Cine-i Ghidul ? Simbolistica Luptei dintre Bine si Rau

Ghidul este Logosul –un rol determinant in atingerea “creastei din roca.”

Imaginea a celor doua elemente contrare este exprimata de doi serpi- binele si raul. Totusi oricine ar fi speriat daca ar intalni serpi. Nu culoarea (alb , negru pusa in evidenta la cei doi serpi) face sa dispara frica. Binele poate fi la fel de periculos ca si Raul. Astfel, in prezenta lor Eul ramane fix , ca si vrajit , in centru si observa lupta celor doi. Faptul ca Eul mentine aceasta pozitie de mijloc implica o inaintare a Raului, intrucat s-a desprins de Bine si nu se mai dedica neconditionat Lui. Acest lucru este evidentiat prin atacul sarpelui negru. Dar prin faptul ca Eul nu participa la Rau e deja o victorie a Binelui. Acest aspect e consemnat prin capul sarpelui negru ce capata o culoare alba.  Disparitia serpilor semnifica ca antipolul dintre Bine si Rau a devenit ineficace. Pentru Eu aceasta semnifica o eliberare de puterea neconditionata, in favoarea unei pozitii de mijloc, eliberata de elemente contrapuse. 

Si totusi ascensiunea continua pana la acea evolutie de impreuna.

Imn liturgic protestant: “suntem in plinul vietii, inconjurati de moarte”.

Esti inima suferinda a unicului Dumnezeu sideral, care pentru propria lume poarta numele de Abraxas , ce guverneaza lumea oamenilor. Accepta ceea ce-ti impune cu forta , caci nu te mai poti ascunde de El. Altfel te va necaji si vei suferi. Eliberarea omului de puterea lui Abraxas nu vine prin faptul ca omul are ca menire sa se sustraga de puterea Sa -nimeni nu poate-, ci prin faptul ca el I se supune. El este viata pamantului; iubeste-l, fie-ti frica, Lui trebuie sa i te rogi , doar cu El esti unul singur, El iti este aproape, mai aproape de sufletul tau. 

Indreapta-ti privirea spre Unicul Dumnezeu, daca vrei sa te ridici deasupra oamenilor, ascensionand spre divinitate si spre eterna singuratate a astrului. “Eu sunt steaua ratacitoare impreuna cu voi”.

Omul este principium individuationis, el tinde spre absoluta individualitate.

Mihai Eminescu –Luceafarul :

 “El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mã simt
Nemuritor si rece."

de Sfintele Pasti «ritrovarsi assieme» attraverso le diversità che ci riempiono di gioia di essere noi stessi

“LA CATTURA DI CRISTO” 1602 CARAVAGGIO 

La Resurrezione di Gesù è motivo di gioia per tutti noi. Rendiamoci conto della nostra missione di diffondere questa gioia, di irradiarla ogni giorno della nostra vita dovunque andiamo e qualuque cosa facciamo; prima a noi stessi, poi in famiglia e poi agli altri.

 Se le somiglianze risaltano facilmente, le differenze appaiono invece chiare per lo più ai soli studiosi.  Senza diversità avremmo una incompleta rivelazione di Dio. Perché la diversità torni ad essere soltanto ricchezza non vi è altra strada che quella dell’eliminazione di ciò che la fa essere conflittuale.  Cristo è venuto per rimuovere “la causa dell’inimicizia”, cioè il nostro peccato che è la vera causa di ogni conflittualità. (Ef 2:14). La ritrovata relazione-comunione con il Dio Creatore della diversità ci consentirà di percorrere la strada dell’accettazione, dell’integrazione, della riconoscenza. In questo modo vedremo e godremo come fonte di arricchimento personale ogni diversità: nella creazione, nella famiglia, nella società, nella chiesa. Essere riconoscenti per la diversità significa prendere atto con gioia che è la varietà delle specie a rendere ancora oggi più bella e più ricca la creazione, che è la diversità dei sessi e dei ruoli a rendere più funzionale e più preziosa la famiglia, che è la diversità delle etnie e delle culture a rendere più ricca la società Infine, è sempre alla luce dell’amore e della potenza di Cristo che anche le diversità che più ci turbano e ci interrogano possono diventare motivo di profondo arricchimento. Trovandosi davanti ad un uomo “cieco fin dalla nascita”, Gesù ricordò il motivo di quella sua diversità: “È così, affinché le opere di Dio siano manifestate in lui” (Gv 9:3).

 La Pasqua sia uno dei momenti di meditazione interiore di pace con se stessi e di ricerca di energia positiva da donare agli altri senza distinzione. Non solo ascoltare ma dare la pace come meglio si è capaci di darla.

Auguri di una Pasqua serena che sia per tutti il passaggio dalla morte alla vita, simbolo di cambiamento, di rinascita di una luce che illumina e riscalda l'universo intero; è la speranza che ogni uomo possa rinnovarsi, purificarsi e risvegliarsi da uno stato di indifferenza e rassegnazione.

„Sfintele Pasti” sa va fie plin cu tot ceea ce presupune trecerea de la moarte la viață, simbol al schimbării si al renașterii Luminii ce încălzește întregul univers; sa traim in sarbatoare cu speranța că fiecare om se poate reînnoi, purifica si trezi dintr-o stare de indiferenta și resemnare!,

 I Corinteni 5, 7: „caci (si) Pastile nostru, Hristos, S-a jerfit pentru noi”.

De la confuzie la claritudine / trecerea de la a te lasa ghidat la a te ghida

In Cartea Rosie – Jung “Elia se sprijina pe leul de marmura”-acest lucru semnifica putere, piatra trimite la fermitate, stabilitate, robustete. Prin asta se explica puterea si robustetea Logosului. Figura lui Elia asuma ghidul in procesul de constientizare. Cand Salome declara ca Mama tuturora e Maria (voia sa zica “Io este Hristos”) se exprima faptul ca Eul a lasat conditia Crestina de “infiere”, luand astfel locul lui Hristos. Oricine iese din conceptia crestina, punandu-se deasupra acesteia si o face intr-adevar, se indreapta spre o singuratate extrema care nu si-o poate ascunde; il incearca un sentiment de abandon. Astfel aceasta imagine  determina o anumita senzatie de depresie care se contrapune in schimb celeilalte care arde  linistita, prinsa de sarpe. Acest aspect simbolizeaza devotiunea insumata cu o constrangere magica, pusa in evidenta de sarpe. Senzatiei de neliniste a dubiului si fricii i se opune un eficace perdant: 

“Cu siguranta Eul tau e plin de neliniste si de dubiu, dar cu si mai multa putere arde in tine flacara perpetua a devotiunii si cu atat mai puternica e constiinta destinului tau”. 

Inainte Eul avea avantajul de a fi impreuna cu intreaga umanitate, indrumat de autoritate (Hristos), acum a schimbat aceasta cu  singuratatea si cu conditia de a se pierde. Presentimentele celei de-a doua imagini il arunca pe Eu intr-un haos plin de dubiu. De aicea transpare dorinta de a se ridica deasupra confuziei pentru a ajunge la o claritudine si mai mare.

Sublimarea Raului in Devenire

Isaia 11

6.	Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.

Cum se imbina : sacrul si profanul, caldul si recele; contrastele se imbratiseaza, se privesc cu intensitate si se schimba reciproc.

Oriunde este vorba de iubire, exista si ceva din sarpe. Hristos insusi a fost comparat cu un sarpe, iar fratele sau infernal, Anticrist este vechiul dragon. Elementul care transcende umanul si care se manifesta in iubire are natura sarpelui si a pasarii, unde deseori sarpele incanta pasarea, in timp ce mai rar se intampla ca pasarea sa elimine sarpele. Omul sta in mijlocul celor doi; ceea ce pentru tine pare a fi o pasare, pentru altcineva este un sarpe si ceea ce pentru tine e un sarpe pentru altul e o pasare. De aceea il vei intalni pe Altul doar in ce este uman. Daca vrei sa devii, va fi dusa o lupta intre pasari si serpi; si doar de vei vrea sa fi, vei fi un om pentru tine insuti si pentru altii. Cine devine se gaseste in desert sau in inchisoare pentru ca asa transcende umanul. Oamenii cand vor sa devina se comporta ca niste bestii. Nimeni nu ne poate elibera de raul devenirii, doar daca in caz nu alegem in mod voluntar sa trecem prin infern.

Diavolul este condensatul obscuritatii naturii umane. Cine traieste in lumina tinde sa urmeze imaginea lui Dumnezeu. Intrucat eu vroiam sa traiesc in lumina, mi s-a stins “soarele”cand am atins profundul. Era obscur si cu caracteristicile sarpelui. M-am unit cu acesta fara sa-l acaparez. Imbratisand natura sarpelui , mi-am asumat partea mea de umilinta si de supunere. Daca nu acceptam caracteristicile sarpelui, Diavolul care e chintesenta a tot ce-i serpilian, ar fi mentinut acea parte de putere asupra mea. Altfel m-ar fi pus sub presiune, m-ar fi constrans sa fac pact cu el, asa cum cu istetime l-a inselat si pe Faust; pactul secret dintre Mefistofel si Faust , prin care el l-ar servi in viata cu conditia ca Faust sa-l serveasca dincolo.

Dar eu am prevazut unindu-ma cu sarpele, in acelasi mod cum un om se uneste cu o femeie. Astfel i-am sustras Diavolului posibilitatea de a avea asupra mea acel tip de influenta care trece intotdeauna si doar prin al nostru “a fi sarpe” si care in genere se atribuie Diavolului si nu noua insine. Mefistofel e Satana sub haina naturii mele serpiliene. Nu mai sunt amenintat de morti, deoarece am ascultat toate revendicarile lor, primind cu bine sarpele. Dupa ce am recunoscut in mine exigentele mortilor si, acceptand, le-am domolit, am abandonat aspiratiile mele personale. De ceva timp si lumea a fost nevoita sa ma considere mort.

Urat e cel ce vrea intotdeauna fericirea celorlalti, deoarece se mutileaza pe sine. Cine vrea sa costranga pe altii sa fie fericiti este un asasin, deoarece ucide propria crestere. E un nebun cel ce pentru iubire distruge propria iubire. Cel ce a recunoscut cerintele mortilor a exilat dincolo uratenia sa. Nu se mai impune cu aviditate asupra altora, traieste in singuratate , in frumusete si vorbeste cu mortii. Dar va veni o vreme si cand cerintele mortilor vor fi satisfacute. Daca si atunci se insista cu singuratatea, frumusetea va disparea dincolo si va sosi plictiseala de aici. Dupa o faza alba, va veni una neagra. Nu-mi dadusem inca seama ca asasinul eram eu. Odata gasita frumusetea in mine, stand cu mine , vorbeam sarpelui meu-sufletul.

