul că, echivaland toate culturile ("o cultura pentru o alta"), implementează o devalorizare a tuturor culturilor, luate fiecare in parte pentru sine. Antropologul, de fapt, nu este un studios fără cultura: aparține unei culturi și se apropie de altele. Și atunci el trebuie să le înțeleagă, sa nu se uite la ele cu dispreț pe baza principiului "cultura mea este superioara celorlalte" sau oferindu-le o licență aparenta de egalitate, pe baza principiului "o cultură, inclusiv a mea, pentru o alta", ci intelegandu-le și, eventual, discutand despre ele. Problemele antropologice nu apar in recunoașterea sau nerecunoașterea Altuia - de fapt, o recunoaștere este inevitabilă în toate culturile individuale, absolut in toate – ci in cât anume Altul face parte din altă cultură. Astfel problema sta nu doar recunoașterea celuilalt ca atare, ci in cat anume celălalt apartine unei alte culturi.

Lo spazio e il tempo sono oggi scossi dalla scienza e dalla tecnologia e l'incontro fra i popoli e le loro tradizioni si fa sempre più problematico creando scontri di civiltà e problemi di convivenza. Si è tanto sofferto per i fanatismi politici, religiosi e culturali, che siamo legittimamente assetati di una comprensione universale. Un tipico esempio di questa mentalità è la sindrome del villaggio globale. Per nobile che sia l'intenzione, rimane pur sempre il risultato della mentalità colonialista. Eppure c'è sete di vera comprensione: "Non possiamo vivere in un mondo a compartimenti. L'altro diviene un problema proprio perché invade la mia vita ed è irriducibile al mio modo di vedere. Se un estremo è pensare che noi siamo nel giusto e gli altri in errore, l'altro estremo è ritenere che siamo tutti adatti per un tipo di villaggio globale". Fra questi due estremi, emergono sempre più le parole pluralismo e interculturalità a rappresentare un terzo atteggiamento, fondamento di una comprensione universale. Interculturalità non significa relativismo culturale (una cultura vale l'altra), né frammentazione della natura umana. Il rispetto della dignità umana esige il rispetto culturale, inscindibile da una mutua conoscenza - senza la quale cadremmo nella tentazione di imporre la nostra cultura a modello della convivenza umana.

Secondo la cultura antropologica etnocentrica, uni di noi noi saremmo gli ‘evoluti’ e gli altri, i popoli diversi, sarebbero ‘primitivi’; con il tempo, all’etnocentrismo si è sostituito un policulturalismo, ma nella forma del relativismo. Ma un relativismo antropologico è altrettanto etnocentrico, nel senso che, mettendo sullo stesso piano tutte le culture ("una cultura vale l’altra"), attua una svalutazione di tutte le culture, presa ciascuna per sé.L’antropologo infatti non è uno studioso senza cultura: appartiene a una cultura e si avvicina a culture altre. E allora deve comprenderle, non guardandole con sufficienza sulla base del principo "la mia cultura è superiore a ogni altra", o concedendo loro una patente di apparente parità sulla base del principio "una cultura, compresa la mia, vale l’altra", ma comprendendole davvero ed eventualmente anche discutendole. I problemi antropologici nascono non nel riconoscimento o non-riconoscimento dell’altro – in realtà un riconoscimento è inevitabile in tutte le singole culture, assolutamente in tutte – ma quando l’altro appartiene a una cultura altra. Il problema non è dunque solo il riconoscimento dell’altro in quanto tale, ma dell’altro in quanto appartiene a una cultura altra.

Ecologia umana-ce poate aduce ea nou in medierea culturala

  

Zilele trecute am avut ocazia sa cunosc un grup de studenti de la College of the Atlantic, Me-SUA, Universitatea din America dedicata ECOLOGIEI UMANE. Data fiind  tematica de lucru, mi-am adus si eu aportul, la cerinta lor, prin acordarea unui interviu centrat pe mediere culturala si nu numai; am facut si o scurta prezentare a parcursului meu migratoriu, a activitatilor extra de voluntariat pentru copiii emigrantilor de aici, de participant la Laboratorul de literatura, la festivitatile cu tematica interculturala…De circa doua luni ei s-au orientat pe a strange informatii din regiune din activitati ce au ca scop o buna realationare cu cei din jurul nostru, dar si din activitati ce rezerva un trai cat mai aproape de natura, simplitate si conservare a traditiei. Studentii au fost gazduiti de familii italiene si lasati sa exploreze liber pentru a simti, invata din aspectul interrational din regiune,  pentru ca in final totul sa prinda forma unei expozitii VISTI DA FUORI-vazuti din afara- si, in semn de recunostinta pentru colaboratori, a unui pranz festiv, ocaziii in care am avut timp sa ne cunoastem mai bine, sa facem schimb de informatii pe aspect cultural, social…un prilej  de a discuta si cu profesorii formatori; specialista pe antropologie culturala a tinut in mod particular, dupa o scurta cuvantarea tinuta in cadrul expozitiei , sa-mi multumeasca pentru contributie, spunand-mi ca ma considera persoana care a manifestat cea mai multa deschidere mentala si sufleteasca dintre colaboratori si ca doreste sa mentinem legatura si pe viitor.

Pozele sunt de la expozitia VISTI DA FUORI ce s-a realizat in Italia de catre studentii si profesorii formatori de la College of the Atlantic, fiind prezentata o sinteza a activitatilor inteprinse , dar si ceva “jocuri” ce au cerut si implicarea vizitatorilor, jocuri ce am tinut sa le fotografiez intrucat as dori ca pe viitor sa le pot implementa si eu. Astfel un puzzel ne era oferit ca model tuturor pentru a construi un altul impreuna in partea alaturata, avand libera alegere de a lua o piesa insemnata pe partea opusa cu un numar, pe care o coloram si o ornamentam cum dorim, tinand totusi cont de liniile marcate. Am gandit ca ar fi potrivit cu aceasta ocazie sa pun in valoare tricolorul nostru romanesc, folosind cele trei culori si simbolistica lor – rosu (fraternitatea), galben (justitia), albastru (speranta), printr-un desen in care soarele da curs prin ale sale raze unui cer senin (Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decat prin Mine-Ioan 14,6) si unde noi ca si beneficiari, suntem legati unul de celalalt nu numai pe linie de sange, dar si prin caldura ce o manifestam celor din jurul nostru ( Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţiMatei 22:37), o continua  rasplata pentru Cel ce ne scalda prin razele Sale si o recunostinta vesnica totodata pentru stramosii ce s-au jertfit ca noi sa fim dreptii continuatori ai acestui neam milenar.Puzzel-ul model  a fost in asa mod realizat , astfel incat sa asume prin cateva piese alese cuvintele cheie ce au prins viata in urma experientei avute in Italia, frumos exprimata in culorile vii imprimate in forme atent alese fara a uita de linia de demarcatie a fiecarei piese , ce lua per ansamblu aspectul unor spirale sau valuri cum bine au precizat autorii lui.

Astfel GENEROZITATEA asuma cateva piese unde beneficiarii ei au surprins-o prin feluritele mancaruri traditional mediteraneene,importanta MEMORIEI  a fost reliefata printr-o succesiune de evenimente mai putin fericite in care una dintre studente uita mereu ora cand sa ia autobuzul, SINGURATATEA , mai exact dorinta de a fi tu cu tine, se poate implini doar fiind in comuniune cu natura, exprimata prin culoarea verde a arborilor, aspect ce mi-a adus in minte poeziile lui Eminescu si balada Miorita…

.

