Intre “orbire si paralizie”

Intre “orbire si paralizie”

Lupta lui Iacov cu ingerul/ Geneza 32. 24-29

24.	Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25.	Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26.	Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27.	Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
28.	Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
29.	Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
30.	Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "

Nu pot ajunge la puterea orbitoare a soarelui, asa cum, el, Puternicul nu poate ajunge in burta regeneranta a obscuritatii.pare ca mie imi este negata puterea si Lui renasterea, dar eu fug de orbirea ce o are puterea , iar el fuge de moartea ce rezida in anulare. Speranta mea in plinatatea luminii se rasfrange, asa cum se dezintegreaza dorinta lui pentru o viata fara limite. L-am doborat pe cel mai puternic, asa cum Dumnezeu s-a coborat spre ce e muritor.

Orbul trebuie sa fie paralizat pentru a nu ajunge in abis, paralizatul trebuie sa fie orb pentru a nu privi  cu dorinta si dispret lucrurile pe care nu le poate atinge. Suntem amandoi constienti de impotenta lor profunda, in modul de a ne intoarce, de a onora focul sacru, umbrele ce se perinda pe langa foc si cuvintele ce falfaie in jurul flacarii.

Trebuie sa strabati doar jumatatea drumului, cealalta jumatate o va strabate el…

Flacara ce se aprinde in inalt este cararea de mijloc ce-si scurge lumina intre uman si divin

Cutreierand … nutrind la Rasarit

Pielea mea ca de cameleon se cutremura de frig. Am cunoscut cameleonul si nu mai vreau sa ma tarasc pe pamant, sa schimb culoarea sau sa renasc, ci vreau sa exist doar in virtutea fortelor mele, ca soarele ce ofera lumina si nu o absoarbe. Aceasta atitudine tine de pamant. Imi amintesc de natura mea solara si tind sa ma grabesc spre rasaritul meu, dar ma impiedica franturi din idealurile mele. Nici binele si nici raul nu vor mai fi stapanii mei. Ii dau la o parte si imi continui drumul ce ma poarta spre Orient. In spatele meu raman fortele contradictorii care de-a lungul timpului s-au interpus intre mine si mine insumi. Ele imi zic: in confruntarea cu oamenii , trebuie sa fi asta sau asta. Imi fac presiune si vor sa-mi atribui o culoare.

De-acuma sunt complet singur.Nimeni nu va mai putea face ceva pentru mine, nici macar ceva marunt. Nu mai am nicio datorie fata de tine , nici tu fata de mine, deoarece eu dispar si tu dispari pentru mine. Nu mai ascult cerintele tale, nici nu-ti mai cer nimic. Nu ma mai cert cu tine, nu mai fac pace, dar pun linistea intre noi. Impreuna cu vantul de vest, eu calatoresc pentru verdele de tara, vorbesc cu arborii si animalele din padure iar pietrele imi indica cararea.

Daca mi-e sete si izvorul nu vine la mine, sunt eu cel care voi merge la izvor. De mi-e foame si painea nu vine la mine , ma duc sa-mi caut painea si o iau de acolo de unde o gasesc. Nu ofer ajutor si nici nu am nevoie de ajutor. Rad, plang, blestem si nu ma uit in jur. Pe aceasta strada nimeni nu ma urmareste si nu-mi incrucisez drumul cu alt nici unuia. Sunt singur, dar imi umplu singuratatea cu a mea traire. Imi sunt de ajuns ca om , zgomot, divertisment , confort si ajutor. Si ma indrept spre Orient. Nu ca as stii care ar putea fi jumatatea mea apusa. Ma grabesc spre Orient spre un loc in care voi rasari. Vreau al meu rasarit.

Totul e o istorisire a drumului lui Ghiligames.

Pentru egipteni pamanturile occidentalilor reprezentau regatul mortilor.

De asta am plecat spre Orient, spre pamantul Soarelui Inaltator (Levantul) – pentru a cauta lumina care lipseste.

