Un Paste fericit! Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință!

“La vita è un minuzzolo di tempo concesso alla nostra libertà per imparare ad amare”. (Abbé Pierre)

Pasqua è voce del verbo ebraico che significa “passare”. Non è festa per residenti ma per coloro che sono migratori che si affrettano al viaggio.  Chi crede è in cerca di un rinnovo quotidiano dell’energia di credere, scruta perciò ogni segno di presenza Sono due scatti verso l’ignoto. Il primo è un tuffo nel deserto per agguantare un’altra terra e una nuova libertà. Il secondo è il salto mortale oltre il corpo e la vita uccisa, verso la più integrale risurrezione. Pasqua è sbaraglio prescritto, unico azzardo sicuro perché affidato alla perfetta fede di giungere. Inciampo e resto fermo, il Sinai e il Golgota non sono scalabili da uno come me. Restano inaccessibili le alture della fede. .Buona Pasqua!

Aceasta viata este o clipa acordata libertatii noastre pentru a invata sa iubim! (Abbé Pierre) 

Paștele este vocea verbului ebraic care înseamnă "a trece." Nu e sărbătoarea celor“rezidenti”,  ci a “migrantilor”ce se grabesc sa călătoreasca. Prin urmare, oricine crede în căutarea unei reînnoiri zilnice a credintei, isi analizează fiecare semn de presenta. Sunt doi pași spre necunoscut. Primul este precum un plonjon în pustie pentru a tinti spre noi meleaguri și o nouă libertate. Al doilea este ca si un salt mortal ce transcende corpul și viața ucisa, spre cea  mai integratoare “forma” a Invierii. Paștele presupune acel risc prescris fara seaman, singurul hazard avut în condiții de siguranță gratie credintei absolute de a-L cuprinde. Ma poticnesc și raman blocat, Sinai și Golgota nu sunt  pentru cineva ca mine. Nutresc spre înălțimi inaccesibile de credință! Un Paste fericit!

Se putea fara moartea lui Iisus? Acolo unde primim Invierea sublima exista si o cadere fara margini! cu moarte pre moarte calcand …Domnul fie cu noi! 

Imitatio Christi / Drumul catre tine

Actionand asemenea lui Hristos, n-ai fi decat un simplu imitator…indeplineste doar ceea ce tine de tine, prietene. Rupe Hristosul ce e in tine, pentru ca a putea ajunge la tine insuti si implicit la animalul din tine, care sta cu modestie in banca sa, fara sa treaca de legi.

Doar omul e extravagant; de aceea daca se asuma natura animalului, devenim cetateni cu precadere respectosi ai legilor, se actioneaza fara frica devenind corecti, cu simtul masurii.

Daca nu manifesti un profund respect fata de tot ceea ce a fost infaptuit, vei distruge legea iubirii.

 Omului i-a fost data libertatea de a invinge cauza, deoarece el e creativ in sine si pentru sine. Daca prin suferinta spiritului tau, ai ajuns la libertatea de a accepta si pe altul , cu toata acea credinta foarte puternica in Unu, intrucat tu esti si acela (Altul), de abia de atunci vei cunoaste ascensiunea.

In “Ecce homo” Nietzche scrie: “Orice rezultat, orice pas inainte in cunoastere este o consecventa a curajului, a duritatii cu sine insusi, a curateniei cu sine

Din iubire pentru “bagheta neagra” trebuie sa sacrifici consolarea, consolarea ce o oferi si cea care o primesti.

Tineti in frau nerabdarea. Aici e nevoie doar de asteptare.

Exista un singur drum si acesta este al tau; doar o inaltare si vorbim despre a ta inaltare. De ce te uiti in jur in cautarea de ajutor? Crezi ca ajutorul vine din exterior? Ce va veni se creaza in tine si plecand de la tine. Priveste in tine insuti , nu dezvolta confruntari, nu masura. Nu este alt drum asemanator cu al tau . Oricare altul te va insela sau te va seduce. Tu urmeaza-ti drumul care e in tine.”

Doar cel ce cunoaste eroul cel mai intunecat , stie ce este lumina!

Mysterium coniunctionis : “Conflictul proiectat in exterior pentru a putea fi vindecat trebuie sa se intoarca in “psiche del singolo”  de acolo unde in constient s-a nascut. Cine vrea sa iasa victorios din acest declin trebuie sa celebreze o Masa Sfanta cu sine insusi si sa manance si sa bea propria-i carne si propriul sange, sa reuseasca sa-l recunoasca pe Altul in sine insusi si sa-l accepte”

Asasinul sacrificial

“Vocatus atque non vocatus deus aderit” – Invocat sau nu, Domnul va fi prezent. (Oracolul din Delphi)

Ficatul, dupa o credinta straveche, este sediul vietii: “Ia cate o bucata din ficat si mananca”

“Tu esti un om si a fost un om cel ce a savarsit un asemenea delict”

Nihil humanum a me alienum esse puto – nimic din ceea ce uman nu-mi este strain (Terentiu)

Sacrificiul s-a savarsit: creatura divina, imaginea formei data lui Dumnezeu, a fost ucisa si eu m-am hranit cu carnea victimei.

