martedì 23 dicembre 2014

Craciun "renașterea Soarelui ce dă lumină și căldură", "credința creștină în viața veșnică și speranța de renaștere"- o abordare interculturală


In preajma sarbatorilor de iarna nutrim sa avem parte de experiențe cat mai felurite si cat mai intense, de multe ori fără să tinem seama de misterul și tăcerea conținute în această perioada. Pentru  Mircea Eliade sarbatoarea reprezinta acel moment de ruptura din cotidian, din profan, retrăind ciclic, ritualul momentelor sacre. Sarbatoarea are puterea de a ne conecta la un trecut mistic, semnificativ, al sacrului.

sportello di mediazione linguistico culturale
impreuna cu colegii



Natale/ Craciun  “la rinascita del sole che dà luce e calore” “la fede cristiana nella vita eterna e la speranza della rinascita”

Ci auguriamo sempre un vissuto intenso delle festività natalizie, spesso senza curarci del mistero e del silenzio racchiuso in questa data. Mircea Eliade- il famoso storico delle religioni e filosofo romeno- affermava che la festa è un momento di rottura nel quotidiano, nel profano, attraverso il rivivere ciclico, rituale dei momenti sacri. La festa ci ricollega ad un passato mistico, significativo, al sacro. “Crãciun”, termine del fondo tracio, significava il tronco d'albero che veniva bruciato la sera e durante la notte del solstizio d'inverno per dar forza al sole intorpidito nel suo nuovo percorso verso la rinascita.



Le usanze romene:

- il 6 Dicembre, in Romania, si festeggia Mos Nicolae (San Nicola);  è conosciuto per la sua carità, bontà, saggezza e per la lotta contro le false testimonianze fatte contro la fede cristiana di Arie. Per ricordare la bontà di questo santo, i rumeni mettono nelle scarpe dei bambini regalini da parte di … Mos Nicolae. Inoltre Mos Nicolae è considerato il protettore dei poveri e colui che porta fortuna alle ragazze povere quando si sposano;
- Sant'Ignazio (20 dicembre)  “Ignat” (“ignis”-fuoco) è la divinità solare che ha preso il nome e la data dal giorno in cui si festeggia il sant’Ignatie Teofanul (20 dicembre)  è un'occasione di allegria, di lavoro condiviso con i parenti e gli amici, quasi un'antico rito; Un’usanza molto conosciuta è “taierea porcului” (“sacrificare il maiale”) il capofamiglia prepara “pomana porcului” (un pranzo a base di carne fresca di maiale); gli invitati sono le persone che hanno aiutato a sacrificare il maiale;
secondo i nostri antenati, i Daci,  il maiale era sacrificato perché era visto come un simbolo di divinità delle tenebre, che aveva la forza di indebolire la luce del sole nella più corta giornata dell’anno, il solstizio d’inverno. Per venire in aiuto del Sole la gente ammazzava il maiale e la carne di quest’animale era un cibo che aveva la forza di salvare il sole. Dopo questo giorno cominciava a crescere la luce e il giorno di  solstizio  diventava una festa della luce e della vita;
- il giorno prima del giorno della Vigilia, dopo mezzanotte, tra il 23 e 24 Dicembre, si fa un “pranzo” di commemorazione, per le anime dei defunti e tutti i cibi sono preparati senza carne, latte, uova (piatto tipico “turte”/ le vesti di Gesù). A questo pranzo partecipa anche il prete e la sua presenza dà un senso di cerimonia; lui benedice il pranzo e assaggia ogni cibo;
- un'altra usanza specifica per le Feste dell’ inverno è quella di ricevere la visita del prete nei giorni della Vigilia di Natale e nella Vigilia della Befana/Epifania (nel calendario ortodosso si festeggia il Battessimo di Cristo / Epifania nel giorno di 6 gennaio). Questa cosa dà la possibilità di comunicare in modo diretto il messaggio delle Feste tra i fedeli e il clero;
 - la canzone natalizia “Buongiorno della vigilia di Babbo Natale” (23-24 dicembre); i bambini con una grande borsa messa intorno al collo e con un immenso cappello sulle orecchie vanno di casa in casa per cantare;
- la Natività del Bambio Gesù e annunciata tramite “colinde”, canti natalizi:  La stella sorge sul cielo/ rituale L'andare con la stella, Tre pastori si incontrano … (25-6 gennaio); le “colinde” sono testi epici rituali interpretati da vari gruppi; loro sono ricompensati da chi li riceve con della frutta, dei dolci tradizionali, vino o grappa e a volte, con dei soldi. Dal 2013“Colindul”  fa parte del Patrimonio immateriale dell'umanità dell'UNESCO; la tradizione dice che Dio ha permesso di fare sentire questi canti (colinde) per dare possibilità alle persone di liberarsi dei propri peccati. Cosi’, ogni anno a Natale, il Santo nome di Dio può arrivare alle orecchie e al cuore delle persone, ricordandogli di rinunciare alle cattive tentazioni . Sempre la tradizione dice che nel momento in cui le “colinde” non si sentiranno più sulla Terra, i demoni conquisteranno il mondo e l’uomo non potra fare più niente. Una parola predominante nei canti natalizi è Ler che ha il significato di Signore o il figlio dell’ Iperborea Aplo (dio Apollo) ; questo crea un laitmotiv importante di nostri canti pre-cristiani convertito poi con l’arrivo della cristianizzazione  in Figlio di Dio . Colinda, il canto ritualico augurale di Natale, è il pezzo musicale più particolare in cui laico e religioso, la realtà e la fantesia si mescolano in una belezza eterna, anno dopo anno  (il ciclo de la vita). I “colindatorii” sono vestiti in alcune regioni di costumi tradizionali, portano maschere per sostituire la capra e l’orso e talvolta improvvisano al momento i propri canti adattandoli alla famiglia visitata.
- in Romania, per Natale non manca l’albero in nessuna casa. Questo, di solito è un pino o un abete (simbolo dell’albero della vita) addobbato con palline colorate, lucine, caramelle e cioccolatini avvolti in carte luccicanti, mele e qualche arancia. Sotto questo albero addobbato, Mos Craciun (Babbo Natale) lascia i regali per i bambini.
- “il gioco dell'aratro” (“Plugusorul”) nella viglia di Capodanno; è una canzone ricca di auguri di buoni raccolti ;
- “ballo dell’orso” ; attraverso del suono dei tamburi, questa danza pagana si svolge nel giorno della vigilia di ogni anno nuovo affinché gli spiriti maligni vengano scacciati e si possa così abbracciare il nuovo anno purificato dal malocchio;
- “Semanatul”/ La semina – una tradizione rumena, usata nel primo giorno dell’anno nuovo; si va di casa in casa, portando ai presenti granelli di grano, per augurare un anno più ricco;
- “il giocco del capra” interpretato nel giorno di Capodanno, era un ceremoniale grave, di  culto, trasformato nel rito della prosperità; “andare con la capra addobbata” significa augurare a tutti presenti un anno più ricco 
 - “Sorcova”la canzone interpretata nel giorno di Capodanno, ricorda molto bene un magico incantesimo il cui effetto viene rafforzato dal movimento del ramo o della “sorcova”, “bacchetta magica”, portattrice di gioventù, vigore, forza, prosperità, ricchezza, salute per il nuovo anno; 

Le usanze reiterano un tempo storico e spirituale dei romeni, collegando il presente di festa ad una dimensione sacra, alla Luce.





Sorcova vesela/ Sorcova allegra
 Sa traiti sa-mbatranit /Vivete e invecchiate
 Ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir / Come un albero di mele, come un albero di pere, come un ramo di rose
 Tare ca piatra, iute ca sageata / Forti come la pietra, rapidi come la freccia
 Tare ca fierul, iute ca otelul / Forti come il ferro, sfrenati come l’acciaio
 La anul si la multi ani. / Auguri e tanti altri auguri!

“Sarbatori curate!”

