Cutreierand … nutrind la Rasarit

Pielea mea ca de cameleon se cutremura de frig. Am cunoscut cameleonul si nu mai vreau sa ma tarasc pe pamant, sa schimb culoarea sau sa renasc, ci vreau sa exist doar in virtutea fortelor mele, ca soarele ce ofera lumina si nu o absoarbe. Aceasta atitudine tine de pamant. Imi amintesc de natura mea solara si tind sa ma grabesc spre rasaritul meu, dar ma impiedica franturi din idealurile mele. Nici binele si nici raul nu vor mai fi stapanii mei. Ii dau la o parte si imi continui drumul ce ma poarta spre Orient. In spatele meu raman fortele contradictorii care de-a lungul timpului s-au interpus intre mine si mine insumi. Ele imi zic: in confruntarea cu oamenii , trebuie sa fi asta sau asta. Imi fac presiune si vor sa-mi atribui o culoare.

De-acuma sunt complet singur.Nimeni nu va mai putea face ceva pentru mine, nici macar ceva marunt. Nu mai am nicio datorie fata de tine , nici tu fata de mine, deoarece eu dispar si tu dispari pentru mine. Nu mai ascult cerintele tale, nici nu-ti mai cer nimic. Nu ma mai cert cu tine, nu mai fac pace, dar pun linistea intre noi. Impreuna cu vantul de vest, eu calatoresc pentru verdele de tara, vorbesc cu arborii si animalele din padure iar pietrele imi indica cararea.

Daca mi-e sete si izvorul nu vine la mine, sunt eu cel care voi merge la izvor. De mi-e foame si painea nu vine la mine , ma duc sa-mi caut painea si o iau de acolo de unde o gasesc. Nu ofer ajutor si nici nu am nevoie de ajutor. Rad, plang, blestem si nu ma uit in jur. Pe aceasta strada nimeni nu ma urmareste si nu-mi incrucisez drumul cu alt nici unuia. Sunt singur, dar imi umplu singuratatea cu a mea traire. Imi sunt de ajuns ca om , zgomot, divertisment , confort si ajutor. Si ma indrept spre Orient. Nu ca as stii care ar putea fi jumatatea mea apusa. Ma grabesc spre Orient spre un loc in care voi rasari. Vreau al meu rasarit.

Totul e o istorisire a drumului lui Ghiligames.

Pentru egipteni pamanturile occidentalilor reprezentau regatul mortilor.

De asta am plecat spre Orient, spre pamantul Soarelui Inaltator (Levantul) – pentru a cauta lumina care lipseste.

Am mers spre Sud si am gasit arsura intolerabila de a fi singur cu mine insumi. M-am indreptat spre Nord si am gasit moartea cea ca de gheata care atinge intreaga lume. M-am retras spre occident, acolo unde fiintele umane sunt pline de cunostinte si competente si incepusei sa suport obsuritatea privata de soare.  Apoi am aruncat orice parte de-a mea pentru a ma putea misca spre Est , acolo unde in fiecare zi rasare Lumina.

Precum un copil m-am indreptat spre Est. Nu am cerut nimic, doar am asteptat.

Ce se prezinta a fi o opozitie exterioara, este de fapt o imagine a opozitiei mele interioare.

Cand urcai spre inaltimi vertiginoase si speranta mea se indrepta spre Est, se petrecu un miracol: asa cum eu ma indreptam spre Orient, un altul provenind chiar din Orient se grabea spre mine in cautarea luminii cazatoare/descrescatoare. Eu doream lumina, el noaptea. Eu vroiam sa urc, el sa coboare; eu eram minuscul ca un copil, el gigant, un erou al fortei primordiale. Eu ajunsei paralizat de stiinta, el orbit de plinatatea luminii. Asa ne miscam unl spe altul , el dinspre lumina, eu dinspre intuneric; el puternic, eu slab; el Dumnezeu, eu sarpe; el stravechi, eu cu tot nou; el ignorant, eu intelept; el mitic, eu real; el curajos si violent, eu las si istet; amandoi insa surprinsi de a vedea pe celalalt la orizontul ce separa dimineata de seara. Intr-atat sunt de asemanatori , incat par a deveni un singur lucru, sarpe si Dumnezeu. (Cartea rosie - Jung)

Intensitatea ca infinitudine sau nimicnicie; spre ce ne sublimam trairea?