Am mers spre Sud si am gasit arsura intolerabila de a fi singur cu mine insumi. M-am indreptat spre Nord si am gasit moartea cea ca de gheata care atinge intreaga lume. M-am retras spre occident, acolo unde fiintele umane sunt pline de cunostinte si competente si incepusei sa suport obsuritatea privata de soare.  Apoi am aruncat orice parte de-a mea pentru a ma putea misca spre Est , acolo unde in fiecare zi rasare Lumina.

Precum un copil m-am indreptat spre Est. Nu am cerut nimic, doar am asteptat.

Ce se prezinta a fi o opozitie exterioara, este de fapt o imagine a opozitiei mele interioare.

Cand urcai spre inaltimi vertiginoase si speranta mea se indrepta spre Est, se petrecu un miracol: asa cum eu ma indreptam spre Orient, un altul provenind chiar din Orient se grabea spre mine in cautarea luminii cazatoare/descrescatoare. Eu doream lumina, el noaptea. Eu vroiam sa urc, el sa coboare; eu eram minuscul ca un copil, el gigant, un erou al fortei primordiale. Eu ajunsei paralizat de stiinta, el orbit de plinatatea luminii. Asa ne miscam unl spe altul , el dinspre lumina, eu dinspre intuneric; el puternic, eu slab; el Dumnezeu, eu sarpe; el stravechi, eu cu tot nou; el ignorant, eu intelept; el mitic, eu real; el curajos si violent, eu las si istet; amandoi insa surprinsi de a vedea pe celalalt la orizontul ce separa dimineata de seara. Intr-atat sunt de asemanatori , incat par a deveni un singur lucru, sarpe si Dumnezeu. (Cartea rosie - Jung)

Sarpele – ghidul nostru catre Umbra - “un potrivnic si o punte inteleapta”

 TAO – Zeita Mama – imaginea feminina expresa prin capacitatea de a pune in relatii – ca si principiu este  Erosul

“Eu sunt” – latura masculina expresa prin facultatea de discriminare, judecare, recunoastere – ca si principiul Logosul. Prometeu e cel ce reflecta inainte.

"Pamantul separa in om pregandirea de placere, dar nu le separa in sine. "Sarpele" cuprinde in sine greul pamantului, dar si esenta schimbatoare si germinativa a acestuia. "Sarpele" este mereu acela care face ca omul sa se lase prada cand unui principiu, cand altuia, de asemenea masura incat sa cada in eroare. Nu poti trai doar cu pregandirea sau doar cu placerea. Ai nevoie de amandoua. Dar nu poti fi concomitent in pregandire si in placere, ci trebuie sa fii alternativ ascultand de fiecare data legea uneia si fiind, ca sa spun asa, infidel celeilalte. Oamenii prefera insa fie un principiu, fie celalalt. Unii iubesc gandirea si isi intemeiaza pe ea arta vietii. Isi exerseaza gandirea si prevederea si isi pierd astfel placerea. De aceea sunt batrani si au chip dur. Ceilalti iubesc placerea, exerseaza simtirea si trairea. Pierd astfel gandirea. De aceea sunt tineri si orbi. Cei care gandesc intemeiaza lumea pe ceea ce e gandit, cei care simt, pe ceea ce e simtit. Vei gasi adevar si eroare in ambele cazuri. Calea vietii se rasuceste ca sarpele de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta, de la gandire la placere si de la placere la gandire. Prin urmare, sarpele este, ce-i drept, un potrivnic si un simbol al adversitatii, totusi si o punte inteleapta care uneste prin dorinta dreapta cu stanga, asa cum e de trebuinta  vietii noastre.” Cartea Rosie – C.G.Jung

Sarpele este natura ctoniana a omului de care el nu este constient; este vorba de energia kundalini care printr-un anumit exercitiu executat cu determinare si prezenta poate fi activata…

Este aspectul plin de mister ce se scurge din Mama Pamant hranindu-l pe om.