Un Craciun sub puterea caldurii si luminii Celui ce ne are mereu in paza Sa !

giovedì 11 dicembre 2014

Logosul si Erosul in Evolutie- forta magica a neascultarii in Gradina Edenului


 Prin alegerea Paradisului se arata ca nu exista lupta si ca atare nici dezvoltare, de unde se poate trage concluzia anume ca miscarea reprimata degenereaza, valoarea sa se pierde. 
Irod (Erode) este “asasinul eroului”, intrucat Logosul nu este in grad de a proteja sfantul (Ioan Botezatorul) din cauza slabiciunii, nu poate mai mult decat sa fie fidel siesi, impingand chiar si pe Eros la degenerare. Doar neascultarea principiului dominant face sa se iasa din conditia persistentei in lipsa dezvoltarii. Sarpele din jurul arborelui semnifica faptul ca Adam trebuie sa fie sedus si introdus in neascultare. Sarpele este forta magica ce apare intotdeauna acolo unde impulsurile animalice sunt stimulate in necunostinta noastra, fara sa fie de noi recunoscute. Acestea dau miscarii Erosului acea vigoare perturbatoare ce noi o luam drept magica.

Miscarea spre stanga e oarba , adica nu are nici scop , nici intentie. Are insa nevoie de a fi ghidata, nu de intentia constientizata , ci de Logos. Cu rechemarea lui Salome, Logos-ul isi afirma propria sa putere asupra lui Eros. Chiar si sarpele i se supune. Miscarea spre stanga ar fi posibila si admisibila doar daca ar exista o intelegere constienta si nu oarba. Dar fara interventia Logosului e imposibil sa ajungi la o asa intelegere. Primul pas spre a dezvolta o asa intelegere este luarea la cunostinta, intentionalitatea miscarii. De aceea Elia se informeaza de intentia Eului, iar acesta trebuie sa-si dezvaluie orbirea sau propria ignoranta in ce priveste intentionalitatea. 

mercoledì 26 novembre 2014

Falus-ul si Graal-ul / Eros si Logos in simbolistica junghiana


Sexualitatea barbatului se indreapta spre ce este pamantesc, cea a femeii spre ce este spiritual; barbatul si femeia devin unul prin celalalt.
Falus este entitatea care se misca fara picioare, care vede fara ochi, ce cunoaste viitorul, iar ca reprezentant simbolic al fortei creatoare omniprezente, ii este atribuita imortalitatea. Mama este Graalul, Falus-ul este lancea. A fi singuri reprezinta evolutie. Masura corecta in comuniune purifica si mentine. Masura corecta in a fi singuri purifica si adauga. A fi in comuniune ne confera caldura , a fi singuri - lumina. In comuniune noi ne indreptam spre origine, reprezentata de MAMA. Prin a fi singuri ne indreptam spre viitor, unde e FALUSUL procreator.

Demonul sexualitatii se prinde de sufletul nostru sub forma unui sarpe. Pe jumatate e sufletul omului si e o dorinta-gand. Demonul spiritualitatii coboara in sufletul nostru sub forma unei pasari albe. Pe jumatate e sufletul uman si e un gand-dorinta. Logosul si Erosul traiesc in noi dintotdeauna; apa proaspata de izvor ce nu te imbata e o trimitere la Logos (izvoarele profunde unde domina Logos – sunt marcate de ordine, dar si de prea multa constanta). Erosul manifesta dorinta, exuberanta, placere , pasiune, disolutie, miscare. Erosul si Logosul sunt perechi contrare , puteri psihice fundamentale ce se conditioneaza reciproc.

giovedì 13 novembre 2014

Abraxas (ireal operandi) in viziunea lui Jung


Acesta e un Dumnezeu de care nu ati auzit , deoarece oamenii l-au uitat. Noi il chemam Abraxas; mai nedeterminat ca Dumnezeu si Diavol. Abraxas e identic Demiurgului, Creatorul lumii, Purusa sau Shiva., Dumnezeu-Zeul Soare- Helios. Abraxas e actiune, lui se contrapune doar irealul. Abraxas sta deasupra Soarelui si Diavolului. Daca pleroma ar avea o esenta, explicatia sa ar fi Abraxas.  (Abraxas) E ireal operandi. , deoarece nu are o actiune determinata si e creat, deoarece e distict de pleroma. Abraxas era un Zeu al Timpului, simbol 365; Soarele are o actiune determinata si asta putem spune si de Diavol.
Filemon: Eu trebuie sa-i invat despre un Dumnezeu caruia nu-i poate fi atribuit nimic, un Dumnezeu care poseda toate caracteristicile si deci nici una. Sa-i invat despre un Dumnezeu ce dizolva unitatea , ce nimiceste tot ce e uman, ce creeaza cu puterea sa si distruge cu forta sa. Pe cei ce iubirea nu-i uneste, ii constrange frica. Abraxas este Dumnezeul dificil de a fi cunoscut. Puterea sa este cea mai mare, deoarece omul nu o vede. Din Soare omul trage summum bonum (binele suprem). Tomaso D’Aquino nota summa theologica-Dumnezeu- in contrast cu infinum malum/privatio boni de la Diavol-infinum malum; in timp ce de la Abraxas se trage Viata, ne determinata sub orice aspect, care e mama binelui si raului. Clemente Romanul spunea ca Dumnezeu guverna lumea cu doua maini: cu cea dreapta era inteles Hristos, cu cea stanga Satana. Conceptia lui Clemente e in mod clar monoteista, deoarece el nu uneste contrariile intr-un unic Dumnezeu. Mai tarziu crestinismul devine dualistic, intrucat acea parte a contrariilor personificata in Satana, este disociata si Satana ramane in pozitia eternei condamnari. Daca crestinismul ridica pretentia unei religii monoteiste, atunci acceptarea contrariilor continute intr-un Dumnezeu ramane invitabila. (Risposte a Giobbe)
Acesta este teribilul Abraxas: “Dumnezeul Soare este sommo bene, Diavolul este opusul, de aceea voi aveti doi zei. 4 este numarul zeilor principali, cum si 4 reprezinta numarul dimensiunilor lumii.
Unu este inceputul , Zeul Soare
Doi este Eros, pentru ca impreuneaza 2 fiinte si expande lumina
Trei este arborele Vietii, pentru ca umple spatiul cu forme corporale
Patru este Diavolul , pentru ca deschide tot ce este inchis, el dizolva tot ce are forma si corp; este distrugatorul in care fiecare lucru este alienabil.


mercoledì 29 ottobre 2014

"contrari operandi" - "a fi eficace" e comun amandurora


 In 1959 intr-un interviu dat televiziunii BBC, John Freeman il intreaba pe C.G.Jung: 
“Si acum credeti in Dumnezeu? 
La care acesta raspunde : - … acum eu stiu. Nu am nevoie sa cred, eu stiu!”
Pentru Nietzche : “Dumnezeu a murit!”, dar ne-am intrebat noi oare ce a vrut el sa spuna prin acesta marturisire?

 “El s-a dezbracat de acele infatisari pe care oameni I le-a conferit” Dumnezeu nu e mort, e la fel de Viu ca intotdeauna; Dumnezeu e creat, deoarece e determinat si deci distinct de pleroma; Dumnezeu este o proprietate a pleromei; tot ceea ce s-a spus de creat si e valabil si pentru El. In acelasi timp e distinct de creat, deoarece este cu mult mai mult nedefinit si indeterminabil de el (creat).  E mai putin distinct de creat deoarece fundamentul esentei sale este plenitudinea operanta-pienezza operante; si El e creat in masura in care e determinat si distinct si in aceasta masura El este manifestarea plinatatii operante a pleromei. Tot ceea ce noi nu diferentiem cade in pleroma si se anuleaza impreuna cu contrariul sau. De aceea daca nu diferentiem pe Dumnezeu, plinatatea operanta este pentru noi anulata. Domnul este si pleroma insasi asa cum  fiecare mic punct in creat si necreat  este pleroma insasi. 
Golul operante este esenta Diavolului. 
Dumnezeu si Diavolul sunt primele manifestari ale Nimicului ce-l numim pleroma. E indiferent daca e sau nu e , deoarece ea insasi se anuleaza in fiecare lucru. Nu asa stau lucrurile cu Creatul. In masura in care Dumnezeu si Diavolul sunt creat, nu se anuleaza reciproc, ci subsista unul prin celalalt si-s contrari operandi. Nu avem nevoie de a dovedi existenta lor; e suficient sa continuam sa vorbim de ei. Chiar de n-ar exista nici unul din ei, Creatul , din cauza esentei sale distinctive, le-ar diferentia intotdeauna de pleroma. Dumnezeu si Diavolul sunt diferentiati in virtutea plinului si al golului, a generarii si a distrugerii; “a fi eficace” e comun amandorura; acesta e elementul ce-i uneste; de aceea “a fi eficace” e deasupra amandorura si reprezinta un Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu, pentru ca in eficacitatea acesta se uneste plenitudinea cu golul. 