“Adevarata frumusete este intotdeauna casta si inspira un respect involuntar.” GEORGE SAND

ESEU SPRE REGASIRE

Sa devenim, cu Adevar, frumosi! Poarta e deschisa. Creatie sau desartaciune? Intreg Universul comploteaza ... O, tu Forta de intensitate coplesitoare, hraneste-ma! O, tu camp ce-mi tai respiratia, slabeste-ma!  Iti tragi suflul din noi ……Ard!

Suntem precum niste lacrimi ce striga constant catre Cer…. Drumul spre casa!

Rabdare, rabdare, ascultare….. Curaj!

Inima indelung imi salta…

Imi cere s-o urmez!

Perceptia ca ne adunam dupa "pofta inimii" ma cuprinde... Conexiunea este surpinsa prin tot ce este "asemenea" si nu-i putem scapa; magnetismul are forma unei indelungi hipnoze ce cu greu poti sa-i rezisti prin ratiune. Te lasi purtat de el , ii dai din energia ta, te hranesti din egregorul ce tot prinde contur, si manifesti stupoare dupa fiecare actiune….  actiunile sunt simultane si in aceasi rezonanta cu lacasul. Este ca si cum timpul parca s-a oprit in loc, iar episoadele nu mai apartin unora dintre noi, ci tuturora, impreuna. Relatiile se consolideaza si simtind ca siguranta se dezvolta ca urmare unei miscari intense si perpetue, daruim si primim fara sa ne punem intrebari DE CE? Traiesc…

Expresia nu ne mai minte…..nu mai suntem sub incidenta mintii, sufletul contureza rama , iar oglinda se sfarama , pierzand din farmecul trecutului. Si totusi….

Umbrele se adancesc acolo unde viitorul ia loc mereu prezentului si nu da voie botezului…. cel din focul inimii sa se manifeste. Alerg….

Indoiala ,   indoiala, succes……persiflare!

Minte ce nu te obosesti….

Urcarea-mi pare o corvoada!

Cu cine ma strang la piept?

Ma opresc si imi doresc tacerea.

Nu pot, nu pot sa-i las pe cei din urma mea…

Privesc spre Cer si cer ingaduinta:

O clipa doar…

Ajung si eu!

Impreuna!

Jocul pare stins.

Dansul – imbratisare.

Cantul – vechi sunet

Din amintire!

La multi ani!

Spre Vesnicie!

IUBESC

Iubirea cerească, iubirea lumească şi iubirea faţă de propria persoană

Există trei feluri de iubire: iubirea cerească, iubirea lumească şi iubirea faţă de propria persoană; iubirea cerească este spirituală, iubirea lumească este materială, iar iubirea faţă de propria persoană este trupească. Când iubirea este spirituală, toate lucrurile care provin din ea, precum formele din esenţa lor, au o calitate spirituală. Dacă iubirea principală este iubirea lumească, sau iubirea de bunăstare, deci materială, toate lucrurile care provin din ea, sunt precum lucrurile care se trag din originea lor primară si dobândesc o calitate materială. La fel, dacă iubirea principală este iubirea faţă de propria persoană, deci trupească, considerându-se ca fiind deasupra celorlalte, toate lucrurile care rezultă din această iubire dobândesc o calitate trupească, deoarece omul care preţuieşte acest tip de iubire se respectă doar pe sine şi astfel gândurile sale sunt îndreptate doar către corp. Cel care manifestă iubire faţă de toţi, prezinta cea mai puternică “forta de a iubi”, şi în acelaşi timp este familiarizat cu evoluţia de la efect la cauză şi de la cauză la efect, cunoaşte omul în întregime. “În acest mod, îngerii cerului îi cunosc pe toţi cei cu care ei vorbesc. Ei percep iubirea acestor oameni din sunetul vocii lor, din expresia feţei lor ei văd imaginea lor, iar din gesturile corpului lor, caracterul.” E. Swedenborg

Viori aprinse, femeile!

