Principiul lui Christos

Prin coborarea Fiului Omului pe Pamant, se realizeza stralucirea omului. In Om salasluieste Hristosul, Fiul unic al lui Dumnezeu, adica Acel care ii reda intreaga Stralucire Omului Induhovnicit. “Asa cum am primit de la Tatal Meu, eu ii voi da Steaua diminetii”(Apocalipsa, cap 2, v.28) expicatia versetului, dupa Rudolf Steiner, este- “Asa cum eu am primit de la Tatal meu; si Eu iti voi da Steauna diminetii” Eul uman din corpul astral, acel “Eu sunt” al omului avea nevoie de impulsul lui Isus Christos; omul coborat pe Pamant nu poate fi salvat decat de Dumnezeu insusi venit pe Pamant sub forma umana. “Si toate comunitatile vor cunoaste pe eu sunt, care cerceteaza inimile si cele dinauntru”(Apocalipsa, cap 2, v. 23) Steaua diminetii semnifica planeta Mercur care reprezinta forta preponderenta ce ne conduce spre inaltimi, directia pe care omul trebuie s-o urmeze. Prin asta se explica impulsul lui Hristos.Explicarea simbolismului din versetul 1, cap.3 al Apocalipsei: “Iata ce spune Cel care are cele sapte spirite ale lui Dumnezeu si cele sapte stele”Omul este expresia vizibila a celor sapte principii ale naturii umane:principiul fizic, a carui expresie este corpul fizic, principiul corpului vital, acarui expresie este corpul eteric, principiul corpului astral care , transformat prin actiunea constienta a eului, devine Manas, principiul corpului eteric, care transformat, devine Buddhi si Atma, sau corpul fizic transformat, spiritualizat. In centrul acestora se afla principiul eului. Acestia sunt cei sapte constiuenti spirituali prin care se exprima natura divina a omului.Ele sunt “cele sapte spirite ale lui Dumnezeu in om” “Cele sapte stele sunt cele care ne ajuta sa intelegem ce este omul astazi si ce trebuie sa devina in viitor. Acestea sunt cele sapte incarnari ale Pamantului: Saturn, Soare, Luna, Terra, Jupiter, Venus, Vulcan care cuprind intreaga evolutie a omului. Saturn a dat omului germenul corpului fizic, Soarele, germenul corpului eteric, Luna a dat corpul astral iar Terra, Pamantul actual, a dat omului eul. Cele trei incarnari ulterioare, Jupiter, Venus, Vulcan vor promova in continuare dezvoltarea elementelor constitutive spirituale ale omului”, ne relateaza Rudolf Steiner in conferintele sale despre Apocalipsa.

"Misteriul de pe Golgota“.

