venerdì 31 dicembre 2010

Elisabeth Haich (Initierea)

A tacea este o calitate divina. Ea reprezinta o binecuvantare atunci cand este utilizata la locul si momentul potrivit. Dimpotriva, daca taci atunci cand ar trebui sa vorbesti (a salva cu un singur cuvant pe cineva de un mare pericol) aceasta tacere devine sataica. Atunci cand vorbesti intr-un loc si la un moment nepotrivit, facultatea divina "a vorbi" devine o facultate satanica.
2. RECEPTIVITATEA - REZISTENTA LA INFLUENTELE EXTERIOARE
Receptivitatea este divina atunci cand te deschizi fata de tot ce este superior (bunatate, frumusete,
adevar fata de Dumnezeu, lasandu-l pe El sa actioneze prin tine). Ea devine dezastruoasa si satanica atunci cand se transforma intr-un caracter slab, incapabil sa reziste in fata influentelor exterioare. Rezistenta la influentele exterioare reprezinta acea facultate prin care fiinta se opune cu o vointa ferma in fata influentelor joase. Daca aceasta rezistenta se opune insa fortelor superioare, devine o izolare satanica.
3. ASCULTAREA – DOMINAREA
Ascultare deplina fata de vointa divina, vointa lui Dumnezeu se poate manifesta direct, prin intermediul Sinelui tau sau prin alte persoane. Poti recunoaste vointa divina atunci cand, dupa ce ai examinat in profunzime tot ceea ce ti se cere, este absolut sigur ca aceasta corespunde convingerii tale cea mai profunde, iar noi ii datoram o ascultare absoluta. Supunerea in fata cuiva impotriva propriilor noastre convingeri, din lasitate, teama, eventual din amabilitate sau pentru avantaje materiale, deci pentru motive inferioare si personale, echivaleaza cu a fi servil deci satanic. Dominarea se refera la dominarea unei parti din propria forta a vointei, altor fiinte slabe si ignorante. Iubirea universala trebuie sa conduca la bunastarea generala prin mobilizarea tuturor fortelor active, dar fara a incalca dreptul oamenilor la autodeterminare. Cel care isi impune vointa celor din jur, fara iubire, incalcand dreptul acestora la autodeterminare,transforma aceasta calitate divina a dominarii intr-o tiranie satanica.
4. UMILINTA - INCREDEREA IN SINE
Trebuie sa ne pastram umilinta (smerenia) in fata Sinelui suprem care ne anima, in fata Divinului din noi. Toate calitatile frumoase, bune si autentice ii apartin LUI, ca persoana nu esti decat un instrument al maifestarii sale, un aparat prin care divinul se proiecteaza in aceasta lume, dar nu este altceva decat un invelis golit de substanta. Nu trebuie sa te supui niciodata puterilor terestre sau infernale, nici sa cazi in genunchi in fata formelor materiale, caci atunci ai transforma umilinta divina intr-o autoumilire satanica si lasa, prin care ai rani divinitatea FIINTEI eterne care te anima.Va trebui sa nu uiti niciodata ca nu traiesti si nu lucrezi prin propriile tale forte. Intreaga energie vine de la Dumnezeu si toate fortele pe care le manifesti provin de la Sinele tau superior, de la Dumnezeu. Increderea in Sine este increderea in Dumnezeu care locuieste in inima ta, dar nu si increderea in persoana ta , in aceasta aparenta. Increderea divina in Sine este indispensabila oricarei activitati creatoare si reprezinta relatia interioara cu Dumnezeu. Atunci cand o persoana isi imagineaza insa ca toate aceste calitati si toate aceste forte ii apartin ei - nu lui Dumnezeu - increderea divina in sine se transforma in infatuare satanica.
5. RAPIDITATEA DE FULGER – PRUDENTA
A lua decizii cu rapiditate, sa alegi fara nici o ezitare cea mai buna din posibilitatile existente, altfel o secunda de intarziere poate reprezenta pierderea ireparabila a unei ocazii unice, intr-o stare de concentrare perfecta si cu o prezenta de spirit care transcede timpul. Daca vei actiona insa in graba, fara sa reflectezi la ce faci si fara prezenta de spirit, sau vei pierde puterea de concentrare, aceasta rapiditate fulgeratoare divina se va transforma intr-o pripire satanica.
Ponderatia - inainte de orice actiune este necesar sa stii sa-ti controlezi natura si, cu multa rabdare, sa astepti ca decizia sa se coaca in tine. Pentru a recunoaste vointa lui Dumnezeu este de multe ori necesar sa-ti acorzi suficient timp pentru a lua decizia cea mai buna. Daca insa aceasta asteptare dureaza ore multe si nu conduce la nici o solutie, ponderatia divina se transforma intr-o nehotarare satanica.
6. A ACCEPTA TOTUL - A DISCERNE
