Sufletul pastreaza prezentul pentru amintire. În felul acesta, el îl smulge pieirii si îl preia în durata spiritualitatii sale, spune Rudolf Steiner. Prin amintire, sufletul pastreaza ziua de ieri; prin fapta, o pregateste pe cea de mâine. Daca nu l-ar putea pastra prin amintire, sufletul meu ar trebui sa perceapa iar si iar rosul trandafirului, pentru a-l avea în constienta. Prin acest dar, sufletul transforma lumea exterioara în propria sa lume launtrica în asa fel încât o poate pastra în memorie – pentru amintire –, si poate duce apoi cu ea o viata proprie, independent de impresiile avute. Astfel, viata sufleteasca devine efect permanent al impresiilor trecatoare ale lumii exterioare. Ceea ce am facut astazi se mentine si mâine. Acest lucru devine durabil prin fapta, tot asa cum impresiile mele de ieri au devenit durabile pentru sufletul meu prin memorie. Cu cât sufletul poate sa aduca spiritului mai multe elemente din trecut, cu atât îl îmbogateste mai mult….
Intrebata fiind de cineva: “Daca ai fi un vultur acum, si te-as intreba: ce timp este acum, ce ai raspunde ?” am spus: “Avand in vedere ca nu exista posibilitatea de a te transpune cu Totul intr-o alta existenta, nu-ti pot oferi un raspuns, dar ti-l voi da la momentul poltrivit… sufletul meu a pastrat in amintire”
Nessun commento:
Posta un commento