giovedì 2 ottobre 2014

proprietatile Pleromei: capcana in aspiratia spre bine si frumos


Perechile contrare sunt proprietatile pleromei care nu exista intrucat se anuleaza reciproc; dat fiind faptul ca noi suntem pleroma insasi , avem in noi si aceste proprietati : dat fiind faptul ca fundamentul esentei noastre este diferentierea , noi posedam aceste proprietati in numele si sub semnul diferentierii; trebuie sa ne diferentiem de proprietati. In pleroma acestea se anuleaza , in noi nu. Distingerea de ele e salvatoare. De aspiram la bine si frumos uitam de esenta noastra care e diferentierea si sfarsim drept prada a proprietatilor pleromei, care sunt perechile contrare. Ne fortam sa atingem binele si frumosul , dar in aceasi masura culegem si raul si uratul, pentru ca in pleroma acestea formeaza un tot unitar cu binele si frumosul. De ramanem fideli esentei noastre, adica diferentierii, atunci ne diferentiem de bine si frumos, implicit si de rau si urat, si nu cadem in pleroma , adica in nimic si dizolvare. Pleroma nu are proprietati; suntem noi cei care le cream cu mintea. De alergati dupa aceste ganduri, cadeti din nou in pleroma si ajungeti in acelasi timp la diversitate si identitate. Diferentierea nu este gandirea voastra; este esenta voastra.

giovedì 18 settembre 2014

Pleroma- plenitudinea unde perechile contrare salasluiesc impreuna–





Gnosticii vorbesc despre pleroma ca de acea plenitudine unde perechile contrare salasluiesc impreuna, apoi cand acestea trec in manifestare, apare ziua si noaptea … In stadiul “promisiunii”, inainte de a deveni, lucrurile sunt non existente, nu este nici alb, nici negru, nici bun, nici rau. In studiile sale succesive, Jung a folosit termenul de pleroma pentru a desemna starea de preexistenta si de potentialitate identificand-o cu “il bardo” tibetan (termenul apare in Bardo Thodol ce se poate traduce ca (Marea) Eliberare prin intermediul auzului, în timpul așteptării sau cunoscut in occident ca text fundamental funerar- Cartea tibetana a mortilor/ bardo-stadiu intermediar, de tranzitie). In pleroma nu este nimic si totusi este tot. ; pleroma reprezinta principiul si sfarsitul creatului. Cum suntem parte a pleromei, pleroma este si in noi. “Eu vorbesc doar in mod simbolic de creat ca parte a pleromei, intrucat in realitate pleroma nu e divizata in nicio parte , fiind Nimicul.” Jung In Tipurile psihologice Jung descrie Tao: “entitatea creatoare care genereaza ca un Tata si naste ca o mama ” sau principiu si sfarsit al oricarei entitati . Noi suntem si intreaga pleroma, deoarece in mod simbolic, pleroma este cel mai mic punct; pleroma are tot: diferentiere si nondiferentiere. Diferentierea este creatul; daca noi nu ne diferentiem, ajungem in afara esentei noastre, in afara creatului si cadem in indiferentiere, care este cealalta proprietate a pleromei; cadem in pleroma insasi si incetam sa mai fim creaturi. Devenim prada a dizolvarii in nimic, si asta este moartea creatului; deci murim in masura in care nu diferentiem. Creatul aspira firesc spre diferentiere spre lupta contra pericolului primordial al identitatii. Acesta poarta numele de principium individuationis (posibilitatea multiplicitatii in viziunea lui Arthur Shopenhauer) si care dupa Jung e :dezvoltarea psihologica a individului in entitate distincta de generalitate, de psihologia colectiva-e in definitiv un proces de diferentiere. 

giovedì 4 settembre 2014

Philosophia Pacis -curajul de a privi "ochi in ochi"


Philosophia Pacis (Raimon Panikkar) 

Filosofia pacii implica mai mult de o observare pasivă; presupune, de asemenea, o participare activă la dinamismul realitatii și, ca atare, e nevoie de o inimă curată; in alt mod orice interferență e inteleasa drept agesiunea ce perturba pacea. 

 Intercultura  "ca instrument de pace”.
Cele 9 Sutra prezentate mai jos pot fi asemuite unor inele ce sunt prinse de un singur lanț de aur; unul il poarta pe altul, și împreună formează bijuteria pe care o numim pace.
1) participarea la armonia ritmului Ființei,
2) o pace care este atât interna cât și externa,
3) o pace daruita și nu impusa,
4) o pace care sa nu fie o victorie împotriva inamicului,
5) dezarmarea militara implica o dezarmare culturala,
6) convingerea că nicio cultură nu poate rezolva de una singură problemele lumii,
7) o pace care nu tine de Logos, ci de mythos,
8) religia luata drept o cale spre pace și
9) nevoia de iertare și de dialog.
De la izolare și ignoranță, de la indiferență și dispreț, de la condamnare și cucerire trebuie să trecem la coexistența și comunicare, până ajungem la insusirea convergenței și dialogului, ultima etapă, care presupune crearea unei agore, unde Absolutul este transcendent; rămâne confruntarea care presupune insusirea calitatii de "duologo dialogare", unde il concepem pe Celalalt ca Alter din mine și nu Alius, intrucat celalalt este o parte din mine. În această provocare interculturala certitudinea lasa locul încrederii în celălalt, singurul mod în care se poate ajunge într-adevăr la pace. 

Dialogul nu poate fi efectuat în mod abstract și în general, nu implică răzbunarea ," ochi pentru ochi ", ci curajul ", "ochi in ochi". În acest fel, dialogul se transformă în “duologo dialogale”. Dacă doriți să înțelegeti și să fiti înțelesi, un evreu nu poate folosi acelasi limbaj, atunci când i se adreseaza unui budist sau unui creștin. Un om de știință nu se poate aștepta că limbajul lui sa fie ușor de înțeles de un poet, și așa mai departe. Există diferite universuri lingvistice și fiecare limbaj traduce o anumită viziune a realității. “Duo-logale "(două logos-uri), care se referă la" dia-logos ", este un neologism prin care Panikkar ne transmite că dialogul adevărat se petrece între două persoane sau realitati. Dia-logul nu este un multi-logo. Dialogul între religii nu ar trebui să fie confundat cu demonstrațiile care prezinta pluralismul religios și doresc să sublinieze importanța toleranței. Reuniunile și evenimentele inter-religioase și multi-religioase nu implica adevaratele dialoguri intra-religioase. O nuanta subtilă, dar de o importantă destul de mare. Culturi și religii în dialog. Pluralism și interculturalitate-
Philosophia Pacis (Raimon Panikkar)
La filosofia della pace è qualcosa di più che un'osservazione passiva; è anche una partecipazione attiva al dinamismo della realtà e per questo richiede un cuore puro, altrimenti qualsiasi interferenza è violenta e disturba la pace.L’intercultura diventa a tutti gli effetti strumento di pace. I 9 sutra che seguono sono come gli anelli di un'unica catena d'oro; l'uno porta all'altro e tutti insieme formano il gioiello che chiamiamo pace.
1) la partecipazione all’armonia del ritmo dell’Essere,
2) una pace che sia sia interna che esterna,
3) una pace come dono e non imposta,
4) una pace che non sia vittoria contro il nemico,
5) il disarmo militare che richiede disarmo culturale,
6) la convinzione che nessuna cultura può risolvere da sola i problemi del mondo,
7) una pace che non appartiene al logos, ma al mythos,
8) la religione come via verso la pace e
9) la necessità del perdono e del dialogo.
dall’isolamento e ignoranza, dall’indifferenza e disdegno, dalla condanna e conquista bisogna passare per la coesistenza e comunicazione fino ad arrivare alla convergenza e al dialogo, ultimo stadio che implica la creazione di un’agorà dove l’Assoluto è trascendente, ma rimane il confronto che è “duologo dialogale” in cui concepire l’Altro come alter da me e non alius, in quanto l’Altro è parte di me. In questa sfida interculturale la certezza lascia il posto alla fiducia nei confronti dell’altro, unica via che potrà portare davvero alla pace.
Culture e religioni in dialogo. Pluralismo e interculturalità,
Il dialogo non può essere condotto in astratto e in generale, non implica la vendetta dell’“occhio per occhio” bensì il coraggio dell’“occhio a occhio”. In tal modo, il dialogo si converte in duologo dialogale. Se vuole capire ed essere capito, un ebreo non può usare lo stesso linguaggio quando parla a un buddhista o a un cristiano. Uno scienziato non può aspettarsi che il suo linguaggio sia comprensibile a un poeta, e così via. Ci sono differenti universi linguistici e ogni linguaggio è un mondo che traduce una particolare visione della realtà. Duo-logale” (due logos), che richiama “dia-logos”, è un neologismo con cui Panikkar afferma che il vero dialogo accade tra due persone o realtà. Il dia-logo non è un pluri-logo. Il dialogo tra le religioni non si dovrebbe confondere con le manifestazioni che mettono in mostra il pluralismo religioso e sottolineano l'importanza della tolleranza. Gli incontri e le manifestazioni inter-religiose e pluri-religiose non sono i veri e propri dialogi intra-religiosi. Distinzioni sottili ma importanti.

