lunedì 22 novembre 2010

Craniile de cristal-fragment din "Euratucu" de Doina Sandru

O carte scrisa din inima pentru inima
"A venit Timpul si trebuie sa va spun ca in Attlantida s-au aflat dintotdeauna pietre vii si pietre vorbitoare in care este adunata si de unde provine intelepciunea poporului nostru, si mai ales prin ele ne-a fost si va fi transmisa mai departe urmasilor nostri intelepciunea protectorii lor nostri.Pietrele au chipul de cristal al celor care au fost si care fi-va ca sa vina.A venit ziua cand noi trebuie sa alegem ce vrem sa fim si unde vrem sa mergem.Cei care vor ramane sunt nevoiti sa plece foarte curand din Attlantida. Voi inteleptii Attlantidei, sunteti primii care trebuie sa alegeti. Vot cei care veti ramane aveti o misiune sfanta, care cu juramant va fi facuta.Fiecare in parte va primi o piatra cu chipul de cristal si veti pleca in lume sa raspanditi intelepciunea ce e cuprinsa in ea. Iar Attlantida chiar daca nu va mai fi la fel cum ea a fost odata, s-o faceti cunoscuta pe unde va veti duce.S-o faceti sa patrunda in inima urmasilor, urmasilor, urmasilor vostri, pana cand intr-o zi cineva isi va aminti de noi.Inteleptii marelui regat si-au dat atunci seama ca au inteles ce niciodata nu avusesera curajul sa inteleaga, si atunci au inceput sa planga. In clipa aceea am stiut ca toti cei 12 intelepti vor pleca in lume impreuna cu un craniu de cristal.Eu aveam sa-i urmez impreuna cu Timpul, in felul meu, asa cum mi-a fost menit de El. Urma sa fiu indrumatorul lor, zeul lor, protectorul lor.Uneori m-au vazut, alteori m-au cunoscut , alteori doar mi-au simtit prezenta,dar, de cele mai multe ori nici macar  nu au stiut si nici nu mai stiu de mine, cel din Attlantida. Numele meu pe care El ma cheama si tu ma chemi este Iari, insa inteleptii si alti oameni m-au cunoscut si sub alte nume si chipuri.Unii mi-au spus Zeul Toth, altii acum imi spun Hermes Trismegistus.Unii au inteles, altii nici n-au stiut.In lume am mai multe nume si chipuri, insa eu sunt eu cel pe care tu il stii asa cum il stii.Cei 12 intelepti ai Attlantidei au plecat in lume impreuna cu pietrele intelepciunii, numite astazi de oameni "Craniile de cristal", cu ajutorul carora au fost transmise anumite cunostinte care au venit in sprijinul dezvoltarii lumii care este acum."

venerdì 19 novembre 2010

Iubirea

Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie-David Icke

David Icke, celebrul scriitor  pentru cartile “Secretul suprem” si “Copiii Matricei” a fost invitat în 2003 să țină o prezentare într-o localitate din Brazilia, undeva în pădurea amazoniană. Lui David i-a fost oferit un ceai de ayahuasca - 'planta învățătoare', 'planta zeilor' - folosită de sute de ani de shamani pentru a intra în legătură cu 'dimensiunile zeilor'.
În timpul acestei experiențe, David Icke a 'auzit' o voce care i-a spus cu deosebită demnitate, siguranță și claritate:
'David, te vom duce în locul de unde vii,să îți poți aminti cine ești.'
Am fost dus pe un tărâm de necuprins al beatitudinii. Nu exista 'timp' și nu exista 'spațiu'. Totul era.Nu aveam corp, eram doar Conștiință și eram totul. Nu exista separare, polaritate, nu exista negru sau alb, noi sau ei. Eram Infinitul, dar în același timp eram profund conștient ca 'individ', cu propriul meu punct de observație în cadrul întregului. Dacă oamenii ar putea experimenta această beatitudine a Întregului, lumea celor 5 simțuri ar fi transformată. [...] În acea stare de beatitudine pe care o simțeam, energia nu vibra așa cum vibrează în dimensiunea formei și 'lucrurilor'. O
simțeam ca o liniște sau ca valurile oceanului mișcându-se încet, în perfectă armonie. 'Acesta este Infinitul, David', a spus Vocea. 'De aici vii și aici te vei întoarce'
Vocea mi-a explicat că ceea ce noi credem că este lume 'solidă' există pentru că am fost programați să credem asta. Lumea nu este 'în afară' este 'în interior' - în mințile noastre. Corpurile noastre sunt iluzii holografice care nu există așa cum le vedem și le simțim ca fiind reale.
Iubirea Infinită este singurul adevăr Nici unul dintre voi nu realizați cât de mult sunteți învăluiți de iubirea Divinității (Tot Ce Este). Este protectoare și călăuzitoare. Totul va fi adus laolaltă la sfârșitul zilei și nici o singură oaie nu va fi lăsată pe câmp.'

