domenica 16 settembre 2012

“Incandescenta” in mitologia vedica


Ridicarea unui altar dedicat lui Agni-zeul focului- nu este altceva decât imitarea rituală a Creatiei. Altfel spus, teritoriul ocupat este, în prealabil, transformat din «haos»în «cosmos», el primeste, prin  puterea ritului, o «formă», devine real."
Acest aspect relevă rolul urias pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenta (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă. In substratul mitologiei vedice, separarea primelor forme de substanta originară plasmatică, indiferentiată, se produce în urma încălzirii materiei primordiale. În multe mitologii, sacralitatea ca atare este legată de foc, de energia ignică pe care o emană cerul. Inteleptii indieni fac distinctia dintre sacrificiul adus zeilor si autosacrificiul a cărui finalitate e unirea cu energia cosmică Brahman; „încălzindu-se" prin tehnici sapientiale specifice, înteleptul îsi lărgeste propria fiinpână în punctul în care aceasta se uneste cu marele foc universal transpersonal în care sălăsluieste Brahman.
„Unii yogini -spune Bhagavad-Gita - aduc sacrificiu zeilor; altii sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu." Si tot acolo „Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman; cel care meditează la sacrificiul lui Brahman, trebuie să intre în Brahman." (Bhagavad-Gita, IV, 25, 24, in: Filosofici indiană în texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971, p. 57.) Pe de o parte, autosacrificul spiritual brahmanic corespunde cu autosacrificiul regenerativ al lumii, prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de constructie si destructie; pe de altă parte, cu distinctia dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) si autosacrificiul brahmanic - prin care înteleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană, pentru a regăsi infinitul energetic pe care fiinta sa o contine - trebuie să ne aducem aminte când discutăm despre credinta ca atare din crestinism, cu precădere la nivelul superior al extazului divin, ardoare prin care credinciosul simte, în prea-plinul religios al propriei sale fiinte, prezenta infinită a lui Dumnezeu

Nessun commento:

Posta un commento