Un alt joc avea ca scop exprimarea libera a ceea ce reprezinta cultura pentru noi, luand ca punct de referinta cateva citate ce incadrau un panou unde noi ne puteam pune in evidenta propria viziune…

Dupa mine CULTURA , nu poate fi definita fara a nu lua in considerare faptul ca fiecare in parte suntem diversi si la fel in aceasi masura, iar Ceea ce ne uneste pe toti ne tine interconectati,chiar daca refuzam sa simtim asta. Interconectarea se evidentiaza la nivel social si individual totodata  cel mai bine prin IMBRATISARE, pentru ca doar prin intermediul ei noi ne putem simti palpaind, prin bataile inimii, scanteia divina.Acesta a si fost resortul care m-a adus mai aproape de studenta de la College of the Atlantic, careia i-am acordat interviul…dorind si oferind CALDURA, spunem mai mult despre noi decat ne-am putea imagina….m-a intrebat daca asa suntem noi romanii, afectuosi; cu dor de voi, i-am spus ca DA si atunci ea si-a exprimat dorinta ca si poporul ei sa gaseasca prin IMBRATISARE, acel punct de intalnire al tuturor sufletelor.

L’Ecologia umana e i suoi possibili contributi nell’ambito della mediazione culturale

Nei giorni scorsi ho avuto l'opportunità d’incontrare un gruppo di studenti del College of the Atlantic, Me,S.U.A.,American University dedicata all’Ecologia umana.Dato il tema del lavoro,ho portato anch’Io un piccolo contributo,alla loro richiesta,un intervista sulla mia attività di mediatrice culturale e oltre;ho fatto una breve panoramica del mio percorso di migrazione, un breve riassunto delle attività di volontariato per i figli degli migrati,sulla mia partecipazione al”Laboratorio di lettura”e alle feste sui tematiche interculturali.Per circa due mesi loro si sono rivolti a raccogliere informazioni nelle vicinanze sulle varie attività orientate sul lavoro di un  buon  rapporto con coloro che ci circondano e altre attività che ci riservano a vivere più vicini alla natura,con semplicità e attraverso la conservazione della tradizione.Gli studenti sono stati ospitati da famiglie italiane e poi lasciati a sentirsi liberi di esplorare,imparare nuove cose sull’aspetto  interrazionale;alla fine tutto ha preso forma di una mostra denominata VISTI DA FUORI e in segno di gratitudine per i collaboratori hanno offerto un pranzo festivo;questi sono state vere opportunità di conoscerci meglio,condividere varie informazioni sull'aspetto culturale, sociale ... un occasione di parlare con insegnanti formatori; dopo un breve discorso tenuto sulla mostra,la dssa sull’antropologia culturale,Heath Cabot,ha tenuto a ringraziarmi in particolare per il contributo,dicendo che mi considera la persona “più forte” con la maggiore apertura mentale e spirituale tra collaboratori e mi ha chiesto i miei dati di contatto.

Le foto sono della mostra realizzata in Italia,la sintesi delle loro attività ed alcuni "giochi",che richiedevano il coinvolgimento anche dei visitatori, scattate da me in scopo di usufruirgli in qualche modo.Si tratta di un puzzle,“immagine che mostra un po’ di noi e un po di voi”,offerto come modello ai visitatori per costruire un altro, accanto;abbiamo avuto la libera scelta di prendere un pezzo segnato sul lato opposto con un numero per poi essere colorato e ornato al nostro desiderio,ma tenendo conto delle linee guida marcate.In questo senso, ho pensato che sarebbe stato opportuno di mettere in valore la bandiera tricolore romena e il suo significato-rosso(fratellanza),giallo(giustizia),blu(speranza)disegnando il sole che attraverso i suoi raggi porta il colore azzurro del cielo («Io sono la via, la verità e la vita; nessuno viene al Padre se non per mezzo di me.”Giovanni14:6),e dove noi,come i veri beneficiari,siamo collegati gli uni agli altri , non solo attraverso la linea di sangue, ma grazie anche al calore manifestata per chi ci sta intorno (“Amerai il Signore Dio tuo con tutto il cuore, con tutta l'anima e con tutta la mente.” MT22,37),un eterna gratitudine per Lui che ci bagna con le sue raggi, un caro apprezzamento agli antenati che si sono sacrificati per noi con l’unico scopo di mantenere e di portar avanti tutto quello che da valore al futuro del paese.Il Puzzle modello è stato sviluppato in modo da risaltare, attraverso  vari pezzi, alcune parole chiave che sono state portate alla luce dopo l’esperienza breve vissuta in Italia , un esperienza ben espressa in colori brillanti stampate su varie forme scelte con cura , senza dimenticare la linea guida di ogni pezzo, per poi ottenere alla fine del “gioco”, l'aspetto generale di un’immagine complessa rivolta all’UMANITÀ, piena di messaggi, un “paesaggio” di spirali o “onde di pioggia o vento” e parole che assumono le tematiche importanti “per tutti noi“.Quindi,LA GENEROSITÀ  ha preso forma assumendo alcuni pezzi dei suoi beneficiari, partendo dall’esposizione piena di sapori dei piatti tipici della tradizione mediterranea; l’importanza della MEMORIA è stata sollevata attraverso di una sequenza di eventi un po’ meno felici che uno degli studenti li ha vissuto, dimenticando qualche volta il momento di partenza del bus;LA SOLITUDINE,in specifico,il desiderio di essere soli con noi stessi, si può realizzare tramite la comunione con la natura,espressa attraverso gli alberi bel colorati in verde chiaro, portandomi in mente le poesie di M.Eminescu,il poeta nazionale della Romania e la ballata popolare romena Agnellina.Un altro“gioco”volto alla libera espressione,consisteva nel fatto di ciò che è cultura per noi,partendo da alcuni riferimenti, citazioni , che incorniciavano un pannello, dove noi abbiamo avuto la possibilità di evidenziare la nostra visione.Per me,la CULTURA,non può essere definita senza tener conto che ognuno di noi è diverso e uguale nello stesso tempo;l’aspetto che ci unisce fa mantenere una vivace interconnessione,anche se la nostra mente rifiuta a credere.L'interconnessione è evidenziata o sentita,al livello sociale attraverso“la consuetudine”dei abbracci,perché solo attraverso di esse, noi possiamo sentire a lampeggiare la cosiddetta “scintilla divina”,“portata alla luce” dalla ritmicità dei battiti cardiaci;un’aspetto che mi ha portato più vicina alla studentessa a cui ho accordato l'intervista;desiderando e fornendo CALORE,diciamo più su di noi di quanto possiamo immaginare;quindi lei mi ha chiesto se i romeni  sono di solito cosi affettuosi;sentendo la vostra mancanza(del popolo romeno),ho detto di Sì;cosí, lei ha espresso il desiderio di trovare questa pace nei abbracci al suo popolo,di voler trovare quel punto di incontro di tutte le anime.

Un Paste fericit! Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință!

“La vita è un minuzzolo di tempo concesso alla nostra libertà per imparare ad amare”. (Abbé Pierre)

Pasqua è voce del verbo ebraico che significa “passare”. Non è festa per residenti ma per coloro che sono migratori che si affrettano al viaggio.  Chi crede è in cerca di un rinnovo quotidiano dell’energia di credere, scruta perciò ogni segno di presenza Sono due scatti verso l’ignoto. Il primo è un tuffo nel deserto per agguantare un’altra terra e una nuova libertà. Il secondo è il salto mortale oltre il corpo e la vita uccisa, verso la più integrale risurrezione. Pasqua è sbaraglio prescritto, unico azzardo sicuro perché affidato alla perfetta fede di giungere. Inciampo e resto fermo, il Sinai e il Golgota non sono scalabili da uno come me. Restano inaccessibili le alture della fede. .Buona Pasqua!