In acel moment sarpele se transmuta intr-o pasare alba, care se ridica in zbor spre nori, unde disparu. Eu o urmasei indelung cu privirea. Principiul tuturor lucrurilor este iubirea, dar esenta lucrurilor este viata.

C.G.Jung

Viata-Moarte si renastere

Tu poti observa in tine imensitatea celui mic si a celui mare si te vei goli si mai mult, intotdeauna si mai mult, intrucat plinatatea infinita si golul infinit sunt acelasi lucru.

Carabusul- este un simbol clasic al renasterii. Dupa descrierea in cartea antica egipteana Am-Tuat, defunctul zeu al soarelui se transforma cand ajunge in cea de-a 10 statie , in Khefera, carabus, si sub aceasta forma paseste in cea de-a 12 statie in barca, care transporta soarele intinerit al cerului de dimineata.

 “Iubite, carabusule, tatal meu, eu te onorez, binecuvantata sa fie munca ta in etern…Amin! ” – rugaciune pagana adusa lui Helios , zeul soare, ce traverseaza cerul ghidat de un car tras de 4 cai.

Se spune că pasărea Phoenix trăieşte 500 de ani, iar la moartea sa, un nou trup de Phoenix apare. Datorită simbolismului său, pasărea Phoenix e văzută în mod general ca reprezentând imortalitatea şi învierea. Pasărea Phoenix este unul din semnele ordinelor secrete ale vechii lumi şi ale celor iniţiaţi în aceste ordine. Şi asta pentru că cei acceptaţi în temple trebuiau să fie născuţi de două ori sau renăscuţi. Înţelepciunea oferea o nouă viaţă, iar cei care devin înţelepţi se nasc din nou. Egiptenii credeau că pasărea Phoenix era reprezentarea zeului care coboară din ceruri, sub forma unui luceafăr, la fel ca Lucifer, după distrugerea sa de foc şi renaştere.

Arta de a trai consta in a aduce la viata ; a trai tot ceea ce este corect si a lasa sa moara tot ce e nedrept. Viata e un flux de energie. Dar orice proces energetic este ireversibil in principiu si deci directionat in mod univoc spre o parte.

A doua jumatate a existentei ramane a fi traita doar de cei care cu viata doresc sa moara, deoarece ceea ce se petrece in ora secreta din mijlocul zilei este inversul parabolei, este nasterea mortii. A nu dori sa traiesti si a nu dori sa mori sunt acelasi lucru. A deveni si a trece apartin aceleasi curbe

Corect e ceea ce mentine echilibrul, gresit e ceea ce-l perturba. Echilibrul e viata si moarte in acelasi timp. Pentru completitudinea vietii e nevoie de un echilibru cu moartea. Daca accept moartea, copacul meu reinverzeste, pentru ca acel a muri exalteaza viata.

Inter faeces et urinas nascimur- ne nastem printre fece si urina.

De privesti in jur avid in cautatea a ceea ce ai mai putea trai, atunci nimic n-ar fi indeajuns pentru tine in a-ti provoca placere, maruntele lucruri ce constant te inconjoara nu-ti vor darui bucurie. Contemplu asadar moartea, pentru ca aceasta ma invata sa traiesc!

Existenta si devenire/ constiinta mortii si a vietii

Ajuns in punctul cel mai de jos nu te mai distingi deloc de fratii tai. Nu te rusina si nu avea remuscari , deoarece in timp ce traiesti viata fratilor tai si cobori in jos impreuna cu ei, intri si in sacrul flux al vietii universale unde nu esti deloc un individ care se ridica pe un munte inalt, ci un peste printre alti pesti. Varful tau este muntele tau personal , care-ti apartine tie si doar tie.

Pentru asta ai nevoie sa traiesti in partea de jos, deoarece tu acolo existi pur si simplu.

Pentru asta tu ai nevoie de inaltimi, pentru ca tu de acolo esti in devenire.

 Daca traiesti viata universala, in punctul tau cel mai de jos, acumulezi constienta de sine insusi . daca in schimb esti la nivelul tau inalt, atunci esti ce esti tu mai bun si devii constient doar de latura ta cea mai buna, nu de aceea ca esti in fluxul vietii universale, ca si creatura ce simplu exista.

 Ca o picatura in ocean , iei cunostinta de curent, de fluxul si refluxul mareei: “Cel ce se gaseste in fluxul vietii universale devine constient de moarte” Frica de moarte te impinge spre individualitate. Si totusi ajungi sa depasesti moartea prin depasirea vietii universale. Cel ce e in devenire devine constient de viata, in timp ce cel ce simplu doar exista nu devine constient, deoarece se gaseste in plinul vietii insasi. Are nevoie de inaltimi si de starea de a fi a individului pentru a deveni constient de viata. Mai bine mori in exterior decat sa mori in interior.

Astfel decisei sa mor in exterior si de a trai inlautru.

CARL GUSTAV JUNG

Simbologie Onirică - transmutaţiile sufletului uman

Sufletul omului trebuie să treacă prin multe transformări, înainte ca spiritul divin să se poate conecta cu el. Aceste modificări nu au loc în mod automat. Ele necesită un efort intens şi o luptă reală în cadrul sinelui, între sufletul aflat în dezvoltare şi forţele care îl înconjoara şi îl stimulează. Acestea sunt forţele inferioare ale naturii, aflate la nivelul microcosmosului (om), cosmos (sistem solar) şi macrocosmos (univers). Aceste forţe se opun dezvoltării, şi influenţa lor în lunga călătorie a sufletului trebuie să fie neutralizată, pentru a face loc influenţelor mai înalte şi mai spirituale ale cosmosului. O uimitoare alegorie a acestei lupte este evidentă atunci când privim la "coada de păun", din vasul alchimistului. Acest fenomen reprezintă schimbarea culorilor în retortă, atunci când alchimistul produce conştient modificări ale elementelor, prin încălzire ritmică. În timpul acestui proces, sub căldură constantă, suspensia " trece uşor prin toate culorile", după cum spun alchimiştii, şi şapte etape de transformare devin vizibile: galben, verde, rosu, albastru, portocaliu, indigo, violet. 

 “In acea perioada (putin inaintea Craciunului din anul 1912) visasem ca ma gaseam impreuna cu copiii mei intr-o loja a unui magnific castel somptuos mobilat, asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis. Deodata se facu simtit privirii, printr-un falfait usor al aripilor, un pescarus sau un porumbel care se opri pe masa. Le spusesem copiilor sa stea linistiti pentru a nu speria frumoasa pasare alba. Deodata aceasta se transforma intr-o copila cu parul blond de circa opt ani, care incepu sa se joace cu copiii alergand impreuna printre splendidele coloane ale salonului. Pe nesimtite fetita se preschimba din nou in pescarus, sau  porumbel, si mi se adresase cu urmatoarele cuvinte: “Doar in primele ore ale noptii pot sa ma transform intr-o fiinta umana, in timp ce porumbelul este ocupat cu cei 12 morti” Spunand aceste lucruri, pasarea isi lua zborul, iar eu ma trezii” C.G.Jung

În prima etapă, care e surprinsa in visul mai sus amintit (copila cu parul blond), ochiul observatorului vede în acest joc tăcut de culoare al transformării, nuanţele quadruple ale galbenului care se transformă în aur. Pe calea transformării sufletului, acest lucru înseamnă depăşirea vechii gândiri analitice; mintea veche, care a fost legată de influenţele lui Mercur, crează drum unei gândiri mercuriene de un nivel mai înalt (pasarea lui Hermes/ Mercur).În a doua etapă, se poate observa procesul transformării prin cel patru nuanţe de verde (asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis). Aceasta înseamnă că în procesul spiritual, forţa naturală a iubirii care este atribuită lui Venus, este înălţată la nivelul cosmic de dragoste atotcuprinzătoare.La nivelul sufletului, aceste prime două modificări de culoare care apar mentionate si in continuturile onirice ale lui Jung,  constituie cele două iniţieri fundamentale, care în viziunea rozacrucienilor moderni sunt considerate premisă pentru procesele ulterioare.Atunci când vorbim de cele patru nuanţe, acestea se referă la structura quadruplă a structurii umane: corpul fizic, corpul eteric, sinele astral şi corpul mental. Aceste patru corpuri formează împreună persoana vizibilă, şi toate sunt la fel de afectate în procesul de conversie.

Despre vis Jung spune urmatoarele: “La inceput crezusem ca cei 12 morti se refera la cele 12 zile inainte ”de Craciun, perioada din an considerata a fi tenebroasa intrucat e carecterizata de activitatea vrajitoarelor. A spune “inainte de Craciun” e ca si cum ai spune “inainte ca soarele sa rasara din nou, deoarece ziua de Craciun semnifica acea faza tranzitorie a anului pe parcursul careia in religia mitraica se celebra nasterea soarelui” Doar ceva mai tarziu, adauga E. Bennet, Jung corela visarea la Hermes si la cei 12 porumbei. Jung incadra visul intr-un context format de o serie de imagini onirice ilustrand transformarea Sufletului: acesta  “caracterizeaza sufletul ca o fiinta de natura elfica, mai indicat spus intr-un mod limitat uman. Sufletul poate fi si o pasare, poate apartine complet naturii si sa dispara apoi (a deveni acel inconstient) din prezenta umana (din constiinta) ” . 
Simbol al inocenței și purității, porumbelul este una din formele trupești pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtãtorul ramurii de mãslin ca simbol al pãcii, armoniei si sperantei.

Este un simbol al puritãtii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pãcat.

Este inima celor drepti, iar ochii porumbelului reprezintã un termen de comparatie pentru un om luminat si pur.

Alãturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului; în simbolismul Sf. Treimi reprezintã Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunãvestirea;

12 porumbei —apostolii...

In credintele poporului e o pasãre beneficã „plãcutã lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface în porumbel.

În simbolisticã alchimistã e pasãrea lui Hermes si semnificã spiritul eliberat de materie.

Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

 Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

Tu nu devii Dumnezeu sau divin in aceasta lume, ci mai degraba e Dumnezeu cel ce devine uman. El se manifesta in tine si prin tine ca un copil.

Confesati-va dorintele vostre cele mai vii, ceea ce doriti pentru voi insiva; atunci veti satisface placerea voastra si veti alimenta pregandul vostru.