ELIA (rationalul, pregandirea)

ELEMENTUL INFERIOR(sarpele, senzatia)          ELEMENTUL SUPERIOR (irationalul, intuitia)

SALOME (sentimentul)

Drumul carte Rasarit e precum acele de la ceasornic de la stanga (elementul inferior) la dreapta (elementul superior).

O singura miscare e contrara….

Sarpele negru dupa Jung este inteles ca libidoul introvertit. El pare sa comute miscarea spre lumea umbrelor , a imaginilor moarte si inselatoare, dar si spre pamant, spre concret. Intrucat sarpele ghideaza spre umbre are si functia sufletului; conduce in profund, uneste Deasupra cu Dedesubt. De aceea sarpele este si simbolul Intelepciunii.

Pregandirea conduce la profunzimile trecutului si ale viitorului. “Cristalul”- rubinul/pantofii lui Dorothy din Vrajitorul din Oz – este gandul care a prins forma, care prin trecut oglindeste ceea ce va sa vie.

DAATH “dimensiunea interioara" a fiintei umane

DAATH (Da`ath sau Da`at) este Sephirotul secret, ascuns, iar accesul este limitat pentru cei neinitiati. Intrarea in DAATH poate fi realizata cu usurinta, insa din cauza energiilor prezente aici, e nevoie de o vointa puternica si de un control constient strict pentru a iesi. DAATH este depozitul de energie al intregului univers fizic si al sistemului sau de dezvoltare, aici se unesc fortele pozitive si negative ale celor 10 Sephiroth. DAATH e unic, nu e un atribut divin, ci este o compilatie a celorlalte atribute divine reflectate, pe care fiinta umana le intruchipeaza. Acest Sephiroth mai este considerat ca fiind "dimensiunea interioara" a fiintei umane, reflectarea "Infinitului lui KETHER" in unitate.

DAATH inseamna Cunoastere, provenita din Experienta si realizarea constienta a Experientei, generand idei in constiinta prin intermediul Intelepciunii (HOHMAH) si Intelegerii (BINAH).

Drum de la Nord la Sud ….INTELEPCIUNE – drumul just, menirea, constientizarea pas cu pas a scopului vietii;  din dharma izvorăsc armonia interioară și satisfacția durabilă; ea e Calea catre insusirea Intelepciunii;

Drum de la Est la Vest cere a fi un Rasarit ….CUNOASTERE  si RECAPATAREA INOCENTEI, caci aici e integrata si acea miscare retrograda a acului de la ceasornic ce scoate la lumina Renasterea/ Creatia OMULUI NOU; imaginatia si intuitia sunt atributele adevaratei Cunoasteri ce lasa spatiu Creatiei.Inocenta intelepciunii catre ea tindem cu totii! Rasaritul transpare prin simbolismul acelor de la ceasornic, de la stanga la dreapta;  chiar daca umbra ne impinge sa apunem – fapt atestat prin miscarea celui de-al treilea ac – in fond, ea e de un real ajutor, un adevarat companion, ce scoate la Lumina exact ce anume avem de indreptat la noi, lasand in spate , spre apus, atributele nefaste. 

“Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Dupa cum spuneam, acest Sephiroth nu este reprezentat intotdeauna pe Arborele Vietii… acolo exista un spatiu gol, considerat a fi Abisul, astfel ca DAATH este poarta de trecere in "Vid", nu presupune nastere (materiala) ci  renastere (spirituala).

"Caci....toate sunt de la DOMNUL" O CHEIE A VIETII IN MANIFESTARE

Cercul este o unitate divina, de unde totul porneste si se... reintoarce; este simbolul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii care se regăseşte în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regăsindu-se chiar şi la nivel celular. În cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spațiului, expansiunii.      Prin imaginea lui Ouroboros apare simbolizat şarpele sau dragonul care îşi muşcă coada şi renaşte la infinit din propria nimicire. El încarnează veşnica reîntoarcere mişcarea perpetuă care trece şi retrece prin faza vieţii şi a morţii.