lunedì 28 luglio 2014

Demnitatea umana rezida in respectul cultural, inseparabil de cunoașterea reciprocă

bucuria de a fi impreuna- la cursul de italiana pentru copiii imigrantilor din Italia

Spațiul și timpul sunt acum zguduite de știință și tehnologie, iar întâlnirea dintre popoare și tradițiile lor devine din ce în ce mai problematica, creand ciocniri intre civilizații și probleme de coexistență. S - a suferit atât de mult din cauza fanatismului politic, religios și cultural, că suntem în mod legitim infometati in insusirea unei înțelegeri universale. Un exemplu tipic al acestei mentalități este sindromul de sat global. Pe cat de nobilă ar fi intentia, inca persista efectul mentalității coloniale. Cu toate acestea, există si o sete de înțelegere adevărată: "Noi nu putem trăi într-o lume consolidata în compartimente; celălalt devine o problemă, intrucat invadează viața mea și este ireductibil la felul meu de a percepe; dacă o extremă ne face să gândim că avem dreptate.. și ceilalti gresesc, cealaltă extremă este de părere că noi toți suntem potriviti pentru un anume fel de sat global. "Între aceste două extreme, isi fac loc cu prisosinta cuvintele pluralism și interculturalitate pentru a reprezenta o a treia abordare, fundamentul unei înțelegeri universale. Interculturalitatea nu înseamnă relativism cultural (o cultură pentru o alta) sau fragmentarea naturii umane. Respectarea demnității umane presupune respectul cultural, inseparabil de cunoașterea reciprocă - fără de care am cădea în tentația de a impune cultura noastră ca si model de societate umană. “Culturi și religii în dialog- Pluralism și interculturalitate” Raimon Panikkar

Dupa cultura antropologica etnocentrică, unii din noi am fi "evoluatii", iar ceilalti, "diferite alte popoare", ar fi "primitivii"; cu timpul, etnocentrismului i s-a opus policulturalismul, dar sub formă de relativism. Dar un relativism antropologic este la fel de etnocentric în sensul că, echivaland toate culturile ("o cultura pentru o alta"), implementează o devalorizare a tuturor culturilor, luate fiecare in parte pentru sine. Antropologul, de fapt, nu este un studios fără cultura: aparține unei culturi și se apropie de altele. Și atunci el trebuie să le înțeleagă, sa nu se uite la ele cu dispreț pe baza principiului "cultura mea este superioara celorlalte" sau oferindu-le o licență aparenta de egalitate, pe baza principiului "o cultură, inclusiv a mea, pentru o alta", ci intelegandu-le și, eventual, discutand despre ele. Problemele antropologice nu apar in recunoașterea sau nerecunoașterea Altuia - de fapt, o recunoaștere este inevitabilă în toate culturile individuale, absolut in toate – ci in cât anume Altul face parte din altă cultură. Astfel problema sta nu doar recunoașterea celuilalt ca atare, ci in cat anume celălalt apartine unei alte culturi.

Lo spazio e il tempo sono oggi scossi dalla scienza e dalla tecnologia e l'incontro fra i popoli e le loro tradizioni si fa sempre più problematico creando scontri di civiltà e problemi di convivenza. Si è tanto sofferto per i fanatismi politici, religiosi e culturali, che siamo legittimamente assetati di una comprensione universale. Un tipico esempio di questa mentalità è la sindrome del villaggio globale. Per nobile che sia l'intenzione, rimane pur sempre il risultato della mentalità colonialista. Eppure c'è sete di vera comprensione: "Non possiamo vivere in un mondo a compartimenti. L'altro diviene un problema proprio perché invade la mia vita ed è irriducibile al mio modo di vedere. Se un estremo è pensare che noi siamo nel giusto e gli altri in errore, l'altro estremo è ritenere che siamo tutti adatti per un tipo di villaggio globale". Fra questi due estremi, emergono sempre più le parole pluralismo e interculturalità a rappresentare un terzo atteggiamento, fondamento di una comprensione universale. Interculturalità non significa relativismo culturale (una cultura vale l'altra), né frammentazione della natura umana. Il rispetto della dignità umana esige il rispetto culturale, inscindibile da una mutua conoscenza - senza la quale cadremmo nella tentazione di imporre la nostra cultura a modello della convivenza umana.
Secondo la cultura antropologica etnocentrica, uni di noi noi saremmo gli ‘evoluti’ e gli altri, i popoli diversi, sarebbero ‘primitivi’; con il tempo, all’etnocentrismo si è sostituito un policulturalismo, ma nella forma del relativismo. Ma un relativismo antropologico è altrettanto etnocentrico, nel senso che, mettendo sullo stesso piano tutte le culture ("una cultura vale l’altra"), attua una svalutazione di tutte le culture, presa ciascuna per sé.L’antropologo infatti non è uno studioso senza cultura: appartiene a una cultura e si avvicina a culture altre. E allora deve comprenderle, non guardandole con sufficienza sulla base del principo "la mia cultura è superiore a ogni altra", o concedendo loro una patente di apparente parità sulla base del principio "una cultura, compresa la mia, vale l’altra", ma comprendendole davvero ed eventualmente anche discutendole. I problemi antropologici nascono non nel riconoscimento o non-riconoscimento dell’altro – in realtà un riconoscimento è inevitabile in tutte le singole culture, assolutamente in tutte – ma quando l’altro appartiene a una cultura altra. Il problema non è dunque solo il riconoscimento dell’altro in quanto tale, ma dell’altro in quanto appartiene a una cultura altra.

martedì 8 luglio 2014

RAPORTUL CU MINE, REFLECTAT PRIN ALTUL –dovezi din spatele mastii (JUNG)




Salome with the Head of John the Baptist.

Daca cineva ti-a facut vreo nedreptate, eu te voi chinui necontenit pana cand nu vei apuca sa ierti nedreptatea prin care ai trecut; dar nu numai cu vorba, ci si din adancul inimii tale rautacioase, aspect al sensibilitatii tale mizere; sensibilitatea ta este reflectata prin particularitatea violentei ce-o dezvolti.
In spatele mastii este oglinda prin care adevarata privire transpare; o prima dovada de curaj  ce ne conduce spre cararea din interiorul fiintei. Intalnirea cu noi insine este de fapt una din intalnirile cele mai neplacute, de care se fuge proiectand tot ce e negativ asupra lumii ce ne inconjoara. Cand devenim capabili a vedea Umbra si a –i suporta Cuoasterea, putem spune ca am parcurs doar o mica parte  din ceeea ce  urmeaza de acum incolo; o calatorie spre descoperirea inconstientului personal (Jung-arhetipurile inconstientului colectiv).
A te intelege pe tine e cel mai bun mod de a te apara in fata susceptibilitatilor si acest fapt satisface dorinta puerila de a te face inteles.
Ce se intampla daca toti ne abandonam pe noi insine? Daca accept virtutea altruista, transform pe mine insumi in egoistul tiran al Altuia. Nietzche spune: “iubirea voastra fata de altul este iubirea voastra rea fata de voi insiva/ voi alergati spre celalalt fugind de voi insiva. Iubirea pentru Altul nu este uitarea de sine. Prin intermediul constantei de a trai in afara, noi pierdem Sinele si devenim in mod intim egoisti.”
Ceea ce parcurgem in noi se rasfrange in actiune spre Altul. Prin uniunea cu Sinele ajungem la Domnul ce uneste in Sine paradisul si infernul; deci Sinele opereaza ca unico oppositorum, lasand loc spre cea mai directa experienta a divinului psihologic conceput. Nu Sinele e Domnul , chiar daca ajungem la Domnul prin Sine. Domnul e in spatele Sinelui, Domnul e deasupra Sinelui si este chiar insusi Sinele cand acesta transpare. El ia forma celui care trebuie sa ne vindece.Eul este doar subiectul constiintei mele, in timp ce Sinele este subiectul psihicului meu total , deci si a acelei parti ce tine de inconstient. Terminologia stiintifica a Sinelui nu trimite nici la Hristos , nici la Buddha ci la totalitatea figurilor corespondente, fiecare din ele e un simbol al Sinelui. Nu e Dumnezeu cel ce locuieste in tine, ci tu in Dumnezeu. “Dupa o lunga lupta cu toate slabiciunile si lasitatile prezente in mine, ma decisei sa fac loc trairii specifice singuratatii sfantului erou(emeritul, anacoretul) si a adevarului etern valid.”
Nu tu trebuie sa intervii asupra Celuilalt , ci asupra ta; intervii doar in situatia in care celalalt iti cere ajutorul sau sfatul. Gradina ta e plina de buruieni si tu vrei sa-l inveti pe aproapele tau ordinea si sa-l faci atent la defectele tale?!