Aceasta viata este o clipa acordata libertatii noastre pentru a invata sa iubim! (Abbé Pierre) 

Paștele este vocea verbului ebraic care înseamnă "a trece." Nu e sărbătoarea celor“rezidenti”,  ci a “migrantilor”ce se grabesc sa călătoreasca. Prin urmare, oricine crede în căutarea unei reînnoiri zilnice a credintei, isi analizează fiecare semn de presenta. Sunt doi pași spre necunoscut. Primul este precum un plonjon în pustie pentru a tinti spre noi meleaguri și o nouă libertate. Al doilea este ca si un salt mortal ce transcende corpul și viața ucisa, spre cea  mai integratoare “forma” a Invierii. Paștele presupune acel risc prescris fara seaman, singurul hazard avut în condiții de siguranță gratie credintei absolute de a-L cuprinde. Ma poticnesc și raman blocat, Sinai și Golgota nu sunt  pentru cineva ca mine. Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință! Un Paste fericit!

Se putea fara moartea lui Iisus? Acolo unde primim Invierea sublima exista si o cadere fara margini! cu moarte pre moarte calcand …Domnul fie cu noi! 

REVELAZIO – putere si receptivitate

   

Se spune ca un filosof l-a intrebat pe Cuviosul Teodor : „Cine nu s-a nascut si a murit; cine s-a nascut si n-a murit; si cine a murit si n-a putrezit?" iar acesta i-a raspuns: „O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îti voi raspunde: Cel ce nu s-a nascut si a murit este Adam, cel ce s-a nascut si n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit si n-a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefacut în stâlp de sare. Însa, tu asculta sfatul nostru cel sanatos si, parasindu-ti întrebarile cele nefolositoare si silogismele cele scolasticesti, apropie-te de Hristos, Caruia îi slujim, si vei lua iertare de pacate". Iar el a tacut ca un mut si s-a dus, minunându-se de raspunsul cel dat cu multa pricepere.

Dealtfel, evolutia spirituala reala reprezinta o succesiva fuziune subtila cu fortele spirituale superioare (in care puterea divina reprezinta polul masculin, emisiv, iar aspirantul spiritual este polul feminin, receptiv). De asemenea, evolutia spirituala reprezinta o succesiune continua de morti si renasteri (moarte fata de tendintele inferioare, grosiere, impure,fata de karma negativa, cu care aspirantul nu se mai identifica, regenarare sau renastere pe niste planuri spirituale inalte, luminoase, la care dobandeste accesul).

În mitologia chineza, cosmogonia e infatisata prin zeul primordial Pan Ku , creatorul lumii. La începuturi se spune ca totul era „un vârtej întunecat”, un haos din care s-a nascut Pan Ku, o fiinta antropomorfa. Acesta a crescut treptat hranindu-se din cele mai mici farâme ale universului, cu ochii închisi, dormind un somn de optsprezece mii de ani. În cele din urma, Pan Ku se trezeste din somn, deschide ochii, dar fiindca în jurul lui era doar întuneric, nu vede nimic. Înfuriat de aceasta situatie, zeul loveste întunericul cu pumnul lui urias si împrastie elementele haosului. Învolburarea haosului înceteaza, urmând dupa ea o noua miscare a materiei: toate lucrurile usoare si pure sunt eliberate si se ridica, iar toate elementele grele si grosolane se cufunda. Astfel apar cerul si pamântul.

Stând în picioare, cu talpile pe pamânt si cu capul în cer, Pan Ku împiedica apropierea si reunificarea acestor doua spatii. Cu fiecare zi care trecea, pamântul se îngrosa cu trei metri, pe masura ce materia se depunea. În acelasi timp si Pan Ku se înalta cu trei metri. Timp de optsprezece mii de ani, Pan Ku a continuat sa creasca, pâna când trupul sau a devenit gigantic, iar cerul si pamântul au capatat o grosime considerabila. La un moment dat, Pan Ku s-a încredintat ca pamântul si cerul erau fixate la locul lor si nu se mai puteau contopi. Atunci, s-a asezat pe pamânt ca sa se odihneasca si a murit. Trupul sau neînsufletit a ajutat la desavârsirea si înfrumusetarea actului creator. 

Mitul relateaza apoi o cosmogonie sacrificiala, care merita sa fie citata în întregime si asupra careia merita sa meditam:

„Pan-Ku, cel nascut înaintea tuturor, s-a preschimbat cu totul în ajunul mortii sale: respiratia lui a devenit vânt si nor, glasul i s-a prefacut în tunet, ochiul sau stâng s-a facut soare, ochiul sau drept sa facut luna, sira spinarii si madularele lui au devenit patru laturi ale lumii si cei cinci munti uriasi, sângele lui s-a prefacut în fluvii, tendoanele si vinele sale au ajuns sa fie drumuri pe pamânt, din carnea lui s-a alcatuit tarina de aratura de pe câmpuri, parul i s-a schimbat în stele, din perii de pe trup s-au facut ierburile si copacii, din dinti si din oase au rasarit aurul si pietrele, din samânta lui barbateasca si din maduva lui au iesit la iveala margaritarele si jadul, iar sudoarea i s-a prefacut în ploaie si roua. Gâzele care traisera pe trupul lui, sub înrâurirea vântului, s-au facut oameni."

Inainte de a crea omul, Dumnezeu l-a gandit "dupa Chipul si Asemanarea Sa". Acest arhetip al omului primordial se spune ca ar fi oglindit structura cosmosului. Multe traditii il prezinta pe omul primordial ca fiind o fiinta androgina; se spune despre Adam ca ar fi fost androgin Coexistenta contrariilor apare expimata in termeni metafizici (a fi - a nu fi), teologici (manifestare - nonmanifestare) si in termeni biologici (bisexualitatea). In logica Vedelor, cunoasterea suprema presupune o închidere care se deschide, revelatia interioara a înteleptului fiind pregatita de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Sinele universal absolut (Brahman). Asadar, întreaga logica vedica e dominata de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrala a fricii de moarte si la prezentarea mortii ca apoteoza necesara, ceea ce explica, în ultima instanta, atât cosmogonia autosacrificiala a omului cosmic Purusha, cât si binecunoscuta formula a transmigratiei sufletelor maya, ca forta retardanta în drumul omului spre renuntare, se compune atât din energii eminamente  destructive, care te pot duce la pietre, întârziindu-ti sau zadarnicindu-ti împlinirea spirituala, cât si din energii favorabile, care te pot ajuta, cu conditia sa le identifici corect si sa te folosesti de ele.

Din aceasta logica a constructiei si destructiei cosmice fara început si sfârsit se nasc marile dualisme indiene, care aseaza lumea în structuri disimetrice complementare, în absenta carora destinul universului si al omului ar fi imposibil de înteles. Prima asemenea structura reproduce succesiunea fazelor constructive, de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) si a celor destructive (pralaya), „sistole si diastole ale absolutului (M. Hulin, ibid., p. 353), care se vor particulariza ulterior în triada Brahma- Vishnu-Shiva, în care prima si a treia divinitate reprezinta disimetria constructie-destructie, Vishnu fiind „crugul", punctul de echilibru care le reuneste pe amândoua. Dramatic, la nivelul oamenilor, dualismul kalpa-pralaya transleaza în raportul dintre dharma si maya, „iluzia cosmica" pe care omul o întâlneste peste tot în viata, si de magia careia se desprinde în momentul suprem al renuntarii sacrificiale (sannyasa). Potrivit a cestei conceptii -derivate din fiinta duala a lui Vishnu, „crugul" universului -, maya, ca forta retardanta în drumul omului spre renuntare, se compune atât din energii eminamente  destructive, care te pot duce la pietre, întârziindu-ti sau zadarnicindu-ti împlinirea spirituala, cât si din energii favorabile, care te pot ajuta, cu conditia sa le identifici corect si sa te folosesti de ele.

Drumul spre întelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei - cum îndeobste se mai crede -, ci presupune, dimpotriva, o cumpatata selectie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. Greseste profund doar cel care se opune rigid si inflexibil mayei; tot asa cum universul se înnoieste mereu prin pralaya, având nevoie de autodestructie pentru a renaste, omul trebuie sa gaseasca si el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta.

