Solidaritate in diversitate - valori ce creeaza punti intre culturi inspirate din etica crestina si cea din Africa sub-sahariana

IO SONO QUELLO CHE SONO ATTRAVERSO QUELLO CHE TUTTI SIAMO.È un'espressione in lingua bantu che indica "benevolenza verso il prossimo"UBUNTU nella cultura africana sub-sahariana vuol dire: “Io sono perché noi siamo”“ Amerai il prossimo tuo come te stesso.” Marco 12,29-31 (etica cristiana)

La festivitatea interculturala din oraselul unde locuiesc in Italia, am avut prilejul de a desfasura o activitate cu mai multi copii de etnii diferite, centrata pe transmiterea unui mesaj axat pe loialitate si pe relatiile reciproce dintre oameni; un joc mai exact inspirat din etica crestina si cea din Africa sub-sahariana.

Ingerii in viziunea lui Jung

Ingerii in viziunea lui Jung

Ingerii sunt complexe; ei se ridica din inconstient; nu sunt persoane, dar li se pot atribui nume ca si complexe functionale; Ingerii au o varietate de functii, iar unele dintre ele sunt mai mari, ceea ce inseamna ca provin din straturile cele mai adanci ale sufletului.

Ce este de fapt Ingerul? E un mesager; cuvantul vorbeste de la sine despre functia primara a unui inger, aceea de a trimite un mesaj, dar exista si alte functii: de adorator, de paza.. Aripile complexului-mesager pornesc din adancul sufletului si se indreapta spre planul constiintei. Mesajul este spirit. Spiritul este continutul pe care ingerul in poarta de la sursa inconstientului si incearca sa-l aduca acasa la noi in constiinta. Un asemenea spirit imbunatateste constiinta

Cine-i Ghidul ? Simbolistica Luptei dintre Bine si Rau

Ghidul este Logosul –un rol determinant in atingerea “creastei din roca.”

Imaginea a celor doua elemente contrare este exprimata de doi serpi- binele si raul. Totusi oricine ar fi speriat daca ar intalni serpi. Nu culoarea (alb , negru pusa in evidenta la cei doi serpi) face sa dispara frica. Binele poate fi la fel de periculos ca si Raul. Astfel, in prezenta lor Eul ramane fix , ca si vrajit , in centru si observa lupta celor doi. Faptul ca Eul mentine aceasta pozitie de mijloc implica o inaintare a Raului, intrucat s-a desprins de Bine si nu se mai dedica neconditionat Lui. Acest lucru este evidentiat prin atacul sarpelui negru. Dar prin faptul ca Eul nu participa la Rau e deja o victorie a Binelui. Acest aspect e consemnat prin capul sarpelui negru ce capata o culoare alba.  Disparitia serpilor semnifica ca antipolul dintre Bine si Rau a devenit ineficace. Pentru Eu aceasta semnifica o eliberare de puterea neconditionata, in favoarea unei pozitii de mijloc, eliberata de elemente contrapuse. 

Si totusi ascensiunea continua pana la acea evolutie de impreuna.

Imn liturgic protestant: “suntem in plinul vietii, inconjurati de moarte”.

Esti inima suferinda a unicului Dumnezeu sideral, care pentru propria lume poarta numele de Abraxas , ce guverneaza lumea oamenilor. Accepta ceea ce-ti impune cu forta , caci nu te mai poti ascunde de El. Altfel te va necaji si vei suferi. Eliberarea omului de puterea lui Abraxas nu vine prin faptul ca omul are ca menire sa se sustraga de puterea Sa -nimeni nu poate-, ci prin faptul ca el I se supune. El este viata pamantului; iubeste-l, fie-ti frica, Lui trebuie sa i te rogi , doar cu El esti unul singur, El iti este aproape, mai aproape de sufletul tau. 

Indreapta-ti privirea spre Unicul Dumnezeu, daca vrei sa te ridici deasupra oamenilor, ascensionand spre divinitate si spre eterna singuratate a astrului. “Eu sunt steaua ratacitoare impreuna cu voi”.

Omul este principium individuationis, el tinde spre absoluta individualitate.

Mihai Eminescu –Luceafarul :

 “El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mã simt
Nemuritor si rece."

de Sfintele Pasti «ritrovarsi assieme» attraverso le diversità che ci riempiono di gioia di essere noi stessi

“LA CATTURA DI CRISTO” 1602 CARAVAGGIO 

La Resurrezione di Gesù è motivo di gioia per tutti noi. Rendiamoci conto della nostra missione di diffondere questa gioia, di irradiarla ogni giorno della nostra vita dovunque andiamo e qualuque cosa facciamo; prima a noi stessi, poi in famiglia e poi agli altri.

 Se le somiglianze risaltano facilmente, le differenze appaiono invece chiare per lo più ai soli studiosi.  Senza diversità avremmo una incompleta rivelazione di Dio. Perché la diversità torni ad essere soltanto ricchezza non vi è altra strada che quella dell’eliminazione di ciò che la fa essere conflittuale.  Cristo è venuto per rimuovere “la causa dell’inimicizia”, cioè il nostro peccato che è la vera causa di ogni conflittualità. (Ef 2:14). La ritrovata relazione-comunione con il Dio Creatore della diversità ci consentirà di percorrere la strada dell’accettazione, dell’integrazione, della riconoscenza. In questo modo vedremo e godremo come fonte di arricchimento personale ogni diversità: nella creazione, nella famiglia, nella società, nella chiesa. Essere riconoscenti per la diversità significa prendere atto con gioia che è la varietà delle specie a rendere ancora oggi più bella e più ricca la creazione, che è la diversità dei sessi e dei ruoli a rendere più funzionale e più preziosa la famiglia, che è la diversità delle etnie e delle culture a rendere più ricca la società Infine, è sempre alla luce dell’amore e della potenza di Cristo che anche le diversità che più ci turbano e ci interrogano possono diventare motivo di profondo arricchimento. Trovandosi davanti ad un uomo “cieco fin dalla nascita”, Gesù ricordò il motivo di quella sua diversità: “È così, affinché le opere di Dio siano manifestate in lui” (Gv 9:3).

 La Pasqua sia uno dei momenti di meditazione interiore di pace con se stessi e di ricerca di energia positiva da donare agli altri senza distinzione. Non solo ascoltare ma dare la pace come meglio si è capaci di darla.

Auguri di una Pasqua serena che sia per tutti il passaggio dalla morte alla vita, simbolo di cambiamento, di rinascita di una luce che illumina e riscalda l'universo intero; è la speranza che ogni uomo possa rinnovarsi, purificarsi e risvegliarsi da uno stato di indifferenza e rassegnazione.

„Sfintele Pasti” sa va fie plin cu tot ceea ce presupune trecerea de la moarte la viață, simbol al schimbării si al renașterii Luminii ce încălzește întregul univers; sa traim in sarbatoare cu speranța că fiecare om se poate reînnoi, purifica si trezi dintr-o stare de indiferenta și resemnare!,

 I Corinteni 5, 7: „caci (si) Pastile nostru, Hristos, S-a jerfit pentru noi”.

De la confuzie la claritudine / trecerea de la a te lasa ghidat la a te ghida

In Cartea Rosie – Jung “Elia se sprijina pe leul de marmura”-acest lucru semnifica putere, piatra trimite la fermitate, stabilitate, robustete. Prin asta se explica puterea si robustetea Logosului. Figura lui Elia asuma ghidul in procesul de constientizare. Cand Salome declara ca Mama tuturora e Maria (voia sa zica “Io este Hristos”) se exprima faptul ca Eul a lasat conditia Crestina de “infiere”, luand astfel locul lui Hristos. Oricine iese din conceptia crestina, punandu-se deasupra acesteia si o face intr-adevar, se indreapta spre o singuratate extrema care nu si-o poate ascunde; il incearca un sentiment de abandon. Astfel aceasta imagine  determina o anumita senzatie de depresie care se contrapune in schimb celeilalte care arde  linistita, prinsa de sarpe. Acest aspect simbolizeaza devotiunea insumata cu o constrangere magica, pusa in evidenta de sarpe. Senzatiei de neliniste a dubiului si fricii i se opune un eficace perdant: 

“Cu siguranta Eul tau e plin de neliniste si de dubiu, dar cu si mai multa putere arde in tine flacara perpetua a devotiunii si cu atat mai puternica e constiinta destinului tau”. 

