Stapan peste ape

1.	La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.	Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

In timpul calatoriei  sale initiatice, Ghilgames primeste invataturile inteleptulului Ut-Napiştim (Noe); acesta tine sa-i povesteasca anumite aspecte petrecute in viata sa atunci a fost fost rugat sa-si construiasca corabia:

 “….fă o corabie, lasă la o parte bogăţia, caută viaţa, dispreţuieşte bogăţia, mantuie viaţa, ia in corabie tot felul de seminţe de viaţă. Corabia ce trebuie s-o faci... dimensiunile ei să fie exact măsurate….Atunci lăsai afară tot ce era in corabie, către cele patru vanturi şi adusei jertfă de stropire pe varful muntelui. Şapte şi incă o dată şapte vase depusei, sub ele impraştiai trestie, lemn de cedru şi mirt.”

Dupa potop, Ea (Enkidu) aduse pe Ut-Napiştim şi soţia sa si ii făcu să ingenunche, le atinse fruntea şi ii binecuvanta: "Mai inainte a fost Ut-Napiştim numai om, acum să fie Ut-Napiştim şi soţia sa asemenea nouă, zeilor. Să locuiască Ut-Napiştim departe, la revărsarea raurilor". Şi astfel ajunge Ut-Napiştim nemuritor şi vieţui in depărtare, la gura raurilor.”

Aceasta “marturie”  imbracata in chip simbolic sub forma uniunii contrariilor (el alaturi de sotie) nu poate fi decat o exemplificare a puterii Omului ce are capacitatea de transcendere, el fiind "o tranzitie si un apus"- Jung, catre angelic ; atunci cand isi lasa manifest Duhul, se lasa ghidat de acea voce interioara a “Sinelui profund” spre Lumina cea Vesnic vie. Citind un articol pe net despre gasirea unor artefacte in Israel care surprind atat “aspectul masculin cat si cel feminin a lui Dumnezeu”, mi-am intregit cunostintele despre ceea ce ar putea insemna imaginea sau Chipul lui Dumnezeu si importanta uniunii contrariilor in demersul nostru catre Asemanarea cu Tatal. Articolul e cat se poate de interesant chiar daca titulatura e bazata pe senzazional... “Descoperiri arheologice uimitoare în Israel: Dumnezeu a avut o soţie?”: 

“Descoperiri arheologice uluitoare facute in Israel indica pe doua inscriptii numele lui Dumnezeu si a Astarteei impreuna, o zeitate feminina. Dovezile au fost descoperite la Khirbet el Qom, din inima Iudeei si la Kuntillet Ajrud, la granita vechiului regat, potrivit Haaretz, Prima descoperire arheologica a fost gasita intr-un mormant ce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. la Khirbet el Qom. Inscriptia este o rugaciune si contine numele YHWH (Iahwe sau Iehova, numele lui Dumnezeu in Biblia ebraica - n.red) si Ashera (Astarteea - n.red), acesta din urma invocat de trei ori. Pe cealalta parte a inscriptiei apare simbolul unui copac, semnificand Copacul vietii.”

 “Cea de-a doua descoperire este o inscriptie gasita la Kuntillet Ajrud. Ea dateaza din aproximativ aceeasi perioada de timp cu cea de la Khirbet el Qom. Situl arheologic este impanzit cu inscriptiile "YHWH si a sa, Ashera". Una iese in mod deosebit in evidenta: "Pentru YMWH de la Shomron si a sa Ashera".Shomron sau Samaria a fost capitala Regatului iudeu in secolele IX-VIII i.Hr. Impreuna cu inscriptia au fost gasite desene pe altare, precum Copacul vietii.”

De amintit este ca psihiatrul şi psihologul elveţian Carl Gustav Jung a considerat copacul ca o imagine arhitipală: „Simbol al eului în secţine transversală...prezentat în procesul de creştere...ale cărui rădăcini reprezintă inconştientul, trunchiul – conştientul, iar apexul – lupta pentru individualitate”.

cu siguranta  "copacul vietii" e precis introdus in exemplificare...

 http://www.realitatea.net/descoperiri-arheologice-uimitoare-in-israel-dumnezeu-a-avut-o-sotie_1274277.html#ixzz2fRFFvY3w Azarteea e aceasi Ashera de care s-a mai vb a fi tot "sotie a lui Dumnezeu" cu aceasi nuanta peiorativa si blasfemiatoare; numele poarta totusi o alta incarcatura; acelasi laitmotiv dus in dizgratie pe alocuri in acest articol (de aceea unele pasaje nu le-am inscris) apare sub o forma sau alta in toate religiile...(e greu de dat peste o informatie curata, dar daca invatam a o citi...usor , usor ajungem si la esenta); OM –ul e facut “dupa Chipul si Asemanarea Sa, parte femeiasca si parte barbateasca". In religia iudaica se mentioneaza expres existenta sufletelor pereche care sunt menite sa fie impreuna si in ele regasim "Chipul lui Dumnezeu"

Vişnu, care scapă pe om sub chipul unui peşte, se aseamănă, spune Eliade, cu zeul chaldeean Ea (Enkidu), al cărui simbol e un peşte. De mentionat este ca şi simbolul creştin primitiv este tot un peşte cu o ancoră (la origine o corabie- “corabia lui Manu”) fiind o moştenire indiană sau chaldeeană. In Sâtapatha Brahmană se spune :“Iată că lui Manu i se aduse apă pentru spălarea de dimineaţă…pe cand se spăla, un peşte ii ajunse in mană. Peştele ii spuse: -Creşte-mă, eu te voi mantui. - De ce mă vei mantui tu? - Va veni intr-o zi apă mare care va mătura toate fiinţele; de această apă te voi mantui.” 