Am distrus eu insumi creatura divina prin crima cea mai oribila de care e capabila natura umana; acest act abdominabil era necesar pentru a distruge in mine imaginea lui Dumnezeu, care absorbea toate umorile mele vitale, pentru a ma putea intoarce aproape de ceea ce reprezinta viata mea.

Asa cum crearea unui Dumnezeu este un act creativ de iubire suprema, asa si regenerarea vietii umane este un act ce naste de jos.

Faptul de a manca carne sacrificiala “foloseste pentru a sa salvare. Astfel se capata o calitate divina ce o transcende pe cea umana. Si anticii ne-au dat aceasta indicatie invatandu-ne sa bem sangele Salvatorului si a-i manca carnea. Ei credeau ca numai astfel se ajunge la salvarea umana.”

Fiecare fiinta umana are in sufletul sau un loc linistit unde totul e firesc si usor de explicat, un loc unde ii place sa se refugieze in fata posibilelor turbulente ale vietii, deoarece acolo totul e simplu si clar si are un scop evident si bine definit.

Legatura intima cu Raul

Raul este relativ : in parte inevitabil, in parte fatal, ca si virtutiile; si de cele mai multe ori nu se stie ce ar putea fi mai rau. Raul reprezinta jumatate din lume; una din talerele balantei.

Tu suferi din cauza raului, deoarece intim vorbind il iubesti fara sa fi constient de asta. Vrei sa fugi de el si incepi sa-l urasti. Si inca o data dovedesti ca esti legat de rau prin ura ta, deoarece chiar de il iubesti , chiar de il urasti, pentru tine e acelasi lucru: esti legat de rau.

Raul trebuie acceptat; ceea ce dorim, ramane in mainile noastre. Ceea ce nu vrem, dar e mai puternic ca noi, ne trage dupa el si noi nu-l putem opri, fara sa patim ceva (moartea cuiva drag). Forta noastra ramane prizoniera raului. Deci trebuie sa acceptam raul nostru, fara iubire si ura, recunoscand ca acesta exista si ca are rolul lui in viata. In acest fel ii taiem elanul de a ne birui.

Raul stie ce este frumos, de aceea e umbra a tot ce este frumos, il urmareste oriunde , asteptand momentul in care frumusetea , rasucindu-se in dureri, doreste a da viata lui Dumnezeu.

Cine nu vrea raul, nu are posibilitaea sa-si salveze propriul suflet din infern. Pentru Rau nimic nu e mai pretios ca ochiul sau, deoarece gratie ochiului sau, golul poate culege plinatatea radioasa. Rautatea e incapabila sa faca sacrificii.

Nu trebuie sa distrugi raul, mai ales ochiul sau, deoarece lucrurile cele mai frumoase nu ar fi existat daca Rautatea nu le-ar vedea si le-ar dori. Rautatea e sacra.

Golul nu poate sacrifica nimic, deoarece sufera mereu de carenta. Dar ce este plin poate sacrifica, deoarece are plenitudine

Golul nu poate sacrifica ;  are foame de plinatate intrucat nu-si poate renega propria natura. Pentru asta avem nevoie si de rau.

 Dar eu pot sacrifica dorinta mea de rau, intrucat la inceput am primit plinatatea.

Carl.Gustav.Jung

Viata-Moarte si renastere

Tu poti observa in tine imensitatea celui mic si a celui mare si te vei goli si mai mult, intotdeauna si mai mult, intrucat plinatatea infinita si golul infinit sunt acelasi lucru.

Carabusul- este un simbol clasic al renasterii. Dupa descrierea in cartea antica egipteana Am-Tuat, defunctul zeu al soarelui se transforma cand ajunge in cea de-a 10 statie , in Khefera, carabus, si sub aceasta forma paseste in cea de-a 12 statie in barca, care transporta soarele intinerit al cerului de dimineata.

 “Iubite, carabusule, tatal meu, eu te onorez, binecuvantata sa fie munca ta in etern…Amin! ” – rugaciune pagana adusa lui Helios , zeul soare, ce traverseaza cerul ghidat de un car tras de 4 cai.

Se spune că pasărea Phoenix trăieşte 500 de ani, iar la moartea sa, un nou trup de Phoenix apare. Datorită simbolismului său, pasărea Phoenix e văzută în mod general ca reprezentând imortalitatea şi învierea. Pasărea Phoenix este unul din semnele ordinelor secrete ale vechii lumi şi ale celor iniţiaţi în aceste ordine. Şi asta pentru că cei acceptaţi în temple trebuiau să fie născuţi de două ori sau renăscuţi. Înţelepciunea oferea o nouă viaţă, iar cei care devin înţelepţi se nasc din nou. Egiptenii credeau că pasărea Phoenix era reprezentarea zeului care coboară din ceruri, sub forma unui luceafăr, la fel ca Lucifer, după distrugerea sa de foc şi renaştere.

Arta de a trai consta in a aduce la viata ; a trai tot ceea ce este corect si a lasa sa moara tot ce e nedrept. Viata e un flux de energie. Dar orice proces energetic este ireversibil in principiu si deci directionat in mod univoc spre o parte.

