Ce înseamnă “a sfinţi numele lui Dumnezeu “ ?

“Ce înseamnă “a sfinţi numele lui Dumnezeu“?  Să nu fiţi miraţi dacă pentru a lumina această întrebare voi începe prin a face apel la cele 4 elemente : pământv, apă , aer, foc, prin care lumea a fost creată. Corpul nostru , inima , intelectul nostru , sufletul nostru sunt în legătură cu forţele şi calităţile celor patru elemente. Fiecare din ele este prezidat de un înger. Iată de ce când un Initiat vrea să se purifice , cere Îngerului pământului să-i înghită impurităţile corpului fizic, Îngerului apei să-i spele inima , Îngerului apei să-i purifice intelectul şi Îngerului focului să-i sanctifice sufletul şi spiritul . Sfinţirea , santificarea deci , este legată de lumea cea mai înaltă a sufletului şi a spiritului, care este lumea focului şi a luminii. Sfinţirea este însoţită întotdeauna de ideea luminii. Este ceea ce ne arată foarte elocvent limba bulgară. În limba bulgară “sfânt” se spune SVETIA şi acest cuvânt are aceeaşi rădăcină ca şi SVETLINA= lumină . Sfântul (SVETIA) este o fiinţă care posedă lumina (SVETLINA) : totul este aprins în el , stăluceşte, radiază. De altfel sfinţii nu sunt reprezentaţi cu o aureolă de lumină în jurul capului ?Sfinţenia este calitatea luminii, a luminii pure care străluceşte în spirit; numai cine este pur poate purifica , numai cel sfânt poate sfinţi. De aceea , în cea mai înaltă lumină a spiritului nostru , trebuie să sfinţim numele lui Dumnezeu. Numele reprezintă, rezumă , conţine Entitatea care îl poartă “. ADEVĂRATA ÎNVĂŢĂTURĂ A LUI CHRISTOS

Adam Qadmon

Inainte de a creea omul, Dumnezeu l-a gandit "dupa Chipul si Asemanarea Sa". Acest arhetip al omului primordial, ar fi oglindit structura cosmosului, asa ca se spune ca si dupa pacatul originar ar fi ramas necontaminat de Rau, in timp ce Adam terestru ar fi fost alungat din Eden, dupa savarsirea pacatului. Fruntea lui Adam Qadmon coincide cu Sefira cea mai inalta- Kether(coroana) din care iradiaza lumini infinite care se disperseaza astfel incat au format Torah-ul, iar altele au luat aspectul de litere creind numele lui Dumnezeu.
Ca urmare a unor evenimente complexe, legate de extinderea lui Adam Qadmon în cosmos ce au avut ca rezultat degradarea de la puritatea lui originara, a luat nastere o creatura Adam Beliyyal. Adam Beliyyal este  creatura satanica care-si acumuleaza puterea din cele mai de joase manifestari ale lui Adam Qadmon, anume din fiintele umane.

Arborele sacru in traditia populara

 

Arborele cosmic – fiind conceptul mitologic care include in conţinutul lui întregul cosmos – reprezinta tot ceea ce înseamnă existenţa, principiu activ, viaţa. Înrudit cu acesta, arborele ceresc reprezintă forţa terestra, simulacru al copacului lumii si apoi al coloanei ce sprijină bolta cereasca, arbore de legătura între ceilalţi doi (arborele cosmic şi arborele vieţii). Arborele vieţii, cel de-al treilea concept, reprezintă închiderea ciclului prin simbolizarea nemuririi spirituale, fiind direct legat de ceilalţi doi, interacţiune între spiritualitatea cosmica şi cea terestra reprezentata de viaţa prin oameni si spiritul lor.În acest articol se incearca sa se gaseasca legăturile intre cele trei concepte, ajutându-ne de simbolistica existenta pe costumul popular românesc, mai exact pe cel ardelenesc din subzona etnografica şi culturala Comana, jud.Braşov, loc de confluenţa a Ţarii Oltului cu Ţara Fagaraşului şi cu Târnavele

Practica ritualului veşmintelor işi are originea, pare-se, după bogatele descoperiri arheologice, in epoca bronzului, atunci când ţesutul ritual a delimitat rosturile veşmintelor de cele ale hainelor termoizolatoare prin aşezarea simbolurilor doar pe veşmintele sacre.  Trebuie menţionat ca la începuturi arborele sacru primordial a fost bradul, la daci acesta fiind reprezentat mai ales ca arbore cosmic Arborele cosmic apare simbolizat mai ales pe pieptarele de tip ardelenesc în subzona Comana, aşezare cu un bogat repertoriu arheologic din perioada dacica.La începuturi arborele sacru a luat forma arborelui cosmic datorita legăturii primordiale stabilite între om si divinitate, mărturie fiind şi invocaţia:

„Ajuta-ma, brade,
Atotstapânitor,

Sa urc pâna-naltul cerului
În raiul luminii,
Sa cobor pâna-n fundul pamântului
În iadul întunericului.”

