mercoledì 23 ottobre 2013

"Caci....toate sunt de la DOMNUL" O CHEIE A VIETII IN MANIFESTARE



Cercul este o unitate divina, de unde totul porneste si se... reintoarce; este simbolul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii care se regăseşte în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regăsindu-se chiar şi la nivel celular. În cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spațiului, expansiunii.      Prin imaginea lui Ouroboros apare simbolizat şarpele sau dragonul care îşi muşcă coada şi renaşte la infinit din propria nimicire. El încarnează veşnica reîntoarcere mişcarea perpetuă care trece şi retrece prin faza vieţii şi a morţii.

Cercul este universul fara limite, este energia emanata de Creator; circumferinta lui este uneori interpretata ca linistea mentala a fiintei umane. Cand fata discului este alba, fundul negru ar reprezenta marea respiratie, miscarea continua a universului in sens nelimitat. . Centrul cercului este întotdeauna la egală distanţă de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este şi un simbol al echilibrului.      Este simbolul universului, aşa cum punctul reprezintă fiinţa supremă care îl susţine.

Cercul simbolizează divinitatea, în contrast cu cercul cu punct în mijloc, ce reprezintă “ochiul adormit al lui Dumnezeu”.
Un cerc cu un punct înăuntru este simbolul soarelui, al spiritului care hrăneşte materia. Cercul cu un punct in mijloc - in credinta arienilor din Rig-Veda reprezinta prima diferentiere a manifestarilor periodice si eterne in natura, asexuale si... infinite.
 Cercul cu punctul in mijloc mai reprezinta si spatiul potential in contact cu spatiul abstract. Tot el inseamna si redesteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn Universal pe care-l gasim si in KABALA.
 Lucrurile incep sa se complice cand punctul central se extinde in patru puncte cardinale dand nastere la asa numita si controversata CRUCE A LUMII - MUNDANE CROSS (simbol al creatiei).
Punctul central uneori se raspandeste numai in trei puncte cardinale,  formand un "TAU";  litera greceasca ne trimite la istoria misteriosilor pelasgi, iar “demersul” spre a sa infaptuire la calatoria initiatica a inteleptului Noe, ce-si coboara mintea spre plexul solar intru a Sa Intelepciune.
Cand TAU  (ce ia intr-adevar forma literei grecesti) coboara ajungand tangent la polul sudic al cercului regasim Emblema Vietii, cum de altfel o vom gasi mai tarziu la vechii egipteni- crucea ansata…; punctul central, unde toate se unesc, este Daath, punctul din inima, Cristul, sefira ocultata dar ce se cere a fi gasita. "Anticii Egipteni cunosteau Sephirotul ocult care existã în aceasta lume: Daath; de aceea, pentru ei, Crucea Ansatã sau Crucea Ank alegoriza  Tantrismul." SIMBOLOGIE ONIRICA Samael Aun Weor
''Îndată ce mintea s-a pogorât în inimă, ai un semn firesc: începe ca un cui de foc si se încălzeste inima de la centru; apoi se înfierbântă toată, pe urmă pieptul, umerii, coloana vertebrală, tot capul si încep a vărsa lacrimi calde de pocăintă cu mare foc. Asta-i rugăciune de foc! Acum s-a întâlnit Mirele cu mireasa, Hristos cu sufletul nostru. Această unire duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu. Această unire si lipire de Dumnezeu în inimă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceată duhovnicească si mare căldură.'' spune Părintele Ilie Cleopa despre rugaciunea inimii.  Demersul spre aceasta traire apare descris in cartea “Pelerinul rus” Bătrânul a deschis Filocalia, a căutat îndrumările  Sfântului Simeon Noul Teolog şi a început: „Aşază-te liniştit în singurătate, apleacă-ţi capul, închide ochii, respiră mai încet, coboară-ţi închipuirea înlăuntrul inimii, adânceşte-ţi mintea, adică gândul, din cap în inimă. în timpul respiraţiei spune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. încet, cu gura sau numai cu mintea. Sileşte-te să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repetă cât mai des această lucrare !"
Acum intelegem mai bine simbolistica coborarii mintii in inima…pe cat se poate, caci ea nu poate fi deplin revelata decat in pura traire; trairea respectiva e darul suprem al Creatorului pentru  cei ce-si intorc fata catre Sinele profund, regasindu-se si reamintindu-si asemanarea cu Tatal, manifestandu-si bucuria in acelasi Chip al dumnezeiescului urcus, ce paradoxal,  ne coboara pentru a putea fi ridicati la Ceruri. Vechii intelepti spuneau: "Daca ar fi un singur om drept pe pamant el ar sprijini lumea". Cel drept aseaza fiecare lucru la locul sau, face astfel ordine cu masura, indeplinind functia balantei astfel inat cele doua talere ale acesteia se echilibreaza perfect si stau fata in fata. Asadar, cel drept se afla deasupra opozitiei si contrariilor, realizand prin el insusi unitatea. " Omul drept" are un rol importan in biblie, el fiind cel care gandeste, cantareste, urmand ordinea si masura. El simbolizeaza omul perfect, desavarsit care pune in primul rand ordine in sine insusi, apoi in jurul lui, jucand astfel rolul unei adevarate puteri cosmice.
“Dumnezeu e precum un vultur ce-si invata puii sa zboare”- Iisus va fi un ajutor – EZER – pentru om. E DAATH, acea parte feminina a Domnului, expresa in Om, prin care ne manifestam marinimia la ascultarea intuitiei ? se pare ca da, asta ne releva si cuvantul ivrit EZER, ajutor,  ce este de gen feminin….
De ce femeia este mai anxioasa ca barbatul? Deoarece ea simte care este limita, simte suferinta, durerea acea interioara…Alef, prima litera a alfabetului ebraic, de gen masculin, reprezinta invocarea CUVANTULUI, pe cand Bath, a doua litera, de gen feminin, reprezinta manifestarea SA. DOMNUL E CUVANTUL, VERBUL….
11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 11