Inainte Eul avea avantajul de a fi impreuna cu intreaga umanitate, indrumat de autoritate (Hristos), acum a schimbat aceasta cu  singuratatea si cu conditia de a se pierde. Presentimentele celei de-a doua imagini il arunca pe Eu intr-un haos plin de dubiu. De aicea transpare dorinta de a se ridica deasupra confuziei pentru a ajunge la o claritudine si mai mare.

Logosul si Erosul in Evolutie- forta magica a neascultarii in Gradina Edenului

 Prin alegerea Paradisului se arata ca nu exista lupta si ca atare nici dezvoltare, de unde se poate trage concluzia anume ca miscarea reprimata degenereaza, valoarea sa se pierde. 

Irod (Erode) este “asasinul eroului”, intrucat Logosul nu este in grad de a proteja sfantul (Ioan Botezatorul) din cauza slabiciunii, nu poate mai mult decat sa fie fidel siesi, impingand chiar si pe Eros la degenerare. Doar neascultarea principiului dominant face sa se iasa din conditia persistentei in lipsa dezvoltarii. Sarpele din jurul arborelui semnifica faptul ca Adam trebuie sa fie sedus si introdus in neascultare. Sarpele este forta magica ce apare intotdeauna acolo unde impulsurile animalice sunt stimulate in necunostinta noastra, fara sa fie de noi recunoscute. Acestea dau miscarii Erosului acea vigoare perturbatoare ce noi o luam drept magica.

Miscarea spre stanga e oarba , adica nu are nici scop , nici intentie. Are insa nevoie de a fi ghidata, nu de intentia constientizata , ci de Logos. Cu rechemarea lui Salome, Logos-ul isi afirma propria sa putere asupra lui Eros. Chiar si sarpele i se supune. Miscarea spre stanga ar fi posibila si admisibila doar daca ar exista o intelegere constienta si nu oarba. Dar fara interventia Logosului e imposibil sa ajungi la o asa intelegere. Primul pas spre a dezvolta o asa intelegere este luarea la cunostinta, intentionalitatea miscarii. De aceea Elia se informeaza de intentia Eului, iar acesta trebuie sa-si dezvaluie orbirea sau propria ignoranta in ce priveste intentionalitatea. 

Sublimarea Raului in Devenire

Isaia 11

6.	Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.

Cum se imbina : sacrul si profanul, caldul si recele; contrastele se imbratiseaza, se privesc cu intensitate si se schimba reciproc.

Oriunde este vorba de iubire, exista si ceva din sarpe. Hristos insusi a fost comparat cu un sarpe, iar fratele sau infernal, Anticrist este vechiul dragon. Elementul care transcende umanul si care se manifesta in iubire are natura sarpelui si a pasarii, unde deseori sarpele incanta pasarea, in timp ce mai rar se intampla ca pasarea sa elimine sarpele. Omul sta in mijlocul celor doi; ceea ce pentru tine pare a fi o pasare, pentru altcineva este un sarpe si ceea ce pentru tine e un sarpe pentru altul e o pasare. De aceea il vei intalni pe Altul doar in ce este uman. Daca vrei sa devii, va fi dusa o lupta intre pasari si serpi; si doar de vei vrea sa fi, vei fi un om pentru tine insuti si pentru altii. Cine devine se gaseste in desert sau in inchisoare pentru ca asa transcende umanul. Oamenii cand vor sa devina se comporta ca niste bestii. Nimeni nu ne poate elibera de raul devenirii, doar daca in caz nu alegem in mod voluntar sa trecem prin infern.

Diavolul este condensatul obscuritatii naturii umane. Cine traieste in lumina tinde sa urmeze imaginea lui Dumnezeu. Intrucat eu vroiam sa traiesc in lumina, mi s-a stins “soarele”cand am atins profundul. Era obscur si cu caracteristicile sarpelui. M-am unit cu acesta fara sa-l acaparez. Imbratisand natura sarpelui , mi-am asumat partea mea de umilinta si de supunere. Daca nu acceptam caracteristicile sarpelui, Diavolul care e chintesenta a tot ce-i serpilian, ar fi mentinut acea parte de putere asupra mea. Altfel m-ar fi pus sub presiune, m-ar fi constrans sa fac pact cu el, asa cum cu istetime l-a inselat si pe Faust; pactul secret dintre Mefistofel si Faust , prin care el l-ar servi in viata cu conditia ca Faust sa-l serveasca dincolo.

Dar eu am prevazut unindu-ma cu sarpele, in acelasi mod cum un om se uneste cu o femeie. Astfel i-am sustras Diavolului posibilitatea de a avea asupra mea acel tip de influenta care trece intotdeauna si doar prin al nostru “a fi sarpe” si care in genere se atribuie Diavolului si nu noua insine. Mefistofel e Satana sub haina naturii mele serpiliene. Nu mai sunt amenintat de morti, deoarece am ascultat toate revendicarile lor, primind cu bine sarpele. Dupa ce am recunoscut in mine exigentele mortilor si, acceptand, le-am domolit, am abandonat aspiratiile mele personale. De ceva timp si lumea a fost nevoita sa ma considere mort.

Urat e cel ce vrea intotdeauna fericirea celorlalti, deoarece se mutileaza pe sine. Cine vrea sa costranga pe altii sa fie fericiti este un asasin, deoarece ucide propria crestere. E un nebun cel ce pentru iubire distruge propria iubire. Cel ce a recunoscut cerintele mortilor a exilat dincolo uratenia sa. Nu se mai impune cu aviditate asupra altora, traieste in singuratate , in frumusete si vorbeste cu mortii. Dar va veni o vreme si cand cerintele mortilor vor fi satisfacute. Daca si atunci se insista cu singuratatea, frumusetea va disparea dincolo si va sosi plictiseala de aici. Dupa o faza alba, va veni una neagra. Nu-mi dadusem inca seama ca asasinul eram eu. Odata gasita frumusetea in mine, stand cu mine , vorbeam sarpelui meu-sufletul.

In acel moment sarpele se transmuta intr-o pasare alba, care se ridica in zbor spre nori, unde disparu. Eu o urmasei indelung cu privirea. Principiul tuturor lucrurilor este iubirea, dar esenta lucrurilor este viata.

C.G.Jung

Un Paste fericit! Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință!

“La vita è un minuzzolo di tempo concesso alla nostra libertà per imparare ad amare”. (Abbé Pierre)

Pasqua è voce del verbo ebraico che significa “passare”. Non è festa per residenti ma per coloro che sono migratori che si affrettano al viaggio.  Chi crede è in cerca di un rinnovo quotidiano dell’energia di credere, scruta perciò ogni segno di presenza Sono due scatti verso l’ignoto. Il primo è un tuffo nel deserto per agguantare un’altra terra e una nuova libertà. Il secondo è il salto mortale oltre il corpo e la vita uccisa, verso la più integrale risurrezione. Pasqua è sbaraglio prescritto, unico azzardo sicuro perché affidato alla perfetta fede di giungere. Inciampo e resto fermo, il Sinai e il Golgota non sono scalabili da uno come me. Restano inaccessibili le alture della fede. .Buona Pasqua!

