“Calator in stele"

Cala E – V –

(Andra D.)

Torie N – S

Din afară apare E (l)

“Stră”luce de V(iaţă).

Dau voie inimii din N (ou)

Să coboare spre S(ieşi).

Zvastica uneste 4 cruci in gamma, readucand cele patru axe al crucii intr-un simbol circular, axele fiind orientate catre stanga (forma antica) sau catre dreapta (zvastica moderna).Cea cu bratele orientate catre Occident era raspandita printre populatiile indoeuropene, in India si in Persia (cultul zeului Mitra) si utilizata pana in Japonia deja din epocile antice, si reprezinta miscarea aparenta a soarelui dinspre Orient catre Occident.

 “Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Venim din Lumina, apoi trecem prin Intuneric, sovaind printr-o cautare pepetua spre gasirea starii de bine si ajungem din nou la Lumina pentru ca acest ciclu al existentei sa se repete. Pana la “a fi”  e cale lunga, ingusta si greoi de strabatut.  Nastem , crestem si murim spre a renaste din propria existenta si din puterea Tatalui. Viata se consolideaza prin Iubire. Din directia luminii venim si prin Intuneric catre Lumina ne indreptam. Apartinem Nordului atata timp cat setea de cunoastere ramane nestinsa; retinem doar ca drumul e precum un ceas in justa miscare.

Inchei cu un adevarat crez al “Luceafarului” poeziei romanesti foarte sugestiv in drumul nostru drept spre lumina:

Mihai Eminescu -fragment- Povestea magului calator în stele

Nu voi ca lumea asta cu visuri sa-l îmbete,
Caci cei mai multi din oameni dupa nimic alerg -
Sa vada 'n cartea lumii un înteles deschis,
Caci altfel viata-i umbra si zilele sunt vis.

Si cine - enigma vietii voieste s'o descuie
Acela acel munte pe jos trebui sa-l suie"

S'apoi pe jos de-acolo eu muntele - am sa sui
Ca gândurilor mele aripi sa le pui.
"Aripi, ca sa stie ce e desertaciunea:
Sa treaca ale lumii curs mizer si meschin,
Ca pasul vieti-mi toate sa-l duca întelepciunea,
Ca sigur sa calc calea vietii cea de spini,
Ca tot ce eu voi face sa fie fapte bune,
Sa n'ascult decât glasu - adevarului senin;
Si sarcina vieti-mi sa-mi fie cât de grea,
Voi sti s'urmez, parinte, cu râvna calea ta"