Mitul pesterii

Mitul pesterii
 Platon este cel dintai filosof de la care ne-au ramas scrieri complete.El a impus forma Dialogurilor, in care problemele filosofice sunt abordate prin dialogul dintre Socrate si diversi cetateni atenieni.
Teoria Ideilor – nucleul filosofiei platonice se regaseste in Phaidon, Republica(cartile VI – VII), Banchetul si Phaidros.- Distinctia existenta sensibila/ existenta inteligibila este baza teoriei Ideilor; planul existentei sensibile este acela al realitatii aparente, accesibila cunoasterii prin simturi, lumea Pesterii care fundamenteaza opinii (doxa); planul existentei inteligibile este acela accesibil doar cunoasterii de tip rational, lumea din afara Pesterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizica a realitatii esentiale.
- Mitul Pesterii (Republica – cartea a VII – a ) – simboluri:
pestera – lumea sensibila (a realitatii aparente) realitatea secundara, separata in care suntem prizonieri si in care suntem orbi fara lumina proprie;
intunericul pesterii – ignoranta omului incult, limitat care apeleaza la lumina fenomenala si uita de lumina omniprezenta, atotpatrunzatoare, care nu lasa umbre; doar lumina creata este prizoniera dualitatii lumina-umbra.
lanturile – prejudecatile, simturile care ne limiteaza, conditionarea de a identifica realitatea cu proiectia acesteia de pe ecranul mental;
focul – lumina cunoasterii;
 umbrele de pe peretele pesterii – imaginile corpurilor fizice proiectate pe ecranul mental adica pe peretele pesterii de catre impulsurile din minte, rodul perceptiilor noastre;
corpurile purtate prin fata focului –realitatea despre care credem ca este cea fizica, opiniile adevarate, conceptia ca iesirea din pestera necesita un suis greu;
iesirea din pestera – drumul initiatic spre cunoasterea esentiala, directa, care nu mai apeleaza la mijlocirea intelectului analitic;
contemplarea lumii din afara pesterii – cunoasterea metafizica, directa, adevarata prin intelectul pur , marea camera a constiinei;
Soarele – Ideea Binelui (Perfectiunea) Izvorul omniprezent care finanteaza universul, creatia manifestata; izvorul luminii necreate (al vietii,iubirii,perfectiunii,binelui), al omnicunoasterii
- Sufletul se aseamana cu lumea din afara pesterii,cu Ideile pentru ca este simplu, nemuritor, cunoaste lumea inteligibila printr-un proces de conversiune a carui forta o constituie erosul (iubirea – are ca efect uitarea, in vederea dobandirii puritatii primare); cunoasterea Lumii Ideilor este doar o reamintire (anamnesis) a sufletului incarcerat in corpul fizic ; menirea sufletului este sa pregateasca omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemurilor(moksha) si intoarcerea in lumea ideilor); conditia eliberarii definitive a sufletului este o viata virtuoasa; filosofia este pregatirea sufletului pentru recunoasterea imortalitatii sale,restabilirea statutului divin al fiintei umane.
Cadrul initial este pestera in care oamenii sunt legati in scaune cu fata la un perete pe care se vad umbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele oamenilor, lucruri aflate dupa un zid, dar luminate de un foc, ce arunca acele umbre pe perete. Exista si o mentiune foarte importanta: oamenii sunt pusi in scaune si legati inca din copilarie, aceasta insemnand ca la ei problema apare inca de la inceputul educatiei.Urmeaza o fraza ce tine de psihologie, chiar de sociologie: "daca ei ar fi in stare sa vorbeasca unii cu altii, nu crezi ca oamenii nostri ar socoti ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitatea?".Al doilea cadru este o posibilitate, un viitor a ceea ce s-ar putea intampla daca oamenii ar fi dezlegati.Al treilea cadru consta in drumul (calea) pe care trebuie sa il faca omul dezlegat pentru a intra in lumina soarelui. Al patrulea cadru descrie intoarcerea omui liber in lumea celor legati: "acel om, coborand, s-ar aseza in acelasi scaun".
Alegoria pesterii este o metafora, prin care se arata ca lumea pe care nu o percepem prin mijlocirea simturilor (invizibila) este adevarata realitate(noeton) si ca lumea umbrelor sau a proiectiilor de pe peretele pesterii, in care fiintele sunt prizoniere (ecranul mental),e o lume  accesibila prin simturi (vizibila),este cea mai putin apta sa conduca la o cunoastere adevarata,reala, si este cauza pentru care se mentine prizonieratul in lumea ignorantei (orbirii ,intunericului), al conflictelor, al crizelor, al identificarilor eronate.Planul existentei sensibile este acela al realitatii aparente, proiectata pe ecranul mental, o realitate iluzorie, accesibila cunoasterii prin simturi, o lume a pesterii, a umbrelor, a opiniilor.Planul existentei inteligibile este lumea din afara pesterii,lumea Formelor Pure,a Ideilor, lumea metafizica a realitatii esentiale si este un plan  accesibil doar cunoasterii directe, iar nu celei mijlocite de ratiune (procesare analitica)-afirma Dan Mirahorian