Aceasta viata este o clipa acordata libertatii noastre pentru a invata sa iubim! (Abbé Pierre) 

Paștele este vocea verbului ebraic care înseamnă "a trece." Nu e sărbătoarea celor“rezidenti”,  ci a “migrantilor”ce se grabesc sa călătoreasca. Prin urmare, oricine crede în căutarea unei reînnoiri zilnice a credintei, isi analizează fiecare semn de presenta. Sunt doi pași spre necunoscut. Primul este precum un plonjon în pustie pentru a tinti spre noi meleaguri și o nouă libertate. Al doilea este ca si un salt mortal ce transcende corpul și viața ucisa, spre cea  mai integratoare “forma” a Invierii. Paștele presupune acel risc prescris fara seaman, singurul hazard avut în condiții de siguranță gratie credintei absolute de a-L cuprinde. Ma poticnesc și raman blocat, Sinai și Golgota nu sunt  pentru cineva ca mine. Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință! Un Paste fericit!

Se putea fara moartea lui Iisus? Acolo unde primim Invierea sublima exista si o cadere fara margini! cu moarte pre moarte calcand …Domnul fie cu noi! 

Imitatio Christi / Drumul catre tine

Actionand asemenea lui Hristos, n-ai fi decat un simplu imitator…indeplineste doar ceea ce tine de tine, prietene. Rupe Hristosul ce e in tine, pentru ca a putea ajunge la tine insuti si implicit la animalul din tine, care sta cu modestie in banca sa, fara sa treaca de legi.

Doar omul e extravagant; de aceea daca se asuma natura animalului, devenim cetateni cu precadere respectosi ai legilor, se actioneaza fara frica devenind corecti, cu simtul masurii.

Daca nu manifesti un profund respect fata de tot ceea ce a fost infaptuit, vei distruge legea iubirii.

 Omului i-a fost data libertatea de a invinge cauza, deoarece el e creativ in sine si pentru sine. Daca prin suferinta spiritului tau, ai ajuns la libertatea de a accepta si pe altul , cu toata acea credinta foarte puternica in Unu, intrucat tu esti si acela (Altul), de abia de atunci vei cunoaste ascensiunea.

In “Ecce homo” Nietzche scrie: “Orice rezultat, orice pas inainte in cunoastere este o consecventa a curajului, a duritatii cu sine insusi, a curateniei cu sine

Din iubire pentru “bagheta neagra” trebuie sa sacrifici consolarea, consolarea ce o oferi si cea care o primesti.

Tineti in frau nerabdarea. Aici e nevoie doar de asteptare.

Exista un singur drum si acesta este al tau; doar o inaltare si vorbim despre a ta inaltare. De ce te uiti in jur in cautarea de ajutor? Crezi ca ajutorul vine din exterior? Ce va veni se creaza in tine si plecand de la tine. Priveste in tine insuti , nu dezvolta confruntari, nu masura. Nu este alt drum asemanator cu al tau . Oricare altul te va insela sau te va seduce. Tu urmeaza-ti drumul care e in tine.”

Doar cel ce cunoaste eroul cel mai intunecat , stie ce este lumina!

Mysterium coniunctionis : “Conflictul proiectat in exterior pentru a putea fi vindecat trebuie sa se intoarca in “psiche del singolo”  de acolo unde in constient s-a nascut. Cine vrea sa iasa victorios din acest declin trebuie sa celebreze o Masa Sfanta cu sine insusi si sa manance si sa bea propria-i carne si propriul sange, sa reuseasca sa-l recunoasca pe Altul in sine insusi si sa-l accepte”

Asasinul sacrificial

“Vocatus atque non vocatus deus aderit” – Invocat sau nu, Domnul va fi prezent. (Oracolul din Delphi)

Ficatul, dupa o credinta straveche, este sediul vietii: “Ia cate o bucata din ficat si mananca”

“Tu esti un om si a fost un om cel ce a savarsit un asemenea delict”

Nihil humanum a me alienum esse puto – nimic din ceea ce uman nu-mi este strain (Terentiu)

Sacrificiul s-a savarsit: creatura divina, imaginea formei data lui Dumnezeu, a fost ucisa si eu m-am hranit cu carnea victimei.

Am distrus eu insumi creatura divina prin crima cea mai oribila de care e capabila natura umana; acest act abdominabil era necesar pentru a distruge in mine imaginea lui Dumnezeu, care absorbea toate umorile mele vitale, pentru a ma putea intoarce aproape de ceea ce reprezinta viata mea.

Asa cum crearea unui Dumnezeu este un act creativ de iubire suprema, asa si regenerarea vietii umane este un act ce naste de jos.

Faptul de a manca carne sacrificiala “foloseste pentru a sa salvare. Astfel se capata o calitate divina ce o transcende pe cea umana. Si anticii ne-au dat aceasta indicatie invatandu-ne sa bem sangele Salvatorului si a-i manca carnea. Ei credeau ca numai astfel se ajunge la salvarea umana.”

Fiecare fiinta umana are in sufletul sau un loc linistit unde totul e firesc si usor de explicat, un loc unde ii place sa se refugieze in fata posibilelor turbulente ale vietii, deoarece acolo totul e simplu si clar si are un scop evident si bine definit.

Logosul– Cuvântul Lui Dumnezeu

Prin forţa magică a ritului, sacrifiantul îşi construieşte un trup nou, se urcă la Cer, unde se naşte a doua oara şi obţine „nemurirea". Acest lucru înseamnă că, după moarte, el va reveni la viaţă, la „ne-moarte", la o modalitate de a exista care transcende Timpul. Interiorizarea sacrificiului permite adresarea ofrandelor atât zeilor „interiori" cât şi zeilor „exteriori". Ţelul ultim este unirea între diversele niveluri teo-cosmice şi organele şi funcţiile psiho-fiziologice ale omului. După numeroase omologări şi identificări, se ajunge la concluzia că „conştiinţa de Sine este unul şi acelaşi lucru cu Soarele". Brahman este recunoscut ca Stâlp al Universului, suport; temelia brahman desem­nează procesul sacrificiului cosmic şi, prin extensie, puterea misterioasă care ţine Universul. Brahmanul se identifică cu brahman, pentru că cunoaşte structura şi originea Universului, pentru că cunoaşte Cuvântul care exprimă toate acestea; căci Văc, Logosul, poate transforma orice persoană în brahman. „Naşterea unui brahman este o încarnare eternă a dharmei".

Latura lui Dumnezeu care se poate cunoaste prin intermediul ratiunii este Logosul, prima ipostaza divina. Jung ne spune ca puterea cuvantului, a Logosului, reprezinta figura centrala a credintei crestine. Cuvantul, Verbul, a devenit Dumnezeul nostru in adevaratul sens al cuvantului si asa a ramas:

 In Sfânta Evanghelie după Ioan 1.1: 

1.	La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

In Cuvant era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina adevarata ce ilumina fiecare om ajungea pe pamant.

9.	Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10.	În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11.	Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12.	Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13.	Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

 Logosul este atribuit omului traitor. Fiul lui Dumnezeu este Logosul intrucat el ridica ce e inferior spre nivele superioare spirituale, anume-lumea lui Logos.

Anacoretul in “Cartea rosie” a lui Jung spune:

“Daca ceea ce e uman n-ar fi fost pentru Dumnezeu mai important de tot restul, atunci in ceea ce-l priveste pe Fiul, Acesta nu s-ar fi manifestat in carne, ci in Logos” : Ev dupa Ioan 1. 14

14.	Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

Simbologie Onirică - transmutaţiile sufletului uman

Sufletul omului trebuie să treacă prin multe transformări, înainte ca spiritul divin să se poate conecta cu el. Aceste modificări nu au loc în mod automat. Ele necesită un efort intens şi o luptă reală în cadrul sinelui, între sufletul aflat în dezvoltare şi forţele care îl înconjoara şi îl stimulează. Acestea sunt forţele inferioare ale naturii, aflate la nivelul microcosmosului (om), cosmos (sistem solar) şi macrocosmos (univers). Aceste forţe se opun dezvoltării, şi influenţa lor în lunga călătorie a sufletului trebuie să fie neutralizată, pentru a face loc influenţelor mai înalte şi mai spirituale ale cosmosului. O uimitoare alegorie a acestei lupte este evidentă atunci când privim la "coada de păun", din vasul alchimistului. Acest fenomen reprezintă schimbarea culorilor în retortă, atunci când alchimistul produce conştient modificări ale elementelor, prin încălzire ritmică. În timpul acestui proces, sub căldură constantă, suspensia " trece uşor prin toate culorile", după cum spun alchimiştii, şi şapte etape de transformare devin vizibile: galben, verde, rosu, albastru, portocaliu, indigo, violet. 