“La multi ani!” pentru voi:

Viori aprinse, femeile

Viori sunt femeile,
tremur în palme răsfrânt.
Le slăvesc şi le cânt
pentru sfârşitul de drum
ce-l au pe pământ.
Lemn moale, lemn sfânt!
Viori sunt femeile,
vibraţie fără cuvânt,
viori aprinse subt arc
în flăcări şi fum.

de Lucian Blaga

DRUMUL NEBĂTUT (Robert Frost)

DRUMUL NEBĂTUT (Robert Frost)

Două drumuri mi se arătară în pădurea aurie
Şi tare regretam că-mi fusese dat tocmai mie
Să aleg. Călător fiind, am stat acolo îndelung
Şi am privit departe pe cel ce dădea într-un crâng
Iar copacii îmi părură dintr-o dată întinşi la pământ.

După ce am apucat-o pe celălalt drum
Crezând că poate am ales mai bine acum
Căci parcă avea mai multă iarbă
Mi-am spus repede, în barbă,
Că sunt cam la fel.

În acea dimineaţă semănau atât de mult
Frunzele nu fuseseră călcate de demult
Oh, am pornit-o pe cel dintâi şi a doua zi
Deşi ştiam exact unde mă va opri.
Şi atunci m-am îndoit de el.

Vă spun toate acestea cu un oftat,
S-a întâmplat cândva, pe înnoptat,
În pădure două drumuri am văzut -
L-am apucat pe cel mai puţin bătut
Şi asta a contat.

Un Craciun trait cu suflet de copil

Un Craciun trait cu suflet de copil va doresc!

Craciunul se simte prin:

Duiosia unui copil
ce nu simte frigul in pestera de gheata.
Un copil care transmite oamenilor
căldura, topeste inimile impietrite
şi ii predispune la darul de bunătate şi dragoste.

Auguri di Buon Natale!

Natale significa:

La tenerezza di un bimbo
che non ha freddo nella gelida grotta.
Un bimbo che trasmette alla gente
il suo tepore, scioglie la durezza dei cuori
e li predispone al dono della bontà e dell'amore.

Maternitate (Tagore)

Maternitate (Tagore)

De unde am venit? Unde m-ai gasit?
Întreba copilul pe mama sa.
Şi ea a plâns şi a râs în acelaşi timp, strangandu-l la piept spunandu-i:
Ai fost ascuns în inima mea, copilul meu,
ai fost dorinta Lui.
Ai fost în păpuşile copilăriei mele,
în toate speranţele mele,
în toate iubirile, în viaţa mea,
în viaţa mamei mele,
ai trăit.
Spiritul nemuritor, ce stapaneste aceasta casa
Te-a legănat la sânul Sau, în orice moment,
şi acum, in timp ce contemplez a ta faţa, un val de mister mă copleşeşte
pentru ca tu, care aparţii tuturora,
ai fost daruit mie.
Şi ca nu cumva să fugi
Am să te ţin aproape de inima mea.
Ce magie a încredinţat, prin urmare, aceasta comoara
a lumii in braţele mele firave?

O rugaciune dintr-un cant traditional tiganesc

O rugaciune dintr-un cant traditional tiganesc

Te invocam Doamne,/

 De Acolo din Inaltul Cerului/

 Te invocam Doamne, Dumnezeule pentru fiii nostri./

Lumineaza in noapte,/

Pentru ai tai fedeli, /

Cu a Ta flacara stralucitoare ce ne vegheaza,/

Te invocam din marginea lumii,/

 Iar Tu din Inalt cobori spre visele noastre,/

Si cand ceasul trezirii suna,/

 Ne indemni spre calea cea dreapta./

Pana la moarte,/                               

 Stapani si liberi,/

 Ne redai bucuria de-a Fi in nemurire!