Cercul este universul fara limite, este energia emanata de Creator; circumferinta lui este uneori interpretata ca linistea mentala a fiintei umane. Cand fata discului este alba, fundul negru ar reprezenta marea respiratie, miscarea continua a universului in sens nelimitat. . Centrul cercului este întotdeauna la egală distanţă de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este şi un simbol al echilibrului.      Este simbolul universului, aşa cum punctul reprezintă fiinţa supremă care îl susţine.

Cercul simbolizează divinitatea, în contrast cu cercul cu punct în mijloc, ce reprezintă “ochiul adormit al lui Dumnezeu”.

Un cerc cu un punct înăuntru este simbolul soarelui, al spiritului care hrăneşte materia. Cercul cu un punct in mijloc - in credinta arienilor din Rig-Veda reprezinta prima diferentiere a manifestarilor periodice si eterne in natura, asexuale si... infinite.
 Cercul cu punctul in mijloc mai reprezinta si spatiul potential in contact cu spatiul abstract. Tot el inseamna si redesteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn Universal pe care-l gasim si in KABALA.

 Lucrurile incep sa se complice cand punctul central se extinde in patru puncte cardinale dand nastere la asa numita si controversata CRUCE A LUMII - MUNDANE CROSS (simbol al creatiei).

Punctul central uneori se raspandeste numai in trei puncte cardinale,  formand un "TAU";  litera greceasca ne trimite la istoria misteriosilor pelasgi, iar “demersul” spre a sa infaptuire la calatoria initiatica a inteleptului Noe, ce-si coboara mintea spre plexul solar intru a Sa Intelepciune.

Cand TAU  (ce ia intr-adevar forma literei grecesti) coboara ajungand tangent la polul sudic al cercului regasim Emblema Vietii, cum de altfel o vom gasi mai tarziu la vechii egipteni- crucea ansata…; punctul central, unde toate se unesc, este Daath, punctul din inima, Cristul, sefira ocultata dar ce se cere a fi gasita. "Anticii Egipteni cunosteau Sephirotul ocult care existã în aceasta lume: Daath; de aceea, pentru ei, Crucea Ansatã sau Crucea Ank alegoriza  Tantrismul." SIMBOLOGIE ONIRICA Samael Aun Weor

''Îndată ce mintea s-a pogorât în inimă, ai un semn firesc: începe ca un cui de foc si se încălzeste inima de la centru; apoi se înfierbântă toată, pe urmă pieptul, umerii, coloana vertebrală, tot capul si încep a vărsa lacrimi calde de pocăintă cu mare foc. Asta-i rugăciune de foc! Acum s-a întâlnit Mirele cu mireasa, Hristos cu sufletul nostru. Această unire duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu. Această unire si lipire de Dumnezeu în inimă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceată duhovnicească si mare căldură.'' spune Părintele Ilie Cleopa despre rugaciunea inimii.  Demersul spre aceasta traire apare descris in cartea “Pelerinul rus” Bătrânul a deschis Filocalia, a căutat îndrumările  Sfântului Simeon Noul Teolog şi a început: „Aşază-te liniştit în singurătate, apleacă-ţi capul, închide ochii, respiră mai încet, coboară-ţi închipuirea înlăuntrul inimii, adânceşte-ţi mintea, adică gândul, din cap în inimă. în timpul respiraţiei spune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. încet, cu gura sau numai cu mintea. Sileşte-te să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repetă cât mai des această lucrare !"

Acum intelegem mai bine simbolistica coborarii mintii in inima…pe cat se poate, caci ea nu poate fi deplin revelata decat in pura traire; trairea respectiva e darul suprem al Creatorului pentru  cei ce-si intorc fata catre Sinele profund, regasindu-se si reamintindu-si asemanarea cu Tatal, manifestandu-si bucuria in acelasi Chip al dumnezeiescului urcus, ce paradoxal,  ne coboara pentru a putea fi ridicati la Ceruri. Vechii intelepti spuneau: "Daca ar fi un singur om drept pe pamant el ar sprijini lumea". Cel drept aseaza fiecare lucru la locul sau, face astfel ordine cu masura, indeplinind functia balantei astfel inat cele doua talere ale acesteia se echilibreaza perfect si stau fata in fata. Asadar, cel drept se afla deasupra opozitiei si contrariilor, realizand prin el insusi unitatea. " Omul drept" are un rol importan in biblie, el fiind cel care gandeste, cantareste, urmand ordinea si masura. El simbolizeaza omul perfect, desavarsit care pune in primul rand ordine in sine insusi, apoi in jurul lui, jucand astfel rolul unei adevarate puteri cosmice.