Daca renunti la Sinele tau, il vei trai in Altul; in acest fel vei fi egoist fata de celalalt si il vei minti , insela. Toti cred ca o astfel de viata ar fi posibila, dar e doar o imitatie specifica maimutei . crezand in dorintele tale de maimuta vei contamina si pe altii; asa vei deveni o maimuta nu numai tu, ci vei contribui sa devina si altii. Copiindu-va unii pe ceilalti veti trai in functie de asteptarile  mediei; astfel fu creata o imagine: cea a eroului. Pentru asta eroul a fost asasinat , pentru ca toti il imitau precum maimutele. Stii de ce nu reusesti sa te eliberezi de latura ta de maimuta? Din frica de a nu ramane singur si de a pierii.

A trai sine insusi e o datorie fata de sine. Nu poti sa spui totusi niciodata ca a trai astfel e o placere; nu va fi o bucurie, ci o indelunga suferinta, deoarece trebuie sa te faci creator de sine insuti. Daca vrei sa te creezi, nu vei incepe desigur de la laturile majore si prea inalte, ci de la cele mai joase si infime. De aceea spune ce te dezgusta. Unind curentii vietii nu e bucurie ci durere deoarece e violenta contra violenta , este vina si distruge tot ce e sacru.

Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana cand iti vei exprima vointa. Daca le vei vrea pe amandoua, se dezvolta in tine conflictul intre a voi iubire si a voi pregandul. Vei vedea ca nu poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. In acest moment se va naste Dumnezeu si el va lua in mainile sale Vointa divina, cu mainile unui copil in care vointa e simpla si depaseste fractura.

Daca in mine se uneste pregandirea si placerea se naste un al treilea principiu: Fiul divin, care este sensul superior, simbolul, trecerea la o noua creatura. Nu voi deveni eu sensul superior sau simbolul, ci va fi simbolul cel ce se va naste in mine, in sensul in care acesta isi mentine substanta, iar eu pe a mea.

Matei 16.19 “Eu iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.”

Cu o cheie inchid trecutul, cu o alta deschid viitorul. Simbolul devine domnul meu si suveranul infailibil. Va reintari regnul sau si se va transmuta intr-o imagine rigida si enigmatica, al carei semnificat e in intregime dus spre interior si a carei placere  iradiaza spre exterior  ca un foc inflacarat precum un Buddha inconjurat de flacari.

Eu trebuie sa ingadui in intregime devenirea lui Dumnezeu, in special, fara sa-l pot considera distinct de mine. In momentul in care eu imbratisez ideea si o reprezint in modul lui Buddha, placerea mea e precum zeita indiana Kali, deoarece e cealalta latura a lui Buddha. Kali e in schimb Salome si Salome e in sufletul meu. Multumita acestei intentii ale mele, asemanatoare celei lui Buddha , voi reintra in intregime in mine insumi. Atunci apare si transformarea…

Imbinarea intre pregand si placere duce la nasterea lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu in mine vroia sa se faca Om; am tinut cont de asta, L-am onorat si m-am lasat in Voia Lui. Cand Dumnezeu prindea forma in mine , am gandit ca ar fi o parte din Sinele meu. Gandurile mele nu sunt sinele meu, dar sunt exact ca si aspectele vietii – moarte si viata. In masura in care am libertatea in viata, am si libertate in gandurile mele. Libertatea e relativa.

Asa cum gandul meu e fiul pregandului, placerea mea e creatura iubirii, Mamei lui Dumnezeu, inocenta si capabila de a concepe. Pe langa Hristos, Maria a dat nastere lui Salome. De aceea in Evanghelia egiptenilor, Hristos zice lui Salome: “ Mananca orice iarba , dar nu di cea amara.” Si cand Salome vrea sa stie, Hristos ii spune: “cand veti rupe haina rusinii si cand cei doi vor fi unu si masculinul cu femininul, (nu va fi) nici masculin nici feminin. ”

In evanghelia egiptenilor , intr-un dialg intre Hristos si Salome, Iisus afirma ca a venit sa anuleze opera feminina, placerea, nasterea si decaderea. La intrebarea lui Salome cat timp va mai dura moartea, Hristos ii raspunde: “Pana cand femeile vor procrea …copii”

Pregandul este elementul ce genereaza , iubirea e cea care-l primeste. Amandoua sunt dincolo de aceasta lume. Aici sunt intelectul si placerea, restul e doar presupuneri…

“Imaginea unei nopti racoroase si instelate, cu o intinsa bolta cereasca imi deschide ochii spre infinitatea lumii interioare, unde eu, om al dorintelor, inca sesisez vremea prea friguroasa. Nu pot atrage spre mine stelele, pot doar sa le privesc. De aceea in cea mai mare dorinta a mea apare acea lumina friguroasa si nocturna”

Aceste cuvinte ale lui Jung trimit cat se poate de evident la opera eminesciana, “Luceafarul”, unde Hyperion , demiurgul , reflecta prin aceasi privire catre lume. “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt. Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt. Nemuritor şi rece. “ - Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el, cu o melancolie impersonală, își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei.

Iubirea si pregandul se gasesc intr-un unic si acelasi loc. Iubirea nu poate exista fara pregand , nici pregandul fara iubire.

 Omul intotdeauna e prea prezent in unul sau celalalt principiu. Noi suntem numiti crestini prin prisma faptului ca suntem imitatori ai lui Hristos. Sa fim intr-adevar urmasi ai lui Hristos, semnifica sa devenim noi insine Hristosi.

Nu poti invata dintr-o descriere, nu poti nici macar s-o doresti. Tu nu trebuie sa inveti calea mea. Calea mea conduce la mine, nu la tine. JUNG

Largirea orizontului prin orientarea privirii catre cele sase directii din filosofia budista

Se spune ca privind catre Sud, maestri in I Ching, pot accesa Absolutul .

Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință: dorința de a satisface plăcerile simțurilor (kama-tanha), dorința de perpetuare (bhava-tanha) și dorința morții (autoanihilării) sau vibhava-tanha. Cea din urmă nu este, însă, o soluție a eliberării deoarece este o sete ca toate celelalte și nu oprește ciclul transmigrărilor. Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de suferință constă în anihilarea dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele pot fi suprimate ("Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări"). Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii.

Ideea de suferință domină întreaga filozofie budistă. Dukkha nu reprezintă doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci și durere existențială ce constă în subordonarea față de propriile dorințe și sentimente, dependența de diferite principii și condiții de viață, înstrăinarea de propria persoană, imperfecțiunea, subjugarea ființei sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu atât mai mult amplificată, cu cât perspectiva unor viitoare reîncarnări o prelungește la infinit.

Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmează Calea cu opt brațe își trăiește viața asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuința în care se află e cuprinsă de flăcări.Calea cu opt brațe este modul de a îndepărta suferința, a patra parte din cele patru Adevăruri Nobile. Cele opt brațe pot fi împărțite în trei secțiuni: Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñā (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor).

Budismul desființează din start stratificarea socială, ierarhizarea și susține egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în India și nega valorile numelui și al familiei și trăinicia lor . Se promovează nu doar o compasiune (karunā) și o iubire necondiționată față de semeni (pali:mettā; sanscrită:maitrī), ci o identificare a eului cu însăși ființa persoanei iubite. Budismul consideră că egoismul și sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoană, și numai prin extinderea termenului asupra lumii înconjurătoare, prin dilatarea granițelor proprii se poate ajunge la iubirea adevărată. Buddha descrie această lărgire a orizontului prin privirea simbolică a celor șase direcții:

Privind spre est, un copil ar trebui să fie bun cu părinții săi, să îi ajute, să le păstreze tradiția, să fie demn de moștenire și să îndeplinească ritualurile cuvenite la moartea lor. La rândul lor părinții trebuie să îi protejeze, să-i încurajeze în acțiunile benefice, să îi lanseze într-o carieră, să se asigure că au un soț potrivit/o soție potrivită și să le acorde o moștenire bună.

Privind spre sud un elev trebuie să își respecte învățătorul, să muncească din greu și să fie nerăbdător să învețe. Un învățător trebuie să asigure o educație bună elevului, să se asigure că acesta a înțeles bine informațiile și să-l ajute să își atingă țelurile. Maestrul interior isi are rolul aici.

Privind spre vest un soț trebuie să își trateze soția cu bunătate, să îi fie fidel, să împartă autoritatea cu ea și să îi asigure bunăstarea. O soție trebuie să fie grațioasă, loială și muncitoare.

Privind spre nord un prieten trebuie să fie generos, protectiv și leal prietenilor săi și să îi ajute la nevoie.

Privind spre nadir un angajator trebuie să fie bun cu angajații săi, să le distribuie sarcini conform abilităților lor, să le asigure mâncare și plată, să îi ocrotească când sunt bolnavi și să le permită dreptul de a pleca. Un angajat trebuie să meargă la muncă devreme, să plece târziu, să fie cinstit cu angajatorul său și să îi mențină o reputație bună.

Privind spre zenit un om obișnuit, laicii trebuie să îi respecte pe cei care s-au dedicat vieții spirituale, să fie amabil și binevoitor în faptă, în vorbă și în gând, să le acorde casa lor ca adăpost și să îi aprovizioneze cu cele necesare vieții. De asemenea, un monah trebuie să îi împiedice pe laici de la comiterea păcatelor, să îi încurajeze să fie buni, să propovăduiască dharma, să clarifice mirenilor ceea ce acesștia nu înțeleg din învățăturile lui Buddha, să le arate calea cea dreaptă și să îi iubească nemăsurat de mult.

Budismul nu condamnă acumularea bogățiilor de către oamenii obișnuiți ci chiar o încurajează, cu toate că monahii nu au voie să se atingă de bani sau să se implice în viața economică. Astfel din punct de vedere sociologic putem vorbi de două tipuri de budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea și detașarea de samsara și "budismul karmic" care îndeamnă omul să săvârșească fapte bune pentru ca într-o viață viitoare pozitivitatea karmei să-l situeze într-o poziție mai apropiată de condiția iluminării. Budismul nirvanic încurajează de asemenea faptele bune, dar cere detașarea de rezultatul lor și renunțare ceea ce este inaccesibil pentru unele persoane fără o vocație monahală.

“Calator in stele"

Cala E – V –

(Andra D.)

Torie N – S

Din afară apare E (l)

“Stră”luce de V(iaţă).

Dau voie inimii din N (ou)

Să coboare spre S(ieşi).