Numele (Gianni Rodari)

Numele (Gianni Rodari)

Si acum ca stii a-ti scrie frumos numele,

nu te grabi

sa ti-l asterni peste tot,

nu-l scrijeli

pe peretii scarilor,

pe  arborii din bulevarde,

pe busturile scriitorilor si ai patriotilor

ce fac pe  gardieni ai gradinilor

cu ale lor barbi  de marmura si ochi goi.

N-o face.

Numele tau este o moneda pretioasa:

pentru lucruri fara valoare nu-l vinde,

nici pentru aur sau argint nu-l da,

tine-l pentru tine.

doar pentru lucrurile marete

fii intotdeauna pregatit

sa-l oferi.

Lacomia si simtul masurii

As fi vrut pe moment sa imortalizez imaginea ce m-a atins cel mai mult in pelerinajul avut la manastirile din Bucovina, dar ceva din mine m-a oprit. Acum sunt sigura ca decizia luata a fost corecta. Cum as fi putut “rupe” printr-o foaie de hartie ceva ce se fura cu privirea doar o singura data in viata si se cere a fi pastrat doar in suflet  ca pretuire a innobilarii sale?  Si totusi putem prin memoria afectiva, cea mai darnica dintre toate, sa recream imaginea din suflet in minte. E corect asa, e corect asa sa fie pastrata, in suflet, imaginea pura a calugaritei ce se apropie, parca plutind, spre fructele de zmeura ce asteptau rabdatoare sa fie gustate, rand pe rand, de acea faptura diafana. Lacomia nu-si avea rost a se manifesta intr-un loc asa sfant creat de Timp. A fost o lectie de viata, redata prin cel mai simplu si curat limbaj gestual, pe care o voi pastra cu mine de-a pururi. A avea simtul masurii in toate, e caracteristica de baza din care deriva toate atitudinile pozitive ale Omului frumos: corectitudine, blandete, punctualitate, bunatate, finete, puritate, modestie,  smerenie. Probabil, intr-un mod cu totul spontan, s-a produs aceasta revelatie la vederea tabloului ce parea fila rupta dintr-un basm. A fost, pot spune, primul pas facut de mine spre evolutie spirituala, oprindu-ma din a fotografia momentul calugaritei din gradina. Sunt fotografii ce se cer a fi pastrate doar in inima pentru a nu fi strivite sau periclitate de acei doi ochi care nu pot vedea cu tot sufletul. Imaginatia voastra si reamintirea mea pot readuce sau creea superbitatea fiintei ce o simti asa aproape de indumnezeire.

Sancti spiritus adsit nobis gratia

Sancti spiritus adsit nobis gratia

Rugaciunea cavalerilor templieri cuvantata atunci cand acestia au fost inchisi pe nedrept; astfel ei au invocat-O pe Fecioara Maria pentru ca inchizitorii sa renunte la calomnii si sa le fie relevat adevarul.

May the grace of the Holy Spirit be present with us

- Gratia Sfantului Duh sa se coboare asupra noastra!

Sancti spiritus adsit nobis gratia.

Maria, Stella maris, perducat nos ad portam salutis. Amen. Domine, Jesu Christe, sancte pater, aeterne Deus, omnipotens, sapiens creator, largitor, administrator benignus, et carissimus amator, pius et humilis redemptor, clemens, misericors salvator, Domine, te deprecor humiliter et exoro ut illumines me, liberes et conserves fratres Templi, et omnem populum tuum chistianum turbatum.Tu, Domine, qui scis nos esse innocentes, facias liberari, ut vota nostra et mandata tua in humilitate teneamus, et tuum sanctum servitium et voluntatem faciamus ; contumelias iniquas, non veras, contra nos oppositas per graves oppositiones, et malas tribulationes et tentationes, quas passi fuimus, et pati ulterius non possumus.Omnipotens, aeterne Deus, qui beatum Joannem evangelistam et apostolum tuum valde diligis, qui super pectus tuum in caena recubuit, et cui secreta caeli revelavis et demonstravis, et stante in ligno sanctae crucis, pro redemptione nostra, sanctissimam matrem tuam virginem commendavis, in cujus honore gloriose fuit facta, et fundata religio ; pro tua sancta misericordia liberes et conserves, prout tu scis nos esse innocentes a criminibus contra nos oppositis, et operas possideamus, per quas adgaudia paradisi perducamur, per Christum dominum nostrum. Amen.