Oriunde au “debarcat” fiii lui Dumnezeu au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale. Rama, Noe, Manu, Satyavrata, Ut-Napiştim pot fi perceputi ca acei maestri initiati din perspectiva rosicruciana, imaginea “conducatorului luminat care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor.”

 “Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului. Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.

Astfel se spune despre Utnapiştim, Cel Prea-înţelept, că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Noe ,Utnapiştim, Atra-Hasis este fiul lui Ubar-Tutu, amandoi fiind localizati în Şuruppak, centrul medical al zeilor sau oraşul lui Sud; Sud a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea lui LU.LU.”, scria Alford.

Culorile privirii si drumul spre Centru

 “Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: "Ridica-ti ochii si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus”

Geneza 13:14

Petrecem mai mult sau mai putin in aceasta existenta, dar s-avem mereu in vedere datoria catre Moarte! Asemenea soarelui ce rasare dinspre est (dreapta) , ne vom urma traseul pe Lumina si vom apune, conform cursului obisnuit alVietii, spre Vest (stanga); si totusi…. traseul spre punctul central Tao, spre Daath, corespunde privirii catre toate punctele cardinale, inclusiv parcursul Nord/Miazănoapte - Sud/Miazăzi; mersul spre sud corespunde  urmarii vocii interioare spre gasirea Intelepciunii (Noe- simbol al Intelepciunii). Omul se indreapta astfel manat de Constienta justei lumini interioare spre gasirea potentialitatilor ascunse ce  de-a pururi isi au locul in Sinele divin , in acel “Dumnezeu din noi” de care vorbea si Jung. “Maretia omului sta in a fi o punte si nu un scop; in om se poate iubi faptul  ca el este o tranzitie si un apus. Eu iubesc pe cei ce nu stiu sa traiasca daca nu apun, intrucat ei sunt ceva in trazitie”  . Gasirea maestrului interior, a Sinelui divin,  raspunde confruntarii cu inconstientul dupa spusele lui Jung , pe cand confruntarea cu lumea exterioara insufleteste tot ceea ce tine de parcursul soarelui de la Est la Vest. Punctul central , Tao, se atinge numai din Unirea celor doua parcursuri, numai dupa deschiderea ochiului interior care sa poata da valoarea cuvenita experientei in lumea profana…Sanatatea (Est) merge spre creativitate (V) , asa cum verdele conduce spre alb, atunci cand omul , largindu-si orizontul, cunoaste a discerne ce ii este folos in viata si devine in acest mod co-Creator al Universalului.

•Est este situat pe partea stângă a Bagua , asociat cu primavara , cu lemnul , lumina și căldura în creștere , creșterea si dimineața .

•Vest , pe dreapta , este asociat cu toamna , cu metalul , cu scăderea luminii si caldurii , cu declinul și cu asfințitul

•Nordul este situat pe partea inferioara a Bagua și este asociat cu iarna , apa , întunericul , miezul nopții liniștii , frigului .

Sudul este situat pe partea de sus a Bagua și este asociat cu vara , foc , lumină , mișcare , căldură și perioadei de miazazi . În toate civilizațiile și în toate religiile Focul a fost întotdeauna un simbol puternic de energie . Prometeu a sustras focul pe care Zeus l-a prețuit pentru zei și l-a dat omenirii . În mitologie , este focul care dă inspirație .Focul se referă la spiritul care trăiește în interiorul omului și-l duce spre viitor , ardoarea aceea ce duce omul la a elibera totul din potențialul său . Fără foc , omul nu se poate exprima , atât psihologic, cât și să evolueze spiritual . Fără o direcție și fără un obiectiv pentru viitor , el stagnează și isi pierde sensul de planificare . Focul reprezinta , prin urmare, evoluția , progresul , ceea ce conduce omul să dea întotdeauna ce e mai bun din ei . Sa purtam mereu in sufletul nostru simbolistica limbilor de foc, a Duhului Sfant,  ce s-au pogorat in ziua de Rusalii asupra Apostolilor, pentru a le aduce la cunostinta invatatura Mantuitorului. In Acatistul de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate se spune: “ Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei” „Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce  în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lume, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Hristos. Emblema a acestei energii este Phoenix , pasărea de foc , o sursă perpetuă de energie și , în paralel, există , de asemenea, roșu ,reprezentand ardoarea și dezvoltarea .

Forfota din tineretele noastre-Est- poate deveni un lac – Vest- de pace interioara, doar daca stim a stapani cum se cuvine  tunetul, tumultul specific copilului dornic a cunoaste…setea de cunoastere se stapaneste doar daca sfanta apa – N- se poate dizolva in foc- Sud- , doar daca ardoarea interioara este destul de puternica spre a ne cunoaste cu Adevar cine suntem. Focul  evoca intelepciunea, dar si forma fizica adecvata insusirrii ei!

Sa oferim: cunoastere Est spre creativitate Vest,

succes –cariera-Nord intru  Intepeciunea Sa Sud!

Pentru ca verde sa devina Alb

iar Albastrul, Negrul sa devina Rosu!

