Iubirea cerească, iubirea lumească şi iubirea faţă de propria persoană

Există trei feluri de iubire: iubirea cerească, iubirea lumească şi iubirea faţă de propria persoană; iubirea cerească este spirituală, iubirea lumească este materială, iar iubirea faţă de propria persoană este trupească. Când iubirea este spirituală, toate lucrurile care provin din ea, precum formele din esenţa lor, au o calitate spirituală. Dacă iubirea principală este iubirea lumească, sau iubirea de bunăstare, deci materială, toate lucrurile care provin din ea, sunt precum lucrurile care se trag din originea lor primară si dobândesc o calitate materială. La fel, dacă iubirea principală este iubirea faţă de propria persoană, deci trupească, considerându-se ca fiind deasupra celorlalte, toate lucrurile care rezultă din această iubire dobândesc o calitate trupească, deoarece omul care preţuieşte acest tip de iubire se respectă doar pe sine şi astfel gândurile sale sunt îndreptate doar către corp. Cel care manifestă iubire faţă de toţi, prezinta cea mai puternică “forta de a iubi”, şi în acelaşi timp este familiarizat cu evoluţia de la efect la cauză şi de la cauză la efect, cunoaşte omul în întregime. “În acest mod, îngerii cerului îi cunosc pe toţi cei cu care ei vorbesc. Ei percep iubirea acestor oameni din sunetul vocii lor, din expresia feţei lor ei văd imaginea lor, iar din gesturile corpului lor, caracterul.” E. Swedenborg