“Doar acolo veti putea deveni

Carne si oase

Piele si inima

Maini si picioare

Gura si plamani

Ficat si rinichi si suflet

Veti cunoaste numele si meseriile voastre      (de una singura)

Si veti naste pe fiii pamantului.”

Livia Bazu

“Si eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am pastrat în minte tot ceea ce am vazut. Aceasta este viziunea care mi-a aparut în timpul somnului meu, eu am sarbatorit la trezirea mea pe Domnul a toata dreptatea si i-am adus Lui Toata slavirea. 50. Dupa aceea, am varsat multe lacrimi si ele curgeau fara întrerupere amintindu-mi de cele ce am vazut. Caci toate aceste lucruri se vor împlini si toate lucrarile celor fericiti se vor vadi la timpul lor.cap88 11. Toate locurile pamântului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toti, de oriunde ar veni, vor fi judecati si pedepsiti dupa lucrarile lor si pedepsele vor fi vesnice. 12. Atunci cei drepti se vor trezi din somnul lor si Domnul se va ridica împotriva celor rai. 1. Iata ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de întelepciune pentru toti oamenii chemati sa îi conduca sau sa îi judece pe ceilalti oameni. El l-a mai scris pentru toti copiii mei care vor trebuii sa locuiasca pe pamânt în vremurile ce vor veni si sa mearga pe caile dreptatii si pacii. 2. Fie ca spiritele voastre sa nu se îndurereze pentru cele ce vor veni. Caci Prea-Sfântul si Prea-Înaltul a stabilit fiecaruia timpul sau. 3. Fie ca omul drept sa se trezeasca din somnul sau, fie ca el sa se ridice si sa mearga pe caile dreptatii, ale bunatatii si ale iertarii. Mila va coborî peste omul drept si el va fi învestit pentru totdeauna cu putere si sfintenie. El va trai în bine si în dreptate si calea sa va merge spre lumina vesnica, dar pentru pacatosi ea nu va merge decât în întuneric. 13. Pacatele nu vin niciodata de sus, ci oamenii au gasit secretul de a face raul, dar nenorocire, celor ce îl fac. Cap.101 10. Vreau sa va dezvalui înca o taina: carti de bucurie vor fi date dreptilor si înteleptilor si ei vor crede în aceste carti care cuprind regulile întelepciunii. 11. Si ei se vor bucura si toti cei drepti vor fi rasplatiti pentru ca au învatat sa cunoasca caile dreptatii. 1. În acel timp Domnul le va ordona sa adune pe copiii pamântului pentru ca ei sa aplece urechea la cuvintele întelepciunii sale, El le va spune: aratati-le aceasta întelepciune, caci voi sunteti conducatorii si stapânii lor. 2. Aratati-le lor rasplata care va trebui sa o primeasca toti cei care au urmat cuvântul caci Eu si Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptatii. Pace voua, copii ai dreptatii, bucurie si fericire!Sfinitii si alesii se vor ridica de la pamant, ei vor inceta sa isi mai coboare privirea, in

semn de supunere si umilire, ei vor fi imbracati cu un nou vesmant de viata.

Acest vesmant al vietii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, in prezenta Sa vesmantul vostru nu se va invechi deloc si faima voastra nu va apune nicicand. Sfârsitul viziunii lui Enoh. Fie ca binecuvântarea si mila Domnului sa coboare printre cei ce Îl iubesc. Amin!

- Cartea lui Enoh

Simbolistica “rozei vanturilor” Prin ce stea ne indreptam privirea? “Acasa” exprima centrul universului meu ; acolo-i “buricul pamantului”

La intoarcerea in locul de unde a plecat, Dorothy fericită, încă sigură că visul ei a fost real, il îmbrățiseaza pe Toto și spune "There's no place like home" (Nicăieri nu-i ca acasă). Acasa e intr-adevar locul la care oricine tanjeste, dar el nu poate fi gasit cu adevarat decat dupa ce se parcurg cateva etape:

Iata ce ne spune autoarea Livia Bazu:

“Ascultati       

ascultati-va

Cautati cautati-va

Gasiti gasiti-va”

Astfel, maestrul interior iti spune asculta pentru apoi a sti “A Cauta” …numai asa vei afla (Gasi) Adevarul.

Iar nimic nu se poate fara constientizarea faptului ca  putem functiona doar impreuna…sa ne ascultam/ sa ne cautam/ sa ne gasim

Cerul ne ofera bogatiile spiritului, iar Pamantul pe cele ale omului. Prin Unitate in diversitate sporim deopotriva comoara eterna a Fiului lui Dumnezeu, cu averea Fiului Omului. Inima:

- Locul de intalnire al Fiului Omului cu Fiul lui Dumnezeu.

Genesa (Facerea) 9

1. Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul.

3. Tot ce se misca si are viata sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde.7.  Iar voi, cresteti si inmultiti-va; raspanditi-va pe pamant si inmultiti-va pe el!"

13. curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant14. Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor;. 6. Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant."

Gasim în traditia românesca unele credinte referitoare la Centrul Lumii. Este aspectul atins si de Eliade in Mitul etrnei reintoarceri. - mitul eternei reîntoarceri (le mythe de l’éternel retour), cu sensul lui rău de înlănţuire în condiţia umană, în cercul naşterilor, morţilor şi renaşterilor Drumul spre centru, in schimb, explica eseistul, pus in valoare si prin aceasta poezie dar si prin povestirea “Vrajitorul din Oz,” este trecerea de la o zona profana într o zona sacra, translatia de la irealitatea vietii imediate la realitatea absoluta, de la iluzie la devenire, la ontic, de la umanitatea muritoare la îndumnezeire.
„Acest drum spre centru implica întotdeauna efort, suferinta, ratacire, este o ascensiune dificila. Pe un alt nivel, drumul spre centru se reduce la drumul catre sine însusi, de exemplu, în asceza si contemplatia indiana Scriitorul exemplifica cu literatura universala: o lunga ratacire bogata în peripetii si suferinte, este întoarcerea lui Ulise în Itaca sau luptele si încercarile lui Aeneas; romanele medievale nu sunt altceva decât o lunga si dramatica însiruire de probe pe care eroul le învinge ca sa ajunga la tinta. În cazul romanelor din ciclul Graal, tinta aceasta prezinta în ea însasi datele si simbolismul centrului. Divina Comedie este o coborâre în Infern, urmata de ascensiune, aidoma temelor initiatice clasice. Nu e întotdeauna obligatorie prezenta motivelor calatoriei, a aventurilor si ratacirilor, a probelor si monstrilor, pentru a omologa o opera literara unui drum spre centru. Opere de seama ale literaturii universale au ca tema centrala cautarea obstacolului, lupta cu pacatul sau ignoranta, lupta cu destinul. Sunt teme de structura rituala, initiatica.
A indrazni sa pleci la drum, a-ti face curaj este punctul esential in demersul pe calea devenirii; gandul calauzitor e necesar a fi, dupa spusele lui Eliade :  „A nu - ti fi frica de nimic, înseamna a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol. Asta înseamna sa putem interveni oricând, prin imaginatie, si putem modifica spectacolul asa cum vrem noi”…acesta este in fapt si miezul teoriei lui Eliade, iar viata ca si spectacol este pusa in figuratie  si prin poezia L. Bazu cu personajele inspirate din povestirea Vrajitorul din Oz. Personajele sunt, in fapt, parti din noi insine ce-si manifesta “dorul de acasa”

Intorcandu-ne la simbolistica centrul/ buricul pamantului putem adanci aspectul si pe linia radacinilor noastre stramosesti pentru a patrunde mai in profunzime intelesul versurilor:

“Aflati

insula –stea

ascunsa printre petalele rozei vanturilor”

In majoritatea reprezentarilor rozei vanturilor apare inscrisa in centrul imaginii o insula….