 “In acea perioada (putin inaintea Craciunului din anul 1912) visasem ca ma gaseam impreuna cu copiii mei intr-o loja a unui magnific castel somptuos mobilat, asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis. Deodata se facu simtit privirii, printr-un falfait usor al aripilor, un pescarus sau un porumbel care se opri pe masa. Le spusesem copiilor sa stea linistiti pentru a nu speria frumoasa pasare alba. Deodata aceasta se transforma intr-o copila cu parul blond de circa opt ani, care incepu sa se joace cu copiii alergand impreuna printre splendidele coloane ale salonului. Pe nesimtite fetita se preschimba din nou in pescarus, sau  porumbel, si mi se adresase cu urmatoarele cuvinte: “Doar in primele ore ale noptii pot sa ma transform intr-o fiinta umana, in timp ce porumbelul este ocupat cu cei 12 morti” Spunand aceste lucruri, pasarea isi lua zborul, iar eu ma trezii” C.G.Jung

În prima etapă, care e surprinsa in visul mai sus amintit (copila cu parul blond), ochiul observatorului vede în acest joc tăcut de culoare al transformării, nuanţele quadruple ale galbenului care se transformă în aur. Pe calea transformării sufletului, acest lucru înseamnă depăşirea vechii gândiri analitice; mintea veche, care a fost legată de influenţele lui Mercur, crează drum unei gândiri mercuriene de un nivel mai înalt (pasarea lui Hermes/ Mercur).În a doua etapă, se poate observa procesul transformării prin cel patru nuanţe de verde (asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis). Aceasta înseamnă că în procesul spiritual, forţa naturală a iubirii care este atribuită lui Venus, este înălţată la nivelul cosmic de dragoste atotcuprinzătoare.La nivelul sufletului, aceste prime două modificări de culoare care apar mentionate si in continuturile onirice ale lui Jung,  constituie cele două iniţieri fundamentale, care în viziunea rozacrucienilor moderni sunt considerate premisă pentru procesele ulterioare.Atunci când vorbim de cele patru nuanţe, acestea se referă la structura quadruplă a structurii umane: corpul fizic, corpul eteric, sinele astral şi corpul mental. Aceste patru corpuri formează împreună persoana vizibilă, şi toate sunt la fel de afectate în procesul de conversie.

Despre vis Jung spune urmatoarele: “La inceput crezusem ca cei 12 morti se refera la cele 12 zile inainte ”de Craciun, perioada din an considerata a fi tenebroasa intrucat e carecterizata de activitatea vrajitoarelor. A spune “inainte de Craciun” e ca si cum ai spune “inainte ca soarele sa rasara din nou, deoarece ziua de Craciun semnifica acea faza tranzitorie a anului pe parcursul careia in religia mitraica se celebra nasterea soarelui” Doar ceva mai tarziu, adauga E. Bennet, Jung corela visarea la Hermes si la cei 12 porumbei. Jung incadra visul intr-un context format de o serie de imagini onirice ilustrand transformarea Sufletului: acesta  “caracterizeaza sufletul ca o fiinta de natura elfica, mai indicat spus intr-un mod limitat uman. Sufletul poate fi si o pasare, poate apartine complet naturii si sa dispara apoi (a deveni acel inconstient) din prezenta umana (din constiinta) ” . 
Simbol al inocenței și purității, porumbelul este una din formele trupești pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtãtorul ramurii de mãslin ca simbol al pãcii, armoniei si sperantei.

Este un simbol al puritãtii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pãcat.

Este inima celor drepti, iar ochii porumbelului reprezintã un termen de comparatie pentru un om luminat si pur.

Alãturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului; în simbolismul Sf. Treimi reprezintã Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunãvestirea;

12 porumbei —apostolii...

In credintele poporului e o pasãre beneficã „plãcutã lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface în porumbel.

În simbolisticã alchimistã e pasãrea lui Hermes si semnificã spiritul eliberat de materie.

“A FI IMPREUNA” C.G. JUNG despre Noua religie

Noua religie se exprima doar printr-o transformare la nivelul relatiilor umane, care nu pot fi substituite nici de cele mai profunde cunostinte. Asadar, o religie nu se fondeaza doar pe cunostinte, ci si , sub aspect vizibil, pe o anumita ordine la nivelul conditiilor existentei umane.

Dialog- CARTEA ROSIE:

 “Deci nu te astepta de la mine la alte cunostinte. In virtutea revelatiei pe care ai avut-o , acum cunosti totul a ceea ce e de stiut , dar inca nu traiesti totul a ceea ce e de trait.”

 Jung: “Pot sa inteleg si accepta. Totusi nu mi-e clar inca cum se poate transforma cunoasterea in viata. Aici trebuie sa ma instruiesti.”

La care anima – partea feminina a sufletului - raspunse: “Despre asta nu e mult de spus. Nu este ceva asa de rational asa cum esti inclinat sa gandesti. Viata este simbolica. Nu e individ care poate sa existe fara relatii individuale si pe aceasta punem fundamentele Bisericii. Pe relatiile individului se bazeaza forma Bisericii invizibile. Casatoriti haosul cu ceea ce este in ordine si veti da nastere la copilul divin, la sensul superior care e dincolo de sens si contrasens.”

“Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el”( I Ioan 4.16) 

Anima mea este sensul meu superior, imaginea mea divina, nu Dumnezeu Insusi. Dumnezeu se reveleaza in sensul superior al comunitatii oamenilor.

Va veni timpul manturirii, a coborarii porumbelului – Sf. Duh - , al focului si al salvarii eterne. Atunci nu vor mai fi eroi , nici nimeni care i-ar putea imita. Incepand din acea vreme orice imitatie va fi blestemata. Noul Dumnezeu rade de imitatie si de prozeletism- habotnicie. Nu e nevoie nici de cei ce rostesc rugaciuni ca papagalii, nici de un urmas de discipol. Constrange omul sa treaca prin sine insusi. Dumnezeu e Cel ce se urmareste pe Sine prin Om, e adeptul Sinelui prin om. El imita pe Sine Insusi. Calatoria in infern care apare in cele 3 zile de la moarte, reprezinta inocularea valoriii disparute a inconstientului, unde invingand puterea tenebrelor, se instituie o noua ordine si de unde se ridica pana in inalturile cerului, adica pana la suprema claritudine a constiintei.

Cand imbratisezi Sinele tau, ti se pare ca lumea a devenit rece si goala.In acest gol se transfera Domnul ce va sa vie. Cand te gasesti in singuratate si tot spatiul din jurul tau  a devenit rece si de necuprins, te-ai indepartat de oameni si totusi ai ajuns in apropierea lor asa cum nu ai mai fost. Dorinta ta egoista te-a condus doar in aparenta langa fiinta umana, ea te-a luat de fapt de langa ea, dar in final vei ajunge la tine insuti, la acele experiente care inainte erau  prea distante si de tine si de Altul. Acum cand te gasesti in singuratate, Dumnezeul tau te conduce la Dumnezeul celuilalt  si in acest fel la adevarata apropiere: la a fi aproape de Sine si de Altul. Cand esti in tine insuti devi constient de non-puterea ta ; vei vedea cat de putin esti capabil sa imiti eroul si sa fii tu insuti un erou. Atunci nu-i vei mai constrange deloc pe ceilalti sa devina eroi; ei sufera sa nu poata exact ca tine. Non-puterea vrea sa traiasca; ea insasi e cea care ii va detrona pe zeii vostri

Fie ca toate visele pe care le fauriti in aceste zile magice de Sarbatoare sa se implinesca si drumul strabatut pentru realizarea lor sa va aduca bucuri!CRACIUN FERICIT!

Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

 Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

Tu nu devii Dumnezeu sau divin in aceasta lume, ci mai degraba e Dumnezeu cel ce devine uman. El se manifesta in tine si prin tine ca un copil.

Confesati-va dorintele vostre cele mai vii, ceea ce doriti pentru voi insiva; atunci veti satisface placerea voastra si veti alimenta pregandul vostru.

Daca renunti la Sinele tau, il vei trai in Altul; in acest fel vei fi egoist fata de celalalt si il vei minti , insela. Toti cred ca o astfel de viata ar fi posibila, dar e doar o imitatie specifica maimutei . crezand in dorintele tale de maimuta vei contamina si pe altii; asa vei deveni o maimuta nu numai tu, ci vei contribui sa devina si altii. Copiindu-va unii pe ceilalti veti trai in functie de asteptarile  mediei; astfel fu creata o imagine: cea a eroului. Pentru asta eroul a fost asasinat , pentru ca toti il imitau precum maimutele. Stii de ce nu reusesti sa te eliberezi de latura ta de maimuta? Din frica de a nu ramane singur si de a pierii.

A trai sine insusi e o datorie fata de sine. Nu poti sa spui totusi niciodata ca a trai astfel e o placere; nu va fi o bucurie, ci o indelunga suferinta, deoarece trebuie sa te faci creator de sine insuti. Daca vrei sa te creezi, nu vei incepe desigur de la laturile majore si prea inalte, ci de la cele mai joase si infime. De aceea spune ce te dezgusta. Unind curentii vietii nu e bucurie ci durere deoarece e violenta contra violenta , este vina si distruge tot ce e sacru.

Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana cand iti vei exprima vointa. Daca le vei vrea pe amandoua, se dezvolta in tine conflictul intre a voi iubire si a voi pregandul. Vei vedea ca nu poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. In acest moment se va naste Dumnezeu si el va lua in mainile sale Vointa divina, cu mainile unui copil in care vointa e simpla si depaseste fractura.

Daca in mine se uneste pregandirea si placerea se naste un al treilea principiu: Fiul divin, care este sensul superior, simbolul, trecerea la o noua creatura. Nu voi deveni eu sensul superior sau simbolul, ci va fi simbolul cel ce se va naste in mine, in sensul in care acesta isi mentine substanta, iar eu pe a mea.

Matei 16.19 “Eu iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.”

Cu o cheie inchid trecutul, cu o alta deschid viitorul. Simbolul devine domnul meu si suveranul infailibil. Va reintari regnul sau si se va transmuta intr-o imagine rigida si enigmatica, al carei semnificat e in intregime dus spre interior si a carei placere  iradiaza spre exterior  ca un foc inflacarat precum un Buddha inconjurat de flacari.

Eu trebuie sa ingadui in intregime devenirea lui Dumnezeu, in special, fara sa-l pot considera distinct de mine. In momentul in care eu imbratisez ideea si o reprezint in modul lui Buddha, placerea mea e precum zeita indiana Kali, deoarece e cealalta latura a lui Buddha. Kali e in schimb Salome si Salome e in sufletul meu. Multumita acestei intentii ale mele, asemanatoare celei lui Buddha , voi reintra in intregime in mine insumi. Atunci apare si transformarea…

Imbinarea intre pregand si placere duce la nasterea lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu in mine vroia sa se faca Om; am tinut cont de asta, L-am onorat si m-am lasat in Voia Lui. Cand Dumnezeu prindea forma in mine , am gandit ca ar fi o parte din Sinele meu. Gandurile mele nu sunt sinele meu, dar sunt exact ca si aspectele vietii – moarte si viata. In masura in care am libertatea in viata, am si libertate in gandurile mele. Libertatea e relativa.

Asa cum gandul meu e fiul pregandului, placerea mea e creatura iubirii, Mamei lui Dumnezeu, inocenta si capabila de a concepe. Pe langa Hristos, Maria a dat nastere lui Salome. De aceea in Evanghelia egiptenilor, Hristos zice lui Salome: “ Mananca orice iarba , dar nu di cea amara.” Si cand Salome vrea sa stie, Hristos ii spune: “cand veti rupe haina rusinii si cand cei doi vor fi unu si masculinul cu femininul, (nu va fi) nici masculin nici feminin. ”

In evanghelia egiptenilor , intr-un dialg intre Hristos si Salome, Iisus afirma ca a venit sa anuleze opera feminina, placerea, nasterea si decaderea. La intrebarea lui Salome cat timp va mai dura moartea, Hristos ii raspunde: “Pana cand femeile vor procrea …copii”

Pregandul este elementul ce genereaza , iubirea e cea care-l primeste. Amandoua sunt dincolo de aceasta lume. Aici sunt intelectul si placerea, restul e doar presupuneri…

“Imaginea unei nopti racoroase si instelate, cu o intinsa bolta cereasca imi deschide ochii spre infinitatea lumii interioare, unde eu, om al dorintelor, inca sesisez vremea prea friguroasa. Nu pot atrage spre mine stelele, pot doar sa le privesc. De aceea in cea mai mare dorinta a mea apare acea lumina friguroasa si nocturna”

Aceste cuvinte ale lui Jung trimit cat se poate de evident la opera eminesciana, “Luceafarul”, unde Hyperion , demiurgul , reflecta prin aceasi privire catre lume. “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt. Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt. Nemuritor şi rece. “ - Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el, cu o melancolie impersonală, își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei.

Iubirea si pregandul se gasesc intr-un unic si acelasi loc. Iubirea nu poate exista fara pregand , nici pregandul fara iubire.

 Omul intotdeauna e prea prezent in unul sau celalalt principiu. Noi suntem numiti crestini prin prisma faptului ca suntem imitatori ai lui Hristos. Sa fim intr-adevar urmasi ai lui Hristos, semnifica sa devenim noi insine Hristosi.

Nu poti invata dintr-o descriere, nu poti nici macar s-o doresti. Tu nu trebuie sa inveti calea mea. Calea mea conduce la mine, nu la tine. JUNG

Intre “orbire si paralizie”

Intre “orbire si paralizie”

Lupta lui Iacov cu ingerul/ Geneza 32. 24-29

24.	Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25.	Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26.	Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27.	Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
28.	Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
29.	Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
30.	Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "

Nu pot ajunge la puterea orbitoare a soarelui, asa cum, el, Puternicul nu poate ajunge in burta regeneranta a obscuritatii.pare ca mie imi este negata puterea si Lui renasterea, dar eu fug de orbirea ce o are puterea , iar el fuge de moartea ce rezida in anulare. Speranta mea in plinatatea luminii se rasfrange, asa cum se dezintegreaza dorinta lui pentru o viata fara limite. L-am doborat pe cel mai puternic, asa cum Dumnezeu s-a coborat spre ce e muritor.

Orbul trebuie sa fie paralizat pentru a nu ajunge in abis, paralizatul trebuie sa fie orb pentru a nu privi  cu dorinta si dispret lucrurile pe care nu le poate atinge. Suntem amandoi constienti de impotenta lor profunda, in modul de a ne intoarce, de a onora focul sacru, umbrele ce se perinda pe langa foc si cuvintele ce falfaie in jurul flacarii.

Trebuie sa strabati doar jumatatea drumului, cealalta jumatate o va strabate el…

Flacara ce se aprinde in inalt este cararea de mijloc ce-si scurge lumina intre uman si divin

"Caci....toate sunt de la DOMNUL" O CHEIE A VIETII IN MANIFESTARE

Cercul este o unitate divina, de unde totul porneste si se... reintoarce; este simbolul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii care se regăseşte în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regăsindu-se chiar şi la nivel celular. În cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spațiului, expansiunii.      Prin imaginea lui Ouroboros apare simbolizat şarpele sau dragonul care îşi muşcă coada şi renaşte la infinit din propria nimicire. El încarnează veşnica reîntoarcere mişcarea perpetuă care trece şi retrece prin faza vieţii şi a morţii.

