domenica 7 novembre 2010

Traind in Unu –intoarcerea la origini

Traind in Unu –intoarcerea la origini
"Bunăvoinţa altruistă şi iubirea, ele sînt cele care cer ca noi să trăim pentru altul pînă la ultima noastră suflare şi pînă la cea din urmă expiraţie a respiraţiei noastre, pînă la ultima picătură de sînge şi pînă la ultima globulă a acestei ultime picături, pînă la ultima sistolă şi pînă la cea din urmă diastolă!” Vladimir Jankélévitch

L-am descoperit pe
Vladimir Jankélévitch, participand in Italia la o conferinta cu titlul  „Adevar si minciuna in filozofie”.Am fost atinsa pe loc de profunzimea acestui prea putin cunoscut filozof,care prin scrierile sale a reusit sa cuprinda vaste domenii cum sunt: filozofia, psihologia, politicul,socialul.
Prin prisma dezbaterilor sale se intrevede si aceasta lupta continua a sa cu lumea materiala ,in care suntem angrenati cu totii, si dorinta sa acerba de a face sa se nasca din nou  „Il primo mattino nel mondo”, lipsit de adoptarea de masti di partea fiecaruia dintre noi pentru a putea supravietui duritatii societatii.
De aici este si plecarea mea in discutie.Daca privim inspre scrierile biblice,ne dam seama ca fericirea suprema,asa cum este ea relatata in Cartea Sfanta ca Paradis, era atinsa prin trairea in inocenta, in lipsa constiintei,a unei reflectii intre bine si rau.Adam si Eva sunt reprezentantii perechii ideale care dau nastere, prin insasi manifestarea lor, alaturarii profunde cu Sinele Suprem.Sunt prototipul fiintei androgine ce au Totul in Unul pentru ca sunt ca doua picaturi ce apartin inca de la inceput si neperisabil pe parcusul lor in calatoria vitetii fara de moarte ,esentei divine.Paradisul era creatia lor si a lui Dumnezeu in acelasi timp,deorece Dumnezeu le-a daruit-o iar ei si-o  hraneau prin puritatea lor in gandire si simtire.Trairea lor in Sine le era rasplatita cu Fericirea Absoluta in Unul.
Odata cu ademenirea din partea sarpelui,totul s-a rupt,totul a cazut si a aparut constiinta,puterea de a rationaliza ,de a reflecta,de a face distinctie intre bine si rau.Bun,si care ar fi raul in toata povestea asta? –Nu,n-am spus ca ar fi vreu rau.Dupa parerea mea,aparitia reflectiei nu este pedeaspsa aparuta in urma pacatului,este doar un alt mod de a trai, de a atinge  si te impreuna cu Absolutul.Daca la inceput totul se traia in Frumusetea Iubirii Supreme,acuma tu te nasti pentru a ti-O gasi si a te uni cu Ea,gasindu-te pe tine tot ca El si astfel a te uni pentru totdeauna,ca atunci,cu Sinele Suprem.Atunci traiam in Absolut acum trebuie sa-L gasim,e doar o alta cale de contributie la Creatia Universala,minunadu-l pe Dumnezeu si minunadu-se in acelasi timp pe sine prin puterea noastra de co-creatori si ascultatori de drept al liberului arbitru,gasindu-ne de fiecare data adevarata cale spre ceea ce noi toti cunoastem ca fiind Acasa.
Inainte traiam in Absolut fiind toti Unul,apoi odata cu caderea in pacat-chiar daca eu nu-l vad intru totul ca pacat,am fost nevoiti de Noi prin decizia noastra de a cunoaste binele si raul,sa-l gasim,sa-l constientizam.Daca nu era aleasa aceasta cale de catre noi,atunci  traiam in vesnicie fara sa reflectam prin constiinta creata.Chair daca cu noua cale aleasa am fost datori sa cadem in Infernul suferintei specifice lumii materialiste,vom reusi sa ne ridicam acolo unde ne este adevarata casa a iubirii fara de pacat.
Societatea in care suntem acum cu totii este datatoarea diferitelor masti impuse de la nastere fiecarui om pentru a se putea apara de lumea dura in care purcedem.Noi suntem nevoiti sa disimulam,sa fim mereu atfel,mintind mereu.Jankélévitch demasca puterea iluzorica a minciunii si atunci ne intrebam: Cum putem rezista intr-o societate care ne impune sa adoptam mereu propriile masti?este sinceritatea un antidot de renastere a Lumii? Suntem astfel pe calea de a ne intoarce la origini la acea inocenta traita de Adam si Eva in Paradis?
Lipsa sinceritatii ne determina pe toti sa devenim opaci fata de exterior,sa ne inchidem,sa ne izolam si astfel se uita ca exista candva acea traire in Dumnezeu,cu totii fiind legati prin iubire si sinceritate in Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat.Ceilalti din jurul nostru au ajuns sa ne creeze jena,am uitat ca el,tu eram tot Eu,ca toti eram Unul si nu era nevoie sa ne mimtim si sa ne ascundem.Exista empatia,transparenta in gandire si simtire.
Acum prin calea care ne-am ales-o trebuie sa ne regasim esenta divina ce apartine fiecaruia din noi prin intermediul constientizarii binelui si a raului.Chiar daca pentru asta ,aici ne intalnim cu suferinta, noi trebuie sa ne cunoastem realitatea interioara,singura adevarata si care ne poate darui misiunea pe care o avem fiecare pe acest scurt popas pe pamant, spre mantuire noastra.Liberul arbitru si esenta divina din noi ne va ajuta sa alegem intotdeauna drumul spre inalt,acolo unde totul este trait intr-o fericire a iubirii infinite.Trebuie si e imperios sa stim ca inocenta este locul din care se nasc sinceritatea si generozitatea.
Odata ce am venit pe lume ne-am ciocnit cu teama intalnirii dure specifica lumii existente si astfel solutia spre a ne regasi esenta pura a divinitatii este a invata sa coexistam.Infrangerea temei si regasirea noastra interioara prin constientizarea legaturii primordiale ce ne leaga pe toti sunt principalii pasi in evolutia noastra sprituala.

Nessun commento:

Posta un commento