Momentul sangelui lui Isus Hristos care a curs pe Golgota reprezinta cel mai important moment din evolutia Pamantului, aura Pamantului capatand o forma noua. Evenimentul de pe Golgota a facut ca sangele fizic sa se raspandeasca si spiritul care s-a degajat din el a impregnat aura Pamantului cu impulsuri si forte noi deosebit de importante pentru evolutia viitoare a omenirii. Acest spirit iradia impulsuri care transforma Pamantul, iar aceasta iradiere strabatea si pe om. Oamenii vor intelege abia de acum inainte ce a devenit Pamantul gratie acestui moment si ce poate deveni omul in constiinta de sine. Doua lucruri a dobandit omul prin Golgota: constiinta eului si facultatea de a percepe lumea exterioara. Forta care s-a deversat atunci s-a unit cu Pamantul pana la Ziua de Apoi. O data cu aceasta forta, ceva cu totul nou s-a unit cu sufletul si cu Spiritul Pamantului. Ceea ce este si numim Principiul lui Hristos s-a unit in acel moment, pe Golgota, cu sufletul si Spiritul Pamantului si acesta a devenit corpul Principiului lui Christos. Cuvintele“Cine mananca painea mea ma calca in picioare” dupa Evanhelia lui Ioan, capata semnificat.Isus Hristos a dat Pamantului forta care sa permita omenirii urcarea din nou spre spiritualitate. In masura in care omenirea se va uni cu Christos va putea urca din nou spre lumile superioare. Cand oamenii vor face din impulsul dat de El impulsul propriei lor fiinte interioare, inspirandu-le faptele si impreganandu-le existenta, omenirea se va ridica spre inaltimi. Este nevoie ca omenirea sa inteleaga cuvintele Sfantului Pavel: “Nu eu fac, ci Christos din mine”. Toate sufletele care vor gasi aceasta legatura , care se vor uni cu Principiul lui Christos vor regasi calea care duce in sus. Iar sufletele care nu vor gasi aceasta legatura vor aluneca din ce in ce mai jos, in Abis. In loc sa urce , vor cobori si se vor impietri din ce in ce mai mult in egoism. In loc sa fi gasit in lumea materiala numai prilejul de a-si fi dobandit eul, ca apoi sa urce din nou spre lumile spirituale, ei vor aluneca tot mai mult in adancuri. Vor aluneca in Abis toti cei care vor  folosi sederea intr-un corp fizic si pentru alte scopuri decat acela de a-si fi dobandit un eu constient de sine; toti aceia vor forma rasa celor rai. Cei care-l poarta pe Hristos in strafundul sufletului, ii vor purta numele in trasaturile chipului si vor semana cu Christos chiar in infatisarea exterioara. Misiunea principala a pamantului este aceea de a insufla intregii omeniri forta iubirii.  “Cand Trompeta a saptea se va auzi atunci iubirea care s-a dezvoltat in om in toata plenitudinea ei se va impregna in tot ce este pamantesc.” Rudolf Steiner

"Primul Adam" si "Ultimul Adam"

Evolutia umana este expresia capacitatii noastre de a-L primi pe Christos. Acest aspect este explicat de Sfantul Pavel prin diferentiarea dintre cei doi termeni “primul Adam” si “ultimul Adam”; “primul Adam” se considera a fi primul om care a aparut intr-un corp vizibil. “Adam omul cel dintai s-a facut suflet viu, iar Adam cel din urma este duh de viata facator. Omul cel dintai a fost din pamant si pamantesc , iar omul cel de-al doilea este Domnul din ceruri” Apostolul Pavel Deci evolutia fizica isi va urma cursul pana in momentul cand tot ce este de natura terestra se va dizolva si va disparea. Omul care va aparea atunci va avea ca element cel mai de jos corpul eteric, si acesta este “ultimul Adam”. “Primul Adam” are posibilitatea de a percepe lumea prin simturile fizice, legate de corpul fizic, iar celalalt, care primeste un corp spiritual, este expresia facultatii de a primi pe Christos. Acesta este si motivul pentru care Pavel numeste pe Christos “ultimul Adam”. Astfel se incheie ciclul evolutiei umane. In spirit vedem ce devine omul in viitor, asa cum l-am vazut inainte coborand spre Pamant.Cand Pamantul va ajunge la sfarsitul misiunii sale, omul va face din corp imaginea exterioara a sufletului, a unui suflet care a primit pe Christos in el. Acest om nou va continua sa existe si va implanta in viitoarea incarnare a Pamantului, pe care Rudolf Steiner o considera a fi Jupiter, fortele pe care le-a dezvoltat in actuala incarnare palnetara a Pamantului. Jupiter va lua aspectul pe care omenirea i-l va da.