Sa accepte tot ce ii rezerva Divinul. Nu circumstantele exterioare sunt cele care iti determina valoarea, ci gradul in care il manifesti pe Dumnezeu. Umilintele acestei lumi nu pot reduce sau distruge valorile tale interioaere. Dar nici laudele si gloria lumeasca nu le pot amplifica. De aceea nu trebuie sa te lasi afectata de maniera in care te trateaza cei ignoranti, sa ramai ceea ce esti, deopotriva in umilinta si in glorie, sa accepti imperturbabila atat criticile cat si laudele, sa traiesti in saracie si avere la fel. Atunci cand accepti totul in acest fel manifesti o calitate divina, dar trebuie sa stii sa decizi - fara a te lasi afectata in vreun fel
- cand trebuie sa te aperi in calitatea de reprezentant al legii divine in fata insultelor si umilintelor si in egala masura cand trebuie sa respingi cu modestie laudele. Sa accepti totul nu trebuie sa degenereze niciodata intr-o indiferenta apatica sau intr-o lipsa de caracter plina de lasitate. Alege intotdeauna ceea ce este bun, nu te multumi cu ceea ce este inferior. Pe planul divin nu-i nici o utilitate daca nu dispui de discernamant pefect.
7. PRUDENTA - CURAJUL
Cu spada adevarului trebuie sa lupti impotriva umbrei erorii pentru a ajuta instaurarea victoriei divinului pe pamant. Dar lupta nobila si curajoasa nu trebuie sa degenereze intr-o dispozitie belicoasa si stupida. Daca va trebui sa lupti cu curaj, nu uita sa o faci cu armele spirituale pentru a aduce pacea pe pamant. Iubirea de pace nu trebuie sa se transforme intr-o atitudine negativa, intr-o lipsa a dorintei de a lupta din lasitate sau comoditate. Prudenta te poate salva de mari pericole, de mult rau si de sacrificii inutile. Lipsa increderii in sine si teama de a risca pot transforma aceasta prudenta divina intr-o salbiciune satanica.
Curajul trebuie sa fie de nezdruncinat. Nu trebuie sa te temi de nici un pericol. Trebuie sa faci cu curaj tuturor dificultatilor si sa raspunzi cu aceeasi moneda tuturor atacurilor dirijate impotriva divinului, atunci cand cauza impune acest lucru. Dar acest curaj nu trebuie sa degenereze intr-un risc nebunesc, gata sa te faca sa-ti frangi gatul.
8. A NU AVEA NIMIC - A AVEA TOTUL
Indiferent daca misiunea ta presupune cea ma mare saracie sau cea mai mare bogatie, fii intotdeauna constienta de faptul ca nimic nu iti apartine, ca totul ii apartine lui Dumnezeu, iar din aceasta totalitate, tu primesti ceea ce iti este necesar pentru a-ti indeplini misiunea. Nu-ti fa niciodata griji in legatura cu mijloacele tale de subzistenta. Vei primi intotdeauna ceea ce vei avea nevoie. Aceasta atitudine pozitiva divina nu trebuie sa degenereze insa intr-un dispret fata de lucrurile materiale. Nu trebuie sa-i ceri niciodata aproapelui sa te intretina daca tu nu muncesti. Materia este si ea o forma de manifestare divina. De aceea, va trebui sa-i atribui materiei o valoare divina, sa inveti sa o controlezi si sa dispui de ea. Fii plenar constienta de faptul ca atata vreme cat vei ramane pe aceast pamant, esti nevoita sa ai de-a face cu materia, si nu vei putea rezista fara materie sau impotriva ei. In caz contrar vei fi la mila puterilor terestre, sub controlul lor. Ai grija insa ca aceasta calitate divina care iti permite sa controlezi materia sa nu se transforme niciodata in sete de posesiuni materiale de natura egoista si satanica.
9. A NU FI ATASAT DE NIMIC - FIDELITATEA, LOIALITATEA
Nu trebuie sa te atasezi de nimeni. Invata sa recunosti in om aspectele divine, cele pamantesti si cele satanice. Nu iubi niciodata persoana dar iubeste divinul din ea. Tolereaza ceea ce este pamantesc si evita ceea ce este demonic. Daca misiunea ta o cere, trebuie sa parasesti fara nici o ezitare fiinta in cauza, oricat de mult ai iubi-o, caci nu trebuie sa uiti nici o clipa ca cel care merita sa fie iubit in ea este Dumnezeu si nu persoana. Persoana nu este decat un instrument prin care se manifesta Dumnezeu. De aceea, vei putea descoperi si iubi aceleasi manifestari in alte persoane. Iubeste-l pe Dumnezeu in toate fiintele si nu te atasa de nimeni. Ai grija totusi ca aceasta calitate sa nu devina lipsa de sensibilitate si indiferenta fata de aproapele tau. Pe de alta parte, trebuie sa ramai fidela pe viata si pe moarte fata de cei in care ai recunoscut manifestarea divina (maestri, participanti la cauza divina).
10. A TE FACE REMARCAT - A TRECE NEOBSERVAT
Va trebui sa inveti arta de a-ti controla proppria persoana si de a o folosi in public ca pe un instrument ascultad-o. Sa-ti pui in valoare - in fata unui grup de persoane - talentele si facultatile spirituale, sa le aduci la apogeu, astfel incat sa le manifesti prin corpul tau spiritul tau elevat. Sa apari in public fara rusine si fara complexe, pentru a face dovada spiritului tau prin intermediul personalitatii tale. Dar aceasta calitate nu trebuie sa trezeasca in tine demonul vanitatii sau sa se transforme in suficienta prin utilizarea darurilor primite de la Dumnezeu in scopuri desarte.