martedì 16 novembre 2010

Mitul pesterii

Mitul pesterii
 Platon este cel dintai filosof de la care ne-au ramas scrieri complete.El a impus forma Dialogurilor, in care problemele filosofice sunt abordate prin dialogul dintre Socrate si diversi cetateni atenieni.
Teoria Ideilor – nucleul filosofiei platonice se regaseste in Phaidon, Republica(cartile VI – VII), Banchetul si Phaidros.- Distinctia existenta sensibila/ existenta inteligibila este baza teoriei Ideilor; planul existentei sensibile este acela al realitatii aparente, accesibila cunoasterii prin simturi, lumea Pesterii care fundamenteaza opinii (doxa); planul existentei inteligibile este acela accesibil doar cunoasterii de tip rational, lumea din afara Pesterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizica a realitatii esentiale.
- Mitul Pesterii (Republica – cartea a VII – a ) – simboluri:
pestera – lumea sensibila (a realitatii aparente) realitatea secundara, separata in care suntem prizonieri si in care suntem orbi fara lumina proprie;
intunericul pesterii – ignoranta omului incult, limitat care apeleaza la lumina fenomenala si uita de lumina omniprezenta, atotpatrunzatoare, care nu lasa umbre; doar lumina creata este prizoniera dualitatii lumina-umbra.
lanturile – prejudecatile, simturile care ne limiteaza, conditionarea de a identifica realitatea cu proiectia acesteia de pe ecranul mental;
focul – lumina cunoasterii;
 umbrele de pe peretele pesterii – imaginile corpurilor fizice proiectate pe ecranul mental adica pe peretele pesterii de catre impulsurile din minte, rodul perceptiilor noastre;
corpurile purtate prin fata focului –realitatea despre care credem ca este cea fizica, opiniile adevarate, conceptia ca iesirea din pestera necesita un suis greu;
iesirea din pestera – drumul initiatic spre cunoasterea esentiala, directa, care nu mai apeleaza la mijlocirea intelectului analitic;
contemplarea lumii din afara pesterii – cunoasterea metafizica, directa, adevarata prin intelectul pur , marea camera a constiinei;
Soarele – Ideea Binelui (Perfectiunea) Izvorul omniprezent care finanteaza universul, creatia manifestata; izvorul luminii necreate (al vietii,iubirii,perfectiunii,binelui), al omnicunoasterii
- Sufletul se aseamana cu lumea din afara pesterii,cu Ideile pentru ca este simplu, nemuritor, cunoaste lumea inteligibila printr-un proces de conversiune a carui forta o constituie erosul (iubirea – are ca efect uitarea, in vederea dobandirii puritatii primare); cunoasterea Lumii Ideilor este doar o reamintire (anamnesis) a sufletului incarcerat in corpul fizic ; menirea sufletului este sa pregateasca omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemurilor(moksha) si intoarcerea in lumea ideilor); conditia eliberarii definitive a sufletului este o viata virtuoasa; filosofia este pregatirea sufletului pentru recunoasterea imortalitatii sale,restabilirea statutului divin al fiintei umane.
Cadrul initial este pestera in care oamenii sunt legati in scaune cu fata la un perete pe care se vad umbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele oamenilor, lucruri aflate dupa un zid, dar luminate de un foc, ce arunca acele umbre pe perete. Exista si o mentiune foarte importanta: oamenii sunt pusi in scaune si legati inca din copilarie, aceasta insemnand ca la ei problema apare inca de la inceputul educatiei.Urmeaza o fraza ce tine de psihologie, chiar de sociologie: "daca ei ar fi in stare sa vorbeasca unii cu altii, nu crezi ca oamenii nostri ar socoti ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitatea?".Al doilea cadru este o posibilitate, un viitor a ceea ce s-ar putea intampla daca oamenii ar fi dezlegati.Al treilea cadru consta in drumul (calea) pe care trebuie sa il faca omul dezlegat pentru a intra in lumina soarelui. Al patrulea cadru descrie intoarcerea omui liber in lumea celor legati: "acel om, coborand, s-ar aseza in acelasi scaun".
Alegoria pesterii este o metafora, prin care se arata ca lumea pe care nu o percepem prin mijlocirea simturilor (invizibila) este adevarata realitate(noeton) si ca lumea umbrelor sau a proiectiilor de pe peretele pesterii, in care fiintele sunt prizoniere (ecranul mental),e o lume  accesibila prin simturi (vizibila),este cea mai putin apta sa conduca la o cunoastere adevarata,reala, si este cauza pentru care se mentine prizonieratul in lumea ignorantei (orbirii ,intunericului), al conflictelor, al crizelor, al identificarilor eronate.Planul existentei sensibile este acela al realitatii aparente, proiectata pe ecranul mental, o realitate iluzorie, accesibila cunoasterii prin simturi, o lume a pesterii, a umbrelor, a opiniilor.Planul existentei inteligibile este lumea din afara pesterii,lumea Formelor Pure,a Ideilor, lumea metafizica a realitatii esentiale si este un plan  accesibil doar cunoasterii directe, iar nu celei mijlocite de ratiune (procesare analitica)-afirma Dan Mirahorian