Starile de evolutie ale constiintei

 Dupa Rudolf Steiner, exista sapte stari  de evolutie ale constiintei sau sapte stari, incarnari planetare ale Pamantului: Saturn, Soare, Luna, Pamantul-Terra, Jupiter, Venus, Vulcan. Fiecare stare de constiinta are sapte stari de viata prin care trebuie sa evolueze orice fiinta care strabate prin starile planetare sau de constiinta. Fiecare stare de viata sau regn are sapte stari de forma. Starea de forma fizica, cea in care traim azi, ocupa zona de mijloc al intregului ansamblu. Mai inainte ca sa fie fizic, a trecut prin alte trei stari de de forma; inainte de a fi fizic a fost intr-o stare de forma astrala, inainte de a fi astral se afla la un anumit nivel de spiritualitate, acel stadiu pe care il numim Devachan inferior, iar inainte de acesta se afla la starea de forma a Devachanului superior. Deci primele trei stari de forma sunt:

-starea de "forma fara forma" -arupa

- starea Devachanului inferior -rupa

- starea de forma astrala

- cand astralul se condenseaza devine fizic- starea fizica

-fizicul se solubilizeaza si revine la starea astrala, dar o stare astrala perfectionata

-starea Devachanului inferior

-starea Devachanului superior

In ceea ce priveste gradele de constiinta, acestea sunt urmatoarele:

-         Evolutia saturniana coincide cu starea de constiinta de transa profunda, acesta fiind primul grad de constiinta

-         In timpul evolutie solare , fiinta umana trece de la starea de transa profunda la aceea de constienta a somnului fara vise

-         In stadiul lunar, vechea Luna, omul trece la starea de constienta a somnului cu vise. Aceasta stare este mai accesibila intelegerii noastre, pentru ca in starea noastra actuala a somnului cu vise se mai gaseste o veche urma a starii de constiinta lunara, numai ca atunci acea stare era mai vie, mai animata. Constiinta lunara , corespunzatoare cu imaginile din vis, avea spre deosebire de acum, o legatura foarte stransa, semnificativa cu lumea exterioara, caci ea nu lucra in timpul somnului, ci in timpul zilei. Ea corespundea exact cu ce se afla in mediul sufletesc-spiritual ambiant. Aceasta stare a dainuit  si in timpul stadiului terestru, pana in perioada atlanteana, cand apare ca sub o stare de constienta imaginativa de vis, chiar o stare de constienta somnambulica

-         Acum pe Pamant starea de constienta poarta numele de constienta obiectiva din starea de veghe

-         Pe Jupiter, starea de constienta o vom dobandi cand omul va fi salvat de la pierzanie, cand se va fi salvat de Abis si se va ridica pana la nivelul pamantului astralizat, spiritualizat. Atunci se va dobandi pe Jupiter  o constiinta numita constienta imaginativa lucida. Inzestrat cu acest tip de constiinta omul este totodata constient si de sine insusi, asa cum este in prezent in starea de veghe. Aceasta stare de constienta clara pe care o avem azi in timpul zilei asociata cu constienta imaginativa lunara constiuie starea  de constienta imaginativa lucida care va exista pe Jupiter. Omul va pastra ce are acum plus va dobandi facultatea de a percepe ceea ce stie de natura sufletesc –spirituala. Initiatul care observa aura putem spune ca dispune de o constienta combinata, definita printr-o constienta lunara impletita cu o constienta terestra.

-         Pe Venus va aparea a sasea stare de constienta numita inspirativa, adica o constienta a inspiratiei. Omul poate percepe nu numai expresia starilor sufletesti-sentimente, impulsuri, pasiuni-dar poate percepe si caracterul intim al sufletului, intr-o tonalitate omogena. El vede chiar tot ce impregneaza lumea-structura de culori si forma, care apare ca o muzica a sferelor- in asa fel incat fiecare fiinta izolata in cadrul a ceea ce fusese perceput mai inainte ca imagine astrala, apare acum si ca sonoritate.

-         Ultima incarnare a Pamantului, Vulcan corespunde starii de constienta intuitiva ce reprezinta forma cea mai inalta pe care o putem imagina despre constiinta prin care sufletul este identificat , este una cu celelalte fiinte , se afla in ele, se identifica cu ele. Sufletul ramane totusi independent, isi pastreaza individualitatea dar in acelasi timp se contopeste cu toate lucrurile si fiintele prezente in campul sau vizual.

Acestor stari planetare le corespund sapte stari de viata , care la nivel planetar se numesc regnuri: primele trei sunt numite regnuri elementare apoi urmeaza regnul mineral, regnul vegetal, animal, uman.