Daca atunci cand exersezi arta de a te arata in public reusesti sa nu cazi prada vanitatii, nu te va deranja sa treci neobservata atunci cand iti indeplinesti alte sarcini. Daca situatia o impune, va trebui sa nu iti afisezi calitatile, ramanand in anonimat si topindu-te in multime. Aceasta ramanere in umbra, plina de modestie, nu trebuie sa se transforme intr-o subestimare de sine, nici in autodistrugere. Demnitatea umana trebuie sa ttraiasca vesnic in inima ta.
11. DISPRETUL FATA DE MOARTE - RESPECTUL DE VIATA
Sa nu te temi de moarte. Convingerea ta profunda trebuie sa fie ca moartea nu exista. Atunci cand corpul se uzeaza, Sinele renunta la el. Sinele este o ramura a arborelui vietii, este viata insasi,, iar viata este nemuritoare. Dar dispretul fata de moarte nu trebuie sa se transforme intr-o subestimare a vietii, intr-un dispret fata de viata. Trebuie sa pretuiesti viata mai presus de orice. Viata este Dumnezeu. De aceea nu trebuie sa te expui pericolului fara motiv. Apreciaza viata din corpul tau, traieste-o cu bucurie. Dar ai grija ca aceasta bucurie sa nu devina un scop in sine, degenerand in senzualitate.
12. INDIFERENTA – IUBIREA
Iubeste la fel cum iubeste Dumnezeu, iubeste totul, fara distinctie si fara discriminare. Faptul ca cineva este frumos sau urat, bun sau rau, corect sau incorect, trebuie sa-ti ramana complet indiferent. Va trebui sa-i iubesti pe toti cu aceeasi iubire. Va trebui sa inveti ca frumusetea nu exista fara uratenie, bunatatea fara rautate, adevarul fara minciuna.Aceste sunt imagini complementare ale inefabilului pe care noi le-am numit Dumnezeu.
Daca emani perfect impartial si complet aceasta iubire catre toate fiintele vii, iubirea nu mai are nimic comun cu inclinatiile tale personale. Atunci fiecare lucru este privit din punctul de vedere al totalitatii. Daca interesul general difera de anumite interese personale, va trebui sa aperi fara nici o ezitare interesul general, fara sa tii cont de cele individuale. Dar aceasta lipsa de consideratie fata de interesele personale trebuie sa derive numai din iubirea universala divina, si nu dintr-o antipatie personala. Trebuie sa fii o spectatoare indiferenta in fata pericolelor prin care trec cei care iti sunt apropiati, iar daca ei nu reactioneaza la masurile obisnuite, nu ai dreptul sa intervii prin forta ta spirituala, prin hipnoza sau alte mijloace magice, daca mantuirea sufletului lor depinde de aceasta experienta dureroasa. Este mai bine ca cineva sa se ruineze material sau fizic, ori chiar sa moara, decat sa isi piarda sufletul. In toate cazurile, trebuie sa incerci tot ce-ti sta in puteri pentru a-i salva sufletul. Trebuie sa lasi aproapele sa actioneze asa cum doreste, fara sa-l fortezi sa faca ceva ce nu doreste. Serviciile pe care i le aduci trebuie sa tina seama de mantuirea sufletului, nu de bunastarea materiala sau fizica.
Pe de alta parte, aceasta iubire divina nu trebuie sa devina prea dura, transformandu-se in lipsa de sensibilitate si nu trebuie sa refuzi niciodata dintr-o antipatie personala pe cel pe care poti sa-l ajuti prin mijloace lumesti.
Acestea sunt probele cele mai dificile caci va trebui sa te detasezi de sentimentele tale personale si sa actionezi ca si cum acestea nu exista.
Numai dupa ce vei controla primele 11 perechi de calitati gemene vei putea recunoaste suficient de clar vocea lui Dumnezeu si sa stii ce trebuie sau ce nu trebuie sa faci din iubire divina. Incepand din acest moment nu te vei mai putea insela niciodata, caci vei deveni iubirea insasi. Nu vei mai avea atunci altceva de facut decat sa iti emani Sinele, sa fii Sinele, si intregul univers va straluci in tine. Vei deveni atunci divina, iar constiinta ta va deveni identica cu Dumnezeu. vei iesi astfel din imparatia arborelui cunoasterii binelui si raului, deci a arborelui mortii, in care totul pare sa fie separatie, si te vei intoarce in imparatia arborelui vietii, a unitatii divine.
- E atat de plicticos sa faci intotdeauna dovada aotocontrolului.
- Tocmai in asta consta pericolul: tie ti se pare plicticos. Daca numai pentru o singura secunda nu iti impui vointa in fata leului tau favorit si daca tocmai in acea clipa te ataca, esti pierduta. Natura noastra inferioara este un animal care seamana cu leul. Atat ea cat si animalul trebuie tinuti in frau daca dorim ca energiile lor sa ne serveasca