“Dumnezeu e precum un vultur ce-si invata puii sa zboare”- Iisus va fi un ajutor – EZER – pentru om. E DAATH, acea parte feminina a Domnului, expresa in Om, prin care ne manifestam marinimia la ascultarea intuitiei ? se pare ca da, asta ne releva si cuvantul ivrit EZER, ajutor,  ce este de gen feminin….

De ce femeia este mai anxioasa ca barbatul? Deoarece ea simte care este limita, simte suferinta, durerea acea interioara…Alef, prima litera a alfabetului ebraic, de gen masculin, reprezinta invocarea CUVANTULUI, pe cand Bath, a doua litera, de gen feminin, reprezinta manifestarea SA. DOMNUL E CUVANTUL, VERBUL….

11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 11

In Biserica ne putem uni cu Hristos pe doua cai:

- fie sa-L coboram pe Domnul in inimile noastre, prin rugaciune, prin dragoste si milostenie;

- fie sa ne ridicam noi la Domnul prin adanc de smerenie, caci “cel ce se smereste pe sine se va inalta“.

Cel care are duhul smerit si traieste in aceasta viata in duhul smerit al lui Iisus Hristos, acela se poate inalta la cer. Aceasta este calea de la pamant la cer, pe aceasta verticala, asa cum S-a ridicat si Iisus Hristos de pe pamant la cer, pe muntele Eleonului. aceasta Inaltare la cer a Mantuitorului Hristos se aseamana cu suisul vulturului care isi invata puii sa zboare: merge inaintea lor, iar puisorii dupa el. Asa a fost si Iisus: S-a inaltat El, ca sa ne arate ca si noi ne vom inalta la ceruri, in locasurile pregatite de El.

„Dupa cum vulturul, voind sa arate micilor sai pui, inca nedeprinsi, cum sa zboare in drumul neobisnuit al vazduhului, ii conduce mergand inaintea lor, tot asa, pe cararea necalcata a cerului, pe care inca nu s-a aratat urma de om, a zburat Domnul inaltat, mergand inainte, conducand ca pe niste pui, sufletele dreptilor (…). Si dupa cum caderea primului Adam ne-a deschis noua intrarea in iad, astfel Inaltarea noului Adam, Iisus Hristos, ne-a deschis noua intrarea in cer“.Ilie Miniat, un predicator vestit al Bisericii Ortodoxe

Messiah si “Cartea lui Enoh”

Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moarta este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif. In urma unor indelungate controverse, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta a fost „cartea de capatai” a lui Iisus si ca El o stia pe de rost, ceea ce explica numarul mare de pasaje din Cartea lui Enoh citate in Evanghelii.

