Autosacrificiul regenerator II- povestea omului primordial purusha

La povestea omului primordial purusha ajungem prin intermediul unui celebru mit al autosacrificiului cosmogonic, pe care îl găsim în Brihadaranyaka Upanishad. Mitul relatează sacrificiul de sine al Demiurgului Primordial Prajapati, născut într-o vreme când în lume nu era nimic, decât moarte si foamete, „căci foametea este moarte." Ivit din moarte, Prajapati afirmă primul său act, acela de a dori, ceea ce ne trimite spre celebrul imn cosmogonic din Rig Veda, care prezintă, la începuturile lumii, o apă nesfârsită, întunecată, nediferentiată, undele căreia legănau Unul germinativ respirând „fără suflare". Incălzindu-se, Unul se desprinse din mediul acvatic, zămislind prin extensie Dorinta de viată (proprie tuturor lucrurilor si fiintelor) si Gândirea. In mitul cosmogonic din Brihadaranyaka Upanishad, demiurgul Prajapati doreste întruparea, care ia nastere prin forta ratiunii, după care se naste apa si din apă ulterior pământul; în acest moment, puterile îl părăsesc pe Demiurg, el intră în autocombustie si -în acest fel primul autosacrificiu originar dă nastere focului, definind un traseu initiatic de la pământ si apă la incandescenta ignică, pe care îl găsim si în tehnicile Yoga .