1. A TACEA - A VORBI

martedì 28 dicembre 2010

Despre sondarea universului interior cu Nassim Haramein

In Teoria unificarii campurilor a lui Nassim Haramein, acesta ne demonstreaza prin insasi intuitia si mintea sa deschisa, ca intr-un spatiu limitat exista posibilitatea diviziunii la infinit.In interiorul structurii care ne caracterizeaza, exista posibilitaea unei diviziuni infinite, a unei cantitati infinite de informatii.Astfel ajungem la vorba marilor maestri care spun ca in noi exista Dumnezeu, Raiul, limite infinite , posibilitati infinite.Cu totii avem acces la acea numita "Cronica Akasa", purtatoarea tuturor informatiilor din Univers, Matricea divina asa cum e denumita de Gregg Braden sau structura vidului asa cum e denumita de Nassim Haramein.Lumea noastra este un intreg de la infinit mai mare la infinit mai mic.
Importanta nu este cautarea unei particule fundamentale a Univesrului ci a principiului de diviziune infinita a cesteia, a unui model, unei structuri fundamentale a creatiei. Pentru fiecare actiune exista o actiune opusa , contrara, spune una din primele legi ale fizicii. Deci daca universul este in expansiune, trebuie sa fie o reactie opusa, egala, de contractie.
Nassim menţiona următoarele: „am început să meditez zilnic pentru a mă conecta tot mai mult cu acea parte subtilă a existenţei mele.” Conform teoriei sale, Universul se contractă în aceeaşi măsură în care el se extinde (sau radiază). La nivelul fiinţei umane, acest fapt poate fi ilustrat prin faptul că partea exterioară, materială, se extinde în timp ce partea invizibilă, interioară, se contractă, fiind „atrasă” spre Singularitate. Ceea ce se extinde se înstrăinează, se îndepărtează de sursă, radiază de la sursă, iar ceea ce se contractă, se condensează şi se apropie de aceasta. Dacă privim evoluţia vieţii sociale şi a cunoaşterii umane, aceasta se bazează aproape exclusiv pe un principiu care este în esenţă radiativ, exploziv şi se îndepărtează de sursă. Noi, ca fiinţe spirituale ne îndepărtăm, ne înstrăinăm faţă de Sursă şi faţă de noi înşine. El a afirmat faptul că nu am realizat nicio descoperire, cu adevărat semnificativă, în perioada de timp cuprinsă de la descoperirea focului până în prezent. Ceea ce descoperim se bazează numai pe explozie, forţă centrifugă şi combustie, sau după cum exprima metaforic Nassim: „punem combustibil într-o rachetă, un grup de astronauţi deasupra, aprindem combustibilul şi pe urmă ne rugăm ca ei să facă faţă acestei experienţe”.
Nassim a precizat că pentru a avea o imagine
completă şi corectă a Universului, atunci ar trebui să completăm restul desenului arătându-l pe „cel” care umflă balonul prin faptul că în timp ce „el” umflă balonul, şi acesta se extinde, „plămânii” lui se contractă. Această afirmaţie a sa generat o stare de furie printre participanţi dar ea nu face altceva decât să supună verificării primul principiul al fizicii: pentru fiecare acţiune, există o reacţiune egală şi de sens opus.
In timpul meditatiei,se incearca ajungerea in centrul interior al existentei, a fiintei creind astfel un Univers interior al existentei.Astfel apar doua realitati una  exterioara prin extindere si una interioara prin  contarctie.
In ziua de azi prea putini se bazeaza pe sondarea Universului interior, prin meditatie sau alte metode,pentru a ajunge la cunoastere.Totul se dezvolta pe baza sondarii universului exterior,a realitatii exterioare, prin explozie , prin alimentarea cu un combustibil si nu prin contractie, spre a merge spre centru, prin implozie.

giovedì 16 dicembre 2010

mercoledì 15 dicembre 2010

Scara dumnezeiescului urcus

Scara dumnezeiescului urcuș este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și învățare a virtuților, în vederea obținerii mântuirii. Deși a fost scrisă de Sfântul Ioan din Sinai pentru monahi, a devenit, după Sfânta Scriptură, una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu
În ansamblu, tratatul urmează o linie pogresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.

