Sa luăm acum în considerare procesul morţii, pentru a putea înţelege tehnica reîncarnării. Momentul morţii constă în aceea că ambele corpuri, eteric şi fizic, sunt separate unul de altul. Diferenţa între omul ce doarme şi cel ce moare este că, la cel ce doarme, corpul eteric rămâne legat de corpul fizic. În corpul eteric sunt întipărite toate gândurile şi vieţuirile omului. Omul şi-ar putea aminti mult mai mult despre vieţuirile sale, dacă lumea exterioară nu i-ar şterge în permanenţă vieţuirile. Omul nu are întotdeauna reprezentările sale în faţa lui, fiindcă el îşi îndreaptă atenţia către exterior. Când el încetează să facă acest lucru, atunci percepe ce este înmagazinat în corpul său eteric. Tot ce a primit omul din lumea exterioară, este întipărit în corpul său eteric. El îşi îndreaptă mai întâi atenţia către exterior şi primeşte impresii în corpul său eteric. Însă aceste lucruri le uită parţial. Când corpul fizic este abandonat în momentul morţii, el percepe în acel moment tot ce este înmagazinat în corpul său eteric. Aceasta se întâmplă după ce Eul său împreună cu corpul astral şi cu corpul eteric s-au separat de corpul fizic. Imediat după moarte se oferă ocazia pentru amintirea completă a vieţii care tocmai s-a terminat.
Trebuie să căutăm să înţelegem acum încă un moment asemănător, şi anume momentul naşterii, când omul intră într-o nouă încarnare. Atunci intervine ceva diferit. El aduce cu sine tot ceea ce a prelucrat pe planul Devachan. Ca un clopot vibrează corpul astral care vrea să se încorporeze în eterul vieţii şi construieşte acum un nou corp eteric. Când omul s-a legat de viitorul său corp eteric, atunci intervine un moment vizionar, la fel cum el mai înainte în momentul morţii a privit în urmă la viaţa sa care tocmai se terminase. Acest lucru se exprimă acum însă complet diferit, şi anume ca o previziune a viitorului, ca o cunoaştere dinainte. La unii copii înzestraţi psihic se pot asculta la vârstele cele mai timpurii astfel de povestiri, cât timp cultura materialistă nu a acţionat încă asupra lor. Aceasta este o previziune a existenţei.
Acestea sunt două momente importante, esenţiale, fiindcă ele ne arată ce aduce omul cu sine când coboară pentru a se încarna. După ce el a murit, amintirea este esenţială. Când el se reîncarnează, esenţială este o viziune a viitorului. Acestea două sunt în raport una cu alta precum cauza cu efectul. Tot ce vieţuieşte omul în ultimul moment al morţii este cuprinderea întregii vieţi trecute. Aceste lucruri sunt transformate în Devachan dintr-o chestiune a trecutului într-o chestiune a viitorului. Aceste două momente pot da o indicaţie importantă pentru legăturile foarte precise dintre două sau mai multe încarnări.
Nessun commento:
Posta un commento