lunedì 2 giugno 2014

Ecologia umana-ce poate aduce ea nou in medierea culturala

  

Zilele trecute am avut ocazia sa cunosc un grup de studenti de la College of the Atlantic, Me-SUA, Universitatea din America dedicata ECOLOGIEI UMANE. Data fiind  tematica de lucru, mi-am adus si eu aportul, la cerinta lor, prin acordarea unui interviu centrat pe mediere culturala si nu numai; am facut si o scurta prezentare a parcursului meu migratoriu, a activitatilor extra de voluntariat pentru copiii emigrantilor de aici, de participant la Laboratorul de literatura, la festivitatile cu tematica interculturala…De circa doua luni ei s-au orientat pe a strange informatii din regiune din activitati ce au ca scop o buna realationare cu cei din jurul nostru, dar si din activitati ce rezerva un trai cat mai aproape de natura, simplitate si conservare a traditiei. Studentii au fost gazduiti de familii italiene si lasati sa exploreze liber pentru a simti, invata din aspectul interrational din regiune,  pentru ca in final totul sa prinda forma unei expozitii VISTI DA FUORI-vazuti din afara- si, in semn de recunostinta pentru colaboratori, a unui pranz festiv, ocaziii in care am avut timp sa ne cunoastem mai bine, sa facem schimb de informatii pe aspect cultural, social…un prilej  de a discuta si cu profesorii formatori; specialista pe antropologie culturala a tinut in mod particular, dupa o scurta cuvantarea tinuta in cadrul expozitiei , sa-mi multumeasca pentru contributie, spunand-mi ca ma considera persoana care a manifestat cea mai multa deschidere mentala si sufleteasca dintre colaboratori si ca doreste sa mentinem legatura si pe viitor.


Pozele sunt de la expozitia VISTI DA FUORI ce s-a realizat in Italia de catre studentii si profesorii formatori de la College of the Atlantic, fiind prezentata o sinteza a activitatilor inteprinse , dar si ceva “jocuri” ce au cerut si implicarea vizitatorilor, jocuri ce am tinut sa le fotografiez intrucat as dori ca pe viitor sa le pot implementa si eu. Astfel un puzzel ne era oferit ca model tuturor pentru a construi un altul impreuna in partea alaturata, avand libera alegere de a lua o piesa insemnata pe partea opusa cu un numar, pe care o coloram si o ornamentam cum dorim, tinand totusi cont de liniile marcate. Am gandit ca ar fi potrivit cu aceasta ocazie sa pun in valoare tricolorul nostru romanesc, folosind cele trei culori si simbolistica lor – rosu (fraternitatea), galben (justitia), albastru (speranta), printr-un desen in care soarele da curs prin ale sale raze unui cer senin (Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decat prin Mine-Ioan 14,6) si unde noi ca si beneficiari, suntem legati unul de celalalt nu numai pe linie de sange, dar si prin caldura ce o manifestam celor din jurul nostru ( Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţiMatei 22:37), o continua  rasplata pentru Cel ce ne scalda prin razele Sale si o recunostinta vesnica totodata pentru stramosii ce s-au jertfit ca noi sa fim dreptii continuatori ai acestui neam milenar.Puzzel-ul model  a fost in asa mod realizat , astfel incat sa asume prin cateva piese alese cuvintele cheie ce au prins viata in urma experientei avute in Italia, frumos exprimata in culorile vii imprimate in forme atent alese fara a uita de linia de demarcatie a fiecarei piese , ce lua per ansamblu aspectul unor spirale sau valuri cum bine au precizat autorii lui.
Astfel GENEROZITATEA asuma cateva piese unde beneficiarii ei au surprins-o prin feluritele mancaruri traditional mediteraneene,importanta MEMORIEI  a fost reliefata printr-o succesiune de evenimente mai putin fericite in care una dintre studente uita mereu ora cand sa ia autobuzul, SINGURATATEA , mai exact dorinta de a fi tu cu tine, se poate implini doar fiind in comuniune cu natura, exprimata prin culoarea verde a arborilor, aspect ce mi-a adus in minte poeziile lui Eminescu si balada Miorita…

.
Un alt joc avea ca scop exprimarea libera a ceea ce reprezinta cultura pentru noi, luand ca punct de referinta cateva citate ce incadrau un panou unde noi ne puteam pune in evidenta propria viziune…

Dupa mine CULTURA , nu poate fi definita fara a nu lua in considerare faptul ca fiecare in parte suntem diversi si la fel in aceasi masura, iar Ceea ce ne uneste pe toti ne tine interconectati,chiar daca refuzam sa simtim asta. Interconectarea se evidentiaza la nivel social si individual totodata  cel mai bine prin IMBRATISARE, pentru ca doar prin intermediul ei noi ne putem simti palpaind, prin bataile inimii, scanteia divina.Acesta a si fost resortul care m-a adus mai aproape de studenta de la College of the Atlantic, careia i-am acordat interviul…dorind si oferind CALDURA, spunem mai mult despre noi decat ne-am putea imagina….m-a intrebat daca asa suntem noi romanii, afectuosi; cu dor de voi, i-am spus ca DA si atunci ea si-a exprimat dorinta ca si poporul ei sa gaseasca prin IMBRATISARE, acel punct de intalnire al tuturor sufletelor.


L’Ecologia umana e i suoi possibili contributi nell’ambito della mediazione culturale