Zvastica uneste 4 cruci in gamma, readucand cele patru axe al crucii intr-un simbol circular, axele fiind orientate catre stanga (forma antica) sau catre dreapta (zvastica moderna).Cea cu bratele orientate catre Occident era raspandita printre populatiile indoeuropene, in India si in Persia (cultul zeului Mitra) si utilizata pana in Japonia deja din epocile antice, si reprezinta miscarea aparenta a soarelui dinspre Orient catre Occident.

 “Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Venim din Lumina, apoi trecem prin Intuneric, sovaind printr-o cautare pepetua spre gasirea starii de bine si ajungem din nou la Lumina pentru ca acest ciclu al existentei sa se repete. Pana la “a fi”  e cale lunga, ingusta si greoi de strabatut.  Nastem , crestem si murim spre a renaste din propria existenta si din puterea Tatalui. Viata se consolideaza prin Iubire. Din directia luminii venim si prin Intuneric catre Lumina ne indreptam. Apartinem Nordului atata timp cat setea de cunoastere ramane nestinsa; retinem doar ca drumul e precum un ceas in justa miscare.

Inchei cu un adevarat crez al “Luceafarului” poeziei romanesti foarte sugestiv in drumul nostru drept spre lumina:

Mihai Eminescu -fragment- Povestea magului calator în stele

Nu voi ca lumea asta cu visuri sa-l îmbete,
Caci cei mai multi din oameni dupa nimic alerg -
Sa vada 'n cartea lumii un înteles deschis,
Caci altfel viata-i umbra si zilele sunt vis.

Si cine - enigma vietii voieste s'o descuie
Acela acel munte pe jos trebui sa-l suie"

S'apoi pe jos de-acolo eu muntele - am sa sui
Ca gândurilor mele aripi sa le pui.
"Aripi, ca sa stie ce e desertaciunea:
Sa treaca ale lumii curs mizer si meschin,
Ca pasul vieti-mi toate sa-l duca întelepciunea,
Ca sigur sa calc calea vietii cea de spini,
Ca tot ce eu voi face sa fie fapte bune,
Sa n'ascult decât glasu - adevarului senin;
Si sarcina vieti-mi sa-mi fie cât de grea,
Voi sti s'urmez, parinte, cu râvna calea ta"

“Drumul spre sud” Trepte ale initierii in simbolistica lui Ion Barbu

Poemul lui Ion Barbu,Riga Crypto si lapona Enigel, pare un cântec batrânesc de nunta cu semnificatie simbolica., dar este o poveste de iubire din lumea vegetala, o balada fantastica, în care întâlnirea are loc în plan oniric (ca în Luceafarul). „Luceafar întors", poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi/ regnuri. Ca si in "Luceafarul " eminescian, este prezentat mai intai omul inferior, rigaCrypto, simbol al existentei pamantesti reduse la carnal.

La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentând câte o nunta: una consumata, împlinita, cadru al celeilalte nunti, povestita, initiatica, modificata în final prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Formula compozitionala este aceea a povestirii în rama, a povestii în poveste (nunta în nunta). Intr-o atmosfera tainica, intima, "la spartul nunti, in camara", nuntasul ii cere acestuia sa-i "zica" "stins, incetinel"  povestea de dragoste dintre lapona Enigel si "Crypto, regele ciupearca", pe care "acum o vara" o zisese "cu foc" in imprejurari similare. Dialogul dintre nuntasul "fruntas" si menestrel constituie rama sau atmosfera lumeasca, de chef, a poeziei, in care se "zice" despre potentiala nunta a celor doi; astfel, la spartul unei nunti petrecaretii retrasi "in camara" asculta un cantec trist despre o alta nunta care nu s-a putut implini.

In amplul sau poem alegoric de cunoastere autorul mentioneaza si el acel drum spre sud:

“De la iernat, la pasunat,

În noul an, sa-si duca renii,

Prin aer ud, tot mai la sud,

Ea poposi pe muschiul crud

La Crypto, mirele poienii.” (Riga Crypto si lapona Enigel)

Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic, iar popasul în tinutul rigai este o proba, trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara. Drumul spre sud al eroinei simbolizeaza aspiratia ei spre soare. Soarele este simbol al vietii spirituale, al luminii sufletesti. Numele Crypto, cel tainuit, „inima ascunsa", sugereaza apartenenta la familia ciupercilor (cripto-game) si postura de rege (riga) al fapturilor inferioare, din regnul vegetal. Numele Enigel are sonoritate nordica si sustine originea ei, de la pol si trimite probabil la semnificatia din limba suedeza „înger" (din latinescul „angelus"); lapona îsi conduce turmele de reni spre sud, stapâna a regnului animal; ea reprezinta ipostaza umana, cea mai evoluata a regnului (omul -„fiara batrâna").Riga Crypto, „inima ascunsa", este craiul buretilor, caruia dragostea pentru Enigel,„lapona mica, linistita", îi este fatala. Singura lor asemanare este statutul superior în interiorul propriei lumi.Spatiul definitoriu al existentei, pentru Crypto, este umezeala perpetua: „în pat de râu si huma unsa", spatiu impur al amestecului elementelor primordiale, apa si pamântul. în timp ce lapona vine „din tari de gheata urgisita", spatiu rece, ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina, dar si miscarea de transhumanta care ocazioneaza popasul în tinutul rigai: „în noul an, sa-si duca renii/ Prin aer ud, tot mai la sud, / Ea poposi pe muschiul crud/ La Crypto, mirele poienii. El este bârfit si ocarat de supusi, pentru ca e „sterp", „naravas" si „nu voia sa înfloreasca", în timp ce ea îsi recunoaste statutul de fiinta solara: „Ca daca-n iarna sunt facuta/ Si ursul alb mi-e varul drept,/ Din umbra deasa desfacuta,/ Ma-nchin la soarele-ntelept.

Membrii cuplului nu-si pot neutraliza diferentele în planul real; comunicarea se realizeaza în plan oniric. Riga este cel care rosteste descântecul de trei ori. Povestea propriu-zisa se dovedeste a fi fantastica, ea desfasurându-se în visul fetei, ca în Luceafarul, dar rolurile sunt inversate.

Lapona refuza nuntirea dorita de Crypto „în somn fraged si racoare", opunându-i argumentele modelului ei existential.Primul refuz sugereaza tentatia solara, prin indicele spatial „mai la vale", adica spre sud. Al doilea refuz este sustinut de enumerarea atributelor lui Crypto:„blând, „plapând, necopt. Opozitia „copt-„necopt, reluata în al treilea refuz prin antiteza soare-umbra, pune în evidenta relatia individuala a fiecaruia cu universul, incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fara sa se piarda pe sine. Imaginii de fragilitate a lui Crypto, lapona îi opune aspiratia ei spre absolut(„Ma-nchin la soarele-ntelept), cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare: „Riga Crypto, riga Crypto,/ Ca o lama de blestem/ Vorba-n inima-ai înfipt-o!/ Eu de umbra mult ma tem". Soarele este simbolul existentei spirituale, pe care riga o refuza în favoarea existentei instinctuale, sterile, vegetative. Implorarea halucinanta a laponei de catre Crypto pare desprinsa dintr-un ceremonial magic, repetat de trei ori si este comparabila cu chemarile Catalinei din "Luceafarul".

Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere, lapona refuza descântecul rigai, ce se în-toarce în mod brutal asupra celui care 1-a rostit si-1 distruge. Faptura firava e distrusa de propriul vis, cade victima neputintei si îndraznelii de a-si depasi limitele, de a încerca sa intre într-o lume care îi este inaccesibila. Atributele luminii despre care vorbeste Enigel au efect distrugator asupra lui Crypto. Oglindirea ritualica produce degradarea: „De zece ori, fara sfiala,/ Se oglindi în pielea-i chiala". Finalul este trist. Riga Crypto se transforma într-o ciupearca otravitoare, obligat sa nunteasca cu ipostaze degradate ale propriului regn: „Cu Laurul-Balaurul/ Sa toame-n lume aurul,/ Sa-l toace, gol la drum sa iasa,/ Cu masalarita-mireasa,/ Sa-i tie de împarateasa"; încercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.

Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate în opera poetului: al soarelui (absolutul), al nuntii si al oglinzii.

“O, Mercur,
Frate pur
Conceput din viu mister
Şi Fecioara Lucifer…(“Ritmuri pentru nuntile necesare”)

 In “Ritmuri pentru nuntile necesare”, este înfatisata înaintarea sufletului prin trei etape cosmice, trepte ale initierii, pâna la desavârsirea spirituala, nuntirea în „camara Soarelui/ Mareluf.Itinerarul trece prin cercul Venerii (iubirea ca „energie degradata" reduce omul la ipostaza de fiinta instinctiva), apoi sufletul trebuie sa mai urce o treapta, cercul lui Mercur, mai pur, al intelectului, al cercetarii. Dincolo de înflacararile impure ale dragostei si de atmosfera mai curata a inteligentei, initierea completa are loc prin adevarata „nunta" a trupului si spiritului cu însusi focarul vietii, Soarele (cunoasterea absoluta). Ilustrand ermetismul creatiei barbiene, textul este o arta poetica, ce pune problema raportului dintre trei cai de cunoastere: prin simturi (eros), prin intelect/ ratiune si prin spirit. Fiecare treapta “necesara” de cunoastere este, metaforic, o “nunta” - comuniune cu esenta universului, primele doua sunt, insa, imperfecte, dar imperios dorit a fi asimilate spre desavarsirea “nuntii” supreme- contopirea trup-minte-spirit. In introducere, este invocat “capatul osiei lumii” -posibil echivalent al“nadirului latent” din poezia Din ceas, dedus... - si care este cunoasterea suprema, obiectul initierii. “Trei clare chei” deschid drumurile spre “osia lumii” (centrul solar) si, pentru ca initierea sa fie completa, este necesara strabaterea “roatelor interioare”, inchise in “anul Geei”, in urmatoarea ordine a nuntilor de cunoastere: Venus - Mercur - Soarele. 