-         precum papucii rubinii din Vrajitorul din Oz ce-si dezvaluie identitatea in fiinta ce reuseste a-si pastra inocenta chiar si cu trecerea timpului, dand valoare cunoasterii ce poate aservi creativitatii, si totodata reusind a-si insusi intelepciunea prin parcurgerea drumului just , urmadu-si destinului-cariera, succesul- (Dharma)

-          Totul in slujba binelui comun insufletit de mareata constiinta morala si  ascunsa intuitie .

Safirul rosu- rubinul- este notat prin papucii rubinii ai fetitei Dorothy care, declarata fiind erou in taramul piticilor deorece a omorat-o pe vrajitoarea din Est cand a cazut cu casa peste ea, ii primeste cu ajutorul vrajitoarei din Nord, Glinda ce transferă printr-o pasă magică pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui Dorotheei, spre necazul vrajitoarei din vest ce si dorea.

 “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.”

Safirul stelar ( “Aflati/insula –stea/ascunsa printre petalele rozei vanturilor)  are o semnificatie deosebita, pentru ca el ii dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse in slujba intregii lumi. La insula nu pot ajunge decat acei ce-si insusesc cunoasterea in slujba binelui comun si nu al interesului propriu, constiinta morala, iubirea fata de aproape sunt atribute de referinta intru Intelepciunea Celui de Sus.  La castel, vrăjitoarea cea rea din Vest cere ca Dorothy să descalțe pantofii de rubin. După ce o amenință că îl aruncă în râu pe Toto, Dorothy acceptă să-i dea pantofii. Dar o ploaie de scântei împiedică descălțarea. Vrăjitoarea își dă seama că nu-i poate scoate pantofii, decât dacă Dorothy moare….prin sprijinul catelului ei, ea scapa din mainile vrajitoarei si tot prin aportul lui, ( il asculta de Toto (isi urmeaza intuitia)),  ea coboara din balon (acest lucru simbolizeaza lipsa aspectului moral, etic in dezvoltarea umana, fara de care viitorul  “mag”, indiferent de cunostintele acumulate nu va reusi niciodata sa le puna intru totu in practica , caci nimic nu se poate in universal fara liantul binelui ce leaga toate formele existentiale ). Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza faptul ca “scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla ascunsa in el insusi. Ferma din Kansas, devine astfel, sub aspect simbolic, imaginea punctului din centru, locul primus in care se intersecteaza verticalul si orizontalul Vietii , dand spatiu revelarii nemuririi. Drumul spre centru implica întotdeauna efort, suferinta, ratacire, este o ascensiune dificila. Pe un alt nivel, drumul spre centru se reduce la drumul catre sine însusi. Nimeni nu devine iluminat imaginandu-si forme de lumina, ci devenind constient de intuneric.- Carl Gustav Jung –Pantofiorii rubinii ai lui Dorothy sau insula stea se gasesc printre filele din poveste ale Cartii rosii – cautarea se poate face impreuna , dar gasirea acelui lucru ce mocneste in suflul nostru divin, doar in Singuratate! Asa ne lasa sa intelegm si Jung. Printre petalele rozei vanturilor, petale pe care doar cei manati de stapanirea cunoasterii in a Sa intelepciune pot sa le atinga, gasesti Steaua devenirii tale . A deveni constient de intuneric este ca si cum ai porni la drum cu el , lasandu-te ghidat , precum s-a lasat si Dorothy de Vrajitoarea din Nord; umbrele ne pot spune mai mult adevar decat ne-am putea imagina…Ele ne indeamna inspre directia justa de a transcende umanul capatand aripi…aripi de inger . Si de aici incepe o alta poveste cu o incarcatura plina de simbolism, ce o voi trata in cele ce umeaza ….mana sta intinsa sa primeasca Crucea Vietii!

Bagua – “Cele opt numere”

Bagua sau pakua este un simbol al cărui sens se regăseste în diferite domenii ale culturii chineze antice : de la taoism , la tecniche Feng Shui , artele marțiale . Ba înseamnă opt , gua semnifica număr . Sensul bagua ( ba Gua ) este , prin urmare, opt numere . Acesta este , în general, reprezentat cu un centru Taijitu , înconjurat de cele opt trigrame ale I Ching-ului , aliniat fiecare la un punct cardinal , formând in acest fel un octogon perfect . Liniile care constituie trigrame sunt distinse în două tipuri :

• Linii întregi : reprezentante a polaritatatii pozitive , Yang .

• linii întrerupte : reprezentante a polaritatii negative , Yin .

Centrul este cel mai adânc nod al rețelei , cheia armonica a energiei invizibile . Energia care se află în acest punct este probabil cea mai greu de definit . În același timp , este cea mai puternica și mai pură . As indrazni a spune ca e precum singularitatea…Simbolul Taijitu reprezinta faza Taiji a ciclului de energie a universului , această etapă este rezultatul opoziției perpetuă a doua polaritati Yin și Yang.