Treptele Scării

Treptele Scării (după traducerea N. Corneanu) sunt următoarele:
  1. Despre lepădarea de lume
  2. Despre neîmpătimire, adică neîntristare
  3. Despre înstrăinare
  4. Despre ascultare
  5. Despre pocăință
  6. Despre amintirea de moarte
  7. Despre bucuria plânsului
  8. Despre nemâniere și blândețe
  9. Despre ținerea de minte a răului
  10. Despre grăirea de rău
  11. Despre limbuție și tăcere
  12. Despre minciună
  13. Despre trândăvie
  14. Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul
  15. Despre puritate și înfrânare
  16. Despre iubirea de arginți
  17. Despre sărăcia alergătoare către cer
  18. Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)
  19. Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun
  20. Despre privegherea trupească și duhovnicească
  21. Despre nebărbăteasca temere
  22. Despre slava deșartă
  23. Despre mândrie și blasfemie
  24. Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie
  25. Despre minunata smerenie
  26. Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte anterioare.
  27. Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului
  28. Despre sfânta și fericita rugăciune
  29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
  30.  Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea

Definitiva in intelegerea acestei evolutii spirituale este si cartea de
Ioan Scărarul, Scara Raiului

venerdì 10 dicembre 2010

Miorita-Demnitatea in fata mortii

"Miorita" este capodopera absoluta a folclorului poporului roman.
Ea reprezinta clasicismul folcloric. Fiind o alegorie este de o mare bogatie tematica: subliniem comuniunea dintre om si natura, atitudinea omului in fata mortii, dar, mai mult decat atat, "Miorita" inglobeaza experienta milenara a poporului roman, filozofia sa. Pentru toate acestea, cuvantul cel mai semnificativ este seninatatea. S-a vorbit, mai ales, de seninatatea in fata mortii. Trebuie spus ca substanta acestei balade insumeaza mitul vietii pastorale.
 In varianta lui Vasile Alecsandri lipseste motivul alegoriei "moarte - nunta", fiind inlocuit cu un altul, pe care il putem numi motivul "targului fantastic" sau al "targului lunar", ramanand comuna ideea straveche ca insul isi poate continua si pe "ceea lume" indeletnicirile pe care le-a iubit, dar intr-un univers spectral, desi de aparenta identica. O imagine metaforica, cu extraordinara putere de sugestie pentru a sugera moartea, este intrarea pe traiectoria Timpului, considerata de cei vii ca ireversibila, dar care pentru acel mort este lipsita de dimensiunea viitorului, oferindu-si, in schimb, sansa de reintoarcere - "mergand spre trecut":
"Ba noi l-am vazut Mergand spre trecut Aci mai n-apoi Tot vanzand la oi, La targul la Beci, Vanzand la berbeci, Si l-am mai vazut Numarand la bani Pe aripa subii La lumina lunii La marginea lumii."
De retinut, din prima parte, metafora -obsedanta pentru literatura romana si pentru psihologia romanului - "o gura de rai", expresie a unei imagini paradisiace profund fixate in subconstientul colectiv, pe care se vede ca s-au grefat viziuni/"icoane" ale crestinismului timpuriu, caci poporul roman a fost crestinat de la inceputurile sale. Prima dintre aceste strofe a fost incadrata de cercetatori in "motivului transhumantei". O vraja pare a cuprinde tabloul de natura in care personajele sunt evocate prin diminutuiv ("ciobanei"), prin repetitii si o cifra magica ("Trei turme de miei / Si trei ciobanei"), si prin anafora - repetitia la inceput de vers -: "Unu-i Moldovan, / Unu-i Ungurean, / Si unu-i vrancean".
Al doilea episod (incepe cu "Iar cel Ungurean") se suprapune pe un alt motiv literar - "motivul complotului" . "Ca l-apus de soare / Vor sa mi-1 omoare".Episodul al treilea se concentreaza pe un motiv care, fiind de circulatie universala (mitul animalului fantastiC), are, la noi, o particularizare induiosatoare, dar si de mare faima - motivul mioarei nazdravane. Acum repetitia diminutivului "miorita" dezvaluie sentimente profunde, atasamentul statornic, sentimentul ca faptura miraculoasa poate salva situatia, transferand-o pe alt plan: al nemuririi, al continuitatii, al permanentei civilizatiei pastorale/rurale, al puterii de a iubi si dincolo de moarte. " S-a vorbit de presimtiri - de un fel de transfer psihic in zona miraculosului -, atribuindu-se unei mioare nelinistile existentiale ale unui tanar, care el insusi este supus mortii.  Aici nu e vorba de altceva decat de o mentalitate preistorica in care domina o gandire structural mitologica - magica - sacra.In mod simbolic mioara nazdravana nu este altceva decat puterea, forta ciobanasului de a depasi situatia nefasta in care se afla in locuind-o, prin  seninatate, cu o imagine a intalnirii si a integrarii fericite a lui, in genere a omului, in  Absolutul universal dobandind in acest mod posibilitati infinite de perpetuare a activitatii asa dragi siesi, anume, pastoritul oilor. Putem aminti aici si faptul ca aceasta comnunicare   cu oita nazdravana este de fapt o comunicare cu divinitatea prezenta in fiecare din noi ,adica cu Sinele Divin al nostru, care reuseste sa ne lumineze si sa ne conduca spre calea eliberarii, a cunoasterii absolute si a atingerii oricaror dorinte prin infinitatea posibilitatilor la care stii ca ai acces.Acest pasaj isi are originea din “Colinda leului” in care apare prezenta unei oite fabuloase care comunica cu divinitatea, sursa de inspiratie din psalmii crestini. Episodul mioritei fabuloase este, de fapt, crucial: De aici putem vedea originea acestei opere, considerate fundamentala pentru cultura romaneasca - ceea ce un istoric cu nume de rasunet, D.Caracostea, considera a fi "o experienta primara, in afara istorei, a sufletului primitiv" (v. "Poezia traditionala romana", I.,Bucuresti, E.P.L., 1969). Am insistat asupra motivului mioarei nazdravane, caci el este revelator pentru izvorul si mentalitatea arhaica, mitica a baladei noastre pastorale.