Nei giorni scorsi ho avuto l'opportunità d’incontrare un gruppo di studenti del College of the Atlantic, Me,S.U.A.,American University dedicata all’Ecologia umana.Dato il tema del lavoro,ho portato anch’Io un piccolo contributo,alla loro richiesta,un intervista sulla mia attività di mediatrice culturale e oltre;ho fatto una breve panoramica del mio percorso di migrazione, un breve riassunto delle attività di volontariato per i figli degli migrati,sulla mia partecipazione al”Laboratorio di lettura”e alle feste sui tematiche interculturali.Per circa due mesi loro si sono rivolti a raccogliere informazioni nelle vicinanze sulle varie attività orientate sul lavoro di un  buon  rapporto con coloro che ci circondano e altre attività che ci riservano a vivere più vicini alla natura,con semplicità e attraverso la conservazione della tradizione.Gli studenti sono stati ospitati da famiglie italiane e poi lasciati a sentirsi liberi di esplorare,imparare nuove cose sull’aspetto  interrazionale;alla fine tutto ha preso forma di una mostra denominata VISTI DA FUORI e in segno di gratitudine per i collaboratori hanno offerto un pranzo festivo;questi sono state vere opportunità di conoscerci meglio,condividere varie informazioni sull'aspetto culturale, sociale ... un occasione di parlare con insegnanti formatori; dopo un breve discorso tenuto sulla mostra,la dssa sull’antropologia culturale,Heath Cabot,ha tenuto a ringraziarmi in particolare per il contributo,dicendo che mi considera la persona “più forte” con la maggiore apertura mentale e spirituale tra collaboratori e mi ha chiesto i miei dati di contatto.
Le foto sono della mostra realizzata in Italia,la sintesi delle loro attività ed alcuni "giochi",che richiedevano il coinvolgimento anche dei visitatori, scattate da me in scopo di usufruirgli in qualche modo.Si tratta di un puzzle,“immagine che mostra un po’ di noi e un po di voi”,offerto come modello ai visitatori per costruire un altro, accanto;abbiamo avuto la libera scelta di prendere un pezzo segnato sul lato opposto con un numero per poi essere colorato e ornato al nostro desiderio,ma tenendo conto delle linee guida marcate.In questo senso, ho pensato che sarebbe stato opportuno di mettere in valore la bandiera tricolore romena e il suo significato-rosso(fratellanza),giallo(giustizia),blu(speranza)disegnando il sole che attraverso i suoi raggi porta il colore azzurro del cielo («Io sono la via, la verità e la vita; nessuno viene al Padre se non per mezzo di me.”Giovanni14:6),e dove noi,come i veri beneficiari,siamo collegati gli uni agli altri , non solo attraverso la linea di sangue, ma grazie anche al calore manifestata per chi ci sta intorno (“Amerai il Signore Dio tuo con tutto il cuore, con tutta l'anima e con tutta la mente.” MT22,37),un eterna gratitudine per Lui che ci bagna con le sue raggi, un caro apprezzamento agli antenati che si sono sacrificati per noi con l’unico scopo di mantenere e di portar avanti tutto quello che da valore al futuro del paese.Il Puzzle modello è stato sviluppato in modo da risaltare, attraverso  vari pezzi, alcune parole chiave che sono state portate alla luce dopo l’esperienza breve vissuta in Italia , un esperienza ben espressa in colori brillanti stampate su varie forme scelte con cura , senza dimenticare la linea guida di ogni pezzo, per poi ottenere alla fine del “gioco”, l'aspetto generale di un’immagine complessa rivolta all’UMANITÀ, piena di messaggi, un “paesaggio” di spirali o “onde di pioggia o vento” e parole che assumono le tematiche importanti “per tutti noi“.Quindi,LA GENEROSITÀ  ha preso forma assumendo alcuni pezzi dei suoi beneficiari, partendo dall’esposizione piena di sapori dei piatti tipici della tradizione mediterranea; l’importanza della MEMORIA è stata sollevata attraverso di una sequenza di eventi un po’ meno felici che uno degli studenti li ha vissuto, dimenticando qualche volta il momento di partenza del bus;LA SOLITUDINE,in specifico,il desiderio di essere soli con noi stessi, si può realizzare tramite la comunione con la natura,espressa attraverso gli alberi bel colorati in verde chiaro, portandomi in mente le poesie di M.Eminescu,il poeta nazionale della Romania e la ballata popolare romena Agnellina.Un altro“gioco”volto alla libera espressione,consisteva nel fatto di ciò che è cultura per noi,partendo da alcuni riferimenti, citazioni , che incorniciavano un pannello, dove noi abbiamo avuto la possibilità di evidenziare la nostra visione.Per me,la CULTURA,non può essere definita senza tener conto che ognuno di noi è diverso e uguale nello stesso tempo;l’aspetto che ci unisce fa mantenere una vivace interconnessione,anche se la nostra mente rifiuta a credere.L'interconnessione è evidenziata o sentita,al livello sociale attraverso“la consuetudine”dei abbracci,perché solo attraverso di esse, noi possiamo sentire a lampeggiare la cosiddetta “scintilla divina”,“portata alla luce” dalla ritmicità dei battiti cardiaci;un’aspetto che mi ha portato più vicina alla studentessa a cui ho accordato l'intervista;desiderando e fornendo CALORE,diciamo più su di noi di quanto possiamo immaginare;quindi lei mi ha chiesto se i romeni  sono di solito cosi affettuosi;sentendo la vostra mancanza(del popolo romeno),ho detto di Sì;cosí, lei ha espresso il desiderio di trovare questa pace nei abbracci al suo popolo,di voler trovare quel punto di incontro di tutte le anime.

venerdì 9 maggio 2014

Sublimarea Raului in Devenire


Isaia 11
6.
Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.

Cum se imbina : sacrul si profanul, caldul si recele; contrastele se imbratiseaza, se privesc cu intensitate si se schimba reciproc.

Oriunde este vorba de iubire, exista si ceva din sarpe. Hristos insusi a fost comparat cu un sarpe, iar fratele sau infernal, Anticrist este vechiul dragon. Elementul care transcende umanul si care se manifesta in iubire are natura sarpelui si a pasarii, unde deseori sarpele incanta pasarea, in timp ce mai rar se intampla ca pasarea sa elimine sarpele. Omul sta in mijlocul celor doi; ceea ce pentru tine pare a fi o pasare, pentru altcineva este un sarpe si ceea ce pentru tine e un sarpe pentru altul e o pasare. De aceea il vei intalni pe Altul doar in ce este uman. Daca vrei sa devii, va fi dusa o lupta intre pasari si serpi; si doar de vei vrea sa fi, vei fi un om pentru tine insuti si pentru altii. Cine devine se gaseste in desert sau in inchisoare pentru ca asa transcende umanul. Oamenii cand vor sa devina se comporta ca niste bestii. Nimeni nu ne poate elibera de raul devenirii, doar daca in caz nu alegem in mod voluntar sa trecem prin infern.

Diavolul este condensatul obscuritatii naturii umane. Cine traieste in lumina tinde sa urmeze imaginea lui Dumnezeu. Intrucat eu vroiam sa traiesc in lumina, mi s-a stins “soarele”cand am atins profundul. Era obscur si cu caracteristicile sarpelui. M-am unit cu acesta fara sa-l acaparez. Imbratisand natura sarpelui , mi-am asumat partea mea de umilinta si de supunere. Daca nu acceptam caracteristicile sarpelui, Diavolul care e chintesenta a tot ce-i serpilian, ar fi mentinut acea parte de putere asupra mea. Altfel m-ar fi pus sub presiune, m-ar fi constrans sa fac pact cu el, asa cum cu istetime l-a inselat si pe Faust; pactul secret dintre Mefistofel si Faust , prin care el l-ar servi in viata cu conditia ca Faust sa-l serveasca dincolo.
Dar eu am prevazut unindu-ma cu sarpele, in acelasi mod cum un om se uneste cu o femeie. Astfel i-am sustras Diavolului posibilitatea de a avea asupra mea acel tip de influenta care trece intotdeauna si doar prin al nostru “a fi sarpe” si care in genere se atribuie Diavolului si nu noua insine. Mefistofel e Satana sub haina naturii mele serpiliene. Nu mai sunt amenintat de morti, deoarece am ascultat toate revendicarile lor, primind cu bine sarpele. Dupa ce am recunoscut in mine exigentele mortilor si, acceptand, le-am domolit, am abandonat aspiratiile mele personale. De ceva timp si lumea a fost nevoita sa ma considere mort.

Urat e cel ce vrea intotdeauna fericirea celorlalti, deoarece se mutileaza pe sine. Cine vrea sa costranga pe altii sa fie fericiti este un asasin, deoarece ucide propria crestere. E un nebun cel ce pentru iubire distruge propria iubire. Cel ce a recunoscut cerintele mortilor a exilat dincolo uratenia sa. Nu se mai impune cu aviditate asupra altora, traieste in singuratate , in frumusete si vorbeste cu mortii. Dar va veni o vreme si cand cerintele mortilor vor fi satisfacute. Daca si atunci se insista cu singuratatea, frumusetea va disparea dincolo si va sosi plictiseala de aici. Dupa o faza alba, va veni una neagra. Nu-mi dadusem inca seama ca asasinul eram eu. Odata gasita frumusetea in mine, stand cu mine , vorbeam sarpelui meu-sufletul.
In acel moment sarpele se transmuta intr-o pasare alba, care se ridica in zbor spre nori, unde disparu. Eu o urmasei indelung cu privirea. Principiul tuturor lucrurilor este iubirea, dar esenta lucrurilor este viata.
C.G.Jung


sabato 19 aprile 2014

Un Paste fericit! Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință!



“La vita è un minuzzolo di tempo concesso alla nostra libertà per imparare ad amare”. (Abbé Pierre)
Pasqua è voce del verbo ebraico che significa “passare”. Non è festa per residenti ma per coloro che sono migratori che si affrettano al viaggio.  Chi crede è in cerca di un rinnovo quotidiano dell’energia di credere, scruta perciò ogni segno di presenza Sono due scatti verso l’ignoto. Il primo è un tuffo nel deserto per agguantare un’altra terra e una nuova libertà. Il secondo è il salto mortale oltre il corpo e la vita uccisa, verso la più integrale risurrezione. Pasqua è sbaraglio prescritto, unico azzardo sicuro perché affidato alla perfetta fede di giungere. Inciampo e resto fermo, il Sinai e il Golgota non sono scalabili da uno come me. Restano inaccessibili le alture della fede. .Buona Pasqua!