Aceste șaizeci și patru de hexagrame formează baza cărții Oracolului chinez : ele reprezintă toate condițiile posibile de viata umana.  Există două versiuni de Bagua, care diferă în principal în aranjamentul de trigrame , și apoi dupa diferite zone de influență . Aceste două versiuni se numesc Prima secvență celesta sau Cerul Anterior  și A doua secvență celesta sau Cerulul Posterior . Bagua  Cerului Anterior este utilizata pentru proiectarea de cimitire , Cea a Cerului Posterior pentru locuințele celor vii . Trigramele au mai multe sensuri , dar se poate spune că simbolizează , în general, fluxurile de energie care traversează lumea și pot afecta viața umană . Ele pot fi văzute ca reprezentări simbolice ale nucleului familial . Ele descriu tatăl , mama și diferite grade ale copiilor , atât de sex feminin cat și masculin . Trigramele pot fi găsite reprezentate pe hainele preoților taoisti și pe pereți , tavane și podele din templele din China . Reprezentări ale Bagua pot fi , de asemenea, găsite în casele din China , la intrare , uneori, direct pe ușă . Se crede că simbolul poate fi folosit ca o amuleta alungand spiritele rele .

 Zona            Element           Influenta             Culoare                Punct Cardinal

Li                  Foc                     Noroc               Rosu                        Sud

Kun                Pamant               familie              Roz                        sud-vest

Tui                  lac                    Creativitate          Alb                        Vest

Chien             Cer                       Relații           gri , alb , azuriu        Nord-Vest

Kan                  Apa                  Succes            albastru Negru                    Nord

Ken               munte                cunostinte         maro, galben               Nord-Est

Chen             Tunet                  Sănătate            verde                            Est

Sun               Vânt                     avere                  verde                  Sud-Est

Punctele cardinale

•Nordul este situat pe partea inferioara a Bagua și este asociat cu iarna , apa , întunericul , miezul nopții liniștii , frigului .

Sudul este situat pe partea de sus a Bagua și este asociat cu vara , foc , lumină , mișcare , căldură și perioadei de miazazi .

 În toate civilizațiile și în toate religiile Focul a fost întotdeauna un simbol puternic de energie . Prometeu a sustras focul pe care Zeus l-a prețuit pentru zei și l-a dat omenirii . În mitologie , este focul care dă inspirație .Focul se referă la spiritul care trăiește în interiorul omului și-l duce spre viitor , ardoarea aceea ce duce omul la a elibera totul din potențialul său . Fără foc , omul nu se poate exprima , atât psihologic, cât și să evolueze spiritual . Fără o direcție și fără un obiectiv pentru viitor , el stagnează și isi pierde sensul de planificare . Focul reprezinta , prin urmare, evoluția , progresul , cel ce conduce pe om să dea întotdeauna ce e mai bun din el . Emblema a acestei energii este Phoenix , pasărea de foc , o sursă perpetuă de energie și , în paralel, există , de asemenea, roșu , reprezentand ardoarea și dezvoltarea .

•Est este situat pe partea stângă a Bagua , asociat cu primavara , cu lemnul , lumina și căldura în creștere , creșterea si dimineața .

•Vest , pe dreapta , este asociat cu toamna , cu metalul , cu scăderea luminii si caldurii , cu declinul și cu asfințitul .

Punctele cardinale și culorile din Feng Shui

În  Geografia chineză este pus accentul pe Centru , aproape ca și cum ar fi fost în sine un punct cardinal . De asemenea, adăugând centrul la cele patru puncte cardinale ale geografiei occidentale ( acest lucru este rezultatul tradiției antice , creștin - medievala și islamice ) , vom obține un sistem de cinci directii potrivit în special relațiilor cu cele cinci elemente sau Wu Xing .

___ Albastru - culoare de Nord , are un efect pozitiv asupra carierei și  succesului

___ Violet - este culoarea prieteniei , comerțului  și călătoriei si corespunde pentru Nord - Vest

___ Galben – culoarea Vestului -stimulează creativitatea și este perfecta pentru copii

___ Portocaliu - Sud - Vest , protejează căsătoriile și relațiile

___ Roșu - să fie plasat în partea de sud , evocă înțelepciune și forma fizică bună

___ Maro - Sănătate și bogăție si să fie preferat la sud-est

___ Verde - la est , perfect pentru cei care studiaza si evocă cunoștințele și de iluminarea

___ Albastru - În numele de familie culoarea de Nord – Est.

"eterna devenire" - Manifestarea lui TAO

Conceptul “ Tao ”  sta la baza Taoismului si Feng shui-ului. Tao poate fi definit ca si procesul cosmic de continua devenire care implica orice obiect sau fiinta. Aceasta eterna devenire se dezvolta in cicluri; exemplu –ciclul zi/noapte, acela al anotimpurilor, anilor, erelor sau chiar al vietii umane. Conform cosmogoniei taoiste inainte de manifestare Tao era fara forma, perfect, senin, gol, solitar, imuabil, infinit, mereu prezent. Taoismul explica anume ca Tao se manifesta prin intermediul unui proces de dualizare si pluralizare. Fiecare din aceste stadii are un nume:

0)Wu Chi (o Wu ji): este starea pura, infinita, fara sfarsit si fara limite in care energia inca nu este manifestata;

1)Tai Chi (o Tai ji): este “Unu originar”, starea absoluta si nediferentiata cu infinite potentialitati. Din el provine prima dualizare;  

2)Yin si Yang: sunt cei doi poli opusi pozitiv si negativ ce au ca origine Unu;

3)Chi (o Qui): este energia, adica manifestarea lui Tao in univers prin ciclul lui Yin si Yang

4)Cele "Cinci elemente" sau Cele "Cinci faze ale energiei". Din interactiunea lui Yin si Yang energia se exprima in 5 moduri zis si elemente:

 Apa – element care, netulburat, devine in mod spontan calm si static;

 Lemnul “Copacul” care se dezvolta din primul  (energia în liniște are un potential enorm , care mai devreme sau mai tarziu se manifesta. Aceasta explozie este reprezentata de arborele ce intra in activitate in primavara , “Focul” in care energia  curge cu uniformitate constanta (elementul este deci in grad sa sustina un nivel mai ridicat de energie pentru perioade mai lungi). Terminata expresia energiei apare “Metalul” in care aceasta se condenseaza. Se ajunge astfel la echilibru, armonie si interconexiune intre toate cele patru stari energetice, aceasta faza este reprezentata de “Pamant”. 