Cercul este universul fara limite, este energia emanata de Creator; circumferinta lui este uneori interpretata ca linistea mentala a fiintei umane. Cand fata discului este alba, fundul negru ar reprezenta marea respiratie, miscarea continua a universului in sens nelimitat. . Centrul cercului este întotdeauna la egală distanţă de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este şi un simbol al echilibrului.      Este simbolul universului, aşa cum punctul reprezintă fiinţa supremă care îl susţine.

Cercul simbolizează divinitatea, în contrast cu cercul cu punct în mijloc, ce reprezintă “ochiul adormit al lui Dumnezeu”.

Un cerc cu un punct înăuntru este simbolul soarelui, al spiritului care hrăneşte materia. Cercul cu un punct in mijloc - in credinta arienilor din Rig-Veda reprezinta prima diferentiere a manifestarilor periodice si eterne in natura, asexuale si... infinite.
 Cercul cu punctul in mijloc mai reprezinta si spatiul potential in contact cu spatiul abstract. Tot el inseamna si redesteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn Universal pe care-l gasim si in KABALA.

 Lucrurile incep sa se complice cand punctul central se extinde in patru puncte cardinale dand nastere la asa numita si controversata CRUCE A LUMII - MUNDANE CROSS (simbol al creatiei).

Punctul central uneori se raspandeste numai in trei puncte cardinale,  formand un "TAU";  litera greceasca ne trimite la istoria misteriosilor pelasgi, iar “demersul” spre a sa infaptuire la calatoria initiatica a inteleptului Noe, ce-si coboara mintea spre plexul solar intru a Sa Intelepciune.

Cand TAU  (ce ia intr-adevar forma literei grecesti) coboara ajungand tangent la polul sudic al cercului regasim Emblema Vietii, cum de altfel o vom gasi mai tarziu la vechii egipteni- crucea ansata…; punctul central, unde toate se unesc, este Daath, punctul din inima, Cristul, sefira ocultata dar ce se cere a fi gasita. "Anticii Egipteni cunosteau Sephirotul ocult care existã în aceasta lume: Daath; de aceea, pentru ei, Crucea Ansatã sau Crucea Ank alegoriza  Tantrismul." SIMBOLOGIE ONIRICA Samael Aun Weor

''Îndată ce mintea s-a pogorât în inimă, ai un semn firesc: începe ca un cui de foc si se încălzeste inima de la centru; apoi se înfierbântă toată, pe urmă pieptul, umerii, coloana vertebrală, tot capul si încep a vărsa lacrimi calde de pocăintă cu mare foc. Asta-i rugăciune de foc! Acum s-a întâlnit Mirele cu mireasa, Hristos cu sufletul nostru. Această unire duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu. Această unire si lipire de Dumnezeu în inimă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceată duhovnicească si mare căldură.'' spune Părintele Ilie Cleopa despre rugaciunea inimii.  Demersul spre aceasta traire apare descris in cartea “Pelerinul rus” Bătrânul a deschis Filocalia, a căutat îndrumările  Sfântului Simeon Noul Teolog şi a început: „Aşază-te liniştit în singurătate, apleacă-ţi capul, închide ochii, respiră mai încet, coboară-ţi închipuirea înlăuntrul inimii, adânceşte-ţi mintea, adică gândul, din cap în inimă. în timpul respiraţiei spune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. încet, cu gura sau numai cu mintea. Sileşte-te să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repetă cât mai des această lucrare !"

Acum intelegem mai bine simbolistica coborarii mintii in inima…pe cat se poate, caci ea nu poate fi deplin revelata decat in pura traire; trairea respectiva e darul suprem al Creatorului pentru  cei ce-si intorc fata catre Sinele profund, regasindu-se si reamintindu-si asemanarea cu Tatal, manifestandu-si bucuria in acelasi Chip al dumnezeiescului urcus, ce paradoxal,  ne coboara pentru a putea fi ridicati la Ceruri. Vechii intelepti spuneau: "Daca ar fi un singur om drept pe pamant el ar sprijini lumea". Cel drept aseaza fiecare lucru la locul sau, face astfel ordine cu masura, indeplinind functia balantei astfel inat cele doua talere ale acesteia se echilibreaza perfect si stau fata in fata. Asadar, cel drept se afla deasupra opozitiei si contrariilor, realizand prin el insusi unitatea. " Omul drept" are un rol importan in biblie, el fiind cel care gandeste, cantareste, urmand ordinea si masura. El simbolizeaza omul perfect, desavarsit care pune in primul rand ordine in sine insusi, apoi in jurul lui, jucand astfel rolul unei adevarate puteri cosmice.

“Dumnezeu e precum un vultur ce-si invata puii sa zboare”- Iisus va fi un ajutor – EZER – pentru om. E DAATH, acea parte feminina a Domnului, expresa in Om, prin care ne manifestam marinimia la ascultarea intuitiei ? se pare ca da, asta ne releva si cuvantul ivrit EZER, ajutor,  ce este de gen feminin….

De ce femeia este mai anxioasa ca barbatul? Deoarece ea simte care este limita, simte suferinta, durerea acea interioara…Alef, prima litera a alfabetului ebraic, de gen masculin, reprezinta invocarea CUVANTULUI, pe cand Bath, a doua litera, de gen feminin, reprezinta manifestarea SA. DOMNUL E CUVANTUL, VERBUL….

11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 11

In Biserica ne putem uni cu Hristos pe doua cai:

- fie sa-L coboram pe Domnul in inimile noastre, prin rugaciune, prin dragoste si milostenie;

- fie sa ne ridicam noi la Domnul prin adanc de smerenie, caci “cel ce se smereste pe sine se va inalta“.

Cel care are duhul smerit si traieste in aceasta viata in duhul smerit al lui Iisus Hristos, acela se poate inalta la cer. Aceasta este calea de la pamant la cer, pe aceasta verticala, asa cum S-a ridicat si Iisus Hristos de pe pamant la cer, pe muntele Eleonului. aceasta Inaltare la cer a Mantuitorului Hristos se aseamana cu suisul vulturului care isi invata puii sa zboare: merge inaintea lor, iar puisorii dupa el. Asa a fost si Iisus: S-a inaltat El, ca sa ne arate ca si noi ne vom inalta la ceruri, in locasurile pregatite de El.

„Dupa cum vulturul, voind sa arate micilor sai pui, inca nedeprinsi, cum sa zboare in drumul neobisnuit al vazduhului, ii conduce mergand inaintea lor, tot asa, pe cararea necalcata a cerului, pe care inca nu s-a aratat urma de om, a zburat Domnul inaltat, mergand inainte, conducand ca pe niste pui, sufletele dreptilor (…). Si dupa cum caderea primului Adam ne-a deschis noua intrarea in iad, astfel Inaltarea noului Adam, Iisus Hristos, ne-a deschis noua intrarea in cer“.Ilie Miniat, un predicator vestit al Bisericii Ortodoxe

Messiah si “Cartea lui Enoh”

Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moarta este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif. In urma unor indelungate controverse, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta a fost „cartea de capatai” a lui Iisus si ca El o stia pe de rost, ceea ce explica numarul mare de pasaje din Cartea lui Enoh citate in Evanghelii.