Bunaoara se credea ca pamântul este înconjurat de apa Sâmbetei. Apa Sâmbetei este matca tuturor apelor Acolo e cetatea lui Dumnezeu si Marul Rosu. Toate apele lumii ies din Marul Rosu se raspândesc în lume si se întorc la Marul Rosu. El se gaseste acolo unde este Buricul Pamântului. Pe Buricul Pamântului este un Munte Sfânt.. Roza vânturilor este reprezentarea grafica a frecventei vântului pe cele opt directii cardinale si intercardinale. Numarul opt se pune în relatie cu octogonul – figura intermediara între patrat si cerc si, ca atare, semnifica lumea intermediara, între cea terestra conotata prin patrat si cea uraniana, simbolizata prin cer” Cristina Panculescu ne lamureste si mai clar în privinta simbolismului octogonului : „ Octogonul este simbolul geometric plan al Centrului; simbolul numeric este 8…Un alt simbol geometric plan atasat Centrului este octogonul stelat (inca o data se poate face trimitere la “insula-stea” ) Acest simbol se raporteaza la aspectul activ, „ functional”, al Centrului … Prin Centru, dupa cum afirma toate traditiile , se face legatura între Cer si Pamânt. Simbolul geometric plan al Cerului este cercul. Simbolul geometric plan al Pamântului este patratul. Simbolul geometric plan al Centrului este octogonul care face trecerea de la patrat ( Pamânt) la cerc (Cer) si reciproc” Interesant este, de asemenea, si faptul ca forma schematica a octogonului este rezultatul juxtapunerii a doua cruci: crucea greaca (+) si crucea Sf Andrei(X). Or,numele Sf Andrei deriva de la substantivul masculin andros care în limba greaca înseamna Om, iar Om este desemnarea lui Zamolxe ca Stapân al Centrului si Rege al Lumii. Tot Ivan Evseev ne mai spune: „ Opt este numarul totalitatii si al echilibrului cosmic, reprezentate prin cele opt directii ale spatiuni ( inclusiv geografice) si prin roza vânturilor: patru puncte cardinale si patru directii intermediare. Aceasta poate semnifica însa si directiile migratiei hiperboreene, cu carcater civilizator.

Si acum tot despre o “roza a vanturilor”ceva mai actuala… Monumentul Kilometrul zero localizat în centrul Bucurestiului, România, în fata Bisericii Sf. Gheorghe Nou, sector 3, a fost conceput de arhitectii Horia Creanga si Stefan Niculescu si materializat de sculptorul Constantin Baraschi în 1938. Monumentul de la Kilometrul 0 este o roza a vânturilor, între razele careia sunt gravate denumirile principalelor provincii istorice românesti: Muntenia, Moldova, Ardeal, Dobrogea, Banat, Oltenia, Basarabia si Bucovina. În centrul rozei, sculptorul a plasat o sfera încinsa pe circumferinta cu un brâu pe care sunt reprezentate semnele zodiacului, iar pe lateralele de piatra ale micului bazin în care sta pus in scufundata roza sunt sapate denumirile unor orase ale României si distantele, pornind din Kilometrul 0 pâna la ele.Monumentul este divizat în 8 sectiuni, fiecare reprezentând o provincie româna istorica: Muntenia, Dobrogea, Basarabia, Moldova,Bucovina, Transilvania, Banat si Oltenia. Printre orasele ale caror denumiri sunt gravate pe acesta se numara si Chisinau, Orhei, Tighina, care sunt în prezent în Republica Moldova, precum si Silistra si Bazargic azi Dobrici din Bulgaria, care au facut parte din România Mare din 1913 pâna în 1940.

Pentru a intelege mai in profunzime semnificatul versurilor“urmarind busola noua ce arata sudul/

si cantecul vanturilor”, putem aminti si de Rene Guenon ce ne vorbeste despre importanta punctelor cardinale în gândirea traditionalaFilosoful, metafizicianul si esoteristul francez Rene Guenon trateaza, în culegerea de studii publicate postum, intitulata „Simboluri ale stiintei sacre“, inclusiv problema zodiacului si a punctelor cardinale.Guenon arata ca toate popoarele vechi acordau o deosebita atentie spatiului si orientarii spre cele patru directii. „Adesea, fiecare punct cardinal este pus în corespondenta cu un element, cu un anotimp si cu o culoare emblematica“, remarca el, aratând astfel universalitatea cunostintelor care în China au dat nastere la stiinta cunoscuta sub numele de Feng-Shui.

VASTU VIDYA (stiinta arhitecturii sacre) este una dintre cele mai pretioase comori ale stravechii întelepciuni indiene. Cuvântul „VASTU” înseamna „locuinta” iar „VIDYA” înseamna „stiinta” astfel ca VASTU VIDYA este stiinta proiectarii si construirii armonioase a locuintelor, care îsi are originile în Vede, scripturile sacre ale Indiei. Aceasta stiinta sacra s-a raspândit si în alte parti ale Asiei, inclusiv în Japonia, din ea derivând binecunoscutul sistem Feng Shui. În scrierile VASTU SHASTRA se afirma ca Pamântul este sustinut de o retea de linii de forta, dintre care unele îl parcurg de la Nord la Sud, pe longitudine, iar altele, perpendiculare pe primele, îl parcurg de la Est la Vest, pe latitudine. Fluxul unidirectional, geomagnetic de la Nord la Sud este numit JAIVIK URJA, în vreme ce fluxul dinamic, solar de la Est la Vest se numeste PRANIK URJA. Astazi se stie ca aceste câmpuri de forta geomagnetice influenteaza vibratoriu fiinta umana, caci fiecare celula a trupului actioneaza ca un rezonator, care preia si moduleaza specific energia din exterior.

Înteleptii din vechime considerau ca fiinta umana este predispusa spre anumite activitati, depinzând de momentul zilei, astfel ca au gândit si proiectat diferitele parti ale casei în armonie cu miscarea Soarelui si cu ciclul uman diurn. Cele 24 de ore au fost împartite la 8, numarul directiilor cardinale si intercardinale. Natura fiecarei activitati reflecta calitatile geomagnetice si functionale ale directiei corespondente, luând în considerare ca Soarele rasare la Est, se misca spre Sud si apune la Vest, luminând si dinamizând astfel diferitele zone ale casei“Astfel acesta este crugul soarelui însusi care duce la lungimea sau scurtimea zilelor si a noptilor. 44. Caci el face ca ziua sa creasca treptat si ca noaptea sa scada în acelasi fel. 45. Aceasta este legea crugului soarelui, el înainteaza si se retrage rând pe rând. Astfel i-a fost scris acestui astru harazit sa lumineze pamântul. “ Cartea lui Enoh

Dar cum e exemplificat cuvantul “Miazazi” in dex.? Iata-

 : Punct cardinal care se află în direcţia Soarelui la amiază.

Si acum iata in ce context apare aceasta nominare in Capitolul 73 – Cartea lui Enoh :

“1. Si catre marginile pamântului am vazut douasprezece porti pentru toate vânturile care ies din timp în timp pentru a se raspândi pe pamânt. 2. Trei dintre aceste porti se deschid în partea opusa cerului, celelalte trei la apus, trei spre dreapta si trei spre stânga. Primele trei privesc spre rasarit, ultimele trei spre miazanoapte. Cele care sunt asezate la dreapta si la stânga privesc spre miazazi si spre apus. 3. Prin patru porti ies vânturile de binecuvântare si de mântuire si prin celelalte opt vânturile de jale. Când ele sufla, ele aduc stricaciune pamântului si locuitorilor sai, apelor si tuturor celor ce traiesc în ele….”