5) Cele "Opt forțe ale naturii", sunt, de asemenea, provenite din interacțiunea dintre Yin și Yang. Împreună, acestea formează cele 8 trigrame din Bagua și combinate dau naștere la cele 64 de hexagrame din I Ching.

Largirea orizontului prin orientarea privirii catre cele sase directii din filosofia budista

Se spune ca privind catre Sud, maestri in I Ching, pot accesa Absolutul .

Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință: dorința de a satisface plăcerile simțurilor (kama-tanha), dorința de perpetuare (bhava-tanha) și dorința morții (autoanihilării) sau vibhava-tanha. Cea din urmă nu este, însă, o soluție a eliberării deoarece este o sete ca toate celelalte și nu oprește ciclul transmigrărilor. Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de suferință constă în anihilarea dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele pot fi suprimate ("Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări"). Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii.

Ideea de suferință domină întreaga filozofie budistă. Dukkha nu reprezintă doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci și durere existențială ce constă în subordonarea față de propriile dorințe și sentimente, dependența de diferite principii și condiții de viață, înstrăinarea de propria persoană, imperfecțiunea, subjugarea ființei sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu atât mai mult amplificată, cu cât perspectiva unor viitoare reîncarnări o prelungește la infinit.

Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmează Calea cu opt brațe își trăiește viața asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuința în care se află e cuprinsă de flăcări.Calea cu opt brațe este modul de a îndepărta suferința, a patra parte din cele patru Adevăruri Nobile. Cele opt brațe pot fi împărțite în trei secțiuni: Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñā (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor).

Budismul desființează din start stratificarea socială, ierarhizarea și susține egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în India și nega valorile numelui și al familiei și trăinicia lor . Se promovează nu doar o compasiune (karunā) și o iubire necondiționată față de semeni (pali:mettā; sanscrită:maitrī), ci o identificare a eului cu însăși ființa persoanei iubite. Budismul consideră că egoismul și sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoană, și numai prin extinderea termenului asupra lumii înconjurătoare, prin dilatarea granițelor proprii se poate ajunge la iubirea adevărată. Buddha descrie această lărgire a orizontului prin privirea simbolică a celor șase direcții:

Privind spre est, un copil ar trebui să fie bun cu părinții săi, să îi ajute, să le păstreze tradiția, să fie demn de moștenire și să îndeplinească ritualurile cuvenite la moartea lor. La rândul lor părinții trebuie să îi protejeze, să-i încurajeze în acțiunile benefice, să îi lanseze într-o carieră, să se asigure că au un soț potrivit/o soție potrivită și să le acorde o moștenire bună.

Privind spre sud un elev trebuie să își respecte învățătorul, să muncească din greu și să fie nerăbdător să învețe. Un învățător trebuie să asigure o educație bună elevului, să se asigure că acesta a înțeles bine informațiile și să-l ajute să își atingă țelurile. Maestrul interior isi are rolul aici.

Privind spre vest un soț trebuie să își trateze soția cu bunătate, să îi fie fidel, să împartă autoritatea cu ea și să îi asigure bunăstarea. O soție trebuie să fie grațioasă, loială și muncitoare.

Privind spre nord un prieten trebuie să fie generos, protectiv și leal prietenilor săi și să îi ajute la nevoie.

Privind spre nadir un angajator trebuie să fie bun cu angajații săi, să le distribuie sarcini conform abilităților lor, să le asigure mâncare și plată, să îi ocrotească când sunt bolnavi și să le permită dreptul de a pleca. Un angajat trebuie să meargă la muncă devreme, să plece târziu, să fie cinstit cu angajatorul său și să îi mențină o reputație bună.

Privind spre zenit un om obișnuit, laicii trebuie să îi respecte pe cei care s-au dedicat vieții spirituale, să fie amabil și binevoitor în faptă, în vorbă și în gând, să le acorde casa lor ca adăpost și să îi aprovizioneze cu cele necesare vieții. De asemenea, un monah trebuie să îi împiedice pe laici de la comiterea păcatelor, să îi încurajeze să fie buni, să propovăduiască dharma, să clarifice mirenilor ceea ce acesștia nu înțeleg din învățăturile lui Buddha, să le arate calea cea dreaptă și să îi iubească nemăsurat de mult.

Budismul nu condamnă acumularea bogățiilor de către oamenii obișnuiți ci chiar o încurajează, cu toate că monahii nu au voie să se atingă de bani sau să se implice în viața economică. Astfel din punct de vedere sociologic putem vorbi de două tipuri de budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea și detașarea de samsara și "budismul karmic" care îndeamnă omul să săvârșească fapte bune pentru ca într-o viață viitoare pozitivitatea karmei să-l situeze într-o poziție mai apropiată de condiția iluminării. Budismul nirvanic încurajează de asemenea faptele bune, dar cere detașarea de rezultatul lor și renunțare ceea ce este inaccesibil pentru unele persoane fără o vocație monahală.