Cartea Pildelor,  Enoh 37 – 71 -  aceasta carte este de o importanta extrema studiului Crestinismului primar pentru simplu fapt ca pomeneste referinte fecvente  la o persoana denumita “cel drept”, “alesul”, “unsul” (Meshiah- Mesia) si “fiul omului”. Cartea lui Enoh era si un text sacru evreiesc, inainte ca reformatorul evreu Simon Ben Jochai sa o condamne vehement, in anul 70 d.C., impreuna cu toti cei care ar indrazni s-o citeasca. Motivul acestei manii era acela ca Alesul despre care vorbeste Enoh semana foarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care incepea sa se vorbeasca. In ceea ce-l priveste pe Enoh, traditia spirituala afirma ca a fost un mare initiat care a trebuit sa realizeze legatura intre cer si pamant. El si-a asumat sarcina dificila a invatarii si ghidarii oamenilor, aplanand conflicte si indemnand mereu la bine si la progres. El era numit „Pacificatorul”, fiind o fiinta umana foarte evoluata spiritual. Acesta a fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat in ceruri”, unde a primit initieri si revelatii secrete. La revenirea sa, dupa cum afirma traditia spirituala, „Enoh a ramas ascuns si nicio fiinta umana nu stia unde anume el traia, ce facea si care erau intentiile sale”. “Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a mutat Dumnezeu.”Geneza 5:24. Se spune in cartea lui Enoh, ca locuinta lui Mesia, “Fiul Omului” e sub “aripile lui, Domnul Spiritelor”. In Noul Testament regatul mesianic e anuntat ca o realitate deja prezenta, identificat cu Iisus Hristos, Isaia spune: “El a luat asupra Sa, bolile noastre….a fost arestat, judecat si condamnat pentru pacatele poporului sau”Termenul Messiah (in aramaica-cel uns) este folosit in Vechiul Testament si pentru a numi preotul lui Jahve sau regele lui Israel prin care poporul- urmasii- lui David se vor inalta la nivelul in care vor da viata la Regatul lui Dumnezeu pe pamant.

“Dumnezeu ca tata este Intelepciune, Dumnezeu ca mama este Iubire”, a spus Hermes Trismegistul. Tot el adauga: „Iti dau Iubire, in care se afla cuprins Summum-ul Intelepciunii”.

Stapan peste ape

1.	La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.	Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

In timpul calatoriei  sale initiatice, Ghilgames primeste invataturile inteleptulului Ut-Napiştim (Noe); acesta tine sa-i povesteasca anumite aspecte petrecute in viata sa atunci a fost fost rugat sa-si construiasca corabia:

 “….fă o corabie, lasă la o parte bogăţia, caută viaţa, dispreţuieşte bogăţia, mantuie viaţa, ia in corabie tot felul de seminţe de viaţă. Corabia ce trebuie s-o faci... dimensiunile ei să fie exact măsurate….Atunci lăsai afară tot ce era in corabie, către cele patru vanturi şi adusei jertfă de stropire pe varful muntelui. Şapte şi incă o dată şapte vase depusei, sub ele impraştiai trestie, lemn de cedru şi mirt.”

Dupa potop, Ea (Enkidu) aduse pe Ut-Napiştim şi soţia sa si ii făcu să ingenunche, le atinse fruntea şi ii binecuvanta: "Mai inainte a fost Ut-Napiştim numai om, acum să fie Ut-Napiştim şi soţia sa asemenea nouă, zeilor. Să locuiască Ut-Napiştim departe, la revărsarea raurilor". Şi astfel ajunge Ut-Napiştim nemuritor şi vieţui in depărtare, la gura raurilor.”

Aceasta “marturie”  imbracata in chip simbolic sub forma uniunii contrariilor (el alaturi de sotie) nu poate fi decat o exemplificare a puterii Omului ce are capacitatea de transcendere, el fiind "o tranzitie si un apus"- Jung, catre angelic ; atunci cand isi lasa manifest Duhul, se lasa ghidat de acea voce interioara a “Sinelui profund” spre Lumina cea Vesnic vie. Citind un articol pe net despre gasirea unor artefacte in Israel care surprind atat “aspectul masculin cat si cel feminin a lui Dumnezeu”, mi-am intregit cunostintele despre ceea ce ar putea insemna imaginea sau Chipul lui Dumnezeu si importanta uniunii contrariilor in demersul nostru catre Asemanarea cu Tatal. Articolul e cat se poate de interesant chiar daca titulatura e bazata pe senzazional... “Descoperiri arheologice uimitoare în Israel: Dumnezeu a avut o soţie?”: 

“Descoperiri arheologice uluitoare facute in Israel indica pe doua inscriptii numele lui Dumnezeu si a Astarteei impreuna, o zeitate feminina. Dovezile au fost descoperite la Khirbet el Qom, din inima Iudeei si la Kuntillet Ajrud, la granita vechiului regat, potrivit Haaretz, Prima descoperire arheologica a fost gasita intr-un mormant ce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. la Khirbet el Qom. Inscriptia este o rugaciune si contine numele YHWH (Iahwe sau Iehova, numele lui Dumnezeu in Biblia ebraica - n.red) si Ashera (Astarteea - n.red), acesta din urma invocat de trei ori. Pe cealalta parte a inscriptiei apare simbolul unui copac, semnificand Copacul vietii.”

 “Cea de-a doua descoperire este o inscriptie gasita la Kuntillet Ajrud. Ea dateaza din aproximativ aceeasi perioada de timp cu cea de la Khirbet el Qom. Situl arheologic este impanzit cu inscriptiile "YHWH si a sa, Ashera". Una iese in mod deosebit in evidenta: "Pentru YMWH de la Shomron si a sa Ashera".Shomron sau Samaria a fost capitala Regatului iudeu in secolele IX-VIII i.Hr. Impreuna cu inscriptia au fost gasite desene pe altare, precum Copacul vietii.”

De amintit este ca psihiatrul şi psihologul elveţian Carl Gustav Jung a considerat copacul ca o imagine arhitipală: „Simbol al eului în secţine transversală...prezentat în procesul de creştere...ale cărui rădăcini reprezintă inconştientul, trunchiul – conştientul, iar apexul – lupta pentru individualitate”.

cu siguranta  "copacul vietii" e precis introdus in exemplificare...

 http://www.realitatea.net/descoperiri-arheologice-uimitoare-in-israel-dumnezeu-a-avut-o-sotie_1274277.html#ixzz2fRFFvY3w Azarteea e aceasi Ashera de care s-a mai vb a fi tot "sotie a lui Dumnezeu" cu aceasi nuanta peiorativa si blasfemiatoare; numele poarta totusi o alta incarcatura; acelasi laitmotiv dus in dizgratie pe alocuri in acest articol (de aceea unele pasaje nu le-am inscris) apare sub o forma sau alta in toate religiile...(e greu de dat peste o informatie curata, dar daca invatam a o citi...usor , usor ajungem si la esenta); OM –ul e facut “dupa Chipul si Asemanarea Sa, parte femeiasca si parte barbateasca". In religia iudaica se mentioneaza expres existenta sufletelor pereche care sunt menite sa fie impreuna si in ele regasim "Chipul lui Dumnezeu"

Vişnu, care scapă pe om sub chipul unui peşte, se aseamănă, spune Eliade, cu zeul chaldeean Ea (Enkidu), al cărui simbol e un peşte. De mentionat este ca şi simbolul creştin primitiv este tot un peşte cu o ancoră (la origine o corabie- “corabia lui Manu”) fiind o moştenire indiană sau chaldeeană. In Sâtapatha Brahmană se spune :“Iată că lui Manu i se aduse apă pentru spălarea de dimineaţă…pe cand se spăla, un peşte ii ajunse in mană. Peştele ii spuse: -Creşte-mă, eu te voi mantui. - De ce mă vei mantui tu? - Va veni intr-o zi apă mare care va mătura toate fiinţele; de această apă te voi mantui.” 

Oriunde au “debarcat” fiii lui Dumnezeu au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale. Rama, Noe, Manu, Satyavrata, Ut-Napiştim pot fi perceputi ca acei maestri initiati din perspectiva rosicruciana, imaginea “conducatorului luminat care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor.”

 “Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului. Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.

Astfel se spune despre Utnapiştim, Cel Prea-înţelept, că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Noe ,Utnapiştim, Atra-Hasis este fiul lui Ubar-Tutu, amandoi fiind localizati în Şuruppak, centrul medical al zeilor sau oraşul lui Sud; Sud a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea lui LU.LU.”, scria Alford.