Iar in Capitolul 74 :” 1. Primul vânt se numeste de rasarit pentru ca este primul. 2. Al doilea se numeste vântul de miazazi, pentru ca acesta este momentul când coboara Cel vesnic, Cel binecuvântat pe veci. 3. Vântul din apus se mai numeste si vântul scaderii pentru ca acesta este partea în care toate astrele ceresti se micsoreaza si coboara. 4. Al patrulea vânt, vântul de miazanoapte se împarte în trei parti: una este destinata locuintelor oamenilor, cealalta e ocupata de lacuri, de vai, de padure, de râuri, de locuri acoperite de întuneric sau de zapada, a treia este raiul. 5. Am vazut sapte munti mai înalti decât toti muntii de pe pamânt, de acolo se împarte chiciura, zilele, anotimpurile si anii vin si trec peste ele. 6. Am vazut sapte fluvii pe pamânt mai mari decât toate celelalte fluvii, unul curge de la apus spre rasarit si merge sa se verse în Marea cea Mare. 7. Celelalte doua curg din miazanoapte spre mare si vin sa se verse în marea Eritreei, catre rasarit. 8. Am vazut sapte insule mari pe aceasta mare, doua în apropierea tarmului, cinci în Marea cea Mare.”

Si acum:  ce sunt cele douasprezece porti pentru toate vânturile din aceasta carte?

OZ (vrajitor) sau ZO (mag)? In alegere sta raspunsul (FACA-SE VOIA TA! )

Pornind de la titlul poeziei (magul din zo), putem nota ca ascunde in sine un simbolism aparte ce ne poarta cu gandul pe meleaguri si timpuri destul de indepartate. Astfel cuvantul zo , conform scrierilor egiptene primitive, ar inseamna viata ; acesta insumat fiind la cel ce exprima fiinta,  prin prezenta magului,   il putem transcrie sub o alta forma, mult mai comprehensibila : “Creator de Viata“. Privind poezia drept o scriere alchimica, sa urmarim asadar, cum asterne pe hartie autoarea, misiunea ce o are de indeplinit acest “Creator de Viata”.  La o prima citire din partea fiecaruia dintre noi initiat oarecum in arta divinatorie a tarotului se observa cum tot mesajul operei se subscrie primei carti, arcana I- Magicianul. Dar ce anume poarta cu sine aceasta carte?

Arcana I Magicianul, scamatorul, iluzionistul, prestidigitatorul (Planeta: Soare; simbolizeaza: vointa) reprezinta intrarea in Templul simbolic din tarot. Calitatea principala a scamatorului este abilitatea sa. Magicianul nu are oprire, este condamnat la miscare eterna. Mana sa dreapta tine o sfera sau un disc, iar stanga o bagheta magica – simbolul puterii si armoniei. Sfera este, evident, feminina, iar bagheta este un semn masculin. Pozitiile lor atrag atentia neofitului spre mentinerea unui echilibru inainte de a se angaja pe calea cunoasterii. Sfera si bagheta sunt instrumente, chei si arme, calitati pentru a putea patrunde in Templu. Bagheta semnifica: control, curaj, putere, voluntariat. Sfera, dimpotriva, este sinonima receptivitatii; ea vorbeste de inteligenta, devotiune, umilinta, despre respectul neofitului pentru adevarurile care-i sunt transmise.Calitatea esentiala a Magicianului este abilitatea sa. Arcana este cheia Tarotului, litera ebraica Aleph simbolizand identitatea Lumii de sus cu Lumea de jos. Arcana simbolizeaza totodata pericolul sarlatanismului. Aplicatia in pozitie dreapta pentru consultant indica inteligenta creatoare, abilitate, vointa, incredere in sine, ambitie nobila, perseverenta. In pozitie rasturnata, Arcana indica consultantului faptul ca el se gaseste in fata unei situatii pe care nu o poate controla, care il depaseste, ca devine autonom. Rezulta ca jocul psihologic ii va pune tot mai multe probleme. Exista asadar in noi doua potentialitati care, in functie de alegerile pe care le facem pe parcursul existentei noastre, ne traseaza destinul , inclinind balanta ori spre creare ori spre disimulare; Creatia tine de Magician, cel ce da roade universalului in care este angrenat, iar disimularea tine de Sarlatan/ vrajitor care traieste in iluzie , e marca celui ce are doar impresia ca a ajuns la pragul de sus, intrucat lipsa valorii morale il impiedica sa ia parte  cu adevarat la Viata.

Versurile :

“Au plecat. Toti.

De speranta si disperare”

Releva miscarea, proprie existentei noastre, care ne impinge in permanenta la schimbare; suntem intr-o continua transformare, fie ca o percepem sau nu, manati fiind “de  speranta” pentru cei oarecum increzatori in scanteia divina ,  si de “disperare” pentru acei cu vedere mai opaca,  pentru a ne putea gasi astfel locul ce se pliaza cel mai bine pe sufletul nostru. Sa fi un vrajitor sau un magician depinde doar de noi, de cum ne alegem traseul …oricum drumul spre sud – spre centru – ne priveste pe toti, constientizandu-i valoarea acestuia intr-o mai mare sau mai mica masura :

 “urmarind busola noua ce arata sudul

si cantecul vanturilor”

de aici pleaca si suferintele si bucuriile noastre in parcurgerea acestui traseu…

De  aceea, nu intamplator , autoarea trimite cititorul la fantastica poveste Vrajitorul din Oz, prin acea descriere a personajelor insotitoare, cuprinsa intre  versurile mai sus amintite.

“Copila de miere si omul de otel,

Apoi femeia de jad si batranul de obsidian,

Baiatul de cupru si fata de nisip”

In timpul calatoriei sale, Dorothy ii intalneste pe Sperie–Ciori, pe Omul Tinichea si pe Leul cel Las, care se afla in cautarea unei minti, unei inimi si, respectiv, a unui curaj. Aceste personaje ciudate intruchipeaza calitatile necesare celor ce tind spre desavarsire. Probabil ca Baum a fost inspirat de cuvintele lui Madame Blavatsky: “Nu exista pericol pe care un curaj sa nu-l poata cuceri; nu exista nicio incercare pe care o inima neprihanita sa n-o poata trece si nu exista si nu exista nicio dificultate pe care vreo minte puternica sa n-o poata depasi”. De fapt, multe societati oculte, contrar dogmelor unor mari religii ale lumii, au sustinut ca oamenii trebuie sa se bazeze pe ei insisi in a obtine iluminarea (pe mintea, inima si pe curajul lor), niciun ajutor divin nefiind necesar. Si totusi, in poezia de fata, vom vedea cata importanta acorda autoarea Livia Buza ajutorului divin si cum transpare el in incheierea operei, ajutor  divin fara de care noi n-am ajunge la constientizarea si la simplu fapt de  A FI.

Interesanta este in povestire semnificatia cainelui lui Dorothy, Toto. Acesta reprezinta intuitia, vocea interioara, partea instinctuala si animalica din noi. Toto nu se inseala niciodata; de exemplu, atunci cand el latra la Sperie-Ciori, Dorothy il apostrofeaza: “Nu fi prostut, Toto. Sperietorile nu vorbesc”. Dar sperietorile vorbesc in taramul lui Oz. Falsul vrajitor, opus ca imagine Magului din Zo- celui Creator de Viata,  o invita pe Dorothy sa mearga cu balonul sau pentru a se intoarce la ferma din Kansas, unde visa la un loc mai bun undeva dincolo de curcubeu. Totusi, ea pana la urma asculta de Toto (isi urmeaza intuitia) si coboara din balon (acest lucru simbolizeaza lipsa aspectului moral, etic in dezvoltarea umana, fara de care viitorul  “mag”, indiferent de cunostintele acumulate nu va reusi niciodata sa le puna intru totu in practica , caci nimic nu se poate in universal fara liantul binelui ce leaga toate formele exitentiale ). Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza faptul ca “scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla ascunsa in el insusi. Binele este expresia divinului din noi, iar noi ca si forma creata de “Binevoitorul” (“Assur” in asiriana) Tata, avem datoria de a-L servi pentru “bunul mers al lucrurilor”.