“Calator in stele"

Cala E – V –

(Andra D.)

Torie N – S

Din afară apare E (l)

“Stră”luce de V(iaţă).

Dau voie inimii din N (ou)

Să coboare spre S(ieşi).

Zvastica uneste 4 cruci in gamma, readucand cele patru axe al crucii intr-un simbol circular, axele fiind orientate catre stanga (forma antica) sau catre dreapta (zvastica moderna).Cea cu bratele orientate catre Occident era raspandita printre populatiile indoeuropene, in India si in Persia (cultul zeului Mitra) si utilizata pana in Japonia deja din epocile antice, si reprezinta miscarea aparenta a soarelui dinspre Orient catre Occident.

 “Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Venim din Lumina, apoi trecem prin Intuneric, sovaind printr-o cautare pepetua spre gasirea starii de bine si ajungem din nou la Lumina pentru ca acest ciclu al existentei sa se repete. Pana la “a fi”  e cale lunga, ingusta si greoi de strabatut.  Nastem , crestem si murim spre a renaste din propria existenta si din puterea Tatalui. Viata se consolideaza prin Iubire. Din directia luminii venim si prin Intuneric catre Lumina ne indreptam. Apartinem Nordului atata timp cat setea de cunoastere ramane nestinsa; retinem doar ca drumul e precum un ceas in justa miscare.

Inchei cu un adevarat crez al “Luceafarului” poeziei romanesti foarte sugestiv in drumul nostru drept spre lumina:

Mihai Eminescu -fragment- Povestea magului calator în stele

Nu voi ca lumea asta cu visuri sa-l îmbete,
Caci cei mai multi din oameni dupa nimic alerg -
Sa vada 'n cartea lumii un înteles deschis,
Caci altfel viata-i umbra si zilele sunt vis.

Si cine - enigma vietii voieste s'o descuie
Acela acel munte pe jos trebui sa-l suie"

S'apoi pe jos de-acolo eu muntele - am sa sui
Ca gândurilor mele aripi sa le pui.
"Aripi, ca sa stie ce e desertaciunea:
Sa treaca ale lumii curs mizer si meschin,
Ca pasul vieti-mi toate sa-l duca întelepciunea,
Ca sigur sa calc calea vietii cea de spini,
Ca tot ce eu voi face sa fie fapte bune,
Sa n'ascult decât glasu - adevarului senin;
Si sarcina vieti-mi sa-mi fie cât de grea,
Voi sti s'urmez, parinte, cu râvna calea ta"

“Drumul spre sud” Trepte ale initierii in simbolistica lui Ion Barbu

Poemul lui Ion Barbu,Riga Crypto si lapona Enigel, pare un cântec batrânesc de nunta cu semnificatie simbolica., dar este o poveste de iubire din lumea vegetala, o balada fantastica, în care întâlnirea are loc în plan oniric (ca în Luceafarul). „Luceafar întors", poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi/ regnuri. Ca si in "Luceafarul " eminescian, este prezentat mai intai omul inferior, rigaCrypto, simbol al existentei pamantesti reduse la carnal.

La nivel formal, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentând câte o nunta: una consumata, împlinita, cadru al celeilalte nunti, povestita, initiatica, modificata în final prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Formula compozitionala este aceea a povestirii în rama, a povestii în poveste (nunta în nunta). Intr-o atmosfera tainica, intima, "la spartul nunti, in camara", nuntasul ii cere acestuia sa-i "zica" "stins, incetinel"  povestea de dragoste dintre lapona Enigel si "Crypto, regele ciupearca", pe care "acum o vara" o zisese "cu foc" in imprejurari similare. Dialogul dintre nuntasul "fruntas" si menestrel constituie rama sau atmosfera lumeasca, de chef, a poeziei, in care se "zice" despre potentiala nunta a celor doi; astfel, la spartul unei nunti petrecaretii retrasi "in camara" asculta un cantec trist despre o alta nunta care nu s-a putut implini.

In amplul sau poem alegoric de cunoastere autorul mentioneaza si el acel drum spre sud:

“De la iernat, la pasunat,

În noul an, sa-si duca renii,

Prin aer ud, tot mai la sud,

Ea poposi pe muschiul crud

La Crypto, mirele poienii.” (Riga Crypto si lapona Enigel)

Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic, iar popasul în tinutul rigai este o proba, trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara. Drumul spre sud al eroinei simbolizeaza aspiratia ei spre soare. Soarele este simbol al vietii spirituale, al luminii sufletesti. Numele Crypto, cel tainuit, „inima ascunsa", sugereaza apartenenta la familia ciupercilor (cripto-game) si postura de rege (riga) al fapturilor inferioare, din regnul vegetal. Numele Enigel are sonoritate nordica si sustine originea ei, de la pol si trimite probabil la semnificatia din limba suedeza „înger" (din latinescul „angelus"); lapona îsi conduce turmele de reni spre sud, stapâna a regnului animal; ea reprezinta ipostaza umana, cea mai evoluata a regnului (omul -„fiara batrâna").Riga Crypto, „inima ascunsa", este craiul buretilor, caruia dragostea pentru Enigel,„lapona mica, linistita", îi este fatala. Singura lor asemanare este statutul superior în interiorul propriei lumi.Spatiul definitoriu al existentei, pentru Crypto, este umezeala perpetua: „în pat de râu si huma unsa", spatiu impur al amestecului elementelor primordiale, apa si pamântul. în timp ce lapona vine „din tari de gheata urgisita", spatiu rece, ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina, dar si miscarea de transhumanta care ocazioneaza popasul în tinutul rigai: „în noul an, sa-si duca renii/ Prin aer ud, tot mai la sud, / Ea poposi pe muschiul crud/ La Crypto, mirele poienii. El este bârfit si ocarat de supusi, pentru ca e „sterp", „naravas" si „nu voia sa înfloreasca", în timp ce ea îsi recunoaste statutul de fiinta solara: „Ca daca-n iarna sunt facuta/ Si ursul alb mi-e varul drept,/ Din umbra deasa desfacuta,/ Ma-nchin la soarele-ntelept.

Membrii cuplului nu-si pot neutraliza diferentele în planul real; comunicarea se realizeaza în plan oniric. Riga este cel care rosteste descântecul de trei ori. Povestea propriu-zisa se dovedeste a fi fantastica, ea desfasurându-se în visul fetei, ca în Luceafarul, dar rolurile sunt inversate.

Lapona refuza nuntirea dorita de Crypto „în somn fraged si racoare", opunându-i argumentele modelului ei existential.Primul refuz sugereaza tentatia solara, prin indicele spatial „mai la vale", adica spre sud. Al doilea refuz este sustinut de enumerarea atributelor lui Crypto:„blând, „plapând, necopt. Opozitia „copt-„necopt, reluata în al treilea refuz prin antiteza soare-umbra, pune în evidenta relatia individuala a fiecaruia cu universul, incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fara sa se piarda pe sine. Imaginii de fragilitate a lui Crypto, lapona îi opune aspiratia ei spre absolut(„Ma-nchin la soarele-ntelept), cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare: „Riga Crypto, riga Crypto,/ Ca o lama de blestem/ Vorba-n inima-ai înfipt-o!/ Eu de umbra mult ma tem". Soarele este simbolul existentei spirituale, pe care riga o refuza în favoarea existentei instinctuale, sterile, vegetative. Implorarea halucinanta a laponei de catre Crypto pare desprinsa dintr-un ceremonial magic, repetat de trei ori si este comparabila cu chemarile Catalinei din "Luceafarul".

Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere, lapona refuza descântecul rigai, ce se în-toarce în mod brutal asupra celui care 1-a rostit si-1 distruge. Faptura firava e distrusa de propriul vis, cade victima neputintei si îndraznelii de a-si depasi limitele, de a încerca sa intre într-o lume care îi este inaccesibila. Atributele luminii despre care vorbeste Enigel au efect distrugator asupra lui Crypto. Oglindirea ritualica produce degradarea: „De zece ori, fara sfiala,/ Se oglindi în pielea-i chiala". Finalul este trist. Riga Crypto se transforma într-o ciupearca otravitoare, obligat sa nunteasca cu ipostaze degradate ale propriului regn: „Cu Laurul-Balaurul/ Sa toame-n lume aurul,/ Sa-l toace, gol la drum sa iasa,/ Cu masalarita-mireasa,/ Sa-i tie de împarateasa"; încercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.

Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate în opera poetului: al soarelui (absolutul), al nuntii si al oglinzii.

“O, Mercur,
Frate pur
Conceput din viu mister
Şi Fecioara Lucifer…(“Ritmuri pentru nuntile necesare”)

 In “Ritmuri pentru nuntile necesare”, este înfatisata înaintarea sufletului prin trei etape cosmice, trepte ale initierii, pâna la desavârsirea spirituala, nuntirea în „camara Soarelui/ Mareluf.Itinerarul trece prin cercul Venerii (iubirea ca „energie degradata" reduce omul la ipostaza de fiinta instinctiva), apoi sufletul trebuie sa mai urce o treapta, cercul lui Mercur, mai pur, al intelectului, al cercetarii. Dincolo de înflacararile impure ale dragostei si de atmosfera mai curata a inteligentei, initierea completa are loc prin adevarata „nunta" a trupului si spiritului cu însusi focarul vietii, Soarele (cunoasterea absoluta). Ilustrand ermetismul creatiei barbiene, textul este o arta poetica, ce pune problema raportului dintre trei cai de cunoastere: prin simturi (eros), prin intelect/ ratiune si prin spirit. Fiecare treapta “necesara” de cunoastere este, metaforic, o “nunta” - comuniune cu esenta universului, primele doua sunt, insa, imperfecte, dar imperios dorit a fi asimilate spre desavarsirea “nuntii” supreme- contopirea trup-minte-spirit. In introducere, este invocat “capatul osiei lumii” -posibil echivalent al“nadirului latent” din poezia Din ceas, dedus... - si care este cunoasterea suprema, obiectul initierii. “Trei clare chei” deschid drumurile spre “osia lumii” (centrul solar) si, pentru ca initierea sa fie completa, este necesara strabaterea “roatelor interioare”, inchise in “anul Geei”, in urmatoarea ordine a nuntilor de cunoastere: Venus - Mercur - Soarele. 