Aspiratia solara a laponei sugereaza faptul ca aceasta se afla pe treapta lui Mercur, iar chemarile personajului alegoric, riga Crypto, sunt ale cercului Venerii. Frigul tinutului polar, perfectiunea geometrica a apei cristalizate configureaza treapta ratiunii pure, în timp ce impuritatea din cercul Venerii e sugerata de spatiul în care se amesteca elementele primordiale: „huma unsa", „aer ud".„Roata reprezinta refractia soarelui în fântâna sufletului, crescând pe masura ce caldura data este mai mare. Trairea sufleteasca va fi cu atât mai completa, cu cât aceasta «roata se mareste». «La umbra nu cresc afectele», ci doar «carnea», simbolizând aici materia vegetativa, necolindata de fiorii emotiei umane". Impactul dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto), configurat prin cele doua simboluri - „fiara batrâna" si „faptura mai firava", se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului. Primul conoteaza sensurile ratiunii ale carui atribute sunt „soarele-ntelept si „sufletul fântâna"; lapona Enigel întruchipeaza gândul eliberat prin aspiratia spre lumina si cunoastere de ispitele instinctuale simbolizate de somn si umbra.

        Cum am vazut personajul feminin, pastorita lapona Enigel, care calatoreste impreuna cu renii ei spre soarele Sudului, este simbolul omului superior, rational, in timp ce personajul masculin, riga Crypto, craiul care "imparateste" peste bureti, il reprezinta pe omul de rand ce tinde sa depaseasca limitele lumii sale.

        Povestea de iubire dintre Crypto si Enigel exprima simbolic o aspiratie umana, caci la I.Barbu iubirea este un mijloc de intelegere a sensului adanc al lumii.

        Ca si Catalina din "Luceafarul", care era "una la parinti" si "mandra-n toate cele", riga este unicat in lumea lui : el nu doreste insotirea cu o fiinta pe masura sa, ci aspira spre o alta lume, superioara, echilibrata, cea a pastoritei Enigel, simbol al intelectului.

        Dar aceasta "lapona mica, linistita" vine din tinuturile boreale si tanjeste dupa lumina si caldura, inchinandu-se "la soarele-ntelept".Ea reprezinta constiinta umana in aspiratia ei spre lumina, spre desavarsire. In drumul ei spre soare, intalnirea cu riga Cripto este doar o tentatie, o capcana pe care ea o ocoleste cu luciditate.Indragostita de soare, fata il refuza pe Crypto, spunandu-i ca prefera locurile luminate, insorite si ca se teme de umbra.Omul, acea "fiara batrana", prin intelect, prin capacitatea de reflectare,este mai aproape de spirit, in timp ce pentru fiintele inferioare spiritul este ucigator. Se sugereaza aici in mod simbolic constientizarea, pe care lumea umbrei n-o poate suporta.Aflata pe o treapta superioara si aspirand spre soare, spre spatiul nelimitat al luminii, Enigel simbolizeaza atractia intelectului spre absolut.

 “Au plecat. Toti.

….

De speranta si disperare

urmarind busola noua ce arata sudul

si cantecul vanturilor:

Ascultati

ascultati-va

Cautati cautati-va

Gasiti gasiti-va

Aflati

insula –stea

ascunsa printre petalele rozei vanturilor” (Magul din Zo)

In viziunea ei soarele este "intelept" si este reprezentat metaforic ca un taler scump de aur, cu margini verzi.Discul sau auriu fascineaza universul polar al pastoritei, reflectandu-se in sufletul ei ca simbol al oglindirii absolutului in psihicul individului.Craiul este "mirele poienii" , simbolizeaza deci nunta potentiala, dar aceasta nu se va face niciodata pentru ca lui Crypto ii sunt asociate epitete ale sterilitatii, ca  "sterp" si "span".

Dezintegrarea lui Crypto, care nu a asteptat sa se coaca, sa se maturizeze deci la lumina intelectului, este surprinsa in imagini plastice din domeniul vegetalului. "Regele ciupearca" sfarseste astfel in veninuri vegetale, personificate in fapturi grotesti de basm, ca Laurul-Balaurul ori "masalarita-mireasa", simbolizand si ele degradarea la nivelul primei trepte a organicului.El face o parodie de nunta "cu masalarita mireasa", care trebuie "sa-i tie de imparateasa".Enigel cea " prea-cuminte", adica cea inteleapta, este o fiinta a cunoasterii, care aspira spre absolut.

Facand comparatie cu poezia eminesciana, Catalina, sclava a iubirii efemere, fuge in lume cu pajul Catalin, izbutind temporar in aspiratia ei spre fericire, pe cand craiul Crypto plateste cu viata nesabuinta sa de a incerca sa evadeze din conditia ce i-a fost predestinata,din "cercul....stramt" al existentei sale. Crypto si Enigel sunt simboluri ale atractiei contrariilor, dar datorita structurii lor incompatibile, contactul celor doua personaje este imposibil. Pentru Crypto iesirea din lumea sa inseamna trecerea dintr-un regn in altul, ceea ce echivaleaza cu moartea.Pentru Enigel, aspiratia spre spiritualitatea simbolizata de soare este o evolutie fireasca a fiintei umane, singura capabila sa reflecteze, sa poarte fantana-n piept. Pentru o fiinta inferioara ca riga Crypto "pahar e gandul, cu otrava".

Pentru a creste e nevoie de constientizarea starii de fi…

REVELAZIO – putere si receptivitate

   

Se spune ca un filosof l-a intrebat pe Cuviosul Teodor : „Cine nu s-a nascut si a murit; cine s-a nascut si n-a murit; si cine a murit si n-a putrezit?" iar acesta i-a raspuns: „O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îti voi raspunde: Cel ce nu s-a nascut si a murit este Adam, cel ce s-a nascut si n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit si n-a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefacut în stâlp de sare. Însa, tu asculta sfatul nostru cel sanatos si, parasindu-ti întrebarile cele nefolositoare si silogismele cele scolasticesti, apropie-te de Hristos, Caruia îi slujim, si vei lua iertare de pacate". Iar el a tacut ca un mut si s-a dus, minunându-se de raspunsul cel dat cu multa pricepere.

Dealtfel, evolutia spirituala reala reprezinta o succesiva fuziune subtila cu fortele spirituale superioare (in care puterea divina reprezinta polul masculin, emisiv, iar aspirantul spiritual este polul feminin, receptiv). De asemenea, evolutia spirituala reprezinta o succesiune continua de morti si renasteri (moarte fata de tendintele inferioare, grosiere, impure,fata de karma negativa, cu care aspirantul nu se mai identifica, regenarare sau renastere pe niste planuri spirituale inalte, luminoase, la care dobandeste accesul).

În mitologia chineza, cosmogonia e infatisata prin zeul primordial Pan Ku , creatorul lumii. La începuturi se spune ca totul era „un vârtej întunecat”, un haos din care s-a nascut Pan Ku, o fiinta antropomorfa. Acesta a crescut treptat hranindu-se din cele mai mici farâme ale universului, cu ochii închisi, dormind un somn de optsprezece mii de ani. În cele din urma, Pan Ku se trezeste din somn, deschide ochii, dar fiindca în jurul lui era doar întuneric, nu vede nimic. Înfuriat de aceasta situatie, zeul loveste întunericul cu pumnul lui urias si împrastie elementele haosului. Învolburarea haosului înceteaza, urmând dupa ea o noua miscare a materiei: toate lucrurile usoare si pure sunt eliberate si se ridica, iar toate elementele grele si grosolane se cufunda. Astfel apar cerul si pamântul.

Stând în picioare, cu talpile pe pamânt si cu capul în cer, Pan Ku împiedica apropierea si reunificarea acestor doua spatii. Cu fiecare zi care trecea, pamântul se îngrosa cu trei metri, pe masura ce materia se depunea. În acelasi timp si Pan Ku se înalta cu trei metri. Timp de optsprezece mii de ani, Pan Ku a continuat sa creasca, pâna când trupul sau a devenit gigantic, iar cerul si pamântul au capatat o grosime considerabila. La un moment dat, Pan Ku s-a încredintat ca pamântul si cerul erau fixate la locul lor si nu se mai puteau contopi. Atunci, s-a asezat pe pamânt ca sa se odihneasca si a murit. Trupul sau neînsufletit a ajutat la desavârsirea si înfrumusetarea actului creator. 

Mitul relateaza apoi o cosmogonie sacrificiala, care merita sa fie citata în întregime si asupra careia merita sa meditam:

„Pan-Ku, cel nascut înaintea tuturor, s-a preschimbat cu totul în ajunul mortii sale: respiratia lui a devenit vânt si nor, glasul i s-a prefacut în tunet, ochiul sau stâng s-a facut soare, ochiul sau drept sa facut luna, sira spinarii si madularele lui au devenit patru laturi ale lumii si cei cinci munti uriasi, sângele lui s-a prefacut în fluvii, tendoanele si vinele sale au ajuns sa fie drumuri pe pamânt, din carnea lui s-a alcatuit tarina de aratura de pe câmpuri, parul i s-a schimbat în stele, din perii de pe trup s-au facut ierburile si copacii, din dinti si din oase au rasarit aurul si pietrele, din samânta lui barbateasca si din maduva lui au iesit la iveala margaritarele si jadul, iar sudoarea i s-a prefacut în ploaie si roua. Gâzele care traisera pe trupul lui, sub înrâurirea vântului, s-au facut oameni."

Inainte de a crea omul, Dumnezeu l-a gandit "dupa Chipul si Asemanarea Sa". Acest arhetip al omului primordial se spune ca ar fi oglindit structura cosmosului. Multe traditii il prezinta pe omul primordial ca fiind o fiinta androgina; se spune despre Adam ca ar fi fost androgin Coexistenta contrariilor apare expimata in termeni metafizici (a fi - a nu fi), teologici (manifestare - nonmanifestare) si in termeni biologici (bisexualitatea). In logica Vedelor, cunoasterea suprema presupune o închidere care se deschide, revelatia interioara a înteleptului fiind pregatita de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Sinele universal absolut (Brahman). Asadar, întreaga logica vedica e dominata de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrala a fricii de moarte si la prezentarea mortii ca apoteoza necesara, ceea ce explica, în ultima instanta, atât cosmogonia autosacrificiala a omului cosmic Purusha, cât si binecunoscuta formula a transmigratiei sufletelor maya, ca forta retardanta în drumul omului spre renuntare, se compune atât din energii eminamente  destructive, care te pot duce la pietre, întârziindu-ti sau zadarnicindu-ti împlinirea spirituala, cât si din energii favorabile, care te pot ajuta, cu conditia sa le identifici corect si sa te folosesti de ele.