Aceasta viata este o clipa acordata libertatii noastre pentru a invata sa iubim! (Abbé Pierre) 
Paștele este vocea verbului ebraic care înseamnă "a trece." Nu e sărbătoarea celor“rezidenti”,  ci a “migrantilor”ce se grabesc sa călătoreasca. Prin urmare, oricine crede în căutarea unei reînnoiri zilnice a credintei, isi analizează fiecare semn de presenta. Sunt doi pași spre necunoscut. Primul este precum un plonjon în pustie pentru a tinti spre noi meleaguri și o nouă libertate. Al doilea este ca si un salt mortal ce transcende corpul și viața ucisa, spre cea  mai integratoare “forma” a Invierii. Paștele presupune acel risc prescris fara seaman, singurul hazard avut în condiții de siguranță gratie credintei absolute de a-L cuprinde. Ma poticnesc și raman blocat, Sinai și Golgota nu sunt  pentru cineva ca mine. Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință! Un Paste fericit!

Se putea fara moartea lui Iisus? Acolo unde primim Invierea sublima exista si o cadere fara margini! cu moarte pre moarte calcand …Domnul fie cu noi! 

domenica 13 aprile 2014

Imitatio Christi / Drumul catre tine



Actionand asemenea lui Hristos, n-ai fi decat un simplu imitator…indeplineste doar ceea ce tine de tine, prietene. Rupe Hristosul ce e in tine, pentru ca a putea ajunge la tine insuti si implicit la animalul din tine, care sta cu modestie in banca sa, fara sa treaca de legi.
Doar omul e extravagant; de aceea daca se asuma natura animalului, devenim cetateni cu precadere respectosi ai legilor, se actioneaza fara frica devenind corecti, cu simtul masurii.
Daca nu manifesti un profund respect fata de tot ceea ce a fost infaptuit, vei distruge legea iubirii.
 Omului i-a fost data libertatea de a invinge cauza, deoarece el e creativ in sine si pentru sine. Daca prin suferinta spiritului tau, ai ajuns la libertatea de a accepta si pe altul , cu toata acea credinta foarte puternica in Unu, intrucat tu esti si acela (Altul), de abia de atunci vei cunoaste ascensiunea.
In “Ecce homo” Nietzche scrie: “Orice rezultat, orice pas inainte in cunoastere este o consecventa a curajului, a duritatii cu sine insusi, a curateniei cu sine
Din iubire pentru “bagheta neagra” trebuie sa sacrifici consolarea, consolarea ce o oferi si cea care o primesti.
Tineti in frau nerabdarea. Aici e nevoie doar de asteptare.

Exista un singur drum si acesta este al tau; doar o inaltare si vorbim despre a ta inaltare. De ce te uiti in jur in cautarea de ajutor? Crezi ca ajutorul vine din exterior? Ce va veni se creaza in tine si plecand de la tine. Priveste in tine insuti , nu dezvolta confruntari, nu masura. Nu este alt drum asemanator cu al tau . Oricare altul te va insela sau te va seduce. Tu urmeaza-ti drumul care e in tine.”

Doar cel ce cunoaste eroul cel mai intunecat , stie ce este lumina!

Mysterium coniunctionis : “Conflictul proiectat in exterior pentru a putea fi vindecat trebuie sa se intoarca in “psiche del singolo”  de acolo unde in constient s-a nascut. Cine vrea sa iasa victorios din acest declin trebuie sa celebreze o Masa Sfanta cu sine insusi si sa manance si sa bea propria-i carne si propriul sange, sa reuseasca sa-l recunoasca pe Altul in sine insusi si sa-l accepte”

lunedì 31 marzo 2014

Asasinul sacrificial



“Vocatus atque non vocatus deus aderit” – Invocat sau nu, Domnul va fi prezent. (Oracolul din Delphi)
Ficatul, dupa o credinta straveche, este sediul vietii: “Ia cate o bucata din ficat si mananca”
“Tu esti un om si a fost un om cel ce a savarsit un asemenea delict”
Nihil humanum a me alienum esse puto – nimic din ceea ce uman nu-mi este strain (Terentiu)

Sacrificiul s-a savarsit: creatura divina, imaginea formei data lui Dumnezeu, a fost ucisa si eu m-am hranit cu carnea victimei.
Am distrus eu insumi creatura divina prin crima cea mai oribila de care e capabila natura umana; acest act abdominabil era necesar pentru a distruge in mine imaginea lui Dumnezeu, care absorbea toate umorile mele vitale, pentru a ma putea intoarce aproape de ceea ce reprezinta viata mea.
Asa cum crearea unui Dumnezeu este un act creativ de iubire suprema, asa si regenerarea vietii umane este un act ce naste de jos.

Faptul de a manca carne sacrificiala “foloseste pentru a sa salvare. Astfel se capata o calitate divina ce o transcende pe cea umana. Si anticii ne-au dat aceasta indicatie invatandu-ne sa bem sangele Salvatorului si a-i manca carnea. Ei credeau ca numai astfel se ajunge la salvarea umana.”


Fiecare fiinta umana are in sufletul sau un loc linistit unde totul e firesc si usor de explicat, un loc unde ii place sa se refugieze in fata posibilelor turbulente ale vietii, deoarece acolo totul e simplu si clar si are un scop evident si bine definit.

giovedì 20 marzo 2014

Legatura intima cu Raul


Raul este relativ : in parte inevitabil, in parte fatal, ca si virtutiile; si de cele mai multe ori nu se stie ce ar putea fi mai rau. Raul reprezinta jumatate din lume; una din talerele balantei.

Tu suferi din cauza raului, deoarece intim vorbind il iubesti fara sa fi constient de asta. Vrei sa fugi de el si incepi sa-l urasti. Si inca o data dovedesti ca esti legat de rau prin ura ta, deoarece chiar de il iubesti , chiar de il urasti, pentru tine e acelasi lucru: esti legat de rau.
Raul trebuie acceptat; ceea ce dorim, ramane in mainile noastre. Ceea ce nu vrem, dar e mai puternic ca noi, ne trage dupa el si noi nu-l putem opri, fara sa patim ceva (moartea cuiva drag). Forta noastra ramane prizoniera raului. Deci trebuie sa acceptam raul nostru, fara iubire si ura, recunoscand ca acesta exista si ca are rolul lui in viata. In acest fel ii taiem elanul de a ne birui.
Raul stie ce este frumos, de aceea e umbra a tot ce este frumos, il urmareste oriunde , asteptand momentul in care frumusetea , rasucindu-se in dureri, doreste a da viata lui Dumnezeu.
Cine nu vrea raul, nu are posibilitaea sa-si salveze propriul suflet din infern. Pentru Rau nimic nu e mai pretios ca ochiul sau, deoarece gratie ochiului sau, golul poate culege plinatatea radioasa. Rautatea e incapabila sa faca sacrificii.
Nu trebuie sa distrugi raul, mai ales ochiul sau, deoarece lucrurile cele mai frumoase nu ar fi existat daca Rautatea nu le-ar vedea si le-ar dori. Rautatea e sacra.
Golul nu poate sacrifica nimic, deoarece sufera mereu de carenta. Dar ce este plin poate sacrifica, deoarece are plenitudine
Golul nu poate sacrifica ;  are foame de plinatate intrucat nu-si poate renega propria natura. Pentru asta avem nevoie si de rau.
 Dar eu pot sacrifica dorinta mea de rau, intrucat la inceput am primit plinatatea.
Carl.Gustav.Jung


lunedì 10 marzo 2014

Viata-Moarte si renastere


Tu poti observa in tine imensitatea celui mic si a celui mare si te vei goli si mai mult, intotdeauna si mai mult, intrucat plinatatea infinita si golul infinit sunt acelasi lucru.

Carabusul- este un simbol clasic al renasterii. Dupa descrierea in cartea antica egipteana Am-Tuat, defunctul zeu al soarelui se transforma cand ajunge in cea de-a 10 statie , in Khefera, carabus, si sub aceasta forma paseste in cea de-a 12 statie in barca, care transporta soarele intinerit al cerului de dimineata.
 “Iubite, carabusule, tatal meu, eu te onorez, binecuvantata sa fie munca ta in etern…Amin! ” – rugaciune pagana adusa lui Helios , zeul soare, ce traverseaza cerul ghidat de un car tras de 4 cai.