Eul- "o sabie cu doua taisuri"

Cauza razboiului, spune Rudolf Steiner,  este exacerbarea egoismului, este atasamentul exagerat pe propria persoana, este egoitarea omului. Cine nu va intelege ca eul este o sabie cu doua taisuri nu va intelege nici sensul intregii evolutii umane si cosmice. Pe de o parte, eul provoaca dezvoltarea egoismului in om, face pe oameni sa doreasca sa-si insuseasca toate bunurile materiale, ca si toate cele ale sufletului ca sa le puna numai in slujba propriului lor interes, al eului lor. Eul este cauza care face ca intreaga vointa a omului sa fie canalizata numai spre satisfacerea sa. Faptul ca eul aspira sa-si apropie o buna parte din bunurile comune tuturor, ca vrea sa inlature din calea sa pe toti ceilalti, celelalte euri, sa se bata cu toti, sa faca razboaie, este una din fetele eului uman. Dar pe de alta parte, eul este cel care da omului independenta si libertatea interioara, tot ceea ce, pe buna dreptate, innobileaza pe om. In eu sta demnitatea noastra. El este scanteia, samanta din om. Eul s-a desprins dintr-o stare de natura sufleteasca globala, dintr-un eu colectiv universal, in sanul caruia fiecare s-a diferentiat. Misiunea pe care omenirea o are de indeplinit este tocmai sa aspire spre forta care va duce la o interiorizare tot mai accentuata a eului, spre o deplina spiritualizare a acestuia. Din punct de vedere antroposofic, scopul final al evolutiei este realizarea unei comunitati de euri individuale libere si independente. Numai cand un eu a devenit suficient de liber, suficient de autonom pentru a iubi din propria vointa , numai atunci este iubirea o daruire perfect libera. Planul divin prevede oarecum ca eul sa devina atat de independent, incat sa poata oferi lui Dumnezeu iubire ca pe un dar al sau personal. Oamenii ar fi ca niste prizonieri inlantuiti, daca ar fi constransi, oricat de putin , intr-un fel sau altul, sa daruiasca iubire.Eul devine un garant in indeplinirea scopului sau suprem. Daca eul nu conduce pe om spre iubire, daca se impietreste in el insusi, devine o ispita care arunca pe om in Abis, devine instrumentul care separa pe oameni si-i impinge spre Marele Razboi al tuturor impotriva tuturor. De aceea, el este sabia ascutita, cu doua taisuri, iar cel care a dat omului deplina constiinta a eului sau, Isus Christos, este, reprezentat, simbolic, si pe buna dreptate, ca o sabie cu doua taisuri iesind din gura. Omul a putut sa se inalte pana la conceptia eului liber datorita crestinismului. Isus Christos ne-a adus eul cu toata maretia Sa, iar simbolul eului prin sabia ascutita cu doua taisuri il vedem reprezentat pe una din peceti. Faptul ca aceasta sabie iese din gura Fiului Omului releva ca atunci cand omul a invatat sa vorbeasca deplin constient despre eul sau, i s-a dat si puterea de a se inalta cat mai sus, dar si aceea de a aluneca tot mai jos. Sabia ascutiata cu doua taisuri este unul din simbolurile cele mai importante pe care ni le prezinta Apocalipsa.

Evolutia omului prin forme si simboluri animalice-Un articol de antroposofie dedicat in special celor care nu stiu legatura intima pe care o avem cu animalele

