Nietzsche este considerat precursorul curentului
postmodernist prin ideea ca nu există un centru de la care se revendică toate
valorile general umane. El este autorul care sparge conceptul de dogmă,
înțeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciun orizont.
Fărâmițarea valorilor prin filiera nietzscheană s-a impus ca un concept major
în curentul postmodernist.
Zilele trecute pe cand citeam Nietzche, am inteles ce
opera construieste Peter Jackson, prin prezentarea celor trei metamorfoze ale
omului, ce apar in cartea “Asa grait-a Zarathustra”. Daca in “Stapanul
inelelor” transpare statutul de camila al omului , manat de motto-ul “Eu
trebuie”, in "Hobbitul" parcursul initiatic al sau deja e in plina
transformare prin metamorfoza leului (“Eu vreau”- schimbarea), urmand cu
siguranta sa ne surprinda, dupa lupta “cu dragonul”, prin punerea in act a
celei de-a treia serii a omului- copil, constient, gratie si inocentei sale, de
propria-i “vointa a Puterii”, traitor al : “Eu Sunt!”
Raportand opera “Aşa Grăit-a Zarathustra” la biografie, se poate afirma că autorul s-a regăsit în protagonist.
El şi-a scris starea sa sufletească, şi nu ideile raţionale pe care le are.
Desi pare sa fie ateu, Nietzsche si declarand “Dumnezeu e mort””, totusi tind sa
cred ca se refera la acea imagine de Dumnezeu din mintea omului – camila, fiind
in acelasi timp si o urmare,un efect, al zbuciumului sau sufletesc, aproape
zdrobit de nimicnicia lumii ce-l duce in cele din urma , din pacate , la
paroxism.
Zarathustra este omul atotştiutor, care face un apel
către popor şi îi indeamnă să creadă în Supraom “Sensul pămîntului e
Supraomul”. Aceasta se petrece în “Prologul operei”. El defineşte Supraomul -“
a fi dincolo de om”, care posedă forţe inteligibile, e ceva inextricabil, dar
adevărat şi posibil. Dar, devine neînţeles de gloată, ceea ce ia stîrnit multe
sentimente răutăcioase, devoratoare şi vulgare. Eşuînd în explicarea “depăşirii
de sine”, Zarathustra înţelege că torentul de oameni nu îl va înţelege
nicicînd, ci doar un grup restrîns de epigoni.
Protagonistul critică societatea, asceţii, preoţii,
pesimiştii, armata, presa, statul, bărbatul, femeia, prietenii. Pe lîngă
critica dură, îşi face apariţia şi critica constructivă: Zarathustra susţine că
omului, care vrea să se autodepăşească, îi e sortit să treacă prin 3 etape
definitorii ale vieţii sale, numită- tripla metamorfoză Cămilă> Leu
>Copil, să îşi atingă anumite scopuri şi mai ales să rîvnească la Marea
Amiază (zarea în care apare Supraomul).
Cămila este cea care poartă povara vieţii, a valorilor stabilite… Leul
distruge şi critică strict valorile. Copilul-
Zarathustra era
singurul Supraom, dar nu şi singuratic. El avea animalele sale “vulturul şi şarpele”.
Şarpele e încolăcit în jurul gîtului vulturului,fapt care exprimă eterna
reîntoarcere, ca inel în inel, a cuplului Dionysos şi Ariana.
Comparaţia sa cu Dionysos nu este zadarnică.
Zarathustra este profetul lui. Precum Dionysos s-a căsătorit cu Ariana (eterna
reîntoarcere), aşa şi Zarathustra se logodeşte cu eterna reîntoarcere (care
reprezintă cheia filozofică a lucrării), iar copilul său îl consideră
Supraomul, aşa cum Dionysos a fost tatăl Supraomului. Totuşi, Zarathustra e
depăşit de copiii săi.