Episodul al patrulea ("Oita barsana") este chiar expresia "cu foc" a motivului testamentului: unde va fi ingropat ciobanasul, cele trei fluiere, care zic "cu drag", "duios" (tot atatea epitete ale verbului, incarcate de afectivitate, pregatind marea personificare : "oile m-or plange" si metafora durerii - lacrimi de sange.
Testamentul lasat in prezumtia unei morti apropiate: "Si de-o fi sa mor / in camp de mohor, / Sa-i spui lui Vrancean / Si lui Ungurean / Ca sa ma ingroape". Incepand de aici, se poate vorbi de "seninatatea in fata mortii", de "filozofia mioritica". Aceasta filozofie si gandire mitica, regasite in opere culte, au facut sa se vorbeasca despre "Miorita"lui Eminescu ("Mai am un singur dor") sau "Miorita" Iui Blaga("Gorunul"). Este un monolog de un intens lirism. Dialogul ciobanasului cu "animalul profetic" aduce secvente ce pot fi incadrate in genul dramatic. Sa mai adaugam ca motivul testamentului mai apare si in "Toma Alimos" (si in alte balade) si in unele doine (chiar in alte speciI), exprimand, de fapt, un crez, iar nu lasarea unor bunuri -avand deci un sens poetic - filozofic - existential.Motivul alegoriei moarte-nunta are valoare etnografica (e vorba de obiceiuri de inmormantare a tinerilor necasatoritI), dar este si cel mai intens metaforizat. Dupa motivul popular al caderii stelei, ca semn funerar, melancolic, se desfasoara o nunta feerica, intr-un cadru natural metaforizat, din care nu lipsesc personificarile, viziunea hiperbolica; si, de aici, cele doua idei dominante in "Miorita": dragostea de natura si seninatatea in fata mortii, inteleasa ca o cale de reintoarcere in natura. Este o imagine de mare luminozitate, in care sunt convocate marile astre "Soarele si Luna / Mi-au tinut cununa" (personificarE) si "stele faclii". "Brazi si paltinasi", "muntii mari", "paseri" si "pasarele" sunt nuntasii, lautarii - alaiul ce insoteste trecerea in nefiinta a ciobanului, convins ca va ramane totusi printre cei alaturi de care a trait.
Al cincilea motiv - cel al maicutei batrane care isi cauta fiul ucis - apare, de asemenea si in balade de alta factura (in cele haiducesti /eroice, cand eroul a murit, luptand vitejeste, exemplar).Figura maicutei batrane este apropiata de cea a fiului ei: un portret metaforic prin care sunt convocate elemente ale naturii din universul familiar."Mandru ciobanel": "Mustetioara lui / Spicul graului; / Perisorul lui / Pana corbului; / Ochisorii lui, / Mura campului" in acest context, "fata de crai" este, fireste, metafora personificatoare a mortii.

giovedì 2 dicembre 2010

Tablitele de la Sinaia

Tăbliţele de la Sinaia

Alfabete folosite de geţi pe tăbliţele de plumb

O parte din alfabetele geţilor şi . . . inspiraţiile altora

1.      Alfabetul latin

2.      O parte din semnele folosite de geţi în scrierile lor de pe tăbliţele de plumb aflate în prezent în mare strînsoare la Institutul de Arheologie Bucureşti.

3.      Semne din scrierea cretană liniar B pe la 1500-1300 î.e.n. a căror valoare fonetică nu o cunosc.

4.      Semne folosite  de plutaşii de pe Bistriţa pe la 1880, pentru crestarea lemnelor!

5.      Alfabetul ,,chirilic” aşa cum l-au folosit rumunii timp de peste 3000 de ani.

6.      Alfabet ionian folosit în secolele Vlll – Vl î.e.n.

7.      Alfabet beoţian folosit în secolul Vl î.e.n.

8.      Alfabet grec modern.

9.      Alfabet folosit de secui pe la 1200.

10.  Niscaiva rune maghiare folosite pe la 1500 în Transilvania şi Ungaria!

11.  O parte din runele goţilor folosite începînd cu secolul lV.

În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900,  publicată parţial în revista Getica tom 1, nr. 5-6, anul 2005 p. 161-189, de unde dau cîteva  extrase.

prea învăţatului bărbat

BON. VULCANIUS

editor

Naso, locuitor al pămîntului tomitan

A învăţat să introducă în versuri romane cuvinte barbare

Iar tu, Vulcanius, scoţi la iveală din ţinutul îngheţat

Pe geţi, pentru ca neamul latin să le înveţe cuvintele,

Se întîmplă strămoşului nostru ceea ce nu s-a întîmplat nimănui

Să dea cuvintelor latine sunet hiperborean

Nici nu putea face ceea ce odinioară a făcut Naso,

Decît cel ce are inima şi sufletul lui Naso.