TRANSLATION

May the grace of the Holy Spirit be present with us. May Mary, Star of the Sea, lead us to the harbor of salvation. Amen.Lord Jesus Christ, Holy Father, eternal God, omnipotent, omniscient Creator, Bestower, kind Ruler and most tender lover, pious and humble Redeemer; gentle, merciful Savior, Lord! I humbly beseech The and implore Thee that Thou may enlighten me, free me and preserve the brothers of the Temple and all Thy Christian people, troubled as they are.Thou, O Lord, Who knowest that we are innocent, set us free that we may keep our vows and your commandments in humility, and serve Thee and act according to Thy will. (Dispel) all those unjust reproaches, far from the truth, heaped upon us by the means of tough adversities, great tribulations and temptations, which we have endured, but can endure no longer.Omnipotent, eternal God, who hast so loved the blessed John the Evangelist and Apostle, that he reclined upon Thy bosom at the Last Supper, and to whom Thou revealed and showed the Mysteries of Heaven, and to whom, while suspended on the Holy Cross, for the sake of our redemption, Thou commended Thy most Holy Mother and Virgin, and in whose honor (our) Order was created and instituted; through Thy Holy mercifulness, deliver us and preserve us, as Thou knowest that we are innocent of the crimes that we are accused of, so that we may take possession of the works, by which we may be guided to the joys of Paradise, through Jesus Christ our Lord. Amen

Devenim prin Tot Ceea Ce Este

A trai o singura viata

Intr-un singur oras,

Intr-o singura tara,

Intr-un singur univers,

A trai intr-un singur mod,

E inchisoare.

A iubi un singur prieten,

Un singur tata,

O singura mama,

O singura familie

A iubi o singura persoana

E inchisoare.

A cunoaste o singura limba,

Un singur loc de munca,

O singura traditie,

O singura civilizatie,

A cunoaste o singura logica

E inchisoare.

A avea un singur corp,

Un singur gand,

O singura constiinta,

O singura esenta,

A avea o singura fiinta

E inchisoare.

poezie scrisa de camerunezul Ndjock Ngana



“Considero valore”

Considero valore orice forma de viata, zapada, capsuna, musca.

Considero valore regnul mineral, constelatiile.

Considero valore vinul ce te insoteste la masa, surasul involuntar,

oboseala celui ce nu transpare, doi batrani care se iubesc.

Considero valore acel ce maine  nu va conta deloc si azi doar un pic.

Considero valore toate suferintele.

Considero valore a economisi apa, a repara o pereche de incaltaminte, a tacea la timp, a cere permisul inainte de a te aseza, a simti multumire fata de ceva despre care nu-ti mai amintesti.

Considero valore sa stiu intr-o camera unde este nordul sau care este vantul care-mi usuca rufele.

Considero valore calatoria unui vagabond, sihastria, rabdarea condamnatului, indiferent de  vina care-o poarta.

Considero valore folosirea verbului “a iubi” si ideea ca exista un Creator!

Multe din aceste valori nu le-am cunoscut inca.

de E.De Luca

Ciocarlia

Ciocarlia

Dupa sarut-de sub umbra ulmilor

Ieseam pe strada

De reintoarcere:

Suradeam ca niste copii cuminti.

Mainile noastre

Impreunate luau forma

Unei cochilii foarte legata

Custode al pacii.