Din aceasta logica a constructiei si destructiei cosmice fara început si sfârsit se nasc marile dualisme indiene, care aseaza lumea în structuri disimetrice complementare, în absenta carora destinul universului si al omului ar fi imposibil de înteles. Prima asemenea structura reproduce succesiunea fazelor constructive, de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) si a celor destructive (pralaya), „sistole si diastole ale absolutului (M. Hulin, ibid., p. 353), care se vor particulariza ulterior în triada Brahma- Vishnu-Shiva, în care prima si a treia divinitate reprezinta disimetria constructie-destructie, Vishnu fiind „crugul", punctul de echilibru care le reuneste pe amândoua. Dramatic, la nivelul oamenilor, dualismul kalpa-pralaya transleaza în raportul dintre dharma si maya, „iluzia cosmica" pe care omul o întâlneste peste tot în viata, si de magia careia se desprinde în momentul suprem al renuntarii sacrificiale (sannyasa). Potrivit a cestei conceptii -derivate din fiinta duala a lui Vishnu, „crugul" universului -, maya, ca forta retardanta în drumul omului spre renuntare, se compune atât din energii eminamente  destructive, care te pot duce la pietre, întârziindu-ti sau zadarnicindu-ti împlinirea spirituala, cât si din energii favorabile, care te pot ajuta, cu conditia sa le identifici corect si sa te folosesti de ele.

Drumul spre întelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei - cum îndeobste se mai crede -, ci presupune, dimpotriva, o cumpatata selectie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. Greseste profund doar cel care se opune rigid si inflexibil mayei; tot asa cum universul se înnoieste mereu prin pralaya, având nevoie de autodestructie pentru a renaste, omul trebuie sa gaseasca si el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta.

“Doar acolo veti putea deveni

Carne si oase

Piele si inima

Maini si picioare

Gura si plamani

Ficat si rinichi si suflet

Veti cunoaste numele si meseriile voastre      (de una singura)

Si veti naste pe fiii pamantului.”

Livia Bazu

“Si eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am pastrat în minte tot ceea ce am vazut. Aceasta este viziunea care mi-a aparut în timpul somnului meu, eu am sarbatorit la trezirea mea pe Domnul a toata dreptatea si i-am adus Lui Toata slavirea. 50. Dupa aceea, am varsat multe lacrimi si ele curgeau fara întrerupere amintindu-mi de cele ce am vazut. Caci toate aceste lucruri se vor împlini si toate lucrarile celor fericiti se vor vadi la timpul lor.cap88 11. Toate locurile pamântului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toti, de oriunde ar veni, vor fi judecati si pedepsiti dupa lucrarile lor si pedepsele vor fi vesnice. 12. Atunci cei drepti se vor trezi din somnul lor si Domnul se va ridica împotriva celor rai. 1. Iata ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de întelepciune pentru toti oamenii chemati sa îi conduca sau sa îi judece pe ceilalti oameni. El l-a mai scris pentru toti copiii mei care vor trebuii sa locuiasca pe pamânt în vremurile ce vor veni si sa mearga pe caile dreptatii si pacii. 2. Fie ca spiritele voastre sa nu se îndurereze pentru cele ce vor veni. Caci Prea-Sfântul si Prea-Înaltul a stabilit fiecaruia timpul sau. 3. Fie ca omul drept sa se trezeasca din somnul sau, fie ca el sa se ridice si sa mearga pe caile dreptatii, ale bunatatii si ale iertarii. Mila va coborî peste omul drept si el va fi învestit pentru totdeauna cu putere si sfintenie. El va trai în bine si în dreptate si calea sa va merge spre lumina vesnica, dar pentru pacatosi ea nu va merge decât în întuneric. 13. Pacatele nu vin niciodata de sus, ci oamenii au gasit secretul de a face raul, dar nenorocire, celor ce îl fac. Cap.101 10. Vreau sa va dezvalui înca o taina: carti de bucurie vor fi date dreptilor si înteleptilor si ei vor crede în aceste carti care cuprind regulile întelepciunii. 11. Si ei se vor bucura si toti cei drepti vor fi rasplatiti pentru ca au învatat sa cunoasca caile dreptatii. 1. În acel timp Domnul le va ordona sa adune pe copiii pamântului pentru ca ei sa aplece urechea la cuvintele întelepciunii sale, El le va spune: aratati-le aceasta întelepciune, caci voi sunteti conducatorii si stapânii lor. 2. Aratati-le lor rasplata care va trebui sa o primeasca toti cei care au urmat cuvântul caci Eu si Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptatii. Pace voua, copii ai dreptatii, bucurie si fericire!Sfinitii si alesii se vor ridica de la pamant, ei vor inceta sa isi mai coboare privirea, in

semn de supunere si umilire, ei vor fi imbracati cu un nou vesmant de viata.

Acest vesmant al vietii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, in prezenta Sa vesmantul vostru nu se va invechi deloc si faima voastra nu va apune nicicand. Sfârsitul viziunii lui Enoh. Fie ca binecuvântarea si mila Domnului sa coboare printre cei ce Îl iubesc. Amin!

- Cartea lui Enoh

Deasupra curcubeului

"13. curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant14. Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor;. 6. Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant."

Aceste versete biblice ma poarta cu gandul iarasi la Vrajitorul din Oz, mai precis la melodia “Somewhere Over The Rainbow” interpretata de Judy Garland .

"Undeva deasupra curcubeului, acolo sus de tot
E un loc de care am auzit odată într-un cântec de leagăn
Undeva deasupra curcubeului, cerul este albastru
Şi visele pe care îndrăzneşti să le visezi chiar se îndeplinesc

Îmi voi pune o dorinţă într-o zi şi mă voi trezi acolo unde norii vor fi lăsaţi în urma mea
Unde necazurile se topesc precum picăturile de lămâie deasupra şemineului
Acolo e unde mă vei găsi

Undeva deasupra curcubeului, păsărele albastre zboară
Păsările zboară deasupra curcubeului
De ce, oh, de ce nu pot şi eu?
Dacă păsărelele albastre pot zbura dincolo de curcubeu
De ce, oh, de ce nu pot şi eu?"

Iata viziunea celebrului scriitor englez de origine indiana Salman Rushdie cu privire la  “Vrajitorul din Oz”; Pentru Rushdie “Vrăjitorul din Oz” este mai mult decât un film pentru copii, și mai mult decât un film de fantezie. Este o poveste ", a carei intriga porneste, se nutreste din atitudinea inadecvata a adulților", în care "slăbiciunea celor maturi forteaza copiii să preia controlul propriilor destine." Salman Rushdie s-a nascut in 1947 la Bombay, cu doua luni inainte ca India sa-si cucereasca independenta. Desi provine dintr-o familie de musulmani practicanti, a fost crescut intr-o atmosfera de toleranta culturala si religioasa.

Romanul care l-a impus definitiv a fost "Copiii din miez de noapte" (distins cu Booker Prize in 1981 si Booker of Bookers in 1993). I-au mai fost decernate titlurile Fellow al Royal Society of Literature in Marea Britanie si Commandeur des Arts et des Lettres in Franta. Printre cartile sale se numara "Versetele satanice", "Rusinea", "Ultimul suspin al Maurului", "Pamantul de sub talpile ei", "Orient, Occident".

De altfel e de notat si faptul ca acest autor a consacrat un spatiu special  “Vrajitorului din Oz” expunandu-si propria sa viziune cu privire la aceasta povestire in volumul de eseuri  “Dincolo de limite”. Cartea acestuia intitulata “Dincolo de limite” este împărţită în patru mari capitole: Eseuri, Mesaje din Anii Ciumei, Editoriale şi Dincolo de limite. Subiectele alese de Rushdie variaza de la Vrajitorul din Oz, India sau scriitori ca Angela Carter, Arthur Miller, Edward Said, J.M. Coetzee si Arundhati Roy pana la unele probleme politice actuale: situatia din Kashmir, Irlanda de Nord, Kosovo, lumea islamica versus lumea occidentala, alegerile americane din 2000 sau atacul terorist de la 11 septembrie 2001.

 Prima parte – Eseuri – cuprinde texte mai exhaustive scrise între 1992 şi 2000, cu privire la subiecte variate. Astfel, Rushdie uimeşte încă de la primul eseu, intitulat Dincolo de Kansas,  descoperind o lucrare erudită cu privire la filmul „Vrăjitorul din Oz”, implicaţiile acestuia în societatea americană contemporană, metaforele fiecărui personaj, dar şi modul în care au fost acestea interpretate şi motivele pentru care au fost aleşi anumiţi actori, redescoperirea filmului odată ce am ajuns adulţi („Aceasta e ultima şi cea mai teribilă lecţie a filmului: că există un sfârşit, un ritual de trecere neaşteptat. În final, încetând să mai fim copii, devenim cu toţii magicieni fără magie, scamatori demascaţi, având doar simpla noastră umanitate ca s-o scoatem la capăt”). Rushdie ne dezvăluie că putem trece dincolo de limite, de frontiere, dacă avem cu adevărat voinţa de a schimba lumea în care trăim. Iar propria lui experienţă, care l-a făcut să sufere atâţia ani, să se ascundă de oamenii răuvoitori, ne dovedeşte că trebuie să depăşim barierele şi limitele, singura metodă de a ne redescoperi şi de a înţelege lumea în care trăim.

OZ (vrajitor) sau ZO (mag)? In alegere sta raspunsul (FACA-SE VOIA TA! )

Pornind de la titlul poeziei (magul din zo), putem nota ca ascunde in sine un simbolism aparte ce ne poarta cu gandul pe meleaguri si timpuri destul de indepartate. Astfel cuvantul zo , conform scrierilor egiptene primitive, ar inseamna viata ; acesta insumat fiind la cel ce exprima fiinta,  prin prezenta magului,   il putem transcrie sub o alta forma, mult mai comprehensibila : “Creator de Viata“. Privind poezia drept o scriere alchimica, sa urmarim asadar, cum asterne pe hartie autoarea, misiunea ce o are de indeplinit acest “Creator de Viata”.  La o prima citire din partea fiecaruia dintre noi initiat oarecum in arta divinatorie a tarotului se observa cum tot mesajul operei se subscrie primei carti, arcana I- Magicianul. Dar ce anume poarta cu sine aceasta carte?