Aspiratia solara a laponei sugereaza faptul ca aceasta se afla pe treapta lui Mercur, iar chemarile personajului alegoric, riga Crypto, sunt ale cercului Venerii. Frigul tinutului polar, perfectiunea geometrica a apei cristalizate configureaza treapta ratiunii pure, în timp ce impuritatea din cercul Venerii e sugerata de spatiul în care se amesteca elementele primordiale: „huma unsa", „aer ud".„Roata reprezinta refractia soarelui în fântâna sufletului, crescând pe masura ce caldura data este mai mare. Trairea sufleteasca va fi cu atât mai completa, cu cât aceasta «roata se mareste». «La umbra nu cresc afectele», ci doar «carnea», simbolizând aici materia vegetativa, necolindata de fiorii emotiei umane". Impactul dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto), configurat prin cele doua simboluri - „fiara batrâna" si „faptura mai firava", se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului. Primul conoteaza sensurile ratiunii ale carui atribute sunt „soarele-ntelept si „sufletul fântâna"; lapona Enigel întruchipeaza gândul eliberat prin aspiratia spre lumina si cunoastere de ispitele instinctuale simbolizate de somn si umbra.

        Cum am vazut personajul feminin, pastorita lapona Enigel, care calatoreste impreuna cu renii ei spre soarele Sudului, este simbolul omului superior, rational, in timp ce personajul masculin, riga Crypto, craiul care "imparateste" peste bureti, il reprezinta pe omul de rand ce tinde sa depaseasca limitele lumii sale.

        Povestea de iubire dintre Crypto si Enigel exprima simbolic o aspiratie umana, caci la I.Barbu iubirea este un mijloc de intelegere a sensului adanc al lumii.

        Ca si Catalina din "Luceafarul", care era "una la parinti" si "mandra-n toate cele", riga este unicat in lumea lui : el nu doreste insotirea cu o fiinta pe masura sa, ci aspira spre o alta lume, superioara, echilibrata, cea a pastoritei Enigel, simbol al intelectului.

        Dar aceasta "lapona mica, linistita" vine din tinuturile boreale si tanjeste dupa lumina si caldura, inchinandu-se "la soarele-ntelept".Ea reprezinta constiinta umana in aspiratia ei spre lumina, spre desavarsire. In drumul ei spre soare, intalnirea cu riga Cripto este doar o tentatie, o capcana pe care ea o ocoleste cu luciditate.Indragostita de soare, fata il refuza pe Crypto, spunandu-i ca prefera locurile luminate, insorite si ca se teme de umbra.Omul, acea "fiara batrana", prin intelect, prin capacitatea de reflectare,este mai aproape de spirit, in timp ce pentru fiintele inferioare spiritul este ucigator. Se sugereaza aici in mod simbolic constientizarea, pe care lumea umbrei n-o poate suporta.Aflata pe o treapta superioara si aspirand spre soare, spre spatiul nelimitat al luminii, Enigel simbolizeaza atractia intelectului spre absolut.

 “Au plecat. Toti.

….

De speranta si disperare

urmarind busola noua ce arata sudul

si cantecul vanturilor:

Ascultati

ascultati-va

Cautati cautati-va

Gasiti gasiti-va

Aflati

insula –stea

ascunsa printre petalele rozei vanturilor” (Magul din Zo)

In viziunea ei soarele este "intelept" si este reprezentat metaforic ca un taler scump de aur, cu margini verzi.Discul sau auriu fascineaza universul polar al pastoritei, reflectandu-se in sufletul ei ca simbol al oglindirii absolutului in psihicul individului.Craiul este "mirele poienii" , simbolizeaza deci nunta potentiala, dar aceasta nu se va face niciodata pentru ca lui Crypto ii sunt asociate epitete ale sterilitatii, ca  "sterp" si "span".

Dezintegrarea lui Crypto, care nu a asteptat sa se coaca, sa se maturizeze deci la lumina intelectului, este surprinsa in imagini plastice din domeniul vegetalului. "Regele ciupearca" sfarseste astfel in veninuri vegetale, personificate in fapturi grotesti de basm, ca Laurul-Balaurul ori "masalarita-mireasa", simbolizand si ele degradarea la nivelul primei trepte a organicului.El face o parodie de nunta "cu masalarita mireasa", care trebuie "sa-i tie de imparateasa".Enigel cea " prea-cuminte", adica cea inteleapta, este o fiinta a cunoasterii, care aspira spre absolut.

Facand comparatie cu poezia eminesciana, Catalina, sclava a iubirii efemere, fuge in lume cu pajul Catalin, izbutind temporar in aspiratia ei spre fericire, pe cand craiul Crypto plateste cu viata nesabuinta sa de a incerca sa evadeze din conditia ce i-a fost predestinata,din "cercul....stramt" al existentei sale. Crypto si Enigel sunt simboluri ale atractiei contrariilor, dar datorita structurii lor incompatibile, contactul celor doua personaje este imposibil. Pentru Crypto iesirea din lumea sa inseamna trecerea dintr-un regn in altul, ceea ce echivaleaza cu moartea.Pentru Enigel, aspiratia spre spiritualitatea simbolizata de soare este o evolutie fireasca a fiintei umane, singura capabila sa reflecteze, sa poarte fantana-n piept. Pentru o fiinta inferioara ca riga Crypto "pahar e gandul, cu otrava".

Pentru a creste e nevoie de constientizarea starii de fi…