Ma simteam ca un fulg.

Tu aproape ca pareai un sfant

Ce calma furtuna si  plutea pe lac.

Eram un cer imens

De vara la rasarit

Pe nemarginitele

Campii de grane.

Iar inima mea

O simteam ca o ciocarlie

Ce prin ale sale triluri

Masura seninatatea.

De Antonia Pozzi-25 august 1933

Printre straini- trairile unui imigrant

Aceasta poezie a fost scrisa de catre o emigranta albaneza aflata aici in Italia, pe nume Lindita Mamli. A fost dezbatuta azi la Cenaclul de poezie la care particip in aceasta tara si m-a marcat prin puterea mesajul transmis. In alte cuvinte, pot spune ca si eu ma regasesc in aceasta, si traiesc sentimentul ca mai sunt si altii ca mine, care luind drumul strainatatii, framantarile sufletesti si senzatia ca totul le fuge  de sub picioare, neregasindu-te in nimic, se nasc din dorul de tara, de oameni, de locuri, de pamantul drag. Nu-i usor sa nu mai poti fi hranit de Mama care ti-a dat nastere si s-o substitui nereusit cu o mama adoptiva care nu stie Cine esti dar nici n-ar vrea sa te cunoasca. Nu-i usor sa ramai fiica acelei Mame prea-iubite cand nu stii niciodata unde te vor purta pasii "nevoii de mai bine".

Existenta mea
de multe ori
pare ciudata,
cand ma exprim in alta limba
dar si cand mi-o exprim pe-a mea.
Oglinda cu doua, trei fatete,
somn pe jumatate, confuz,
voce de copil, strigat de femeie,
amintire de departe ce serpuieste ca o umbra
sunet cunoscut, surd
probabil, al meu o fi
nascut din marile orase,
ce anotimpuri le simt mereu la fel,
atat ore din zi cat si din noapte.
Timpul, poate, prin  scrisorile mele
facute sa-mi asterne gandurile
imi tulbura existenta de
a mea fiinta pentru totdeauna.

Dor de tara- "Cantecul clopotelor"

"Cand seara se pierde in izvoare,

taramul meu devine sters.

Eu sunt departe, cu ai sai reni in amintire,

cu luna, si-al greierilor zgomot trist.

Suna Rosario, ce sufla pe campie:

mort sunt l'al clopotelor cantec.

Strain sunt de-a mea privire dulce spre campie,

 dar n-ai tu teama: caci spirit de iubire sunt,

ce se intoarce departe in a sa Tara."

- Pier Paolo Pasolini

Drumul spre Tine!

Deschideti aripile si zbori, chiar si atunci cand portita colivei ti se pare inchisa in mii de lacate! Numai asa vei reusi sa evoluezi si iti vei cunoaste cu adevarat esenta...fa un salt in necunoscut facand uz de toate oportunitatile pe care Viata ti le ofera!

De multe ori mi-am visat placa funerara cioplita pentru mine:
o barca cu velele cazute, intr-un port.
Dar adevarul este ca nu reprezinta destinatia mea,
ci viata.
Deoarece dragostea mi s-a oferit si eu m-am retras de frica dezamagirii;
durerea a batut la usa iar eu am avut teama s-o primesc;
ambitia ma chemase, iar mie mi-a fost frica de imprevizibil.
Cu toate astea, simteam pofta de viata.
Dar acum stiu ca trebuie sa ridic velele
si sa cuprind vantul destinului,
oriunde-mi este impinsa barca.
A da un sens vietii poate conduce la nebunie,
dar o viata fara scop reprezita  tortura
nelinistii si dorintelor vagi;
e o barca care doreste sa plece dar in acelasi timp se teme s-o faca. (Edgar Lee Masters)

Pacea sufleteasca

Pescarusii

Nu stiu unde pescarusii isi aseaza cuibul,
Unde isi gasesc linistea.
Dar eu ma simt asemenea lor,
Intr-un zbor etern.
Viata o ating
Asa cum ei fac cu apa sa-si procure hrana.
Ca si mine ei iubesc linistea,
Imensa pace marina,
Dar destinul meu este sa traiesc
dansand printre furtuni.