Din textul publicat de revista Getica, am reprodus pasajele de mai jos pentru că le consider mai mult decît acuzatoare faţă de cei care ne-au falsificat cu bună ştiinţă limba, istoria şi cultura strămoşească. ,,Rămâne ca eu să adaug câteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încât, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam înapoiat obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor….    (Îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara  care au scris în gotă) Iar eu, slavă acestor autori, aş putea socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfânta Biblie…Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată… Despre această limbă a geţilor au ajuns până la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu… Dar oricât de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri… Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică(aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă…Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică. Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică…Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută până acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…”

Tăbliţă 1.

Tăbliţă necitită, turnată pe la 1600-1550 î.e.n. după întoarcerea geţilor din Misia, teritoriu vecin în partea de vest cu Troia. ,,Vizita” lor pe aceste meleaguri s-a datorat explozie de la Santorini din anul 1645 î.e.n. care a produs timp de peste 10 ani o răcire catastrofală a Europei. Pentru ei singura salvare a fost migrarea către sud iar acest popas a durat cam 50 de ani. O parte dintre ei au răams în continuare formînd regatul Mesia sau Masa amintit în documentele hitite din secolele XVl-Xlll.

T 2

 Turnată pe la 550 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE(dece: zece) OAMO(mamă, a îngriji ca o mamă) I(i: a merge) NEO(nouă) SCUTE(scuti: a proteja) ODIE(odie: duşmănie) LIO FUO(a fi) A OI(oi) SI OGAREI(ogari: câini de vânătoare) MAS(mas: adăpost) ODIE(odie: scârbă) DOI SAI(săi: cai sperioşi). MOI(obosiţi) ATINDI(întinde) OERIO(oieri) DEGE(zece) DODEO(a se porni, a dădea) GATO(gata) SO IASO(a ieşi). NIO(ne, noi) SOIE(soi: a dormi) FIO(a fi) A REIPI(răpi: a fura). SO DEGERA(digera: a înghiţi) TUPI(tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI(soi: a dormi) DOA(două) OI. SIO(sii: a fi) EGEIPTIO(Egipt) NO(nu) EDO(ede: a răspândi, a cunoaşte) OI ILOZEI(ilizie: ruşine, bătaie de joc) BOINDOL(bolând: smintit) LOUA(a lua) MI (mie) PIETAGORIO A TEGIO(tigi: a ascunde, a tivi) ZAMOLXOI OSIA(osi: a se întări ca osul, puternic). GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI(bezevenchi: pungaş) ASO(asa: ocolo) LOSEI(a lăsa) FOGIO(a fugi) GE(ge: sacru) KEPRITILE (căpriţele) NO(nu) SOI(soi: a dormi) TO(tu) SOI(soi: a dormi) LO OI ESO(a ieşi) ON(on: a strânge) TAGOI(tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOI PIO(piu: credincios, preot) TRABELI(trebălui: a face treabă) TEASIO(teşi: a uniformiza). ON(on: rude, însoţitori) TOIRNA(a întoarce) SOE(soi: a dormi) ON (on: neam, a însoţi) TOI(toi: ceartă) PA MOI(mie) LOA(a lua) SOT(soţ, însoţitor) A LOI ILO SCIITEO(scitul) I(i: a alerga) OKOIRA(ocăra: a certa) FIO(a fi). ORI NO(no: uite!) RIPI (răpi: a a fura) NO(nu). NO(nu) FE(a face) TIO(cuvânt cu care se alungă animalele) KRIS(cris: critică, judecată) ADIE(adie: bătaie uşoară a vântului). DOSESI(dusăşi) ROPO(răpăi: a bate toba) ON(on: rude) IO DOI(a da) LO RODIEO(rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO(zi). IOI(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P(piu: credincios) = SB(Sabelio). Pe soclu ABA(aba: bătrân) RISO(rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI.

Zamolxei avea zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam cînd s-a făcut hoţia. Când somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.

Când am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei nu am distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu neruşinare puternică Pitagora, ascunzându-şi faptele. Din răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele sacre cînd el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără a fi însoţite dar Pitagora nu recunoaşte. Dar la noi preoţii trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu însoţitorii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vânt. (Nu judeca după bătaia vântului!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit de bă-tăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credincios al Mântuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrânul Zamolxei.