Calitatile pe care le are, omul le datoreaza faptului ca a reusit in cursul evolutiei sale sa elimine din natura sa anumite forme animale. Observand prin clarvedere diferite animale, se poate sti cu exactitate ce datoreaza omul fiecaruia din acestea. Daca privim forma leului se poate afirma ca, daca leul nu ar exista, omul nu ar avea cutare particularitate, caci numai eliminand din sine natura leului a dobandit omul acea particularitate. La fel se poate spune si despre celelalte animale. Carui fapt se datoreaza ca am devenit inteligenti? Ce forma de animal am eliminat pentru a deveni inteligenti? Oricat de straniu ar parea, …, daca nu ar fi existat animale de tipul calului, fiinta umana nu ar fi putut niciodata sa dobandeasca inteligenta.Trebuie sa fim foarte constienti despre legatura dintre cal si dobandirea inteligentei. Este suficinet sa amintesc legenta lui Ulise si a calului troian, confectionat din lemn. In asemenea legende exista o profunda intelepciune, mult mai profunda decat stiinta noastra de azi. Nu intamplator unele legende au ca tema tipul calului. Fiinta umana provine dintr-o forma care purta inca in ea ceea ce acum este incarnat in cal. In forma centaurului, arta a legat o data mai mult pe om de un animal pentru a exprima stadiul de evolutie deasupra caruia s-a inaltat, pentru adeveni omul de acum. Se va ajunge la un moment dat la un stadiu de spiritualizare a inteligentei. Ceea ce astazi este o simpla facultate de intelegere, de simpla ingeniozitate, se va transforma , prin spiritualizare, in intelepciune. Aceasta transformare va avea loc dupa Marele Razboi al tuturor impotriva tuturor. Si va fi apanajul acelora care vor reusi sa atinga scopul final al evolutiei. Atunci vor aparea si fructele rezultate din eliminarea din sanul umanitatii a naturii si a caracterului de cal. “Si am vazut un cal alb” scrie in Apocalipsa, fapt ce reprezinta inteligenta spirituala ce va sa vina. In capitolul 6 din Apocalipsa se continua: “Si cel ce sedea pe el tinea un arc si i s-a dat o coroana si a iesit ca biruitor ca sa biruiasca”. Cand Mielul a desfacut a doua pecete s-a auzit al doilea animal zicand: “Vino si vezi!” Si a iesit un alt cal, roib, si celui ce sedea pe el i s-a dat puterea sa ia pacea  de pe Pamant pentru ca oamenii sa se ucida unii pe altii- adica a pierit tot ce nu merita sa participe la progresul omenirii. “Si i s-a dat o sabie mare”. Si cand Mielul a desfacut a treia pecete, am auzit al treilea animal zicand: “Vino si vezi”. Si am vazut un cal negru si cel ce sedea pe el avea in mana sa o masura. Si in mijlocul celor patru animale am auzit un glas care a zis. “O masura de grau pentru un dinar si trei masuri de orz pentru un dinar” Masura si dinarul reprezinta tot ceea ce a dobandit omul. Roadele vor fi pastrate pana vor fi desigilate. Isus Christos se stie ca a venit pe Pamant ca sa invinga moartea. Iata ce spune in Apocalipsa: “Si cand a desfacut cea de-a patra pecete am auzit glasul celui de-al patrulea animal zicand: Vino si vezi! Si am privit si am vazut iesind un cal vanat si pe el era un calaret, care se chema moartea si era urmat de iad” Calul vanat simbolizeaza tot ce tinde sa piara, care decade in rasa celor rai; dar cei care vor fi auzit chemarea si care vor invinge moartea vor avea parte de viata vesnica, de viata spirituala. Cei care au inteles pe “Eu sunt” si chemarea sa, sunt cei care au invins moartea. Ei au spiritualizat inteligenta. Din acel moment , tot ce va urma nu mai poate fi simbolizat printr-un cal. Un nou simbol apare pentru a ne arata pe cei care au inteles chemarea Aceluia care are cele sapte spirite ale lui Dumnezeu si cele sapte stele. Acestia vor fi simbolizati prin “cei care poarta haine albe”, care au imbracat haina vietii nemuritoare, a vietii vesnice. Animalele cu multiplele lor forme nu reprezinta decat expresia pasiunilor umane incarnate in materie in mod prematur. Toate pasiunile pe care le mai are omul in forma spirituala in corpul sau astral, sunt exprimate fizic in structura animalelor, in diferitele forme ale animalelor.Omul a pastrat aceste impulsuri si pasiuni in corpul astral pana in perioadele tarzii ale existentei terestre si de aceea a putut sa atinga stadiul de evolutie cel mai inalt.Omul mai pastreza si astazi in sine ceva ce ar trebui totusi eliminat, un element de decadenta, ceva ce intra in structura animalelor. Tot ce are omul ca impuls catre bine sau rau, ca inteligenta sau prostie, inclinare catre frumos sau urat, toate aceste aptitudini si impulsuri constituie in acelasi timp o alternativa de progres sau de stagnare. In viitor se vor vedea nu numai forme animale, imagini incarnate ale pasiunilor umane, ci si o rasa care va incarna tot ce este rau in omul de azi. In acel viitor aceasta trasatura nu va mai putea fi disimulata, ea va deveni evidenta. Atunci vor exista doua mari curente, un curent al celor buni si un curent al celor rai. Si acest caracter al sufletului se va intipari in figura lor; niciun om nu va mai putea disimula ascunzisurile sufletului.-Rudolf Steiner

