Când omul păşeşte pe planul fizic şi se asociază acolo cu ceva, atunci aceasta provoacă o reacţiune. Întotdeauna o acţiune provoacă o reacţiune. Toate lucrurile pe care le face omul în lumea fizică, provoacă de asemenea o reacţiune şi acţionează înapoi drept karma. Acţiunea şi reacţiunea este tehnica, mecanismul karmei. Corpul eteric este purtătorul gândurilor. Ce este gândul în interior, este eterul din exterior, aşa cum pofta din interior este astralul din exterior. Numai când începe gândirea pură, este luminată materia eterică în impulsul astral. Cât timp gândurile nu sunt pure, noi avem de jur împrejurul formei eterice materie astrală. Aşadar, ce numim formă-gând, este alcătuit dintr-un miez de materie eterică, înconjurată de materie astrală.
După moarte, omul parcurge mai întâi Kamaloka, starea în care el se desprinde treptat de obiceiurile vieţii pământeşti şi se eliberează de pofte. Kamaloka este numai o stare de dezobişnuire. Fiindcă omul nu-şi mai poate satisface fizic dorinţele sale, fiindcă el nu mai are organe pentru lumea fizică, intervine Kamaloka. Şederea în Kamaloka este, în esenţă, numai în primul interval de timp, uneori teribilă şi îngrozitoare; el trebuie să se purifice de legăturile anterioare cu lumea pământească. După Kamaloka, el se înalţă în starea Devachan în care îşi obţine prin muncă tot ce este necesar pentru a-şi construi un nou corp eteric cu ajutorul capacităţilor pe care şi le-a dobândit. Pofta după savoare trebuie abandonată. Savoarea este un proces din corpul astral, dar el nu poate fi satisfăcut de către corpul astral. Cât timp omul trăieşte pe planul fizic, el îşi poate satisface poftele corpului astral prin instrumentele corpului fizic. După moarte, patima savorii este încă prezentă, dar instrumentele pentru satisfacere nu mai sunt prezente. Omul trebuie să se dezobişnuiască de tot ceea ce poate fi satisfăcut doar prin corpul fizic. Acest lucru se petrece în Kamaloka. După ce omul s-a dezobişnuit de toate poftele de acest gen, atunci perioada Kamaloka s-a sfârşit şi urmează perioada Devachan. În evoluţia umană normală, se întâmplă următorul lucru: Omul s-a dezobişnuit de pofte, dorinţe, instincte, pasiuni şi aşa mai departe. Astfel iese în evidenţă din corpul astral tot ceea ce este natură superioară. Atunci rămâne în urmă un fel de carapace prin care omul a năzuit după plăceri senzoriale. După ce omul a părăsit planul Kamaloka, aceste carapace umane astrale plutesc pe planul astral. Ele se descompun treptat, şi când omul se întoarce, cele mai multe carapace sunt complet descompuse.
Trebuie să ne fie foarte clar că orice faptă care se petrece pe planul fizic, are o acţiune şi apoi are o reacţiune. Prin faptă se produce întotdeauna o schimbare pe planul fizic. Fiindcă gândurile acţionează doar pe planul astral, ele sunt karmic lucrul cel mai intim. Ele sunt creatoare prin ele însele. De aceea este valabil proverbul: Ce gândeşti azi, vei fi mâine! – Cu cât gândul este mai pur şi mai suprasenzorial, cu atât mai mult devine omul creatorul caracterului său. Destinul se formează şi prin alţi factori: sentimentele creează ocaziile, faptele creează forma.
Rudolf Steiner
Nessun commento:
Posta un commento