Astfel bradul, arbore sălbatic, simbolizând exact ceea ce omul primitiv dorea de la divinitate şi anume putere, mândrie si protecţie, a fost primul arbore sacru, fiind des întâlnit in leagănul vechilor civilizaţii europene. Odata cu trecerea la sedentarism s-a trecut la o noua etapa, arborele ceresc începând sa capete un rol din ce în ce mai important. Astfel s-a facut trecerea de la arborele salbatic la cel domestic, datator de hrana şi marul a început în acest fel sa fie invocat în ritualurile de iniţiere magico-religioasa:

„Bade, de ţi-o fi de mine dor
Sa sadeşti un merişor
De ţi-o fi de mine-aminte
Merişorul ţi s-o prinde,
La mine dac-ai gândi
Merişorul ţi-o-nflori,
Pe mine de m-oi uita
Merişorul s-o usca

Pe costumul popular din Comana, simbolistica arborelui ceresc se pastreaza mai ales pe pieptarele batrâneşti (pieptare „înfundate înfaţa”, tip Braşov)
Trecerea de la arborele salbatic la cel fertilizator a fost un pas important, astfel arborele sacru a venit din salbaticie în ograda omului, in gradina lui, având pe lânga funcţia sacra şi una materiala prin asigurarea hranei. Marul salbatic mai întâi, a avut un rol deosebit prin folosul sau în alimentaţia ciobanilor şi a celor saraci, mar care domesticit apoi, a capatat importanţa cultica, mai întâi ca arbore totem si mai apoi ca arbore sacru.

În sud-estul Europei, implicit şi în ţara noastra, arborii sacri vii din vatra satului au fost treptat inlocuiţi prin derivate arborigene – coloane şi stâlpi –

Geniul creator al ţaranului si profunda gândire filosofica înnascuta scot în evidenţa o asociere deosebita pentru a reprezenta copacul vieţii. E asociat rombul – simbol al spiritului, al vieţii si al fertilitaţii - cu imaginea coloanei cerului exprimând funcţia dubla a copacului vieţii ( a se vedea şi Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi).

Pe o alta linie evolutiva, paralela cu prima, simbolistica arborelui sacru s-a dezvoltat pe principiul dualismului bine – rau, dualism care de asemenea încheie un ciclu. Începutul e reprezentat prin încolţirea din samânţa unica a celor doi arbori care reprezinta conceptual cele doua principii bine şi rau. Dupa o presupusa evoluţie, aceşti doi arbori dau naştere la doua seminţe gemene care vor încolţi fiecare, acesta reprezentând cel de-al doilea pas spre desparţirea definiva sugerata simbolic prin doua coloane intuind cele doua cai ale cunoaşterii

Pe o a treia scara evolutiva, aceea de la simbolul primar la stilizare, ingeniozitatea reprezentarii simbolice a arborelui sacru uimeşte cu adevarat. Pe pieptarul barbatesc de tip ardelenesc de la Comana apare un simbol care condenseaza ca un rezumat celelalte doua evoluţii paralele prezentate, triciclul arbore cosmic, arbore ceresc si arbore al vieţii si dualismul bine – rau. Acest simbol face legatura cu cea de-a treia lume, cu Thanatos-ul prin simbolizarea a doi arbori sacri – unul cu radacinile pe pamânt, sprijinitor al boltei cereşti şi care-şi întinde crengile spre cosmos şi unul cu radacinile în cer şi ramurile pe pamânt simbolizând legatura celor doua lumi spirituale. Prin acelaşi simbol e sugerata şi reîntoarcerea la simbolistica primordiala, în stadiu final evolutiv, încheind astfel ciclul.A doua etapa a stilizarii o gasim prezenta pe camaşa barbateasca, iar ultimul stadiu, cel final, pe lepedeaua.Ultimele doua stadii semnifica un fapt extrem de important pentru însaşi existenţa umana – trecerea de la simboluri la semne, de la reprezentare la scriere.Prin acest studiu s-ar putea demonstra originea ideatica a literei X, fiecare litera avand la rândul sau o semnificaţie isimbolica, astfel puterea cuvântului ar putea fi mai mult decât un concept.

