Un om este cu atât mai desavârsit cu cât sufletul sau simpatizeaza mai mult cu manifestarile spiritului; el este cu atât mai nedesavârsit cu cât înclinatiile sale cauta mai mult multumirea în functiunile trupului. Spiritul este centrul fiintei omenesti, trupul este mijlocitorul prin care spiritul priveste si cunoaste lumea fizica si prin care actioneaza în ea, iar sufletul este mijlocitorul între cele doua. Trecând din întrupare în întrupare, Sinea spirituala trebuie sa-si primeasca din ce în ce mai mult orientarea din spirit. Cunoasterea sa va trebui sa fie determinata de spiritul adevarului etern, iar faptele sale, de binele etern. Momentul mortii trupului este determinat de legile acestuia. În general, trebuie sa spunem ca nu sufletul si spiritul parasesc trupul, ci el este eliberat* de acestea, atunci când fortele sale nu mai pot actiona în sensul organizarii umane. Exact acelasi raport exista si între suflet si spirit. Sufletul va lasa spiritul sa se ridice în lumea superioara, atunci când puterile lui nu mai pot actiona în sensul organizarii sufletesti umane. Spiritul este eliberat în clipa în care sufletul a predat spre dizolvare tot ceea ce el nu poate vietui decât în trup si pastreaza numai ceea ce poate trai în continuare împreuna cu spiritul. Aceste elemente pe care le pastreaza si care, desi traite în trup, se pot imprima spiritului ca rod, leaga sufletul de spirit în lumea pur spirituala.
Ceea ce contează, nu este ceea ce este scris pe pagina, ceea ce contează, este ceea ce este scris în inimă. Deci, arde scrisorile Si lasa cenuşa întinsa pe zăpadă, La marginea râului. Când vine primăvara şi se topeşte zăpada Si râul se ridică, Întoarce-te la malurile râului Şi recita scrisorile cu ochii închişi. Lasa cuvintele şi imaginile Sa-ti spele corpul ca niste valuri fragment din "Ashes and snow"
Nessun commento:
Posta un commento