Cartea Pildelor,  Enoh 37 – 71 -  aceasta carte este de o importanta extrema studiului Crestinismului primar pentru simplu fapt ca pomeneste referinte fecvente  la o persoana denumita “cel drept”, “alesul”, “unsul” (Meshiah- Mesia) si “fiul omului”. Cartea lui Enoh era si un text sacru evreiesc, inainte ca reformatorul evreu Simon Ben Jochai sa o condamne vehement, in anul 70 d.C., impreuna cu toti cei care ar indrazni s-o citeasca. Motivul acestei manii era acela ca Alesul despre care vorbeste Enoh semana foarte mult cu Fiul Omului, cu Mesia despre care incepea sa se vorbeasca. In ceea ce-l priveste pe Enoh, traditia spirituala afirma ca a fost un mare initiat care a trebuit sa realizeze legatura intre cer si pamant. El si-a asumat sarcina dificila a invatarii si ghidarii oamenilor, aplanand conflicte si indemnand mereu la bine si la progres. El era numit „Pacificatorul”, fiind o fiinta umana foarte evoluata spiritual. Acesta a fost probabil motivul pentru care Enoh „a fost luat in ceruri”, unde a primit initieri si revelatii secrete. La revenirea sa, dupa cum afirma traditia spirituala, „Enoh a ramas ascuns si nicio fiinta umana nu stia unde anume el traia, ce facea si care erau intentiile sale”. “Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a mutat Dumnezeu.”Geneza 5:24. Se spune in cartea lui Enoh, ca locuinta lui Mesia, “Fiul Omului” e sub “aripile lui, Domnul Spiritelor”. In Noul Testament regatul mesianic e anuntat ca o realitate deja prezenta, identificat cu Iisus Hristos, Isaia spune: “El a luat asupra Sa, bolile noastre….a fost arestat, judecat si condamnat pentru pacatele poporului sau”Termenul Messiah (in aramaica-cel uns) este folosit in Vechiul Testament si pentru a numi preotul lui Jahve sau regele lui Israel prin care poporul- urmasii- lui David se vor inalta la nivelul in care vor da viata la Regatul lui Dumnezeu pe pamant.

“Dumnezeu ca tata este Intelepciune, Dumnezeu ca mama este Iubire”, a spus Hermes Trismegistul. Tot el adauga: „Iti dau Iubire, in care se afla cuprins Summum-ul Intelepciunii”.

Stapan peste ape

1.	La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.	Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

In timpul calatoriei  sale initiatice, Ghilgames primeste invataturile inteleptulului Ut-Napiştim (Noe); acesta tine sa-i povesteasca anumite aspecte petrecute in viata sa atunci a fost fost rugat sa-si construiasca corabia:

 “….fă o corabie, lasă la o parte bogăţia, caută viaţa, dispreţuieşte bogăţia, mantuie viaţa, ia in corabie tot felul de seminţe de viaţă. Corabia ce trebuie s-o faci... dimensiunile ei să fie exact măsurate….Atunci lăsai afară tot ce era in corabie, către cele patru vanturi şi adusei jertfă de stropire pe varful muntelui. Şapte şi incă o dată şapte vase depusei, sub ele impraştiai trestie, lemn de cedru şi mirt.”

Dupa potop, Ea (Enkidu) aduse pe Ut-Napiştim şi soţia sa si ii făcu să ingenunche, le atinse fruntea şi ii binecuvanta: "Mai inainte a fost Ut-Napiştim numai om, acum să fie Ut-Napiştim şi soţia sa asemenea nouă, zeilor. Să locuiască Ut-Napiştim departe, la revărsarea raurilor". Şi astfel ajunge Ut-Napiştim nemuritor şi vieţui in depărtare, la gura raurilor.”

Aceasta “marturie”  imbracata in chip simbolic sub forma uniunii contrariilor (el alaturi de sotie) nu poate fi decat o exemplificare a puterii Omului ce are capacitatea de transcendere, el fiind "o tranzitie si un apus"- Jung, catre angelic ; atunci cand isi lasa manifest Duhul, se lasa ghidat de acea voce interioara a “Sinelui profund” spre Lumina cea Vesnic vie. Citind un articol pe net despre gasirea unor artefacte in Israel care surprind atat “aspectul masculin cat si cel feminin a lui Dumnezeu”, mi-am intregit cunostintele despre ceea ce ar putea insemna imaginea sau Chipul lui Dumnezeu si importanta uniunii contrariilor in demersul nostru catre Asemanarea cu Tatal. Articolul e cat se poate de interesant chiar daca titulatura e bazata pe senzazional... “Descoperiri arheologice uimitoare în Israel: Dumnezeu a avut o soţie?”: 