T 3

Turnată pe la 560 î.e.n. Stânga IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi din aceeaşi tulpină) PETOS(pietos: evlavios, cucernic) + IM(im: pământ) SIO(sii: a fi). TECAO(ticăi: a se frământa, a trudi) SICI(seci: loc defrişat într-o pădure folosit ca păşune sau ogor) I(i: a merge) IO GIE(vie) ROP(răpi: a fermeca, a minuna) +. MUSTEO(musti: a fi îmbibat cu un lichid sau cu sevă) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta, a boteza cu vin) IM(im: măsură) POI(poi: pleavă de cânepă, mulţime) IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO(piu: credincios, evlavios). SAI(săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI(a zace) + ILI(ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO(a şti) EI ER(er: a convinge, rugăciune, a da rod). ESI(a ieşi) EG(eg: a strânge la grămadă, a boteza cu vin) PORTIO(porţie: parte) ILEO(Mântuitorul) IG(ig: a spune, a cerceta) KABIRI (cabiri: cei mari; grup de 4 divinităţi pelasge preluate în religia grecilor avînd un cult în insulele Imbros, Lemnos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei, populaţie getică din Asia Mică) LO ++
Dreapta LOSI(lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI(igi: ochi, faţă, a privi, a scânteia) MINO (mânie: supărare) SOG(sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC(isca: a apărea, a porni) TIU(ţiu: vârf ascuţit de munte sau stâncă) GODI(godie: mireasă în ziua întâi) OI(uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE(uie: ulie) I(i: a alerga) GAI(gai: pădure de şes) TOG(tog: luminiş, adăpost în câmp) SIG(sâc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI(soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) TICO(tic: râtul porcului, partea de dinainte încovoiată în sus, a tălpilor saniei; ticăi: a se frământa, a pune la cale o mişelie) PITAGO- RA. SOEME(şoime: şoimane, frumoasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a sprijini) I(i: a merge) IZI(izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES(insula Samos unde s-a născut Pitagora şi unde locuiau o parte dintre cabiri) GI(gi: nobil, credincios) MERMODAME (mirmidoni: pitici).
Stînga. Pământul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfânta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii cînd au ieşit în poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.
Dreapta. Jignirea devine scandal când se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfânta cruce a apărut în vârf de munte, Zoin ne-a dat minunata cunună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu râtul porcului(stătea numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zâne au mers pline de strălucire şi au păstorit(au ajutat credinţa) în insula Samos.

T 4

Turnată pe la anul 560 î.e.n. Stânga IG(ig: a judeca, a privi, a străluci) SIO(a fi) ZOIN(divinitate)

Dreapta AG(ag: cinste, loc, a face) FE(a face) AZ(az: eu, primul) D(dio: sfânt).

Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face în primul rând sfânt. [Călăreţul get aduce cinstire îngerului păzitor].

T 5

Turnată pe la 550 î.e.n. pentru că apar imaginile lui Zamolxe şi Pitagora de pe T 2. AG(ag: loc, a săvârsi) SLII(slei: obosire, vlăguire) E SAGEO(săgeac: pirostrii pentru foc) DAB + FI(fu) DUE(a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI(a fi) EDO(ede: a se înălţa, a judeca) SO IP(ipen: întreg, sănătos). SEI(sâi: a fi) IO GEOI(gioi: vioi, plin de viaţă) I(i: a merge, a alerga) DUO(a duce) EDOC(edec: lucru necesar într-o gospodărie) SOI(soi: neam, a dormi) AG(ag: cinste, respect) SO. ISI(a ieşi) GAIS(gaiţă: lampă simplă) SEI(sâi: a se sfii) IOI(Mântuitorul) ARS. DAGIE(dage: adunare) GATE(găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest dans) SEL(sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi). TITI(titii: a şopti) PIO(preot, credincios) TEI(tei: a curăţa teiul de coajă) I(i: a merge, a alerga) DUGI(a duce) IO SALOT(salut: salvare, bunăstare). LUO(a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrângere, a da greş) SOE(soi: murdărie, a dormi) DUO(a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca). OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia: comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge înapoi) LOSIEO(lozi: a glumi) PIE(piu: credincios) LIE(lie: minune) DIO(sfânt) ZOEI ILO(ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE(soi: neam, a dormi) LO SARMISETUZO. Alfabet religios: COA(coa: trebuie să) I(i: a merge) DIO(sfânt) BAICO MOI(moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică, loc de găzduire la o mănăstire) I(i: a goni) DAB(cetate). Primele trei rânduri nu au fost desluşite. În colţul stânga jos sunt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvârşirea chinului(morţii), au fost duse sfintele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de sfială am aprins candela Mântuitorului(IOI). Mulţimea adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cântînd ca un şuvoi. Preoţii şoptind(spunând rugăciuni) au curăţat pirostriile(de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa şi murdăria au fost luate şi duse la dreapta judecată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credinciosul şi minunatul sfânt Zoei să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fuga la sfîntul Zoei pentru un adăpost a cenuşii tale în mitocul cetăţii.

Constantin Olariu