Ceea ce este mai profund,
este in acelasi timp si cel mai general. Este purul nostru fel de A Fi.
Pe aceasta idee, ce apartine
lui Jung, si-a concentrat Kiergegaard conceptul despre viata. El a decis sa fie
NIMIC pentru ca in viziunea lui numai asa te poti cunoaste cu adevarat, iti
poti prinde esenta in adevaratul sens al cuvantului. Toata existenta sa si-a
manifestat-o in singuratate, alegerea aceasta fiind pentru el prilejul pentru o
calatorie labirintica spre centrul fiintei, liminand in acest fel orice actiuni
pe care le considera perturbatoare in cautarea Sinelui. Influentat de religia protestanta,
el isi alege drept deziterat relatia directa cu Absolutul, atacand drept urmare
catolicismul ce, zice el, face uz de mediatori in relatia cu Dumnezeu si nu-l
lasa pe om sa-si deprinda toate istrumentele spre a putea accede spre Lumina.
In fiecare om sunt obstacole ce nu-i permit sa
fie transparent. Trebuie sa ai liberatea de a alege pentru a nu deveni sclavul
posibilitatilor ce le ai in fata ta. El e de parere ca omul reuseste sa ramana
fidel dorintei spre ascensiune si implicit cunoasterii a adevaratei sale
naturi, degrevandu-se de “obligatiile
lumesti”; astfel, desi recunoscand iubirea care o nutreste fata de logodnica
sa, Regina, el renunta la ea, percepend-o pe aceasta ca un factor ce nu-i poate
acorda lipezimea necesara spre asceza sa. Dovada a respectului cel poarta fata
de iubirea lor, de la care ambii au avut ceva de invata la un moment dat, dar in acelasi timp drept recunoscator fata
de femeia ce i-a daruit parte din
sufletul sau, el ii lasa ca testament toate scrierile sale.
De admirat acest autor, intrucat poate fi perceput ca
unul dintre filosofii care a reusit foarte bine sa se situeze in pozitia de
observator, cunoscandu-si limitele dar si maretia pe baza profilului sau
comportamental; a facut uz "cum se cuvine" de abilitatile pe care
numai o persoana , scuze ca folosesc in acest context un termen care poate parea
peiorativ, schizoida le poate avea si a renuntat pentru binele sau si a
celorlalti din jur la propriile neanjunsuri. Il consider un mare geniu care s-a
depasit pe sine si care, paradoxal, a lucrat si cu orizontala Vietii, culegand
din ea doar ce ii este necesar in evolutie pliind-o pe propriile atributii
, desi aparent ne poate transmite exact
contrariul. El nu este un inadaptat social ce-si manifesta cu ardoare nebunia,
ci este poate unul din cei mai buni cunoscatori ai personalitatii umane care
stie sa culeaga din viata doar ceea ce il ajuta atat pe el cat si pe ceilalti
in relatia directa cu Divinul.
Nessun commento:
Posta un commento