A doua jumatate a existentei ramane a fi traita doar de cei care cu viata doresc sa moara, deoarece ceea ce se petrece in ora secreta din mijlocul zilei este inversul parabolei, este nasterea mortii. A nu dori sa traiesti si a nu dori sa mori sunt acelasi lucru. A deveni si a trece apartin aceleasi curbe

Corect e ceea ce mentine echilibrul, gresit e ceea ce-l perturba. Echilibrul e viata si moarte in acelasi timp. Pentru completitudinea vietii e nevoie de un echilibru cu moartea. Daca accept moartea, copacul meu reinverzeste, pentru ca acel a muri exalteaza viata.

Inter faeces et urinas nascimur- ne nastem printre fece si urina.

De privesti in jur avid in cautatea a ceea ce ai mai putea trai, atunci nimic n-ar fi indeajuns pentru tine in a-ti provoca placere, maruntele lucruri ce constant te inconjoara nu-ti vor darui bucurie. Contemplu asadar moartea, pentru ca aceasta ma invata sa traiesc!

Logosul– Cuvântul Lui Dumnezeu

Prin forţa magică a ritului, sacrifiantul îşi construieşte un trup nou, se urcă la Cer, unde se naşte a doua oara şi obţine „nemurirea". Acest lucru înseamnă că, după moarte, el va reveni la viaţă, la „ne-moarte", la o modalitate de a exista care transcende Timpul. Interiorizarea sacrificiului permite adresarea ofrandelor atât zeilor „interiori" cât şi zeilor „exteriori". Ţelul ultim este unirea între diversele niveluri teo-cosmice şi organele şi funcţiile psiho-fiziologice ale omului. După numeroase omologări şi identificări, se ajunge la concluzia că „conştiinţa de Sine este unul şi acelaşi lucru cu Soarele". Brahman este recunoscut ca Stâlp al Universului, suport; temelia brahman desem­nează procesul sacrificiului cosmic şi, prin extensie, puterea misterioasă care ţine Universul. Brahmanul se identifică cu brahman, pentru că cunoaşte structura şi originea Universului, pentru că cunoaşte Cuvântul care exprimă toate acestea; căci Văc, Logosul, poate transforma orice persoană în brahman. „Naşterea unui brahman este o încarnare eternă a dharmei".

Latura lui Dumnezeu care se poate cunoaste prin intermediul ratiunii este Logosul, prima ipostaza divina. Jung ne spune ca puterea cuvantului, a Logosului, reprezinta figura centrala a credintei crestine. Cuvantul, Verbul, a devenit Dumnezeul nostru in adevaratul sens al cuvantului si asa a ramas:

 In Sfânta Evanghelie după Ioan 1.1: 

1.	La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

In Cuvant era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina adevarata ce ilumina fiecare om ajungea pe pamant.

9.	Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10.	În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11.	Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12.	Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13.	Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

 Logosul este atribuit omului traitor. Fiul lui Dumnezeu este Logosul intrucat el ridica ce e inferior spre nivele superioare spirituale, anume-lumea lui Logos.

Anacoretul in “Cartea rosie” a lui Jung spune:

“Daca ceea ce e uman n-ar fi fost pentru Dumnezeu mai important de tot restul, atunci in ceea ce-l priveste pe Fiul, Acesta nu s-ar fi manifestat in carne, ci in Logos” : Ev dupa Ioan 1. 14

14.	Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

Existenta si devenire/ constiinta mortii si a vietii

Ajuns in punctul cel mai de jos nu te mai distingi deloc de fratii tai. Nu te rusina si nu avea remuscari , deoarece in timp ce traiesti viata fratilor tai si cobori in jos impreuna cu ei, intri si in sacrul flux al vietii universale unde nu esti deloc un individ care se ridica pe un munte inalt, ci un peste printre alti pesti. Varful tau este muntele tau personal , care-ti apartine tie si doar tie.

Pentru asta ai nevoie sa traiesti in partea de jos, deoarece tu acolo existi pur si simplu.

Pentru asta tu ai nevoie de inaltimi, pentru ca tu de acolo esti in devenire.

 Daca traiesti viata universala, in punctul tau cel mai de jos, acumulezi constienta de sine insusi . daca in schimb esti la nivelul tau inalt, atunci esti ce esti tu mai bun si devii constient doar de latura ta cea mai buna, nu de aceea ca esti in fluxul vietii universale, ca si creatura ce simplu exista.

 Ca o picatura in ocean , iei cunostinta de curent, de fluxul si refluxul mareei: “Cel ce se gaseste in fluxul vietii universale devine constient de moarte” Frica de moarte te impinge spre individualitate. Si totusi ajungi sa depasesti moartea prin depasirea vietii universale. Cel ce e in devenire devine constient de viata, in timp ce cel ce simplu doar exista nu devine constient, deoarece se gaseste in plinul vietii insasi. Are nevoie de inaltimi si de starea de a fi a individului pentru a deveni constient de viata. Mai bine mori in exterior decat sa mori in interior.

Astfel decisei sa mor in exterior si de a trai inlautru.

CARL GUSTAV JUNG