Arcana I Magicianul, scamatorul, iluzionistul, prestidigitatorul (Planeta: Soare; simbolizeaza: vointa) reprezinta intrarea in Templul simbolic din tarot. Calitatea principala a scamatorului este abilitatea sa. Magicianul nu are oprire, este condamnat la miscare eterna. Mana sa dreapta tine o sfera sau un disc, iar stanga o bagheta magica – simbolul puterii si armoniei. Sfera este, evident, feminina, iar bagheta este un semn masculin. Pozitiile lor atrag atentia neofitului spre mentinerea unui echilibru inainte de a se angaja pe calea cunoasterii. Sfera si bagheta sunt instrumente, chei si arme, calitati pentru a putea patrunde in Templu. Bagheta semnifica: control, curaj, putere, voluntariat. Sfera, dimpotriva, este sinonima receptivitatii; ea vorbeste de inteligenta, devotiune, umilinta, despre respectul neofitului pentru adevarurile care-i sunt transmise.Calitatea esentiala a Magicianului este abilitatea sa. Arcana este cheia Tarotului, litera ebraica Aleph simbolizand identitatea Lumii de sus cu Lumea de jos. Arcana simbolizeaza totodata pericolul sarlatanismului. Aplicatia in pozitie dreapta pentru consultant indica inteligenta creatoare, abilitate, vointa, incredere in sine, ambitie nobila, perseverenta. In pozitie rasturnata, Arcana indica consultantului faptul ca el se gaseste in fata unei situatii pe care nu o poate controla, care il depaseste, ca devine autonom. Rezulta ca jocul psihologic ii va pune tot mai multe probleme. Exista asadar in noi doua potentialitati care, in functie de alegerile pe care le facem pe parcursul existentei noastre, ne traseaza destinul , inclinind balanta ori spre creare ori spre disimulare; Creatia tine de Magician, cel ce da roade universalului in care este angrenat, iar disimularea tine de Sarlatan/ vrajitor care traieste in iluzie , e marca celui ce are doar impresia ca a ajuns la pragul de sus, intrucat lipsa valorii morale il impiedica sa ia parte  cu adevarat la Viata.

Versurile :

“Au plecat. Toti.

De speranta si disperare”

Releva miscarea, proprie existentei noastre, care ne impinge in permanenta la schimbare; suntem intr-o continua transformare, fie ca o percepem sau nu, manati fiind “de  speranta” pentru cei oarecum increzatori in scanteia divina ,  si de “disperare” pentru acei cu vedere mai opaca,  pentru a ne putea gasi astfel locul ce se pliaza cel mai bine pe sufletul nostru. Sa fi un vrajitor sau un magician depinde doar de noi, de cum ne alegem traseul …oricum drumul spre sud – spre centru – ne priveste pe toti, constientizandu-i valoarea acestuia intr-o mai mare sau mai mica masura :

 “urmarind busola noua ce arata sudul

si cantecul vanturilor”

de aici pleaca si suferintele si bucuriile noastre in parcurgerea acestui traseu…

De  aceea, nu intamplator , autoarea trimite cititorul la fantastica poveste Vrajitorul din Oz, prin acea descriere a personajelor insotitoare, cuprinsa intre  versurile mai sus amintite.

“Copila de miere si omul de otel,

Apoi femeia de jad si batranul de obsidian,

Baiatul de cupru si fata de nisip”

In timpul calatoriei sale, Dorothy ii intalneste pe Sperie–Ciori, pe Omul Tinichea si pe Leul cel Las, care se afla in cautarea unei minti, unei inimi si, respectiv, a unui curaj. Aceste personaje ciudate intruchipeaza calitatile necesare celor ce tind spre desavarsire. Probabil ca Baum a fost inspirat de cuvintele lui Madame Blavatsky: “Nu exista pericol pe care un curaj sa nu-l poata cuceri; nu exista nicio incercare pe care o inima neprihanita sa n-o poata trece si nu exista si nu exista nicio dificultate pe care vreo minte puternica sa n-o poata depasi”. De fapt, multe societati oculte, contrar dogmelor unor mari religii ale lumii, au sustinut ca oamenii trebuie sa se bazeze pe ei insisi in a obtine iluminarea (pe mintea, inima si pe curajul lor), niciun ajutor divin nefiind necesar. Si totusi, in poezia de fata, vom vedea cata importanta acorda autoarea Livia Buza ajutorului divin si cum transpare el in incheierea operei, ajutor  divin fara de care noi n-am ajunge la constientizarea si la simplu fapt de  A FI.

Interesanta este in povestire semnificatia cainelui lui Dorothy, Toto. Acesta reprezinta intuitia, vocea interioara, partea instinctuala si animalica din noi. Toto nu se inseala niciodata; de exemplu, atunci cand el latra la Sperie-Ciori, Dorothy il apostrofeaza: “Nu fi prostut, Toto. Sperietorile nu vorbesc”. Dar sperietorile vorbesc in taramul lui Oz. Falsul vrajitor, opus ca imagine Magului din Zo- celui Creator de Viata,  o invita pe Dorothy sa mearga cu balonul sau pentru a se intoarce la ferma din Kansas, unde visa la un loc mai bun undeva dincolo de curcubeu. Totusi, ea pana la urma asculta de Toto (isi urmeaza intuitia) si coboara din balon (acest lucru simbolizeaza lipsa aspectului moral, etic in dezvoltarea umana, fara de care viitorul  “mag”, indiferent de cunostintele acumulate nu va reusi niciodata sa le puna intru totu in practica , caci nimic nu se poate in universal fara liantul binelui ce leaga toate formele exitentiale ). Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza faptul ca “scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla ascunsa in el insusi. Binele este expresia divinului din noi, iar noi ca si forma creata de “Binevoitorul” (“Assur” in asiriana) Tata, avem datoria de a-L servi pentru “bunul mers al lucrurilor”.

Dar iata ce a spus despre “Vrajitorul din Oz”, Baum, autorul ei: “A fost inspiratie pura. Mi-a venit din nimic. Uneori, cred ca Marele Autor mi-a trimis un mesaj, si El m-a folosit ca instrument al Sau. Eu s-a intamplat sa fiu acest mijlocitor, si cred ca cheia magica mi-a fost data pentru a deschide usile intelegerii, bucuriei, pacii si fericirii”.

De remarcat este ca atat lucrarea mai sus mentionata cat si poezia Liviei Bazu se bucura de folosirea simbolismului si ocultismului in creatie; cu privinta acetui fapt in literatura, Baum scrie:

“Exista o tendinta puternica a scriitorilor moderni inspre introducerea unui misticism sau ocultism in scrierile lor. (…) In momentul in care avem din ce in ce mai multe cunostinte, dorinta noastra de cunoastere creste, si suntem mai putin satisfacuti pentru a ramane in ignoranta (…) Apetitul generatiei noastre pentru ocultism cere sa fie satisfacut, caci oamenii vor avea ganduri din ce in ce mai nobile si mai puternice”.

Adeptii teosofiei sunt doar simpli “cautatori ai adevarului; dezamagiti de lume, ei au format o organizatie, care se bazeaza in cea mai mare parte pe invataturile lui Helena P. Blavatsky, ce cauta o radacina comuna a tuturor religiilor, cu scopul de a forma o doctrina universala. Cele trei obiective declarate ale teozofiei sunt:

1) sa formeze nucleul unei fratii universale a umanitatii, fara deosebire de rasa, natiune, sex, casta sau culoarea pielii.

2) sa incurajeze studiul comparativ al religiei, filozofiei si stiintei.

3) sa investigheze legile neexplicate ale naturii si puterile latente din interiorul oamenilor.

Inchizand paranteza cu privire la caracteristicile teosofiei si intorcandu-ne la poezie, notam ca

“plecarea la drum” apare inca din primul vers: “Au plecat. Toti.”, pluralul avand rolul sa puncteze valentele aspectului existential al fiintei, manifestul ambivalentei fiind marcat si prin prezenta contrariilor.

Aceasta insiruire de aspecte contrastante, situate nu intamplator in perechi,  puncteaza parcursul unui traseu ce are ca unic scop transcendenta, iesirea din planul dual prin constientizarea coexistentei contrariilor. Parcursul initierii este de fapt atingerea momentului 0, este acea cale de mijloc propovaduita exoteric de catre Buddha.  Acest moment este cunoscut de toti marii initiati ca inceputul drumului de desavasirire a persoanei in fiinta. Desavarsirea intru Fiinta, poate fi un alt titlu al acestei poezii. Momentul 0 contine in el plus infinitul si minus infinitul.

Dumnezeu este dincolo de aceste energii polarizate fiind, totodata si unitatea lor (Taiji). Cele doua energii atunci cand se intalnasc si formeaza taiji-ul: “Reprezinta principiul Cerului si al Pamantului, marea structura a orice exista, parintii schimbarii, radacina si inceputul vietii si al mortii”. Intreaga structura energetica a universului este duala find modelata de cele doua energii fundamentale. Chinezii inteleg totul prin interpretarea celor doua aspecte existentiale: O zi lumina (zi si noapte), o fiinta (mascul si femela), dinamica (miscare si repaos), cald-rece, lumina-intuneric, nastere-moarte, exterior-interior etc. Odata generata existenta energetica, ea nu se mai opreste ci se transforma neincetat. Existenta nu este altceva decat o continua alchimizare. Intelepciunea universala se naste atunci cand omul sesizeaza modul in care se succed diferitele stari, iar el nu se mai incapataneaza sa le mentina! Nu putem ramane nici macar o fractiune de secunda in stagnare. Energia circula, nu sta!

Elementele opuse au si alta caracteristica : sunt complementare! avand rolul lor bine definit in expresia intregului; astfel e lesne sa remarcam in poezie si manifestul rolulului de ajutor al unuia fata de altul care-l contrasteaza, dar in aceasi masura il completeaza in scopul valorizarii:

astfel , mierea se pastreaza cel mai bine in recipiente de otel; jadul ca element solar, al yangului si obsidianul ca simbol al adancul pamantului sau ca expresie a  puterilor ascunse creaza ambele fatete necesare vindecarii, intregirii Fiintei; Obsidianul negru este unul dintre cei mai importanti învatatori dintre toate pietrele. El este asociat cu prima chakra. Acest centru energetic este resortul pamântului, fizicului, al supravietuirii si, uneori, al satisfacerii personale, egotice. Obsidianul negru este un maestru-învatator ce a venit printre noi pentru a ne învata ce este culoarea neagra. Negrul, reprezentând densitatea, întunecimea si necunoscutul, este polul opus culorii albe, care este ceea ce se vede, stralucirea si cunoscutul, simbol solar fiind reprezentat cum am spus prin jad, fiecare dintre aceste expresii este exact opusul celeilalte si deoarece sunt intim legate, una nu poate exista fara cealalta. Fiecare dintre aceste culori contine în ea toate celelalte culori; atât negrul cât si albul, în mod potential, au acelasi grad de lumina. Cu negrul la un capat al spectrului si cu albul la celalalt capat, întreaga panorama a culorilor poate penetra existenta, exprimându-si multiplele fatete de exprimare. Dadn posibilitatea unei vederi de ansamblu asupra cauzei raului. Obsidianul vindeca profund sufletul, extrem de protectoare, conecteaza chr 1 pana in centrul Pamantului, elimina tensiunea, blocaje si stresul, ancoreaza spiritul in corp, trezeste claritatea intelectului, unificarea cu Umbra, vindeca vechi traume, trezeste compasiunea si forta.