mercoledì 10 novembre 2010

Teoria Haosului

Teoria Haosului

Această teorie îl are ca părinte pe matematicianul şi meteorologul american Edward Lorenz, care în anii 60 ai secolului trecut a folosit calculatorul pentru a crea modele ale situaţiei meteo.
Lorenz a observat cum mici ajustări ale valorilor de intrare au generat scenarii ale vremii radical diferite faţă de cazul în care s-au păstrat valorile iniţiale. Pe de altă parte, cercetătorul american a observat un fapt esenţial, o caracteristică fundamentală a sistemelor haotice: la variaţii multiple a valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru rezultatele finale. Aşadar, deşi nu se poate prezice exact care va fi modelul final în funcţie de variabila modificată, anumite rezultate par a fi favorite în pofida altora. Aceste modele favorite pentru a descrie starea finală a sistemului au fost denumite de Lorenz atractori. Probabil că aţi auzit de efectul fluturelui (ori, în varianta engleză,butterfly effect). Acest exemplu venit din zona meteorologiei confirma ideea că mici variaţii ale vremii într-o anumită parte a globului pot duce la modificări semnificative ale situaţiei meteo din altă parte a Pământului.
Un sistem complex cum este sistemul meteorologic al Pământului poate fi privit ca haotic. În fapt, haosul care apare cercetătorului nu este în fapt haos, ci un sistem atât de complex încât este imposibil să fie surprins în toate variabilele sale. Aşadar, sistemul haotic este unul determinist, iar dacă îi cunoşti punctul de plecare şi îi poţi controla variabilele, îi poţi prezice şi stările intermediare ori finale.
O altă caracteristică cardinală a unui sistem haotic este aceea că pornind de la o stare finală a acestuia nu se poate înţelege starea sa iniţială. Se întâmplă astfel, pentru că există mai multe căi de a ajunge la acelaşi rezultat. Necunoaşterea evoluţiei sistemului face imposibilă reconstituirea
acesteia doar pe baza stării finale.
Comportamentul haotic este foarte răspândit în natură. Haosul nu afectează doar prognoza meteo, ci a fost identificat de oamenii de ştiinţă în circuitele electrice, lasere, reacţii chimice, dinamica sateliţilor din sistemul nostru solar, creşterea populaţiei ori vibraţiile moleculare. De asemenea, unii experţi afirmă că haosul este prezent în mişcarea plăcilor tectonice şi chiar în economie.