Vicenzo Cardarelli

Aceasta este o poezie pe care am desoperit-o la cenaclul de literatura si poezie la care particip aici in Italia si m-a atins de prima data cand am auzit-o. Ea transmite exact, printr-o sensibilitate aparte, dorinta fiecaruia din noi de a atinge pacea sufleteasaca si lupta continua pe care trebuie s-o ducem in viata asta pentru a ne restabili echilibrul pe care "candva" l-am pierdut.

Noi suntem asemenea unor pasari care-si intind aripile spre Inaltul Ceresc!

Poveste de Iubire

Era intruchiparea Iubirii in stare pura...asa era porumbelul meu.
L-am gasit ranit langa un gard al bunicilor cand aveam numai 9 anisori si n-am putut sa-l las asa. Chiar daca insistentele parintilor mei erau ca trebuie sa-l las la tara, eu m-am impotrivit si l-am luat la noi in apartament.Stiam ca are nevoie de o ingrijire mai temeinica si de multa daruire sufleteasca.L-am pansat la aripioara si m-am asezat langa el cu speranta ca prin prezenta mea o sa se faca bine.Agonisea si asta ma facea sa sufar enorm.Asteptam ziua cand o sa poata sa manance din nou ca inainte, ca semn a faptului ca e pe drumul cel bun. Ii puneam apa si il hraneam cu mana pentru ca saracutul nu avea puterea s-o faca.N-aveam chef de nimic, nici de scoala, nici de joaca, nici de intalniri cu prietenii.Cel mai greu mi-a fost atunci cand mama m-a obligat practic sa merg cu ei la niste prieteni de familie si a trebuit sa-l las singur.Simteam ca-l tradez pentru ca el sigur isi punea speranta in mine ca o sa-i fiu mereu alaturi si eu am plecat....Cand m-am intors, Minune, nu-l gaseam si parca mi se oprise inima, ma invinovateam cu fiecare clipa care trecea ca din cauza mea e undeva mort undeva prin casa, dar el, saracutul incepea sa-si revina si facuse cativa pasi sub biblioteca.Eram fericita, asa de fericita...M-am uitat la el atenta si-i multumeam Cerului ca m-a ajutat.Imi venea sa-l strang de bucurie dar stiam ca e inca plapand.Asa au trecut zilele cu mine langa el , il mutasem in balcon si eram din ce in ce mai multumita de faptul ca se insanatosea.Ma obisnuiseam cu el si simteam cum face parte din cotidianul vietii mele.Dar timpul despartirii sosise...Intr-o zi l-am vazut cum batea din aripioare langa geamul balconului,ca semn ca a venit vremea cand trebuie sa-l eliberez.Desi am avut o mare apasare pe suflet ca n-o sa-l mai vad niciodata, i-am dat drumul si am simtit in acel moment al zborului sau, ca misiunea mea a fost indeplinita.
Dimineata urmatoare cand am iesit din scara blocului, Minunea mea...a parut in fata; se uita la mine, eu la el, vroiam sa-l ating dar stiam ca n-am cum.Oricum fericirea mea era atunci maxima, stiam ca sufletul lui asa marinimos mi-a dat o lectie de Iubire conchisa prin aparitia lui din zbor in fata mea, multumindu-mi pentru ca-i salvasem viata.Si eu la randu-mi i-am multumit ca datorita lui am invatat ca nu este lucru mai frumos pe lume decat sa ai grija aproapelui tau.Porumbelul meu era ca o imagine in oglinda a ceea ce va trebui eu sa ajung candva..expresia Iubirii pure!
Au mai urmat dupa aceasta, inca doua zile in care m-a intampinat cu prezenta lui si apoi fiecare si-a urmat drumul lui , cu incredere , ca am invatat, cea mai induiosatoare Poveste de Iubire!