Jadul are aceleasi calitati ca si aurul; e de energie yang ca si mierea ce apare si ea nominata in aceasta insiruire de grup de cuvinte; exprima energia cosmica; nemurire, putere , renastere.

Indeamna la un parcurgerea unui traseu initiatic (7 culori ) simbol al serenitatii si puritatii intensifica sentimentul dragostei.

Un alchimist din China spunea ca: punand aur si jad in cele 9 orificii ale cadavrului, acesta nu putrezea, nu-si mai schimba forma.

Perechea “nisip- cupru”- cele doua merg mana in mana cand, spre exemplu, se prepara cafeaua turceasca; desi pare a fi o explicatie oarecum superficiala ea nu e tocamai asa, intrucat vine in intarirea ideii de a fi in slujba  Vietii, o expresie a nevoii stringente a fiecaruia dintre noi  a  intr-ajutorarii , avand drept unic scop desavarsirea personala si asceza pe planuri superioare . Un suport al acestei idei se gaseste si in povestea “Vrajitorul din Oz”, unde acea lovire de usa ferestrei si pierderea cunostintei, vartejul, tornada, releva putinta micutei Dorothy de a transcende planul propriei existente. Acolo, intr-o atmosfera tehnicolora ea se intalneste cu personajele benefice de a – i duce visul la indeplinire.

Universul se mentine in echilibru si prin echilibrul yin-yang al energiei. Deoarece corpul omenesc este un univers in miniatura,el atinge starea de armonie mentala si fizica in acelasi fel. Energia curge in corp prin meridiane si prin viscerele lor corespunzatoare ca urmare a interactiunilor dintre cele Cinci Elemente. Energia are patru directii - urca sau coboara pentru transformare, intra si iese pentru crestere. Energia ancestrala este depozitata in rinichi.

De remarcat este si ca in aceasta insiruire a grupurilor de cuvinte, se intrevede un ciclu evolutiv, notat prin efectul fiecarui element cuprins in versuri;  pe drumul ascendentei, omul trece de la acea dulceata  (mierea), acea scanteie ce-o poarta fiecare inlauntrul sau, dar in aceasi masura de la duritatea- maleabilitatea fiind prezenta doar prin puterea Vointei-  predispozitia de a nu ti constientiza Forta ce salasluieste in tine si mai mult de atata de a duce o viata in detrimentul Creatiei, putrezind astfel fara vreun rost in viata ( trimitere la caracteristica aliajului “otel” - fe-carbon: cu cat e mai mult carbon cu atat e mai dur,cu cat are in compozitie mai mult fier cu atat oxidul de fe da forma posibila a ruginii); la aprinderea dorintei spre renastere, de parcurgere a traseului initiatic, la care se alatura individul printr-o profunzime a gandirii,  Omul nutrind nevoia unificarii cu Umbra (obsidian), conferindu-i acestuia  perceptele vindecarii sufletesti. In final Omul Nou devine capabil sa transmita mai departe ceea ce el a invatat, ajutandu-i neconditionat pe ceilalti asa cum se cuvine, intrucat in el zac toate elementele ce-l fac capabil a fi un bun conductor (cupru) al energiei universale, fiind prezent peste tot , penetrand cu multa discretie, finete (nisip) ca un simplu veghetor al pasilor tuturor acelor ce-si manifesta strigarea.

Iata cat de frumos se pliaza culorile alese in descrierea cadrului si a personajelor cheie din poezie si povestire cu cele ce transpar intr-un fragment din Cartea lui Enoh, unde viziunea sa cuprinde si  descrierea “tronului slavei” pe care va sta Mantuitorul in ziua judecatii.

 De nominat este si Luminarea Soarelui la sud, drumul spre miazazi, intoarcerea la el fiind notata si in poezie : “ urmarind busola noua ce arata sudul/si cantecul vanturilor”:

“6 Am vazut vânturile care fac sa se roteasca cerul si care pun în miscare pe orbitele lor soarele si stelele, si deasupra pamântului, am vazut vântul care sustine norii. 7. Am vazut drumul îngerilor. 8. Am vazut la marginea pamântului, bolta cereasca sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre miazazi. 9. Acolo ard, noapte si zi sase munti de pietre pretioase, trei la partea de rasarit, trei la partea de miazazi. 10. Cei dinspre rasarit erau facuti din pietre de diverse culori; perle si antimoniu; cei dinspre miazazi erau pietre rosii. Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din alabastru si în partea de sus din safir.”  Cartea lui Enoh

In rugaciunea isihasta “Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul” gasim, prin punerea ei in practica, simbologia si puterea ce-o conserva parcurgerea drumului spre sud. Astfel, soptind pe inspiratie rugamintea catre Domnul si pastrand tacerea pe expiratie, omul coboara privirea de la cap- pol al Nordului, spre inima – ca pol al Sudului, rezervandu-si  locul de inchinaciune acolo unde capul se aseaza cel mai bine ca punct de traire in Inima, intre genunchi. Intr-o frumoasa alchimizare a simtirilor, mintea coboara in inima…. Omul, lasa suflul sa-si continue fara oprire inchinaciunea, si dezmierdat fiind de o armonie deplina in Pacea cea Vesnic Vie,  gaseste acel  “punct din inima” ce-i confera Unirea in Ceea ce Vrea sa fie El.

Se stie doar din “Vrajitorul din Oz” ca Dorothy  a ajuns pe tărâmul Munchkinland și că ea a ucis-o pe Vrăjitoarea cea rea din Est când a căzut cu casa peste ea….asadar exista ceva dincolo de curcubeul “diverselor culori cu perle si antimoniu”, exista locul “pietrelor rosii”, a pantofilor de rubin…Deci, in povestire,

Safirul rosu- rubinul- este notat prin papucii rubinii ai fetitei Dorothy care, declarata fiind erou in taramul piticilor deorece a omorat-o pe vrajitoarea din Est cand a cazut cu casa peste ea, ii primeste cu ajutorul vrajitoarei din Nord, Glinda ce transferă printr-o pasă magică pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui Dorotheei, spre necazul vrajitoarei din vest ce si dorea. Rubinul este piatra pasiunii, a iubirii, datorita culorii ei sangerii fiind folosita in homeopatie in tratarea bolilor de sange. In antichitate, rubinul era considerat ca emblema a fericirii. Daca-si schimba culoarea era o prevestire rea si nu-si mai recapata culoarea rosie decat dupa trecerea nenorocirii. Are o actiune benefica deosebita asupra plamanilor si gatului. Deoarece contine cupru, puterile sale vindecatoare sunt neobisnuite. Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies in lume, precum si celor cu slabiciune psihica si fizica.
Safirul sau piatra azurie, este piatra cerului, simbol al sperantei, curajului, bucuriei si vitalitatii. Este numita si ‚piatra controlului’ este eficienta impotriva tentatilor marunte si poarta gândurile spre sfere mai inalte….asa cum sunt gandurile micutei Dorotheea cat si indemnurile autoarei Livia Buza, de sondare a universului exterior si a celui interior, din poezia “Magicianul din Zo” : “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.”  Descrierea tronului Domnului capata sens acuma Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din albastru si în partea de sus din safir.”  Cartea lui Enoh

Safirul stelar ( “Aflati/insula –stea/ascunsa printre petalele rozei vanturilor)  are o semnificatie deosebita, pentru ca el ii dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse in slujba intregii lumi. Safirul, vindeca bolile de ochi si este un talisman contra deochiului, a razbunarii si vrajilor. Safirul indeamna la meditatie si permite o iubire spiritualizata si tandra.

Izvorul poeziei este fara niciun dubiu apocrifa “Cartea lui Enoh” pana si ultimele versuri din poezie:"Veti cunoaste numele si meseriile voastre/ Si veti naste pe fiii pamantului.” trimit la cele scrise in Biblie in perioada potopului lui Noe : " Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul."iar cresterea are implicatie nu numai pe aspectul fizic, asta noi oamenii am uitat-o …pentru a ne inmulti si umple pamantul e nevoie de o oarece integritate fizica si psihica.

Celelalte perechi de cuvinte apar ca si descriere a efectului produs prin ascultarea si punerea in practica  a mesajului transmis de autoare; astfel, spre finalul poeziei,   acea insiruire de caracteristici ale Omului Nou,  a Omului Cosmic,

“Doar acolo veti putea deveni

Carne si oase

Piele si inima

Maini si picioare

Gura si plamani

Ficat si rinichi si suflet”

Nu e decat o descriere a ceea ce noi putem deveni dupa parcurgerea traselui initiatic.

Omul faurit din carne si oase, piele si inima, maini si picioare, gura si plamani, ficat si rinichi, poarta in sine si acea suflare de Viata, acel suflu divin ce-l defineste ca fiinta.  Ficatul si rinichii detoxifica organismul; stresul afecteaza pielea putand duce probabil si la psoriazis, dar si inima conducand la depresie; respiratia e asigurata de  gura si plamani; Deficienta Yin-ului Plamanilor

 are ca manifestari clinice: tuse care este uscata sau cu sputa lipicioasa, voce slaba sau ragusita, gura si gat uscat, senzatie de gadilare in gat (sau ca te mananca), oboseala, preferinta de a nu vorbi, constitutie subtire, transpiratii nocturne. Aceasta patologie este caracterizata de o deficienta a Fluidelor din corp, de aici uscaciunea, tuse uscata, gat si gura uscata, voce ragusita.

Expresia : “În carne si oase” , care apare notata si in poezie,  face referinta la nasterea unei noi persoane. Fiecare pereche de cuvinte are ca si scop evidentierea aservirii unui obiectiv specific. Astfel, implicatia sistemului vegetativ in asigurarea unei circulatii adecvate,e recunoscuta prin tonusul extremitatilor mainlor si picioarelor…. Senzatia de extremitati reci tine mai curand de un tonus modificat al sistemului nervos vegetativ; cu alte cuvinte, anumite fibre nervoase "programate" sa contracte vasele de sange sunt mereu "in priza". Aceasta nu inseamna neaparat o boala, ci tine de "setarile implicite" ale fiecaruia.