Ridicarea unui altar dedicat lui Agni-zeul focului- nu
este altceva decât imitarea rituală a
Creatiei. Altfel spus, teritoriul ocupat este, în
prealabil, transformat din «haos»în «cosmos», el primeste, prin puterea
ritului, o «formă», devine real."
Acest aspect relevă rolul
urias
pe care îl joacă în cosmogoniile popoarelor arhaice incandescenta (căldura) ca mijloc de trecere de la informai la formă. In substratul mitologiei vedice, separarea primelor
forme de substanta originară plasmatică,
indiferentiată, se produce în urma încălzirii materiei primordiale. În multe mitologii,
sacralitatea ca atare este legată de
foc, de energia ignică pe care o emană cerul. Inteleptii indieni fac distinctia dintre sacrificiul adus zeilor si
autosacrificiul a cărui finalitate e unirea
cu energia cosmică Brahman; „încălzindu-se" prin tehnici sapientiale specifice, înteleptul
îsi lărgeste propria fiintă până în punctul în care aceasta se uneste cu marele foc universal transpersonal în care sălăsluieste Brahman.
„Unii yogini -spune Bhagavad-Gita - aduc sacrificiu zeilor; altii sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu." Si tot acolo „Brahman este aducerea ofrandei,
Brahman este ofranda jertfită de Brahman în focul lui Brahman; cel care meditează la sacrificiul lui Brahman, trebuie să intre în Brahman." (Bhagavad-Gita, IV, 25,
24, in: Filosofici indiană în
texte. Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka Samgraha, ed. rom. 1971, p. 57.) Pe
de o parte, autosacrificul spiritual brahmanic corespunde cu autosacrificiul
regenerativ al lumii, prin repetarea periodică a ciclurilor temporale de constructie si
destructie; pe de altă parte,
cu distinctia
dintre sacrificiul divin (către persoana concretă a unui zeu) si
autosacrificiul brahmanic - prin care înteleptul trece dincolo de propria sa formă sau persoană,
pentru a regăsi
infinitul energetic pe care fiinta sa o contine -
trebuie să ne
aducem aminte când discutăm despre
credinta ca
atare din crestinism,
cu precădere
la nivelul superior al extazului divin, ardoare prin care credinciosul simte,
în prea-plinul religios al propriei sale fiinte, prezenta
infinită a lui
Dumnezeu
Nessun commento:
Posta un commento