Intelepciune, cunoastere, iubire – Om Indumnezeit

Numele Lucifer înseamnă: purtătorul luminii. Lux înseamnă lumină, fero: eu port. Acesta nu poate fi principiul răului. Omul poate fi considerat forma plăsmuită, înţelepciunea; mai departe, Lucifer e cel care dă lumină omenirii, cunoastere, şi Dumnezeu e cel care îl străbate pe om cu iubire, urmand calea lui Hristos..În ebraică, numele Lucifer este tradus din cuvântul ebraic “helel”, care înseamnă luminozitate. Această denumire, referindu-se la Lucifer, este prezentata ca “luceafărul de dimineaţă”, “Steaua Diminetii” sau “Steaua Stralucitoare”, care este prezentata în Isaia. “Cum ai căzut din cer, O stea de zi, fiul lui Zori cum ai fost doborât la pământ, tu, care ai pus neamurile in inima ta.” Mă voi sui la cer, voi ridica scaunul domniei mele mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe înălţimile muntelui Ţafon; mă voi sui in partea de sus a norilor, voi fi ca “Cel Prea Înalt” (Isaia 14:12-14,).

Steaua diminetii, Lucifer, este frumos, stralucitor - un exterior fara cusur. Se spune ca a fost primul inger creat de catre YHWH, menit pentru a raspandi lumina Sa în lume si pentru a alunga intunericul. Lucifer, cu toate acestea, a început cu întrebarea ‘care este locul meu in ordinea divina?’. El a condus o rascoala împotriva YHWH si a fost alungat din Rai pentru ea. Lui Lucifer i-a fost dat domeniu iadului, unde sufletele ajung dupa moarte.În timpul scurs de la exil, Lucifer a facut un spectacol demn de el însusi pe Pamant. Oriunde exista haos, prin provocare de iluzii, de obicei acolo se afla si Lucifer. El a aparut în lume ca un anarhist, un predicator care în mod inevitabil a iesit la lumina, un sceptic profesionist. Lucifer rupe modurile false în care oamenii percep lumea si le arata adevarul, chiar daca asta inseamna sa-i lase complet neajutorati.De aceea Lucifer mai poate fi asociat cu dorinta spre Cunoastere.O dată cu descoperirea focului a început în natură şi în cultură o nouă epocă. Pe de o parte focul este puterea binefăcătoare, iar pe de altă parte este puterea aducătoare de distrugere. Cine priveşte mai adânc în existenţă se va dezobişnui de opinia că ceva este bun sau rău, potrivit împrejurărilor. În creştinism, şarpele este desemnat drept ispititorul omenirii şi este numit cu aversiune Lucifer. Lucifer e sarpele care se comporta prometeic, el se comporta ca zeii - ajutand omul.

În evoluţia legendei lui Faust se poate urmări modificarea înţelegerii principiului luciferic. Faust era un personaj al Evului Mediu, pe jumătate scamator, pe jumătate magician negru, care a profesat tot felul de arte, dar care a devenit treptat un prototip pentru popor. Legenda lui Faust se află exact în opoziţie cu legenda lui Luther. Luther este omul lui Dumnezeu, care se împotriveşte cu Biblia în mână celui Rău şi îi azvârle călimara în cap. Faust, în schimb, lasă mai întâi Biblia la o parte şi devine un medic ce caută înţelepciunea în locul simplei credinţe în revelaţie. Faust este prins de diavol şi se distruge. La Goethe este măreţ faptul că el face ca Faust să fie salvat. Aceasta este o schimbare completă, ce s-a petrecut cu privire la înţelegerea personajului Faust în ultimele secole. Goethe a opus principiului luciferic al lui Faust, personajul lui Mefistofel – Mefis înseamnă mincinos, Tofel înseamnă corupător, un nume ebraic ajuns la noi din vechile învăţături magice. Faust este magicianul alb, în opoziţie cu Mefistofel, care înfăţişează începutul magiei negre. Goethe nu-l lasă pe Faust să cadă în puterea lui Mefistofel.

Lucifer se află cu omul într-o relaţie cu mult mai intimă decât zeii care tronează în iubire. Lucifer a deschis ochii omului. Prin faptul că omul deschide ochii şi priveşte afară în lume, Lucifer priveşte afară în lume din lăuntricul omului. El îşi desăvârşeşte evoluţia prin om. În măsura în care omul odihnea în sânul zeilor, el era un copil al lui Dumnezeu. În măsura în care a năzuit după cunoaştere, el era un prieten al lui Lucifer. Acestea primesc expresie în legenda Paradisului. Jehova l-a plăsmuit pe om. El este Spiritul Formei. El ar fi creat oamenii în aşa fel încât ei să trăiască în iubire, fără cunoaştere. Atunci a venit Lucifer, şarpele, şi a adus omului lumina cunoaşterii, şi prin aceasta şi eventualitatea de a face răul. Jehova îi spune omului că iubirea, care s-a unit cu cunoaşterea luciferică, va aduce suferinţă. Iubirea – un dar al lui Jehova, cunoaşterea – un dar al lui Lucifer. Prin venirea lui Iisus Christos această lumină luciferica a fost transformată în iubire, constientizarea divinului din noi. Iisus Christos reprezintă înălţarea luminii către iubire. Ceea ce a adus Christos Pământului acţionează din lăuntric. Este lumina care se înalţă spre iubire, este Legea născută în suflet, pe care apostolul Pavel o numeşte har. Legea ce renăscuse din cea mai lăuntrică natură, era în acelaşi timp iubire şi lumină, şi ea a dat începutul unei noi evoluţii pe Pământ. Sfântul Pavel îl numeşte pe Christos, Adam cel inversat.

Numai cine a parcurs chinurile îndoielii se poate consolida în cunoaştere. Trebuie să purtăm iubirea până în cele mai profunde adâncuri ale pieptului omenesc. Iubirea se află in tine numai dacă oamenii se pot suporta unii pe alţii, în ciuda celor mai diverse păreri. Cele mai diverse păreri, una lângă alta – şi deasupra iubirea. Atunci nu acţionează doar părerea proprie, ci toate acţionează împreună într-un mare cor. Deci Lucifer poate fi vazut si ca Prometeu care a adus lumina-cunoasterea-oamneilor iar Zeus-Jahve-, demiurgul –l-a pedepsit pe ideea ca oamenii nu erau pregatiti pentru acea cunoastere. Lucifer, absorbit de prea multa lumina, a crezut ca poate fi el insusi Dumnezeu si cum nimic nu poate exista in afara lui Dumnezeu, a cazut in egou-in persoana, in iluzia separarii de divinitate. Lucifer este steaua diminetii, iar Hristos este insusi Soarele.