Despre “JUDECATA DE APOI” in viziunea lui E.Swedenborg

JUDECATA DE APOI TREBUIE SA AIBĂ LOC ACOLO UNDE NE AFLĂM CU TOŢII ÎMPREUNĂ, DECI ÎN LUMEA SPIRITUALĂ ŞI NU PE PĂMÂNT

În ceea ce priveşte Judecata de Apoi, se crede că Domnul va apărea atunci din nori, împreună cu îngerii, în glorie şi îi va trezi din morminte pe toţi cei care au trăit de la începuturile Creaţiei, unindu-le sufletele cu trupurile. Astfel, adunaţi laolaltă, El îi va judeca şi trimite, pe cei care au făcut bine, la viaţa eternă sau în rai, iar pe cei care au făcut rău, la moartea eternă sau în iad.

“Nimeni nu este judecat ca om material, deci nu atâta timp cât trăieşte în lumea fizică, pentru că omul este atunci într-un corp fizic. Partea spirituală din om este cea judecată şi nu cea materială, pentru că trupul nu poate fi acuzat de nici o greşeală sau fărădelege, de vreme ce el nu poate trăi singur, ci este doar servitorul şi instrumentul prin care acţionează spiritul.” De aceea, oamenii sunt judecaţi după ce aceştia au părăsit corpul fizic şi au rămas îmbrăcaţi doar cu corpul spiritual. “În corpul spiritual, omul apare, în privinţa iubirii şi a credinţei sale, exact aşa cum este, pentru că oricine în lumea spirituală este imaginea propriei iubiri, nu numai ca şi chip şi trup, ci şi ca vorbire şi fapte (Raiul şi Iadul- E.Swedenborg) Din cele ce s-au spus, este clar că judecata se realizează în lumea spirituală şi nu în cea materială, sau pe pământ.Viaţa materială din om nu poate face nimic. Doar viaţa spirituală poate acţiona în cea materială, deoarece ceea ce este material nu are viaţă prin el însuşi. Viaţa care apare în trup este datorată spiritului şi din această cauză este judecat spiritul. A fi judecat „după fapte” înseamnă că partea spirituală a omului este cea judecată.

 Fiecare, după moarte, este legat de o anumită societate, chiar şi atunci când ajunge pentru prima dată în lumea spirituală (Raiul şi Iadul, 427-497). Dar într-o primă etapă, spiritul nu îşi dă seama de acest lucru, pentru că atunci el este încă în exterior şi nu în interior. Atunci când este în această stare, el merge de colo-colo, unde îl duc dorinţele minţii sale, dar el este totuşi acolo unde este iubirea sa, adică într-o societate unde se află cei care au o iubire asemănătoare cu a lui. Atunci când un spirit este într-o asemenea stare, el apare în multe locuri, ca şi cum ar fi acolo cu trupul, dar aceasta este numai o aparenţă. Imediat ce este condus de Domnul în iubirea care-l guvernează, el dispare din ochii celorlalţi instantaneu şi apare printre ai lui, în societatea de care a fost legat. Acest lucru are loc în lumea spirituală şi este surprinzător pentru cei care nu-i cunosc cauza. Viaţa în corpul fizic este altfel: cei buni şi cei răi pot trăi împreună, neştiind unii cum sunt ceilalţi şi nefiind separaţi în funcţie de iubirea din viaţa lor.

Sunt multe motivele pentru care Judecata de Apoi va veni atunci când va fi sfârşitul bisericii. Motivul principal este că atunci echilibrul dintre rai şi iad va începe să dispară şi o dată cu acest echilibru va dispărea şi libertatea omului. Şi atunci când dispare libertatea omului, el nu mai poate fi salvat, pentru că el nu poate fi condus în rai liber, căci omul se leagă în mod liber, prin faptele sale, de rai sau de iad. Nici un om nu poate fi transformat în realitate fără libertate şi întreaga libertate a omului vine din echilibrul dintre rai şi iad. Dar deoarece răul va creşte mai mult decât binele la sfârşitul bisericii, toţi vor fi atunci judecaţi de Domnul: cei răi separat de cei buni. Atunci, toate lucrurile vor fi readuse în ordine, şi un nou rai va apărea şi de asemenea o nouă biserică pe pământ şi astfel echilibrul va fi restabilit. Aceasta este ceea ce se numeşte Judecata de Apoi.