Printre straini- trairile unui imigrant

Aceasta poezie a fost scrisa de catre o emigranta albaneza aflata aici in Italia, pe nume Lindita Mamli. A fost dezbatuta azi la Cenaclul de poezie la care particip in aceasta tara si m-a marcat prin puterea mesajul transmis. In alte cuvinte, pot spune ca si eu ma regasesc in aceasta, si traiesc sentimentul ca mai sunt si altii ca mine, care luind drumul strainatatii, framantarile sufletesti si senzatia ca totul le fuge  de sub picioare, neregasindu-te in nimic, se nasc din dorul de tara, de oameni, de locuri, de pamantul drag. Nu-i usor sa nu mai poti fi hranit de Mama care ti-a dat nastere si s-o substitui nereusit cu o mama adoptiva care nu stie Cine esti dar nici n-ar vrea sa te cunoasca. Nu-i usor sa ramai fiica acelei Mame prea-iubite cand nu stii niciodata unde te vor purta pasii "nevoii de mai bine".

Existenta mea
de multe ori
pare ciudata,
cand ma exprim in alta limba
dar si cand mi-o exprim pe-a mea.
Oglinda cu doua, trei fatete,
somn pe jumatate, confuz,
voce de copil, strigat de femeie,
amintire de departe ce serpuieste ca o umbra
sunet cunoscut, surd
probabil, al meu o fi
nascut din marile orase,
ce anotimpuri le simt mereu la fel,
atat ore din zi cat si din noapte.
Timpul, poate, prin  scrisorile mele
facute sa-mi asterne gandurile
imi tulbura existenta de
a mea fiinta pentru totdeauna.

Calea spre Initiere- "Sa Fii Dumnezeu!"

Privită în totalitatea ei, creaţia reprezintă arborele cunoaşterii binelui şi răului. Creatorul, Dumnezeu, nu reprezintă o jumătate separată a unităţii, căci el este chiar unitatea însăşi. El se află deasupra tuturor lucrurilor create, adică a tuturor lucrurilor care au apărut din scindarea unităţii. El se odihneşte în El Însuşi, într-o unitate perfectă. El este Nimicul din care apare Totalitatea, dar în El, Nimicul şi Totalitatea alcătuiesc unitatea divină absolută! Creaţia însăşi nu este altceva decât o jumătate a totalităţii, cea care s-a separat de unitate şi care, prin comparaţie, a putut fi recunoscută, în timp ce jumătatea ei complementară a rămas în planul nemanifestat. De aceea, nu-l vei putea găsi niciodată pe Dumnezeu, creatorul, în lumea creată, căci Dumnezeu nu are o jumătate complementară cu ajutorul căreia să poată fi comparat. Este imposibil să-compari pe El cu ceva anume. În consecinţă, nu există nici o posibilitate de a-L recunoaşte – nu poţi decât SĂ FII DUMNEZEU! Ascultă-mă cu atenţie, copila mea: nu există decât o singură FIINŢĂ eternă, un singur Dumnezeu. Această FIINŢĂ unică, acest Dumnezeu unic, trăieşte în tot ceea ce trăieşte. Dumnezeu este unitatea indivizibilă. El este pretutindeni prezent. El umple întregul univers. Şi tot acest univers trăieşte pentru că Dumnezeu îl animă cu FIINŢA sa proprie şi eternă! Dumnezeu este aşadar la fel ca un arbore al vieţii care îşi dăruieşte seva lumii create şi vizibile, acea parte care s-a separat de jumătatea ei complementară, şi o animă: aceasta este arborele cunoaşterii binelui şi răului. Arborele cunoaşterii, lumea creată, nu poate trăi decât pentru că arborele vieţii – Dumnezeu – insuflă propria sa viaţă în venele arborelui care trăieşte în el! Tu eşti o fiinţă ce poate fi recunoscută pentru că te-ai născut într-un corp. Conştiinţa ta s-a separat de Nimicul-Totalitate, de Dumnezeu, de Sinele tău autentic. Din starea primordială divină şi paradisiacă, în care sălăşluiesc toate posibilităţile de manifestare, deci toate plantele, toate animalele şi omul însuşi, din starea de unitate absolută, tu ai căzut în lumea diversităţii, a diferenţierii. Ai devenit astfel o manifestare, o formă creată. În consecinţă, tot ceea ce reprezinţi tu aici, pe pământ, nu reprezintă decât jumătatea manifestată a unităţii, alcătuită din bine şi din rău. Şi întrucât conştiinţa ta s-a deplasat într-un corp, tu te-ai trezit în acest corp, sau altfel spus, te-ai identificat cu acest corp. „A mânca” din ceva înseamnă „a deveni identic”, pentru că cel care mănâncă ajunge să fie alcătuit din ceea ce mănâncă, el devine ceea ce mănâncă. Întrucât conştiinţa ta s-a identificat cu corpul, tu ai mâncat – simbolic vorbind – din fructele arborelui cunoaşterii binelui şi răului, devenind astfel un supus al regatului morţii. Ascultă-mă cu atenţie: corpul tău reprezintă consecinţa şi rezultatul separării, el nu este decât partea vizibilă a Sinelui tău autentic. Cealaltă jumătate a rămas în lumea nemanifestată, inconştientă, a fiinţei tale. Dacă vei unifica cele două jumătăţi complementare, vei putea regăsi unitatea divină! Este absolut imposibil să trăieşti această unitate la nivel fizic, adică să faci jumătatea invizibilă şi inconştientă la fel de vizibilă, să o materializezi şi să o reuneşti cu cealaltă jumătate. Poţi să-ţi lărgeşti conştiinţa până când ajungi să devii conştientă de inconştientul tău, să trăieşti conştient în tine jumătatea ta nemanifestată şi invizibilă, şi să realizezi astfel unitatea divină în conştiinţa ta. În timp ce corpul tău rămâne în lumea creată şi vizibilă, tu te poţi scufunda din nou în Sinele tău autentic de care te-ai separat, trăind astfel fericirea supremă, fiind una cu Dumnezeu! Vei părăsi astfel lumea efectelor pentru cea a cauzelor, lumea trecătoare pentru cea eternă, lumea creată pentru lumea creatoare şi împărăţia morţii pentru împărăţia vieţii. În acest fel, învierea ta în FIINŢA eternă va fi realizată. Aceasta este iniţierea! "Initierea"-Elisabeth haich 