Dar iata ce a spus despre “Vrajitorul din Oz”, Baum, autorul ei: “A fost inspiratie pura. Mi-a venit din nimic. Uneori, cred ca Marele Autor mi-a trimis un mesaj, si El m-a folosit ca instrument al Sau. Eu s-a intamplat sa fiu acest mijlocitor, si cred ca cheia magica mi-a fost data pentru a deschide usile intelegerii, bucuriei, pacii si fericirii”.

De remarcat este ca atat lucrarea mai sus mentionata cat si poezia Liviei Bazu se bucura de folosirea simbolismului si ocultismului in creatie; cu privinta acetui fapt in literatura, Baum scrie:

“Exista o tendinta puternica a scriitorilor moderni inspre introducerea unui misticism sau ocultism in scrierile lor. (…) In momentul in care avem din ce in ce mai multe cunostinte, dorinta noastra de cunoastere creste, si suntem mai putin satisfacuti pentru a ramane in ignoranta (…) Apetitul generatiei noastre pentru ocultism cere sa fie satisfacut, caci oamenii vor avea ganduri din ce in ce mai nobile si mai puternice”.

Adeptii teosofiei sunt doar simpli “cautatori ai adevarului; dezamagiti de lume, ei au format o organizatie, care se bazeaza in cea mai mare parte pe invataturile lui Helena P. Blavatsky, ce cauta o radacina comuna a tuturor religiilor, cu scopul de a forma o doctrina universala. Cele trei obiective declarate ale teozofiei sunt:

1) sa formeze nucleul unei fratii universale a umanitatii, fara deosebire de rasa, natiune, sex, casta sau culoarea pielii.

2) sa incurajeze studiul comparativ al religiei, filozofiei si stiintei.

3) sa investigheze legile neexplicate ale naturii si puterile latente din interiorul oamenilor.

Inchizand paranteza cu privire la caracteristicile teosofiei si intorcandu-ne la poezie, notam ca

“plecarea la drum” apare inca din primul vers: “Au plecat. Toti.”, pluralul avand rolul sa puncteze valentele aspectului existential al fiintei, manifestul ambivalentei fiind marcat si prin prezenta contrariilor.

Aceasta insiruire de aspecte contrastante, situate nu intamplator in perechi,  puncteaza parcursul unui traseu ce are ca unic scop transcendenta, iesirea din planul dual prin constientizarea coexistentei contrariilor. Parcursul initierii este de fapt atingerea momentului 0, este acea cale de mijloc propovaduita exoteric de catre Buddha.  Acest moment este cunoscut de toti marii initiati ca inceputul drumului de desavasirire a persoanei in fiinta. Desavarsirea intru Fiinta, poate fi un alt titlu al acestei poezii. Momentul 0 contine in el plus infinitul si minus infinitul.

Dumnezeu este dincolo de aceste energii polarizate fiind, totodata si unitatea lor (Taiji). Cele doua energii atunci cand se intalnasc si formeaza taiji-ul: “Reprezinta principiul Cerului si al Pamantului, marea structura a orice exista, parintii schimbarii, radacina si inceputul vietii si al mortii”. Intreaga structura energetica a universului este duala find modelata de cele doua energii fundamentale. Chinezii inteleg totul prin interpretarea celor doua aspecte existentiale: O zi lumina (zi si noapte), o fiinta (mascul si femela), dinamica (miscare si repaos), cald-rece, lumina-intuneric, nastere-moarte, exterior-interior etc. Odata generata existenta energetica, ea nu se mai opreste ci se transforma neincetat. Existenta nu este altceva decat o continua alchimizare. Intelepciunea universala se naste atunci cand omul sesizeaza modul in care se succed diferitele stari, iar el nu se mai incapataneaza sa le mentina! Nu putem ramane nici macar o fractiune de secunda in stagnare. Energia circula, nu sta!

Elementele opuse au si alta caracteristica : sunt complementare! avand rolul lor bine definit in expresia intregului; astfel e lesne sa remarcam in poezie si manifestul rolulului de ajutor al unuia fata de altul care-l contrasteaza, dar in aceasi masura il completeaza in scopul valorizarii:

astfel , mierea se pastreaza cel mai bine in recipiente de otel; jadul ca element solar, al yangului si obsidianul ca simbol al adancul pamantului sau ca expresie a  puterilor ascunse creaza ambele fatete necesare vindecarii, intregirii Fiintei; Obsidianul negru este unul dintre cei mai importanti învatatori dintre toate pietrele. El este asociat cu prima chakra. Acest centru energetic este resortul pamântului, fizicului, al supravietuirii si, uneori, al satisfacerii personale, egotice. Obsidianul negru este un maestru-învatator ce a venit printre noi pentru a ne învata ce este culoarea neagra. Negrul, reprezentând densitatea, întunecimea si necunoscutul, este polul opus culorii albe, care este ceea ce se vede, stralucirea si cunoscutul, simbol solar fiind reprezentat cum am spus prin jad, fiecare dintre aceste expresii este exact opusul celeilalte si deoarece sunt intim legate, una nu poate exista fara cealalta. Fiecare dintre aceste culori contine în ea toate celelalte culori; atât negrul cât si albul, în mod potential, au acelasi grad de lumina. Cu negrul la un capat al spectrului si cu albul la celalalt capat, întreaga panorama a culorilor poate penetra existenta, exprimându-si multiplele fatete de exprimare. Dadn posibilitatea unei vederi de ansamblu asupra cauzei raului. Obsidianul vindeca profund sufletul, extrem de protectoare, conecteaza chr 1 pana in centrul Pamantului, elimina tensiunea, blocaje si stresul, ancoreaza spiritul in corp, trezeste claritatea intelectului, unificarea cu Umbra, vindeca vechi traume, trezeste compasiunea si forta.

Jadul are aceleasi calitati ca si aurul; e de energie yang ca si mierea ce apare si ea nominata in aceasta insiruire de grup de cuvinte; exprima energia cosmica; nemurire, putere , renastere.

Indeamna la un parcurgerea unui traseu initiatic (7 culori ) simbol al serenitatii si puritatii intensifica sentimentul dragostei.

Un alchimist din China spunea ca: punand aur si jad in cele 9 orificii ale cadavrului, acesta nu putrezea, nu-si mai schimba forma.

Perechea “nisip- cupru”- cele doua merg mana in mana cand, spre exemplu, se prepara cafeaua turceasca; desi pare a fi o explicatie oarecum superficiala ea nu e tocamai asa, intrucat vine in intarirea ideii de a fi in slujba  Vietii, o expresie a nevoii stringente a fiecaruia dintre noi  a  intr-ajutorarii , avand drept unic scop desavarsirea personala si asceza pe planuri superioare . Un suport al acestei idei se gaseste si in povestea “Vrajitorul din Oz”, unde acea lovire de usa ferestrei si pierderea cunostintei, vartejul, tornada, releva putinta micutei Dorothy de a transcende planul propriei existente. Acolo, intr-o atmosfera tehnicolora ea se intalneste cu personajele benefice de a – i duce visul la indeplinire.

Universul se mentine in echilibru si prin echilibrul yin-yang al energiei. Deoarece corpul omenesc este un univers in miniatura,el atinge starea de armonie mentala si fizica in acelasi fel. Energia curge in corp prin meridiane si prin viscerele lor corespunzatoare ca urmare a interactiunilor dintre cele Cinci Elemente. Energia are patru directii - urca sau coboara pentru transformare, intra si iese pentru crestere. Energia ancestrala este depozitata in rinichi.