domenica 7 novembre 2010

TEORIA UNIFICATA A CAMPULUI-NASSIM HARAMEIN

http://video.google.com/videoplay?docid=2362758657384449741#

Traind in Unu –intoarcerea la origini

Traind in Unu –intoarcerea la origini
"Bunăvoinţa altruistă şi iubirea, ele sînt cele care cer ca noi să trăim pentru altul pînă la ultima noastră suflare şi pînă la cea din urmă expiraţie a respiraţiei noastre, pînă la ultima picătură de sînge şi pînă la ultima globulă a acestei ultime picături, pînă la ultima sistolă şi pînă la cea din urmă diastolă!” Vladimir Jankélévitch

L-am descoperit pe
Vladimir Jankélévitch, participand in Italia la o conferinta cu titlul  „Adevar si minciuna in filozofie”.Am fost atinsa pe loc de profunzimea acestui prea putin cunoscut filozof,care prin scrierile sale a reusit sa cuprinda vaste domenii cum sunt: filozofia, psihologia, politicul,socialul.
Prin prisma dezbaterilor sale se intrevede si aceasta lupta continua a sa cu lumea materiala ,in care suntem angrenati cu totii, si dorinta sa acerba de a face sa se nasca din nou  „Il primo mattino nel mondo”, lipsit de adoptarea de masti di partea fiecaruia dintre noi pentru a putea supravietui duritatii societatii.
De aici este si plecarea mea in discutie.Daca privim inspre scrierile biblice,ne dam seama ca fericirea suprema,asa cum este ea relatata in Cartea Sfanta ca Paradis, era atinsa prin trairea in inocenta, in lipsa constiintei,a unei reflectii intre bine si rau.Adam si Eva sunt reprezentantii perechii ideale care dau nastere, prin insasi manifestarea lor, alaturarii profunde cu Sinele Suprem.Sunt prototipul fiintei androgine ce au Totul in Unul pentru ca sunt ca doua picaturi ce apartin inca de la inceput si neperisabil pe parcusul lor in calatoria vitetii fara de moarte ,esentei divine.Paradisul era creatia lor si a lui Dumnezeu in acelasi timp,deorece Dumnezeu le-a daruit-o iar ei si-o  hraneau prin puritatea lor in gandire si simtire.Trairea lor in Sine le era rasplatita cu Fericirea Absoluta in Unul.
Odata cu ademenirea din partea sarpelui,totul s-a rupt,totul a cazut si a aparut constiinta,puterea de a rationaliza ,de a reflecta,de a face distinctie intre bine si rau.Bun,si care ar fi raul in toata povestea asta? –Nu,n-am spus ca ar fi vreu rau.Dupa parerea mea,aparitia reflectiei nu este pedeaspsa aparuta in urma pacatului,este doar un alt mod de a trai, de a atinge  si te impreuna cu Absolutul.Daca la inceput totul se traia in Frumusetea Iubirii Supreme,acuma tu te nasti pentru a ti-O gasi si a te uni cu Ea,gasindu-te pe tine tot ca El si astfel a te uni pentru totdeauna,ca atunci,cu Sinele Suprem.Atunci traiam in Absolut acum trebuie sa-L gasim,e doar o alta cale de contributie la Creatia Universala,minunadu-l pe Dumnezeu si minunadu-se in acelasi timp pe sine prin puterea noastra de co-creatori si ascultatori de drept al liberului arbitru,gasindu-ne de fiecare data adevarata cale spre ceea ce noi toti cunoastem ca fiind Acasa.