Schimbarea-gasirea sensului vietii- documentar

"Care este sensul vietii tale?" "Care este menirea ta, dharma?"

Scufunda-te in tine insuti, sondeaza-ti universul interior pentru a afla Cine Esti cu adevarat si a putea deveni un vesnic „fericit”. Gaseste-ti Pacea facand acel lucru ce te defineste si iti creaza entuziasm(cuvant grecesc ce semnifica "din Dumnezeu"). Esti o fiinta divina pentru ca te tragi din Creator , El este Sursa Suprema Divina care ti-a suflat viata. N-ai cum sa te simti „sigur pe sine”- assurance- decat descoperindu-ti divinul din tine.

Isus a spus „Daca vrei sa fii ca Mine, stiind ca noi doi suntem asemanatori atunci te voi ajuta, daca vrei sa fii diferit de Mine, voi astepta... pana te vei razgandi.” Trebuie sa-ti spui: „Multumesc ca exist”- acest aspect este dovada vie ca Dumnezeu ne iubeste pe toti si ne ofera sanse infinite spre Infiintare. Menirea noastra suprema e recunoascuta in tine, cand viata cuiva a fost atinsa cu toata iubirea ta fata de aproapele tau. "Cum sa pot sa ofer respect? Cum sa pot sa fiu sincer? Cum sa-mi manifest bunavointa? Cum sa ofer ajutor celor de langa mine?" - acestea sunt intrebarile carora trebuie sa le faci onoare in scopul atingerii menirii tale divine si intrebari care definesc acele virtutii de care ne-a vorbit Lao Tzu.

Tehnologia Suprema (repere de geometrie sacra)

Semnificatia Tetragrammaton:

 - 4 “tetra”- provine de la tetraedru,

 - "gram" vine de la greutate, efectul gravitatiei,

Rezulta ca acest concept cu privire la Dumnezeu semnifica un tetraedru ce produce un efect gravitational.