Culorile privirii si drumul spre Centru

 “Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: "Ridica-ti ochii si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus”

Geneza 13:14

Petrecem mai mult sau mai putin in aceasta existenta, dar s-avem mereu in vedere datoria catre Moarte! Asemenea soarelui ce rasare dinspre est (dreapta) , ne vom urma traseul pe Lumina si vom apune, conform cursului obisnuit alVietii, spre Vest (stanga); si totusi…. traseul spre punctul central Tao, spre Daath, corespunde privirii catre toate punctele cardinale, inclusiv parcursul Nord/Miazănoapte - Sud/Miazăzi; mersul spre sud corespunde  urmarii vocii interioare spre gasirea Intelepciunii (Noe- simbol al Intelepciunii). Omul se indreapta astfel manat de Constienta justei lumini interioare spre gasirea potentialitatilor ascunse ce  de-a pururi isi au locul in Sinele divin , in acel “Dumnezeu din noi” de care vorbea si Jung. “Maretia omului sta in a fi o punte si nu un scop; in om se poate iubi faptul  ca el este o tranzitie si un apus. Eu iubesc pe cei ce nu stiu sa traiasca daca nu apun, intrucat ei sunt ceva in trazitie”  . Gasirea maestrului interior, a Sinelui divin,  raspunde confruntarii cu inconstientul dupa spusele lui Jung , pe cand confruntarea cu lumea exterioara insufleteste tot ceea ce tine de parcursul soarelui de la Est la Vest. Punctul central , Tao, se atinge numai din Unirea celor doua parcursuri, numai dupa deschiderea ochiului interior care sa poata da valoarea cuvenita experientei in lumea profana…Sanatatea (Est) merge spre creativitate (V) , asa cum verdele conduce spre alb, atunci cand omul , largindu-si orizontul, cunoaste a discerne ce ii este folos in viata si devine in acest mod co-Creator al Universalului.

•Est este situat pe partea stângă a Bagua , asociat cu primavara , cu lemnul , lumina și căldura în creștere , creșterea si dimineața .

•Vest , pe dreapta , este asociat cu toamna , cu metalul , cu scăderea luminii si caldurii , cu declinul și cu asfințitul

•Nordul este situat pe partea inferioara a Bagua și este asociat cu iarna , apa , întunericul , miezul nopții liniștii , frigului .

Sudul este situat pe partea de sus a Bagua și este asociat cu vara , foc , lumină , mișcare , căldură și perioadei de miazazi . În toate civilizațiile și în toate religiile Focul a fost întotdeauna un simbol puternic de energie . Prometeu a sustras focul pe care Zeus l-a prețuit pentru zei și l-a dat omenirii . În mitologie , este focul care dă inspirație .Focul se referă la spiritul care trăiește în interiorul omului și-l duce spre viitor , ardoarea aceea ce duce omul la a elibera totul din potențialul său . Fără foc , omul nu se poate exprima , atât psihologic, cât și să evolueze spiritual . Fără o direcție și fără un obiectiv pentru viitor , el stagnează și isi pierde sensul de planificare . Focul reprezinta , prin urmare, evoluția , progresul , ceea ce conduce omul să dea întotdeauna ce e mai bun din ei . Sa purtam mereu in sufletul nostru simbolistica limbilor de foc, a Duhului Sfant,  ce s-au pogorat in ziua de Rusalii asupra Apostolilor, pentru a le aduce la cunostinta invatatura Mantuitorului. In Acatistul de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate se spune: “ Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei” „Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce  în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lume, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos. Emblema a acestei energii este Phoenix , pasărea de foc , o sursă perpetuă de energie și , în paralel, există , de asemenea, roșu ,reprezentand ardoarea și dezvoltarea .

Forfota din tineretele noastre-Est- poate deveni un lac – Vest- de pace interioara, doar daca stim a stapani cum se cuvine  tunetul, tumultul specific copilului dornic a cunoaste…setea de cunoastere se stapaneste doar daca sfanta apa – N- se poate dizolva in foc- Sud- , doar daca ardoarea interioara este destul de puternica spre a ne cunoaste cu Adevar cine suntem. Focul  evoca intelepciunea, dar si forma fizica adecvata insusirrii ei!

Sa oferim: cunoastere Est spre creativitate Vest,

succes –cariera-Nord intru  Intepeciunea Sa Sud!

Pentru ca verde sa devina Alb

iar Albastrul, Negrul sa devina Rosu!

-         precum papucii rubinii din Vrajitorul din Oz ce-si dezvaluie identitatea in fiinta ce reuseste a-si pastra inocenta chiar si cu trecerea timpului, dand valoare cunoasterii ce poate aservi creativitatii, si totodata reusind a-si insusi intelepciunea prin parcurgerea drumului just , urmadu-si destinului-cariera, succesul- (Dharma)

-          Totul in slujba binelui comun insufletit de mareata constiinta morala si  ascunsa intuitie .

Safirul rosu- rubinul- este notat prin papucii rubinii ai fetitei Dorothy care, declarata fiind erou in taramul piticilor deorece a omorat-o pe vrajitoarea din Est cand a cazut cu casa peste ea, ii primeste cu ajutorul vrajitoarei din Nord, Glinda ce transferă printr-o pasă magică pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui Dorotheei, spre necazul vrajitoarei din vest ce si dorea.

 “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.”

Safirul stelar ( “Aflati/insula –stea/ascunsa printre petalele rozei vanturilor)  are o semnificatie deosebita, pentru ca el ii dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse in slujba intregii lumi. La insula nu pot ajunge decat acei ce-si insusesc cunoasterea in slujba binelui comun si nu al interesului propriu, constiinta morala, iubirea fata de aproape sunt atribute de referinta intru Intelepciunea Celui de Sus.  La castel, vrăjitoarea cea rea din Vest cere ca Dorothy să descalțe pantofii de rubin. După ce o amenință că îl aruncă în râu pe Toto, Dorothy acceptă să-i dea pantofii. Dar o ploaie de scântei împiedică descălțarea. Vrăjitoarea își dă seama că nu-i poate scoate pantofii, decât dacă Dorothy moare….prin sprijinul catelului ei, ea scapa din mainile vrajitoarei si tot prin aportul lui, ( il asculta de Toto (isi urmeaza intuitia)),  ea coboara din balon (acest lucru simbolizeaza lipsa aspectului moral, etic in dezvoltarea umana, fara de care viitorul  “mag”, indiferent de cunostintele acumulate nu va reusi niciodata sa le puna intru totu in practica , caci nimic nu se poate in universal fara liantul binelui ce leaga toate formele existentiale ). Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza faptul ca “scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla ascunsa in el insusi. Ferma din Kansas, devine astfel, sub aspect simbolic, imaginea punctului din centru, locul primus in care se intersecteaza verticalul si orizontalul Vietii , dand spatiu revelarii nemuririi. Drumul spre centru implica întotdeauna efort, suferinta, ratacire, este o ascensiune dificila. Pe un alt nivel, drumul spre centru se reduce la drumul catre sine însusi. Nimeni nu devine iluminat imaginandu-si forme de lumina, ci devenind constient de intuneric.- Carl Gustav Jung –Pantofiorii rubinii ai lui Dorothy sau insula stea se gasesc printre filele din poveste ale Cartii rosii – cautarea se poate face impreuna , dar gasirea acelui lucru ce mocneste in suflul nostru divin, doar in Singuratate! Asa ne lasa sa intelegm si Jung. Printre petalele rozei vanturilor, petale pe care doar cei manati de stapanirea cunoasterii in a Sa intelepciune pot sa le atinga, gasesti Steaua devenirii tale . A deveni constient de intuneric este ca si cum ai porni la drum cu el , lasandu-te ghidat , precum s-a lasat si Dorothy de Vrajitoarea din Nord; umbrele ne pot spune mai mult adevar decat ne-am putea imagina…Ele ne indeamna inspre directia justa de a transcende umanul capatand aripi…aripi de inger . Si de aici incepe o alta poveste cu o incarcatura plina de simbolism, ce o voi trata in cele ce umeaza ….mana sta intinsa sa primeasca Crucea Vietii!