Abraxas- "Tatăl cel Nenăscut”

Jung spune: "Abraxas vorbeşte despre cuvântul sfinţit şi blestemat, care este viaţa şi moartea în acelaşi timp, Abraxas reprezinta adevărul şi minciuna, binele şi răul, lumină şi întuneric în acelaşi cuvânt şi în acelaşi fapt.. De aceea este vazut Abraxas teribil " “Numele lui Dumnezeu este Abraxas".. Din romanul Demian de Hermann Hesse.

Forma obişnuită de Abraxas este reprezentata printr- un corp uman, cu cap de cocoş ( Hermes sau Apollo) sau, ocazional, de un uliu (Horus) sau un rege, picioarele din şerpi, semnificand unirea cerului şi a pământului, cu omul in centru. El adesea poarta intr-o mana un scut (uneori marcat cu numele divin IAO), iar în cealalta un bici sau o sabie. Apare inscris pe amulete cu capul de cocoş (Phoebus) sau de leu (Ra sau Mithras), corpul de om, iar picioarele lui sunt şerpi care se termină în scorpioni. In mana stânga are un scut rotund sau oval, iar in cea dreapta are prins un bici "Din Amulete si talismane de către EA Wallis.

Pentru gnostici prin abraxas se reprezinta imaginea celor 365 de manifestări divine atribuite zeului suprem (Soarele cu şapte raze) Abrasax In traditia gnostica, Abraxas este considerat Principele Aeon (Eonilor), ciclurilor Creatiei. In sistemul gnostic al lui Basilide este "Tatăl cel Nenăscut”, Cel care a dat naştere unei serii de puteri, dintre care cea din urma a creat "primul cer". La randul lor, acestea au dat naştere la o a doua serie, care creează cel de al doilea cer. Procesul continuă in acelaşi mod pană ce vor fi create 365 de ceruri, ingerii ultimului cer sau cerul vizibil sunt autorii lumii noastre.Se mai spune ca ultimul cer, cel terestru, este guvernat de Dumnezeul din Vechiul Testament; dar Jahve nu ar fi adevaratul Dumnezeu, ci unul din acei “ingeri - creatori” care vor sa-si subordoneze  intreaga creatie asupra Sa. In Apocalipsa lui Adam se spune ca Abraxas va cobori pe pamant impreuna cu Sablo si Gamaliel, pentru a conduce oamenii deasupra Eonilor si sa-si faca sa devina asemeni ingerilor. Stăpanul sau arhontele celor 365 de ceruri este Abrasax. De altfel, literele cuprinse in acest nume formează, după alfabetul grec numerotat, cifra de 365. Tot el a dat naştere lui Nous (Minţii), prima entitate din seriile puterilor primare. Hristos nu a fost trimis in lume de Creatorul lumii, ci de Abrasax. “Numele Abrasax sau Abraxas este asociat cu diverse figuri composite, avand capul de cocoş sau şoim, braţele de om (ţinand un bici sau pumnal şi un scut mic rotund), pieptul tot de om intr-o platoşă, iar picioarele sunt sub formă de şarpe.”

