Iahve, zeitate lunara dupa Rudolf Steiner, reprezintă în interiorul lumii pământeşti Cel care dă fiinţelor posibilitatea reproducerii fizice. El voia să aibă o planetă care să poarte pe ea forme nu doar frumoase, ci şi complet rigide. "Dacă Pământul ar fi continuat să se dezvolte cu Luna în sine, atunci el ar fi evoluat către o formă rigidă, îngheţată." Acest lucru s-ar fi întâmplat fără îndoială, dacă nu ar fi ieşit acum în evidenţă acei Adepţi care erau cu mult deasupra evoluţiei lunare. Ei au ieşit în evidenţă în acelaşi timp. Aceştia dezvoltaseră deja pe Lună, ceea ce noi abia pe Pământ am dezvoltat, raţiune şi spirit. Ei s-au interesat de restul omenirii şi au smuls-o din destinul căruia i-ar fi căzut pradă. În corpul astral uman s-a aprins o nouă scânteie. Ei au dat tocmai corpului astral de atunci, impulsul de a se dezvolta dincolo de punctul crucial. Iahve nu a putut ieşi altfel din această situaţie, decât schimbându-şi modul de acţiune. El a creat pe bărbat alături de femeie. Ce nu s-a putut păstra într-un singur sex, s-a distribuit la două sexe. Au existat astfel două curente, cel al lui Iahve şi cel al Adepţilor lunari. Interesul Adepţilor lunari era să spiritualizeze omenirea. Dar Iahve voia să facă din oameni statui frumoase. Aceste două forţe s-au luptat una cu alta.
Pe atunci, fiecare om avea puterea de autocreatie în sine. Omul se putea reproduce pe sine însuşi prin această forţă; ea a fost împărţită pe vremea aceea în două jumătăţi. Prin aceasta au luat naştere cele două sexe pe Pământ. Acesta a fost momentul cand Adepţii lunari au ajuns la oameni. Ei le spuneau: “Voi nu trebuie să-l urmaţi pe Iehova, el nu vă va lăsa să ajungeţi la cunoaştere” Pe cand Iehova spunea: "Omul a devenit ca unul dintre noi – şi aduce astfel moartea în lume şi tot ceea ce este în legătură cu aceasta." Adepţii lunari se numesc „Lucifer”; ei sunt dătătorii a ceea ce este intelectualitate umană.
Ca urmare, Iehova a împărţit în două forţa de autoreproducere, pentru ca omul să nu se spiritualizeze complet. Omul poartă aşadar în sine, prin puterea lui Iehova, posibilitatea de a încremeni. Dacă luăm în considerare cele trei corpuri inferioare, atunci vedem că ele au în sine germenele pentru revenirea la starea fizică a Pământului. Componentele superioare: Atma, Buddhi, Manas, au putut intra în oameni numai datorită faptului că a intervenit şarpele. Omul a primit prin aceasta viaţă nouă şi forţa de a rămâne ataşat planetei pământeşti. Dar forţa de reproducere s-a repartizat la două sexe separate şi prin aceasta a apărut în lume naşterea şi moartea; mai înainte nu a existat naştere şi moarte. Totusi, dacă omul prelucrează prin spirit corpul fizic, atunci el învinge moartea.
Astfel am primit noi un om dublu: pe unul, care a revenit principiului lui Iehova, de a desăvârşi Pământul fizic, şi apoi pe omul spiritual, care a evoluat mai departe. Iehova şi Lucifer se află într-o luptă neîntreruptă. Lucifer vrea să dezvolte totul în sus către cunoaştere, către lumină. Omul poate desăvârşi mai departe unul dintre principii, pe cel al lui Lucifer. El îl poate dezvolta cu atât mai mult, cu cât rămâne mai mult în Devachan. El trebuie să parcurgă atât de multe încarnări, până când şi-a dezvoltat complet acest principiu. În lume există aşadar un principiu al lui Iehova şi un principiu al lui Lucifer. Dacă omul s-ar substitui numai principiul lui Iehova, atunci omul ar cade pradă Pământului. Dacă se învaţă despre reîncarnare şi karma, atunci omul este condus în sus către spiritualizare. De aceea creştinismul a făcut cel mai just compromis şi nu a învăţat despre reîncarnare şi karma pentru un anumit interval de timp, ci a învăţat importanţa unei singure existenţe pământeşti, pentru ca omul să îndrăgească Pământul, până când el este matur pentru un nou creştinism cu învăţătura despre reîncarnare şi karma, care salvează Pământul şi aduce întregul germene în Devachan. În creştinismul se luptă azi cele două principii: unul fără învăţătura despre reîncarnare şi karma, şi celălalt cu această învăţătură. "În cazul primei învăţături, oamenii s-ar desprinde în realitate din succesiunea reîncarnărilor şi ar întoarce spatele Pământului; ar deveni îngeri răi. Pământul s-ar îndrepta către declin. Dacă pe Pământ ar învinge cetele lui Iehova, atunci Pământul ar rămâne în urmă ca un fel de Lună, ca un corp încremenit. Obligaţia pentru spiritualizare ar fi pierdută atunci." Lupta din Bhagavad-Gita descrie lupta dintre Iehova şi Lucifer şi cetele lor. S-ar putea întâmpla şi azi să învingă creştinismul fără învăţătura despre reîncarnare şi karma. Atunci Pământul ar pierde principiul lui Lucifer. Întregul Pământ este un câmp de luptă pentru cele două principii. Principiul care conduce Pământul în sus către spiritualitate este Lucifer. Pentru a trăi conform acestui principiu, omul trebuie mai întâi să îndrăgească Pământul, el trebuie să coboare pe Pământ. Lucifer este prinţul care îşi expune guvernul său pe câmpul ştiinţei şi artei. Dar el nu poate coborî complet pe Pământ, forţa sa nu este suficientă pentru acest lucru. I-ar fi imposibil lui Lucifer să poată conduce în sus complet singur, tot ce există pe Pământ. De acest lucru ţine nu doar forţa unui Adept lunar, ci şi forţa unui Adept solar, care conduce în sus şi viaţa care se exprimă prin comuniunea oamenilor, nu prin artă şi ştiinţă. (Lucifer este înfăţişat ca dragon înaripat; în cazul lui Ezechiel, ca Taur înaripat)
Vine aşadar rolul Eroului Solar, asemănător celor care au apărut în perioada hiperboreeană, care a fost reprezentat de Ezechiel prin Leul înaripat. Acest Erou, care dă un al doilea impuls, este Christos, Leul. Reprezentantul Vulturului va veni abia mai târziu, el reprezintă principiul Tatălui. Christos este un Erou Solar, o natură de leu. Al treilea este ceea ce va reprezenta un Adept care a fost Adept deja pe Saturn. Un astfel de Adept nu se poate încarna încă acum pe Pământ. Abia când omul va putea dezvolta în sus nu doar natura sa superioară, ci va putea renunţa complet la natura sa inferioară şi va interveni în mod creator, atunci se poate încarna acest cel mai înalt Adept, Adeptul lui Saturn, principiul Tatălui – Dumnezeul ascuns.
Taurul este un simbol al fecundităţii; el a fost precedat de Leu, simbol al curajului, şi mai înainte de Vultur. În viziunea lui Ezechiel a vechilor timpuri, animalele aveau aripi fiindcă ele se puteau înălţa deasupra Pământului.
Nessun commento:
Posta un commento