Nietzsche, prin discursul lui Zarathustra, despre cele
trei metamorfoze, are ca motiv fundamental trecerea omului de la conditia
decazuta la constiinta de sine; cele trei figuri camila, leul, copilul sunt
cele trei simboluri ce preced umanul spre autoeliberarea de idolii
superstitiei, dogmei (religia) si vinovatiei (morala), spre inocenta dionisiaca
a superomului.
sa luam pe rand cele trei metamorfoze:
Camila
Animal al desertului, il reprezinta pe omul care se
teme, care se apleaca in fata maretiei lui Dumnezeu si a legilor morale. El in
mod voluntar isi asuma cele mai mari chinuri, dar si cele mai drastice
indemnuri: “Ce este mai greu…spuneti-mi, astfel incat eu sa-l iau asupra mea si
poate sa-mi dea forta”. Omul-camila dispretuieste lipsa dificultatilor, vrea sa
se supuna la dificile si grele ordini. Prin supunere spiritul respectos
primeste in aceasi masura respectul care-l caracterizeaza. Prizonier unei lumi
dominate de valori imperative si eterne acest om actioneaza la comanda; el isi
zice siesi ceea ce i s-a spus: tu trebuie.
Leul
In desert, acolo unde este impovarat de greutatile
sale, camila se transforma deodata in leu. Omul respectos si rabdator acum se
elibereaza de greutatile care-l oprima, combate impotriva moralei care i-a fost
impusa, recunoaste statutul sau de alienare precedent. In lupta impotriva
“marelui dragon”, care reprezinta sistemul de valori si al ideilor
dominante, el
trezeste liberatea care este in el, depaseste faza de servitor al moralei si al
religiei, se opune unei conceptii asupra vietii ca si acceptare pasiva de
reguli si semnificate predeterminate. Acum motto-ul sau este : eu vreau",
afirmand cu forta propria lui vointa si dreptul la volori noi; omul-leu zice
"nu" la promisiunea iluzorica a lumei de dincolo, la premiul salvarii
si afirma natura “umana” a propriei existente.
Copilul
Libertatea leului nu e totusi o libertate in
adevaratul sens al cuvantului, o "libertate a alegerii". Negarea
vechilor valori nu-l face inca capabil sa creeze noi valori. Vointa sa este
doar una critica, nu productiva, nu constructiva. E necesara deci o a treia
metamorfoza. Leul-animal de prada, e nevoie sa devina copil. Copilul denota
inocenta, stie in mod spontan sa spuna Da vieti, pe care o intelege ca un joc
liber creativ care inventeaza si impune noi valori. Metafora jocului este ceea
ce pentru autor reprezinta esenta dionisiaca a libertatii umane. Motto-ul asa
cum a sugerat Karl Lowith este: "Eu sunt". Prin metamorfoza copilului
se configureaza aparitia unei noi umanitati, unde vointa umana eliberata din
lanturile “tu trebuie” se manifesta in caracter ca si vointa a Puterii.
Eliberarea omului de vicisitudinile prejudiciilor si
de normele obiective, opresive, il determina pe Nietzsche sa dea curs operei
“Dincolo de bine si de rau”, prima elaborata dupa "Asa grait-a
Zarathustra". Astfel autorul noteaza din multitudinea aspectelor
comportamentale, 2 tipuri fundamentale opuse si alternative, grupate in:
morala domnilor
morala sclavilor
Prima spune Da vietii si e expresia instinctului
curajos si creativ, fondat pe vointa Puterii; a doua din contra, zice Nu si e
expresia resentimentelor celor slabi. Ideea de Bun in sens de nobil spiritual
este exprimata prin morala domnilor, a aristrocratilor, idee ce merge paralel
cu conceptul de vulgar/ plebe insumand pe cel Rau. Omul nobil creaza valori si
le transmite ca si valori juste, aducandu-si contributia in formarea unei lumi
ce nu se bazeaza pe piosenie, plecaciune.
Desi se poate considera a fi un om cu o buna
capacitate reflexiva si totodata un bun vizionar al omului de maine, Nietzsche
nu a reusit sa tina piept tuturor metamorfozelor, lasandu-se dobarat in cele
din urma, cazand in mrejele puterii si anume a celei luciferiene; stralucitoare
si orbitoare se va lasa prada mandriei si separararii fata de “tot ceea ce
este”, nereusind sa se lase purtat pana la capat in “jocul vietii” si sa
recunoasca, cu smerenie si recunostinta, ca nimic nu poate ajunge la mantuire
fara Voia Tatalui, fara caldura Fiului si a Puterii Duhului Sfant. Copilul
izvoraste din iubire si-si aduce vrednicie prin intelepciunea de a cuprinde si
a se lasa cuprins de Creatie cu multa indrazneala,
incredere, determinare, rabdare, intelegere si ascultare.
Pentru noi, cei ce ne aflam inca pe drum….
Intrebarea ramane, uitandu-ne in oglinda:
“Cine este Smigel?”
Nessun commento:
Posta un commento