 In secolul al II-lea existau mai multe curente spirituale, printre acestea fiind si cel al basilidienilor. Acestia credeau in Dumnezeu ca intr-o fiinta suprema ce a creat totul, si al carui nume, ascuns oamenilor, era Abraxas. Mai mult, considerau ca Iisus fusese creat de Dumnezeu din El Insusi si ca nu se inaltase la ceruri, continuind sa mearga pe Pamant si sa-i ajute pe cei ce cred in el. Cum numele Abraxas continea sapte litere grecesti a caror analiza numerica echivala cu numarul 365, numar echivalent al zilelor dintr-un an, s-a considerat ca 365 reprezinta numarul de zei pe care-i conducea Abraxas, fiecare zeu stapanind cite o virtute. Unii istorici in mitologie il considera pe Abraxas ca fiind un zeu egiptean, in timp ce altii spun ca de fapt e vorba de un demon cu cap de om si serpi in loc de picioare – sa nu uitam ca demonii sunt fiinte supranaturale nu neaparat negative. Talismanele protejate de Abraxas contineau imaginea acestuia cu un bici in mina, pentru a alunga spiritele negative si aveau inscriptionat numarul 365 pe ele. Insusi cuvantul magic abracadabra a derivat din numele lui Abraxas, cu el fiind chemata puterea suprema, iar raspindirea numelui in toate limbile, arata importanta talismanului. Abracadabra reprezinta cel mai raspandit cuvant magic ,considerat de unii fara vreo semnificatie semanatica ,dar interpretat de altii ca provenind din contractia cuvintelor blestemului "abrek ad habra"-Trimite trasnetul tau pana la moarte! sau din numele zeului Abraxas sau Abrasax. O altă interpretare a lui Abracadabra este aceea oferită de lexicoanele ebraice moderne care văd în grupul de cuvinte ABR, iniţialele cuvintelor AB – בא – Tată; BEN – ךב – Fiu şi RUAH – הזר – Duh Sfânt, fapt care pur şi simplu ne fixează în faţa unei treimi: un tată (Dumnezeu - Abrasax), un fiu (credinciosul) şi Duhul Sfânt –prin puterea Celor Trei boala este exorcizată din om.Folosindu-se de transcrierea gemantrică s-a ajuns la citirea abra kad bara = boala /febra/ să diminueze, chestiune care se leagă din nou de exorcizarea bolii. Sub acelaşi raport numeric, numele divin Abrasax este strâns legat de Abracadabra. Numerologia ne arată că Abracadabra (= 1+2+100+1+60+1+200) are aceeaşi valoare numerică cu Abrasax şi Mithra: 365 (numărul coincide cu zilele unui an). Rămâne aproape o certitudine faptul că Abracadabra a pătruns prin intermediul reprezentărilor Abrasax, unde în chip ocult “treimea” despre care am mai amintit este prezentată în felul următor:

1.Tatăl – unde capul este cocoşul;

2.Fiul – unde bustul este de om (întrupare?);

3.Duhul - unde picioarele sunt reprezentate de doi  şerpi.

Se crede că Basilides l-a utilizat în principal cu sensul de talisman, de formulă magică şi mantră prin intermediul căreia se puneau în ordine manifestările dezordonate ale materiei. În mare este cunoscut faptul că “formulele magice de talismane existente din Evul Mediu şi până astăzi s-au inspirat din tradiţia egipteană antică şi din procedeele arabe”. Basilides a trăit la Alexandria, deci era un cunoscător perfect al teoriei şi practicii fabricării unui talisman. De asemenea procedeele arabe nu trebuiesc subestimate, ele fiind cel puţin la fel de vechi precum cele egiptene.Basilidienii sustineau ca au la baza invataturile lui Claucias, un discipol al Sfintului Petru si afirmau ca ei sunt singurii pastratori ai adevaratei credinte, toti ceilalti deformind realitatea deci, implicit, imaginea Creatorului si a creatiei sale.