venerdì 27 aprile 2012

A iubi Binele si Adevarul




Există numai o singură Fântână a vieţii, iar viaţa omului este pârâul izvorât din ea, care, dacă nu ar fi alimentat continuu de fântâna sa, ar înceta pe loc să mai curgă. Din această unică Fântână a vieţii care este Dumnezeu nu izvorăşte nimic altceva decât Bine Divin şi Adevăr Divin; cei ce le primesc cu credinţă şi viaţă descoperă raiul în ele; dar cei ce resping sau sugrumă Adevărul şi Binele Divin, se îndreaptă spre iad, pentru că schimbă binele în rău, adevărul în falsitate şi deci viaţa în moarte. Binele săvârşit pentru sine ei nu îl numesc bine, pentru că e săvârşit de sine; dar binele făcut pentru bine în general îl numesc bine din Sursa Divină, şi spun că acest bine constituie raiul, pentru că este Dumnezeu. Domnul ne învaţă că cei ce sunt în rai şi în biserică sunt în El iar El este în ei când spune: „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15: 4, 5). În ceruri există două feluri distincte de dragoste - dragoste pentru Dumnezeu şi dragoste pentru aproape. Dragostea pentru Dumnezeu predomină în cel mai tainic sau în cel de-al treilea cer; dragostea de aproape predomină în cel de-al doilea sau cerul de mijloc. Amândouă purced din Dumnezeu şi ambele formează raiul. În rai, a-L iubi pe Dumnezeu nu înseamnă a-I iubi persoana, ci a iubi binele născut din El; iar a iubi binele înseamnă a dori şi a face bine din dragoste. Şi, de asemenea, a iubi aproapele nu înseamnă al iubi pe altul ca persoană ci a iubi adevărul derivat din Cuvânt; iar a iubi adevărul este a dori şi a face ceea ce e adevărat. Este evident deci, că aceste două feluri de dragoste sunt distincte precum bunătatea şi adevărul; şi că sunt unite precum bunătatea cu adevărul; dar un om cu greu îşi poate forma o idee despre aceste subiecte, dacă nu pricepe ce se înţelege prin dragoste, bunătate şi aproape. Că lucrurile stau aşa, şi asta ne învaţă Domnul: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14: 21); şi iar „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea” (Ioan 15: 10). Cei ce trăiesc cu dragoste de Dumnezeu şi de aproape se îndreaptă către Dumnezeu; dar cei ce trăiesc cu dragoste de sine se îndepărtează mereu de Dumnezeu. Aşa se întâmplă oricum s-ar răsuci trupurile lor; pentru că în cealaltă viaţă, spaţiul depinde de stările mentale ale celor ce sălăşluiesc acolo; Este deci evident că dragostea emanată de Dumnezeu este receptaculul raiului şi al tuturor lucrurilor de acolo. Că dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproape cuprind în ele toate adevărurile Divine este evident din ce spune Dumnezeu despre ele: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.” (Matei 22: 37-40). Legea şi Proorocii reprezintă tot Cuvântul, şi deci întregul Adevăr Divin. Se spune în Ioan: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu; toate lucrurile au fost făcute de El, şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. El era în lume şi lumea a fost făcută de El. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, iar noi am primit slava lui” Cuvântul, în acest pasaj, înseamnă Adevăr Divin, care există în şi din Dumnezeu. Din acest motiv El e numit aici şi lumină, care e Adevăr Divin, Toate lucrurile ce cresc în lume, precum copacii, grânele, florile, ierburile, fructele şi seminţele, îşi trag existenţa din nici o altă sursă decât căldura şi lumina soarelui. De aici se vede ce putere productivă există în căldură şi în lumină. Ce ar trebui atunci să fie puterea luminii Divine, care e Adevăr Divin, şi a căldurii Divine care e Binele Divin! Trebuie observat că Binele Divin şi Adevărul Divin ce există în rai de la Dumnezeu ca Soare, nu se află în Dumnezeu ci se nasc din Dumnezeu. În Dumnezeu există doar Dragoste Divină, care e Esenţa din care îşi capătă existenţa Binele Divin şi Adevărul Divin. (A pleca din Dumnezeu înseamnă a fi derivat din Esenţa Lui). Şi acest lucru poate fi ilustrat prin comparaţie cu soarele lumii; căci căldura şi lumina din lume nu se află în soare, ci pleacă din el. În soare nu e nimic decât foc, din care căldura şi lumina se nasc şi îşi primesc existenţa.Din moment ce Dumnezeu ca Soare este Dragoste Divină, iar Dragostea Divină este însuşi Binele Divin, Divinul ce pleacă din El şi este Sfera Sa Divină în rai e numit, pentru deosebire, Adevăr Divin, deşi în realitate este Bine Divin unit cu Adevăr Divin. Acest Adevăr Divin este ceea ce se numeşte Spiritul (Duhul) Sfânt ce emană din El„Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi” (Ioan 15: 4). „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu în el” (Ioan 6: 56). Trupul lui Dumnezeu semnifică Binele Divin iar sângele Său, Adevărul Divin.
E. Swedenborg

2 commenti:

  1. super articol .. super blog

    e pe lista blogurilor mele preferate

    George Anghel
    http://trezirea-constiintei.blogspot.com/

    RispondiElimina
  2. multumesc din inima George! o zi in plin soare!

    RispondiElimina