Semnificatia “Noului Ierusalim” descris în Apocalipsă

Noul Ierusalim e descris în Apocalipsă cu aceste cuvinte: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră. Şi am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea, îngerul a măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie”.

Se poate intelege astfel ca cerul şi pământul vizibile vor dispărea, şi un nou cer se va naşte, iar sfânta cetate a Ierusalimului, cu toate dimensiunile descrise aici, va coborî pe un pământ nou. Îngerii prezenţi în om înţeleg aceste lucruri descrise aici într-un mod spiritual; în cerul nou şi în pământul nou ei văd o nouă Biserică. În cetatea Ierusalimului ce coboară de la Domnul cerurilor ei văd sfânta sa doctrină dezvăluită de Dumnezeu. Prin lungimea, lărgimea şi înălţimea sa, care toate sunt egale şi au fiecare câte douăsprezece mii de prăjini, ei înţeleg formele variate ale binelui şi ale adevărului din acea doctrină, luate colectiv. Prin zidul cetăţii înţeleg adevărurile ce o protejează. Prin măsura zidurilor de o sută patruzeci şi patru de coţi, măsura omului cu care măsura îngerul, înţeleg natura şi calitatea tuturor celor ce protejează adevărurile luate colectiv. Prin cele douăsprezece porţi ale sale, adevărurile introductive, căci perlele semnifică astfel de adevăruri. Prin fundaţia zidului făcută din pietre preţioase, înţeleg felul de cunoaştere pe care se bazează doctrina. Prin aurul ca sticla străvezie din care e făcută cetatea cu străzile sale,  înţeleg binele dragostei ce dăruieşte limpezime doctrinei şi adevărurilor sale. E. Swedenborg