In Biserica ne putem uni cu Hristos pe doua cai:
- fie sa-L coboram pe Domnul in inimile noastre, prin rugaciune, prin dragoste si milostenie;
- fie sa ne ridicam noi la Domnul prin adanc de smerenie, caci “cel ce se smereste pe sine se va inalta“.
Cel care are duhul smerit si traieste in aceasta viata in duhul smerit al lui Iisus Hristos, acela se poate inalta la cer. Aceasta este calea de la pamant la cer, pe aceasta verticala, asa cum S-a ridicat si Iisus Hristos de pe pamant la cer, pe muntele Eleonului. aceasta Inaltare la cer a Mantuitorului Hristos se aseamana cu suisul vulturului care isi invata puii sa zboare: merge inaintea lor, iar puisorii dupa el. Asa a fost si Iisus: S-a inaltat El, ca sa ne arate ca si noi ne vom inalta la ceruri, in locasurile pregatite de El.
Dupa cum vulturul, voind sa arate micilor sai pui, inca nedeprinsi, cum sa zboare in drumul neobisnuit al vazduhului, ii conduce mergand inaintea lor, tot asa, pe cararea necalcata a cerului, pe care inca nu s-a aratat urma de om, a zburat Domnul inaltat, mergand inainte, conducand ca pe niste pui, sufletele dreptilor (…). Si dupa cum caderea primului Adam ne-a deschis noua intrarea in iad, astfel Inaltarea noului Adam, Iisus Hristos, ne-a deschis noua intrarea in cer“.Ilie Miniat, un predicator vestit al Bisericii Ortodoxe

lunedì 14 ottobre 2013

Messiah si “Cartea lui Enoh”


Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moarta este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif. In urma unor indelungate controverse, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta a fost „cartea de capatai” a lui Iisus si ca El o stia pe de rost, ceea ce explica numarul mare de pasaje din Cartea lui Enoh citate in Evanghelii.
Cartea Pildelor,  Enoh 37 – 71 -  aceasta carte este de o importanta extrema studiului Crestinismului primar pentru simplu fapt ca pomeneste referinte fecvente  la o persoana denumita “cel drept”, “alesul”, “unsul” (Meshiah- Mesia) si “fiul omului”. Cartea lui Enoh era si un text sacru evreiesc, inainte ca reformatorul evreu Simon Ben Jochai sa o condamne vehement, in anul 70 d.C., impreuna cu toti cei care ar indrazni s-o citeasca. Motivul acestei manii era acela ca Alesul despre care vorbeste Enoh semana foarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care incepea sa se vorbeasca. In ceea ce-l priveste pe Enoh, traditia spirituala afirma ca a fost un mare initiat care a trebuit sa realizeze legatura intre cer si pamant. El si-a asumat sarcina dificila a invatarii si ghidarii oamenilor, aplanand conflicte si indemnand mereu la bine si la progres. El era numit „Pacificatorul”, fiind o fiinta umana foarte evoluata spiritual. Acesta a fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat in ceruri”, unde a primit initieri si revelatii secrete. La revenirea sa, dupa cum afirma traditia spirituala, „Enoh a ramas ascuns si nicio fiinta umana nu stia unde anume el traia, ce facea si care erau intentiile sale”. “Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a mutat Dumnezeu.”Geneza 5:24. Se spune in cartea lui Enoh, ca locuinta lui Mesia, “Fiul Omului” e sub “aripile lui, Domnul Spiritelor”. In Noul Testament regatul mesianic e anuntat ca o realitate deja prezenta, identificat cu Iisus Hristos, Isaia spune: “El a luat asupra Sa, bolile noastre….a fost arestat, judecat si condamnat pentru pacatele poporului sau”Termenul Messiah (in aramaica-cel uns) este folosit in Vechiul Testament si pentru a numi preotul lui Jahve sau regele lui Israel prin care poporul- urmasii- lui David se vor inalta la nivelul in care vor da viata la Regatul lui Dumnezeu pe pamant.
“Dumnezeu ca tata este Intelepciune, Dumnezeu ca mama este Iubire”, a spus Hermes Trismegistul. Tot el adauga: „Iti dau Iubire, in care se afla cuprins Summum-ul Intelepciunii”.


lunedì 7 ottobre 2013

Stapan peste ape



1.
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.
Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.
Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

In timpul calatoriei  sale initiatice, Ghilgames primeste invataturile inteleptulului Ut-Napiştim (Noe); acesta tine sa-i povesteasca anumite aspecte petrecute in viata sa atunci a fost fost rugat sa-si construiasca corabia:

 “….fă o corabie, lasă la o parte bogăţia, caută viaţa, dispreţuieşte bogăţia, mantuie viaţa, ia in corabie tot felul de seminţe de viaţă. Corabia ce trebuie s-o faci... dimensiunile ei să fie exact măsurate….Atunci lăsai afară tot ce era in corabie, către cele patru vanturi şi adusei jertfă de stropire pe varful muntelui. Şapte şi incă o dată şapte vase depusei, sub ele impraştiai trestie, lemn de cedru şi mirt.”