Se spune că pasărea Phoenix trăieşte 500 de ani, iar la moartea sa, un nou trup de Phoenix apare. Datorită simbolismului său, pasărea Phoenix e văzută în mod general ca reprezentând imortalitatea şi învierea. Pasărea Phoenix este unul din semnele ordinelor secrete ale vechii lumi şi ale celor iniţiaţi în aceste ordine. Şi asta pentru că cei acceptaţi în temple trebuiau să fie născuţi de două ori sau renăscuţi. Înţelepciunea oferea o nouă viaţă, iar cei care devin înţelepţi se nasc din nou. Egiptenii credeau că pasărea Phoenix era reprezentarea zeului care coboară din ceruri, sub forma unui luceafăr, la fel ca Lucifer, după distrugerea sa de foc şi renaştere.

Arta de a trai consta in a aduce la viata ; a trai tot ceea ce este corect si a lasa sa moara tot ce e nedrept. Viata e un flux de energie. Dar orice proces energetic este ireversibil in principiu si deci directionat in mod univoc spre o parte.
A doua jumatate a existentei ramane a fi traita doar de cei care cu viata doresc sa moara, deoarece ceea ce se petrece in ora secreta din mijlocul zilei este inversul parabolei, este nasterea mortii. A nu dori sa traiesti si a nu dori sa mori sunt acelasi lucru. A deveni si a trece apartin aceleasi curbe
Corect e ceea ce mentine echilibrul, gresit e ceea ce-l perturba. Echilibrul e viata si moarte in acelasi timp. Pentru completitudinea vietii e nevoie de un echilibru cu moartea. Daca accept moartea, copacul meu reinverzeste, pentru ca acel a muri exalteaza viata.
Inter faeces et urinas nascimur- ne nastem printre fece si urina.

De privesti in jur avid in cautatea a ceea ce ai mai putea trai, atunci nimic n-ar fi indeajuns pentru tine in a-ti provoca placere, maruntele lucruri ce constant te inconjoara nu-ti vor darui bucurie. Contemplu asadar moartea, pentru ca aceasta ma invata sa traiesc!

giovedì 27 febbraio 2014

Logosul– Cuvântul Lui Dumnezeu


Prin forţa magică a ritului, sacrifiantul îşi construieşte un trup nou, se urcă la Cer, unde se naşte a doua oara şi obţine „nemurirea". Acest lucru înseamnă că, după moarte, el va reveni la viaţă, la „ne-moarte", la o modalitate de a exista care transcende Timpul. Interiorizarea sacrificiului permite adresarea ofrandelor atât zeilor „interiori" cât şi zeilor „exteriori". Ţelul ultim este unirea între diversele niveluri teo-cosmice şi organele şi funcţiile psiho-fiziologice ale omului. După numeroase omologări şi identificări, se ajunge la concluzia că „conştiinţa de Sine este unul şi acelaşi lucru cu Soarele". Brahman este recunoscut ca Stâlp al Universului, suport; temelia brahman desem­nează procesul sacrificiului cosmic şi, prin extensie, puterea misterioasă care ţine Universul. Brahmanul se identifică cu brahman, pentru că cunoaşte structura şi originea Universului, pentru că cunoaşte Cuvântul care exprimă toate acestea; căci Văc, Logosul, poate transforma orice persoană în brahman. „Naşterea unui brahman este o încarnare eternă a dharmei".
Latura lui Dumnezeu care se poate cunoaste prin intermediul ratiunii este Logosul, prima ipostaza divina. Jung ne spune ca puterea cuvantului, a Logosului, reprezinta figura centrala a credintei crestine. Cuvantul, Verbul, a devenit Dumnezeul nostru in adevaratul sens al cuvantului si asa a ramas:
 In Sfânta Evanghelie după Ioan 1.1: 
1.
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

In Cuvant era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina adevarata ce ilumina fiecare om ajungea pe pamant.
9.
Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10.
În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11.
Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12.
Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13.
Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
 Logosul este atribuit omului traitor. Fiul lui Dumnezeu este Logosul intrucat el ridica ce e inferior spre nivele superioare spirituale, anume-lumea lui Logos.
Anacoretul in “Cartea rosie” a lui Jung spune:
“Daca ceea ce e uman n-ar fi fost pentru Dumnezeu mai important de tot restul, atunci in ceea ce-l priveste pe Fiul, Acesta nu s-ar fi manifestat in carne, ci in Logos” : Ev dupa Ioan 1. 14

14.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.


mercoledì 19 febbraio 2014

Existenta si devenire/ constiinta mortii si a vietii


Ajuns in punctul cel mai de jos nu te mai distingi deloc de fratii tai. Nu te rusina si nu avea remuscari , deoarece in timp ce traiesti viata fratilor tai si cobori in jos impreuna cu ei, intri si in sacrul flux al vietii universale unde nu esti deloc un individ care se ridica pe un munte inalt, ci un peste printre alti pesti. Varful tau este muntele tau personal , care-ti apartine tie si doar tie.


Pentru asta ai nevoie sa traiesti in partea de jos, deoarece tu acolo existi pur si simplu.
Pentru asta tu ai nevoie de inaltimi, pentru ca tu de acolo esti in devenire.

 Daca traiesti viata universala, in punctul tau cel mai de jos, acumulezi constienta de sine insusi . daca in schimb esti la nivelul tau inalt, atunci esti ce esti tu mai bun si devii constient doar de latura ta cea mai buna, nu de aceea ca esti in fluxul vietii universale, ca si creatura ce simplu exista.
 Ca o picatura in ocean , iei cunostinta de curent, de fluxul si refluxul mareei: “Cel ce se gaseste in fluxul vietii universale devine constient de moarte” Frica de moarte te impinge spre individualitate. Si totusi ajungi sa depasesti moartea prin depasirea vietii universale. Cel ce e in devenire devine constient de viata, in timp ce cel ce simplu doar exista nu devine constient, deoarece se gaseste in plinul vietii insasi. Are nevoie de inaltimi si de starea de a fi a individului pentru a deveni constient de viata. Mai bine mori in exterior decat sa mori in interior.

Astfel decisei sa mor in exterior si de a trai inlautru.

CARL GUSTAV JUNG

giovedì 13 febbraio 2014

Animus si anima si completitudinea FIINTEI


Stii tu cata feminitate ii lipseste unui barbat pentru a fi complet? Si cata masculinitate ii lipseste unei femei pentru a fi completa? Voi cautati feminitate in femeie si masculinitate in barbat. Dar unde sunt fiintele umane? 

Tu, barbate, nu cauta feminitatea in femeie, ci caut-o si recunoaste-o inlauntrul tau deoarece tu o detii inca de la inceput. Tu femeie, nu cauta masculinitatea in barbat, ci ai grija mai degraba de latura masculina prezenta in tine. Fiinta umana e atat masculina cat si feminina, nu e doar barbat si doar femeie. Despre sufletul tau nu poti spune de ce sex este.  De vei fi atent , vei observa ca barbatul cel mai masculnin are o anima –feminina- si ca femeia cea mai feminina are o animus - masculin. Cu cat mai virila este atitudinea exterioara-a barbatului- cu atat vor fi sterse in el trasaturile feminine ce apar in inconstient.

 Jung indica latura feminina a barbatului cu terminul de anima si latura masculina a femeii cu terminul de animus si descrie modul cum indivizii proiecteaza imaginile animei lor in persoanele de sex opus. In dezvoltarea umanitatii e necesara integrarea animei pentru barbat si a lui animus pentru femeie: retragerea proiectiilor legate de sexul opus, constientizandu-le. Insusindu-ti latura feminina ca barbat, ajungi la completitudine. Femininul in barbat e legat de rau, il gasesc pe drumul placerii. Masculinul in femeii e legat de rau, de aceea fiinta umana e refractara in acceptarea celeilalte laturi. Doar prin acceptare se produce caracterul complet: adica, cand ai devenit “subiect al jocului” pentru insisi ochii tai, va veni in zbor "pasarea cea alba" (A. Dieterich- inca de la inceputuri sufletul era infatizat ca o pasare) , ce era departe, dar a fost atrasa de piosenia ta.


Barbate, ia seama, tu nu ai suflet, acesta se gaseste in femeie, iar tu femeie ia seama ca sufletul tau se gaseste in barbat. In schimb , daca devii o fiinta umana completa, sufletul tau te va ajunge; misterul te va cuprinde si in jurul tau se vor produce fapte asemanatoare miracolelor. Totul va straluci intr-o lumina aurie, deoarece soarele s-a ridicat din mormantul tau.