De remarcat este si ca in aceasta insiruire a grupurilor de cuvinte, se intrevede un ciclu evolutiv, notat prin efectul fiecarui element cuprins in versuri;  pe drumul ascendentei, omul trece de la acea dulceata  (mierea), acea scanteie ce-o poarta fiecare inlauntrul sau, dar in aceasi masura de la duritatea- maleabilitatea fiind prezenta doar prin puterea Vointei-  predispozitia de a nu ti constientiza Forta ce salasluieste in tine si mai mult de atata de a duce o viata in detrimentul Creatiei, putrezind astfel fara vreun rost in viata ( trimitere la caracteristica aliajului “otel” - fe-carbon: cu cat e mai mult carbon cu atat e mai dur,cu cat are in compozitie mai mult fier cu atat oxidul de fe da forma posibila a ruginii); la aprinderea dorintei spre renastere, de parcurgere a traseului initiatic, la care se alatura individul printr-o profunzime a gandirii,  Omul nutrind nevoia unificarii cu Umbra (obsidian), conferindu-i acestuia  perceptele vindecarii sufletesti. In final Omul Nou devine capabil sa transmita mai departe ceea ce el a invatat, ajutandu-i neconditionat pe ceilalti asa cum se cuvine, intrucat in el zac toate elementele ce-l fac capabil a fi un bun conductor (cupru) al energiei universale, fiind prezent peste tot , penetrand cu multa discretie, finete (nisip) ca un simplu veghetor al pasilor tuturor acelor ce-si manifesta strigarea.

Iata cat de frumos se pliaza culorile alese in descrierea cadrului si a personajelor cheie din poezie si povestire cu cele ce transpar intr-un fragment din Cartea lui Enoh, unde viziunea sa cuprinde si  descrierea “tronului slavei” pe care va sta Mantuitorul in ziua judecatii.

 De nominat este si Luminarea Soarelui la sud, drumul spre miazazi, intoarcerea la el fiind notata si in poezie : “ urmarind busola noua ce arata sudul/si cantecul vanturilor”:

“6 Am vazut vânturile care fac sa se roteasca cerul si care pun în miscare pe orbitele lor soarele si stelele, si deasupra pamântului, am vazut vântul care sustine norii. 7. Am vazut drumul îngerilor. 8. Am vazut la marginea pamântului, bolta cereasca sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre miazazi. 9. Acolo ard, noapte si zi sase munti de pietre pretioase, trei la partea de rasarit, trei la partea de miazazi. 10. Cei dinspre rasarit erau facuti din pietre de diverse culori; perle si antimoniu; cei dinspre miazazi erau pietre rosii. Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din alabastru si în partea de sus din safir.”  Cartea lui Enoh

In rugaciunea isihasta “Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul” gasim, prin punerea ei in practica, simbologia si puterea ce-o conserva parcurgerea drumului spre sud. Astfel, soptind pe inspiratie rugamintea catre Domnul si pastrand tacerea pe expiratie, omul coboara privirea de la cap- pol al Nordului, spre inima – ca pol al Sudului, rezervandu-si  locul de inchinaciune acolo unde capul se aseaza cel mai bine ca punct de traire in Inima, intre genunchi. Intr-o frumoasa alchimizare a simtirilor, mintea coboara in inima…. Omul, lasa suflul sa-si continue fara oprire inchinaciunea, si dezmierdat fiind de o armonie deplina in Pacea cea Vesnic Vie,  gaseste acel  “punct din inima” ce-i confera Unirea in Ceea ce Vrea sa fie El.

Se stie doar din “Vrajitorul din Oz” ca Dorothy  a ajuns pe tărâmul Munchkinland și că ea a ucis-o pe Vrăjitoarea cea rea din Est când a căzut cu casa peste ea….asadar exista ceva dincolo de curcubeul “diverselor culori cu perle si antimoniu”, exista locul “pietrelor rosii”, a pantofilor de rubin…Deci, in povestire,

Safirul rosu- rubinul- este notat prin papucii rubinii ai fetitei Dorothy care, declarata fiind erou in taramul piticilor deorece a omorat-o pe vrajitoarea din Est cand a cazut cu casa peste ea, ii primeste cu ajutorul vrajitoarei din Nord, Glinda ce transferă printr-o pasă magică pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui Dorotheei, spre necazul vrajitoarei din vest ce si dorea. Rubinul este piatra pasiunii, a iubirii, datorita culorii ei sangerii fiind folosita in homeopatie in tratarea bolilor de sange. In antichitate, rubinul era considerat ca emblema a fericirii. Daca-si schimba culoarea era o prevestire rea si nu-si mai recapata culoarea rosie decat dupa trecerea nenorocirii. Are o actiune benefica deosebita asupra plamanilor si gatului. Deoarece contine cupru, puterile sale vindecatoare sunt neobisnuite. Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies in lume, precum si celor cu slabiciune psihica si fizica.
Safirul sau piatra azurie, este piatra cerului, simbol al sperantei, curajului, bucuriei si vitalitatii. Este numita si ‚piatra controlului’ este eficienta impotriva tentatilor marunte si poarta gândurile spre sfere mai inalte….asa cum sunt gandurile micutei Dorotheea cat si indemnurile autoarei Livia Buza, de sondare a universului exterior si a celui interior, din poezia “Magicianul din Zo” : “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.”  Descrierea tronului Domnului capata sens acuma Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din albastru si în partea de sus din safir.”  Cartea lui Enoh

Safirul stelar ( “Aflati/insula –stea/ascunsa printre petalele rozei vanturilor)  are o semnificatie deosebita, pentru ca el ii dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse in slujba intregii lumi. Safirul, vindeca bolile de ochi si este un talisman contra deochiului, a razbunarii si vrajilor. Safirul indeamna la meditatie si permite o iubire spiritualizata si tandra.

Izvorul poeziei este fara niciun dubiu apocrifa “Cartea lui Enoh” pana si ultimele versuri din poezie:"Veti cunoaste numele si meseriile voastre/ Si veti naste pe fiii pamantului.” trimit la cele scrise in Biblie in perioada potopului lui Noe : " Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul."iar cresterea are implicatie nu numai pe aspectul fizic, asta noi oamenii am uitat-o …pentru a ne inmulti si umple pamantul e nevoie de o oarece integritate fizica si psihica.

Celelalte perechi de cuvinte apar ca si descriere a efectului produs prin ascultarea si punerea in practica  a mesajului transmis de autoare; astfel, spre finalul poeziei,   acea insiruire de caracteristici ale Omului Nou,  a Omului Cosmic,

“Doar acolo veti putea deveni

Carne si oase

Piele si inima

Maini si picioare

Gura si plamani

Ficat si rinichi si suflet”

Nu e decat o descriere a ceea ce noi putem deveni dupa parcurgerea traselui initiatic.

Omul faurit din carne si oase, piele si inima, maini si picioare, gura si plamani, ficat si rinichi, poarta in sine si acea suflare de Viata, acel suflu divin ce-l defineste ca fiinta.  Ficatul si rinichii detoxifica organismul; stresul afecteaza pielea putand duce probabil si la psoriazis, dar si inima conducand la depresie; respiratia e asigurata de  gura si plamani; Deficienta Yin-ului Plamanilor

 are ca manifestari clinice: tuse care este uscata sau cu sputa lipicioasa, voce slaba sau ragusita, gura si gat uscat, senzatie de gadilare in gat (sau ca te mananca), oboseala, preferinta de a nu vorbi, constitutie subtire, transpiratii nocturne. Aceasta patologie este caracterizata de o deficienta a Fluidelor din corp, de aici uscaciunea, tuse uscata, gat si gura uscata, voce ragusita.

Expresia : “În carne si oase” , care apare notata si in poezie,  face referinta la nasterea unei noi persoane. Fiecare pereche de cuvinte are ca si scop evidentierea aservirii unui obiectiv specific. Astfel, implicatia sistemului vegetativ in asigurarea unei circulatii adecvate,e recunoscuta prin tonusul extremitatilor mainlor si picioarelor…. Senzatia de extremitati reci tine mai curand de un tonus modificat al sistemului nervos vegetativ; cu alte cuvinte, anumite fibre nervoase "programate" sa contracte vasele de sange sunt mereu "in priza". Aceasta nu inseamna neaparat o boala, ci tine de "setarile implicite" ale fiecaruia.