Dupa potop, Ea (Enkidu) aduse pe Ut-Napiştim şi soţia sa si ii făcu să ingenunche, le atinse fruntea şi ii binecuvanta: "Mai inainte a fost Ut-Napiştim numai om, acum să fie Ut-Napiştim şi soţia sa asemenea nouă, zeilor. Să locuiască Ut-Napiştim departe, la revărsarea raurilor". Şi astfel ajunge Ut-Napiştim nemuritor şi vieţui in depărtare, la gura raurilor.”
Aceasta “marturie”  imbracata in chip simbolic sub forma uniunii contrariilor (el alaturi de sotie) nu poate fi decat o exemplificare a puterii Omului ce are capacitatea de transcendere, el fiind "o tranzitie si un apus"- Jung, catre angelic ; atunci cand isi lasa manifest Duhul, se lasa ghidat de acea voce interioara a “Sinelui profund” spre Lumina cea Vesnic vie. Citind un articol pe net despre gasirea unor artefacte in Israel care surprind atat “aspectul masculin cat si cel feminin a lui Dumnezeu”, mi-am intregit cunostintele despre ceea ce ar putea insemna imaginea sau Chipul lui Dumnezeu si importanta uniunii contrariilor in demersul nostru catre Asemanarea cu Tatal. Articolul e cat se poate de interesant chiar daca titulatura e bazata pe senzazional... “Descoperiri arheologice uimitoare în Israel: Dumnezeu a avut o soţie?”: 
“Descoperiri arheologice uluitoare facute in Israel indica pe doua inscriptii numele lui Dumnezeu si a Astarteei impreuna, o zeitate feminina. Dovezile au fost descoperite la Khirbet el Qom, din inima Iudeei si la Kuntillet Ajrud, la granita vechiului regat, potrivit Haaretz, Prima descoperire arheologica a fost gasita intr-un mormant ce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. la Khirbet el Qom. Inscriptia este o rugaciune si contine numele YHWH (Iahwe sau Iehova, numele lui Dumnezeu in Biblia ebraica - n.red) si Ashera (Astarteea - n.red), acesta din urma invocat de trei ori. Pe cealalta parte a inscriptiei apare simbolul unui copac, semnificand Copacul vietii.
 “Cea de-a doua descoperire este o inscriptie gasita la Kuntillet Ajrud. Ea dateaza din aproximativ aceeasi perioada de timp cu cea de la Khirbet el Qom. Situl arheologic este impanzit cu inscriptiile "YHWH si a sa, Ashera". Una iese in mod deosebit in evidenta: "Pentru YMWH de la Shomron si a sa Ashera".Shomron sau Samaria a fost capitala Regatului iudeu in secolele IX-VIII i.Hr. Impreuna cu inscriptia au fost gasite desene pe altare, precum Copacul vietii.”

De amintit este ca psihiatrul şi psihologul elveţian Carl Gustav Jung a considerat copacul ca o imagine arhitipală: „Simbol al eului în secţine transversală...prezentat în procesul de creştere...ale cărui rădăcini reprezintă inconştientul, trunchiul – conştientul, iar apexul – lupta pentru individualitate”.

cu siguranta  "copacul vietii" e precis introdus in exemplificare...

 http://www.realitatea.net/descoperiri-arheologice-uimitoare-in-israel-dumnezeu-a-avut-o-sotie_1274277.html#ixzz2fRFFvY3w Azarteea e aceasi Ashera de care s-a mai vb a fi tot "sotie a lui Dumnezeu" cu aceasi nuanta peiorativa si blasfemiatoare; numele poarta totusi o alta incarcatura; acelasi laitmotiv dus in dizgratie pe alocuri in acest articol (de aceea unele pasaje nu le-am inscris) apare sub o forma sau alta in toate religiile...(e greu de dat peste o informatie curata, dar daca invatam a o citi...usor , usor ajungem si la esenta); OM –ul e facut “dupa Chipul si Asemanarea Sa, parte femeiasca si parte barbateasca". In religia iudaica se mentioneaza expres existenta sufletelor pereche care sunt menite sa fie impreuna si in ele regasim "Chipul lui Dumnezeu"
Vişnu, care scapă pe om sub chipul unui peşte, se aseamănă, spune Eliade, cu zeul chaldeean Ea (Enkidu), al cărui simbol e un peşte. De mentionat este ca şi simbolul creştin primitiv este tot un peşte cu o ancoră (la origine o corabie- “corabia lui Manu”) fiind o moştenire indiană sau chaldeeană. In Sâtapatha Brahmană se spune :“Iată că lui Manu i se aduse apă pentru spălarea de dimineaţă…pe cand se spăla, un peşte ii ajunse in mană. Peştele ii spuse: -Creşte-mă, eu te voi mantui. - De ce mă vei mantui tu? - Va veni intr-o zi apă mare care va mătura toate fiinţele; de această apă te voi mantui.” 
Oriunde au “debarcat” fiii lui Dumnezeu au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale. Rama, Noe, Manu, Satyavrata, Ut-Napiştim pot fi perceputi ca acei maestri initiati din perspectiva rosicruciana, imaginea “conducatorului luminat care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor.”
 “Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului. Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.
Astfel se spune despre Utnapiştim, Cel Prea-înţelept, că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Noe ,Utnapiştim, Atra-Hasis este fiul lui Ubar-Tutu, amandoi fiind localizati în Şuruppak, centrul medical al zeilor sau oraşul lui Sud; Sud a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea lui LU.LU.”, scria Alford.