Inainte traiam in Absolut fiind toti Unul,apoi odata cu caderea in pacat-chiar daca eu nu-l vad intru totul ca pacat,am fost nevoiti de Noi prin decizia noastra de a cunoaste binele si raul,sa-l gasim,sa-l constientizam.Daca nu era aleasa aceasta cale de catre noi,atunci  traiam in vesnicie fara sa reflectam prin constiinta creata.Chair daca cu noua cale aleasa am fost datori sa cadem in Infernul suferintei specifice lumii materialiste,vom reusi sa ne ridicam acolo unde ne este adevarata casa a iubirii fara de pacat.
Societatea in care suntem acum cu totii este datatoarea diferitelor masti impuse de la nastere fiecarui om pentru a se putea apara de lumea dura in care purcedem.Noi suntem nevoiti sa disimulam,sa fim mereu atfel,mintind mereu.Jankélévitch demasca puterea iluzorica a minciunii si atunci ne intrebam: Cum putem rezista intr-o societate care ne impune sa adoptam mereu propriile masti?este sinceritatea un antidot de renastere a Lumii? Suntem astfel pe calea de a ne intoarce la origini la acea inocenta traita de Adam si Eva in Paradis?
Lipsa sinceritatii ne determina pe toti sa devenim opaci fata de exterior,sa ne inchidem,sa ne izolam si astfel se uita ca exista candva acea traire in Dumnezeu,cu totii fiind legati prin iubire si sinceritate in Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat.Ceilalti din jurul nostru au ajuns sa ne creeze jena,am uitat ca el,tu eram tot Eu,ca toti eram Unul si nu era nevoie sa ne mimtim si sa ne ascundem.Exista empatia,transparenta in gandire si simtire.
Acum prin calea care ne-am ales-o trebuie sa ne regasim esenta divina ce apartine fiecaruia din noi prin intermediul constientizarii binelui si a raului.Chiar daca pentru asta ,aici ne intalnim cu suferinta, noi trebuie sa ne cunoastem realitatea interioara,singura adevarata si care ne poate darui misiunea pe care o avem fiecare pe acest scurt popas pe pamant, spre mantuire noastra.Liberul arbitru si esenta divina din noi ne va ajuta sa alegem intotdeauna drumul spre inalt,acolo unde totul este trait intr-o fericire a iubirii infinite.Trebuie si e imperios sa stim ca inocenta este locul din care se nasc sinceritatea si generozitatea.
Odata ce am venit pe lume ne-am ciocnit cu teama intalnirii dure specifica lumii existente si astfel solutia spre a ne regasi esenta pura a divinitatii este a invata sa coexistam.Infrangerea temei si regasirea noastra interioara prin constientizarea legaturii primordiale ce ne leaga pe toti sunt principalii pasi in evolutia noastra sprituala.

giovedì 4 novembre 2010

gaseste-ti calea!

“Fiecare dintre noi are misiunea lui. Fiecare este aici, in aceste timpuri, pentru ca sa faca ceva foarte specific, sa ajute la aceasta schimbare prin care trecem. Pentru mine, este de a aduce o viziune unificata asupra universului si sa aduc tehnologia necesara care ne va ajuta sa tranzitam prin aceste modificari. Pentru dvs si multi altii, poate sa fie total diferit, incercand sa va sustineti reciproc. Dar, in esenta, este sa priviti in (charka) ineriorul dvs., pentru a gasi misiunea...pentru ca sa aflati ce trebuie sa faceti. Exista ceva pentru care sunteti aici, ceva cu care sa ajutati lumea. Dedicati-va acestui lucru, oricare ar fi el, deoarece a mai ramas foarte putin timp la dispozitie"-Nassim Haramein