Perceptia de noi realitati spre Una Singura

 Omul se află în faţa noastră mai întâi ca natură fizică. El trăieşte simultan în lumea astrală şi în lumea mentală, însă are conştiinţă de sine doar în lumea fizică. El trebuie să străbată întreaga lume fizică, până îşi impregnează conştiinţa de sine cu tot ce îl poate învăţa lumea fizică. Aici omul îşi spune: Eu. – El îşi uneşte Eul cu lucrurile din jurul lui, învaţă să şi-l extindă prin contemplare, îl revarsă în afară şi devine una cu obiectele pe care le-a cuprins. Dacă noi am cuprinde deja întreaga lume fizică, atunci nu am mai avea nevoie de ea; atunci ea ar fi în noi. Omul are însă acum în sine doar o parte din lumea fizică. Omul devine cu atât mai liber pe planul fizic, cu cât el devine, prin cunoaştere, mai incapabil să facă greşeli. Omul trebuie să doarmă, pentru a putea ieşi corpul astral. Stările de vis şi de somn sunt numai o recapitulare a evoluţiei anterioare. Pe plan astral, omul a visat; pe plan mental, el a dormit. El recapitulează azi aceste stări în fiecare noapte. Numai când el şi-a dobândit prin efort simţuri pentru alte planuri, atunci el nu mai visează şi nu mai doarme, ci el percepe realităţi acolo. Cine evoluează şi mai sus, are şi în somnul profund o realitate în jurul său. Atunci apare continuitatea conştiinţei. Trebuie să înţelegem aceste serii de idei subtile, şi atunci înţelegem de ce omul, dacă el a fost pe planuri superioare, se coboară din nou. Ceea ce el încă nu ştie, ceea ce încă nu a cunoscut, ceea ce budiştii numesc Avidya, ignoranţă, îl atrage înapoi în existenţa fizică. Avidya este prima forţă a karmei. Conform învăţăturii budiste, există douăsprezece forţe ale karmei, care îl atrag pe om în jos. Acestea se numesc forțe Nidana. Când omul coboară, se arată cum intervin efectele karmei. Avidya este primul efect.