Culoarea gandurilor

Un gând izvorât dintr-o pornire senzoriala a omului are alta culoare decât gândul pus în slujba cunoasterii pure, a frumusetii nobile sau a binelui etern. Culoarea sa corespunde caracterului gândului.Gândurile care izvorasc din viata senzoriala strabat lumea sufleteasca în nuante de culoare rosie. Un gând prin care gânditorul se ridica la o cunoastere superioara apare într-un frumos galben deschis. Un gând care izvoraste din iubire devotata radiaza într-un roz splendid. Si asa cum în forma de aparitie suprasensibila a unui gând se exprima continutul gândului, tot astfel în aceasta se exprima si precizia sa mai mare sau mai mica. Gândul precis al gânditorului se arata ca o formatiune cu contururi clare; reprezentarea confuza apare ca o formatiune noroasa, cu contururi estompate. Sufletul traieste în fata unei culori fizice nu numai impresia sensibila, ci are si o traire sufleteasca în contact cu ea. Aceasta traire sufleteasca este o alta atunci când sufletul percepe – prin intermediul ochiului – o suprafata galbena, o alta când percepe o suprafata albastra. Aceste trairi le putem numi „trairea în galben” sau „trairea în albastru”. Sufletul care a pasit pe calea cunoasterii are aceeasi „traire în galben” fata de trairile sufletesti active ale altor fiinte; el are o „traire în albastru” fata de dispozitiile sufletesti pline de devotament. Esentialul nu consta în faptul ca „vazatorul”, care are o reprezentare a unui alt suflet, sa vada „albastrul” asa cum vede acest „albastru” în lumea fizica, ci esentialul consta în trairea care îl îndreptateste sa numeasca aceasta reprezentare „albastra”, asa cum omul fizic numeste o perdea, de pilda, „albastra”.

Rudolf Steiner