In Sfanta Evanghelia dupa Luca, Iisus spune (14, 26)
„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi
pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să
fie ucenicul meu”. In drumul nostru spre Lumina e nevoie s-avem constiinta
pacatului si sa nu ne substituim lui Dumnezeu, sa ni-L in-Chip-uim, in ideea de
mandrie, devenind falsi profeti sau Maestri. Smerenia e calea spre Libertate, eliberarea din
incatusarea trupeasca/ lumeasca. Cu totii sa fim demni a ne purta karma, in
ideea eliberarii. In Sf Evanglelie dupa Luca 14/27, 28 Iisus adauga :“Si cel ce
nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu poate sa fie ucenicul meu” “Ca
cine dintre voi vrand sa zideasca un turn, nu sta mai intai si-si face
socoteala cheltuielii, daca are cu ce sa-l ispraveasca?” “Asadar, oricine
dintre voi care nu se leapada de tot ce are nu are cum sa fie ucenicul meu”
Sfantul Augustin aminteste de importanta crucii,
acesta reusind “sa se spele”, sa se goleasca de tot ce-i Rau si sa se umple de
tot ce Este intr-adevar, ducand-o in spate, traversand in acest fel marea cea
intinsa pentru a ajunge la El; iar la Tata, e de amintit, ca nu poti ajunge
decat prin Fiul, prin insusirea invatarilor sale despre iubirea de sine si
iubirea aproapelului, caci El este:
“Calea, Adevarul si Viata”.
Lepadare de sine se capata prin constientizarea
pacatului purtat in tine si dorinta de a te curata de el prin smerenie si
milostenie. Kierkegaard spune. “Contrariul păcatului nu este virtutea, ci libertatea.
Liberatatea ca traiesti alaturi de Tatal, iesind din roata vietii, unindu-te cu
El “Eu si Tatal, Una suntem”.
Nessun commento:
Posta un commento