“Descoperiri arheologice uluitoare facute in Israel indica pe doua inscriptii numele lui Dumnezeu si a Astarteei impreuna, o zeitate feminina. Dovezile au fost descoperite la Khirbet el Qom, din inima Iudeei si la Kuntillet Ajrud, la granita vechiului regat, potrivit Haaretz, Prima descoperire arheologica a fost gasita intr-un mormant ce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. la Khirbet el Qom. Inscriptia este o rugaciune si contine numele YHWH (Iahwe sau Iehova, numele lui Dumnezeu in Biblia ebraica - n.red) si Ashera (Astarteea - n.red), acesta din urma invocat de trei ori. Pe cealalta parte a inscriptiei apare simbolul unui copac, semnificand Copacul vietii.”

 “Cea de-a doua descoperire este o inscriptie gasita la Kuntillet Ajrud. Ea dateaza din aproximativ aceeasi perioada de timp cu cea de la Khirbet el Qom. Situl arheologic este impanzit cu inscriptiile "YHWH si a sa, Ashera". Una iese in mod deosebit in evidenta: "Pentru YMWH de la Shomron si a sa Ashera".Shomron sau Samaria a fost capitala Regatului iudeu in secolele IX-VIII i.Hr. Impreuna cu inscriptia au fost gasite desene pe altare, precum Copacul vietii.”

De amintit este ca psihiatrul şi psihologul elveţian Carl Gustav Jung a considerat copacul ca o imagine arhitipală: „Simbol al eului în secţine transversală...prezentat în procesul de creştere...ale cărui rădăcini reprezintă inconştientul, trunchiul – conştientul, iar apexul – lupta pentru individualitate”.

cu siguranta  "copacul vietii" e precis introdus in exemplificare...

 http://www.realitatea.net/descoperiri-arheologice-uimitoare-in-israel-dumnezeu-a-avut-o-sotie_1274277.html#ixzz2fRFFvY3w Azarteea e aceasi Ashera de care s-a mai vb a fi tot "sotie a lui Dumnezeu" cu aceasi nuanta peiorativa si blasfemiatoare; numele poarta totusi o alta incarcatura; acelasi laitmotiv dus in dizgratie pe alocuri in acest articol (de aceea unele pasaje nu le-am inscris) apare sub o forma sau alta in toate religiile...(e greu de dat peste o informatie curata, dar daca invatam a o citi...usor , usor ajungem si la esenta); OM –ul e facut “dupa Chipul si Asemanarea Sa, parte femeiasca si parte barbateasca". In religia iudaica se mentioneaza expres existenta sufletelor pereche care sunt menite sa fie impreuna si in ele regasim "Chipul lui Dumnezeu"

Vişnu, care scapă pe om sub chipul unui peşte, se aseamănă, spune Eliade, cu zeul chaldeean Ea (Enkidu), al cărui simbol e un peşte. De mentionat este ca şi simbolul creştin primitiv este tot un peşte cu o ancoră (la origine o corabie- “corabia lui Manu”) fiind o moştenire indiană sau chaldeeană. In Sâtapatha Brahmană se spune :“Iată că lui Manu i se aduse apă pentru spălarea de dimineaţă…pe cand se spăla, un peşte ii ajunse in mană. Peştele ii spuse: -Creşte-mă, eu te voi mantui. - De ce mă vei mantui tu? - Va veni intr-o zi apă mare care va mătura toate fiinţele; de această apă te voi mantui.” 

Oriunde au “debarcat” fiii lui Dumnezeu au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale. Rama, Noe, Manu, Satyavrata, Ut-Napiştim pot fi perceputi ca acei maestri initiati din perspectiva rosicruciana, imaginea “conducatorului luminat care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor.”

 “Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului. Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.

Astfel se spune despre Utnapiştim, Cel Prea-înţelept, că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Noe ,Utnapiştim, Atra-Hasis este fiul lui Ubar-Tutu, amandoi fiind localizati în Şuruppak, centrul medical al zeilor sau oraşul lui Sud; Sud a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea lui LU.LU.”, scria Alford.