In Biblie, Exodul, cap. 14 versetele 19-20-21 putem gasi cele 72 de nume ale lui Dumnezeu, sau cele 72 de fete ale lui Dumnezeu. Dar toata aceasta reprezentare este un  „Dumnezeu masculin”, spune Nassim Haramein, ne lipseste jumatate din ecuatie. Reprezentarea lui Dumnezeu prin geometria sacra l-a determinat pe acesta sa ajunga la concluzia ca ceea ce e expus omului de rand este un cod care poate fi descifrat numai de catre cei cu adevarat initiati. Mai mult de atat, cercetatorul a observat cea ce este expus si ajuta la decodificare este doar jumatate din Codul mistic. El si-a cerut o explicatie atunci de ce civilizatiile antice au reprezentate in screrile lor doar jumatate din cod si a ajuns la urmatoarea afirmatie: „tu daca ai fi o persoana avansata spiritual si ti-ai pune problema sa imprimi in lumea in care traiesti acest cod, lumea fiind reprezentanta  unui sistem planetar nu atat de avansat, ti-ai refuza acest lucru pentru ca nu ai vrea ca acesti oameni sa poata descifra si decodifica acest COD, inainte de a fi pregatiti pentru acest tip de putere. Astfel ai putea sa codifici Codul sau sa faci Codul numai cu o polaritate din el, asemeni unei polaritati masculine a Codului. Aceasta codificare ar fi valabila numai pana cand civilizatia va intelege echilibrul dintre masculin si feminin, cand vor intelege aceasta vor fi capabili sa decodifice codul.” In reprezentarea matricei vectorului izotrop din cabala, ca imagine a lui Dumnezeu, trebuie sa adaugi partea feminina a lui Dumnezeu sau „Zeita”, la tetraedru. Daca ai face-o ai avea dublul acestor numere, adica 144, care este considerat numarul Inaltarii, in Apocalipsa. Tot in Apocalipsa se spune ca Noul Ierusalim este un oras de Cristal si  acest oras are 144 de fete. Putem face o legatura astfel si realizam ca sunt 144 de fete pe exteriorul unei matrice de 64 de tetraedre.

reprezentarea celor 64 de tetraedre cu vectorul echilibrant in mijloc, cu rol de a crea o tehnologie a vidului,conform teoriei lui Nassim Haramein

La Kaaba exsita cristalul negru, piatra neagra sau Soarele Negru cum este descris in placutele sumeriene, oferit omului de catre Zeii Soarelui. Chivotul Legii construit de Moise prin indemnul lui Dumnezeu, cel care a condus tribul lui Israel la Canaan, este reprezentarea acestui cristal cu capacitati antigravitationale, de plutire, exprimat in Biblie.  Puterea Chivoltului a fost folosita impreuna cu toiagul lui Moise in desfacerea Marii Rosii, ca oamenii sa poata sa treaca pe malul celalalt.

Chivotul este considerat tronul Universului sau „Scaunul lui Dumnezeu”, este arborele cunoasterii din gradina Edenului sau arborele sefirotic, copacul prin a carui interpretare cabalistica, ne poate sugera sursa de energie a Chivotului Legii. Partea de sus a arborelui sefirotic este un tetraedru iar partea de jos este un octaedru.Printr-o „suprapunere” a partii de jos peste cea de sus, rezultatul era un tetraedru cu un octaedru deasupra, creind steaua tetraedrala cu octoedru in centru; aceasta este o geometrie tridimensionala.

Traditiile spun ca nu nu este doar un copac, ca sunt 4 si cum mergand pe prima idee ca marii initiati nu ne ofera decat jumatate de Cod, rezulta ca este vorba despre 8 copaci atasati la radacina. Cum fiecare copac este decodificat pentru a oferi steaua tetraedrala, atunci rezultatul este grila de 64 de tetraedre, formand vectorul echilibrant in centrul sau. Cuvantul sefira provine de la cristal. In Vechiul Testament este descrisa tehnologia suprema prin Chivotul Legii, semnificatia tetragrammaton, un crsital plin de „ochi” asa cum e descris de Ezechiel, este simbolul stelei dublu tetraedrale, steaua lui David.Apa fiind maleabila putea fi incarcata prin acesta forta vitala degajata de acest cristal situat in cadrul piramidelor din Egip si Mexic, spune cercetatorul, realizand recolte foarte bogate, prin irigarea cu aceasta apa incarcata. ZeiiSoarelui ne-au oferit aceasta tehnologie ,conform tablitelor sumeriene, prin oferirea in mod simbolic al soarelui negru.Acest soare negru, poate fi asemanat cu un cristal ce dispune de caracteristicile unei gauri negre.Nassim Haramein spune ca tehnologia a fost oferita cu scopul de a „inalta universul”, pentru ca ajutandu-ne sa ne inaltam noi, daca luam in considerare natura fractala a spatiului, se inalta implicit Tot Universul.

Sa nu uitam cand Newton a fost intrebat ce este Gravitatia acesta a raspuns:

"Gravitatia este Dumnezeu!"