Mintea umana si cea a ingerilor

Faptul că raiul îşi trage existenţa din rasa umană este limpede pentru că mintea oamenilor este asemănătoare cu cea a îngerilor şi amândouă posedă facultăţile de a înţelege, de a percepe, şi de a voi, amândouă fiind formate pentru a primi raiul. Astfel, mintea oamenilor are înţelepciune ca şi cea a îngerilor dar nu este totuşi atât de înţeleaptă în lume, pentru că se află într-un corp fizic, în care mintea spirituală gândeşte material. Gândurile spirituale, pe care le au în comun cu îngerii, se manifestă atunci în ideile materiale ce corespund celor spirituale şi sunt astfel percepute în ele. Dar este cu totul altfel atunci când mintea omului este eliberată de legătura cu corpul. Atunci ea nu mai gândeşte material, ci doar spiritual şi atunci ea percepe ceea ce este de neînţeles şi inexprimabil pentru omul material, aşa cum face un înger. De aici este limpede că partea interioară a omului, care se numeşte spiritul său, este în esenţă un înger; un înger are o formă umană perfectă „A crea după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” înseamnă a conferi omului toate lucrurile ordinii divine de la primele la ultimele şi astfel să-l facă înger aşa cum este el în interiorul minţii sale. Facultăţile intelectuale nu pot fi luminate de Domnul atâta timp cât lumina materială străluceşte în intelect, iar lumina spirituală este întunecată. Lumina materială străluceşte în intelect atunci când lucrurile lumeşti şi trupeşti, adică pământeşti, sunt iubite mai mult decât cele spirituale, cereşti, divine. Atunci putem spune că omul este orientat către exterior.. Divinul poate fi venerat şi în exterior, dar numai în măsura în care este adorat şi în interior, deoarece exteriorul provine din interior.

E. Swedenborg