Ingerii in viziunea lui Jung

Ingerii in viziunea lui Jung

Ingerii sunt complexe; ei se ridica din inconstient; nu sunt persoane, dar li se pot atribui nume ca si complexe functionale; Ingerii au o varietate de functii, iar unele dintre ele sunt mai mari, ceea ce inseamna ca provin din straturile cele mai adanci ale sufletului.

Ce este de fapt Ingerul? E un mesager; cuvantul vorbeste de la sine despre functia primara a unui inger, aceea de a trimite un mesaj, dar exista si alte functii: de adorator, de paza.. Aripile complexului-mesager pornesc din adancul sufletului si se indreapta spre planul constiintei. Mesajul este spirit. Spiritul este continutul pe care ingerul in poarta de la sursa inconstientului si incearca sa-l aduca acasa la noi in constiinta. Un asemenea spirit imbunatateste constiinta

Cine-i Ghidul ? Simbolistica Luptei dintre Bine si Rau

Ghidul este Logosul –un rol determinant in atingerea “creastei din roca.”

Imaginea a celor doua elemente contrare este exprimata de doi serpi- binele si raul. Totusi oricine ar fi speriat daca ar intalni serpi. Nu culoarea (alb , negru pusa in evidenta la cei doi serpi) face sa dispara frica. Binele poate fi la fel de periculos ca si Raul. Astfel, in prezenta lor Eul ramane fix , ca si vrajit , in centru si observa lupta celor doi. Faptul ca Eul mentine aceasta pozitie de mijloc implica o inaintare a Raului, intrucat s-a desprins de Bine si nu se mai dedica neconditionat Lui. Acest lucru este evidentiat prin atacul sarpelui negru. Dar prin faptul ca Eul nu participa la Rau e deja o victorie a Binelui. Acest aspect e consemnat prin capul sarpelui negru ce capata o culoare alba.  Disparitia serpilor semnifica ca antipolul dintre Bine si Rau a devenit ineficace. Pentru Eu aceasta semnifica o eliberare de puterea neconditionata, in favoarea unei pozitii de mijloc, eliberata de elemente contrapuse. 

Si totusi ascensiunea continua pana la acea evolutie de impreuna.

Imn liturgic protestant: “suntem in plinul vietii, inconjurati de moarte”.

Esti inima suferinda a unicului Dumnezeu sideral, care pentru propria lume poarta numele de Abraxas , ce guverneaza lumea oamenilor. Accepta ceea ce-ti impune cu forta , caci nu te mai poti ascunde de El. Altfel te va necaji si vei suferi. Eliberarea omului de puterea lui Abraxas nu vine prin faptul ca omul are ca menire sa se sustraga de puterea Sa -nimeni nu poate-, ci prin faptul ca el I se supune. El este viata pamantului; iubeste-l, fie-ti frica, Lui trebuie sa i te rogi , doar cu El esti unul singur, El iti este aproape, mai aproape de sufletul tau. 

Indreapta-ti privirea spre Unicul Dumnezeu, daca vrei sa te ridici deasupra oamenilor, ascensionand spre divinitate si spre eterna singuratate a astrului. “Eu sunt steaua ratacitoare impreuna cu voi”.

Omul este principium individuationis, el tinde spre absoluta individualitate.

Mihai Eminescu –Luceafarul :

 “El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mã simt
Nemuritor si rece."

de Sfintele Pasti «ritrovarsi assieme» attraverso le diversità che ci riempiono di gioia di essere noi stessi

“LA CATTURA DI CRISTO” 1602 CARAVAGGIO 

La Resurrezione di Gesù è motivo di gioia per tutti noi. Rendiamoci conto della nostra missione di diffondere questa gioia, di irradiarla ogni giorno della nostra vita dovunque andiamo e qualuque cosa facciamo; prima a noi stessi, poi in famiglia e poi agli altri.

 Se le somiglianze risaltano facilmente, le differenze appaiono invece chiare per lo più ai soli studiosi.  Senza diversità avremmo una incompleta rivelazione di Dio. Perché la diversità torni ad essere soltanto ricchezza non vi è altra strada che quella dell’eliminazione di ciò che la fa essere conflittuale.  Cristo è venuto per rimuovere “la causa dell’inimicizia”, cioè il nostro peccato che è la vera causa di ogni conflittualità. (Ef 2:14). La ritrovata relazione-comunione con il Dio Creatore della diversità ci consentirà di percorrere la strada dell’accettazione, dell’integrazione, della riconoscenza. In questo modo vedremo e godremo come fonte di arricchimento personale ogni diversità: nella creazione, nella famiglia, nella società, nella chiesa. Essere riconoscenti per la diversità significa prendere atto con gioia che è la varietà delle specie a rendere ancora oggi più bella e più ricca la creazione, che è la diversità dei sessi e dei ruoli a rendere più funzionale e più preziosa la famiglia, che è la diversità delle etnie e delle culture a rendere più ricca la società Infine, è sempre alla luce dell’amore e della potenza di Cristo che anche le diversità che più ci turbano e ci interrogano possono diventare motivo di profondo arricchimento. Trovandosi davanti ad un uomo “cieco fin dalla nascita”, Gesù ricordò il motivo di quella sua diversità: “È così, affinché le opere di Dio siano manifestate in lui” (Gv 9:3).

 La Pasqua sia uno dei momenti di meditazione interiore di pace con se stessi e di ricerca di energia positiva da donare agli altri senza distinzione. Non solo ascoltare ma dare la pace come meglio si è capaci di darla.

Auguri di una Pasqua serena che sia per tutti il passaggio dalla morte alla vita, simbolo di cambiamento, di rinascita di una luce che illumina e riscalda l'universo intero; è la speranza che ogni uomo possa rinnovarsi, purificarsi e risvegliarsi da uno stato di indifferenza e rassegnazione.

„Sfintele Pasti” sa va fie plin cu tot ceea ce presupune trecerea de la moarte la viață, simbol al schimbării si al renașterii Luminii ce încălzește întregul univers; sa traim in sarbatoare cu speranța că fiecare om se poate reînnoi, purifica si trezi dintr-o stare de indiferenta și resemnare!,

 I Corinteni 5, 7: „caci (si) Pastile nostru, Hristos, S-a jerfit pentru noi”.

De la confuzie la claritudine / trecerea de la a te lasa ghidat la a te ghida

In Cartea Rosie – Jung “Elia se sprijina pe leul de marmura”-acest lucru semnifica putere, piatra trimite la fermitate, stabilitate, robustete. Prin asta se explica puterea si robustetea Logosului. Figura lui Elia asuma ghidul in procesul de constientizare. Cand Salome declara ca Mama tuturora e Maria (voia sa zica “Io este Hristos”) se exprima faptul ca Eul a lasat conditia Crestina de “infiere”, luand astfel locul lui Hristos. Oricine iese din conceptia crestina, punandu-se deasupra acesteia si o face intr-adevar, se indreapta spre o singuratate extrema care nu si-o poate ascunde; il incearca un sentiment de abandon. Astfel aceasta imagine  determina o anumita senzatie de depresie care se contrapune in schimb celeilalte care arde  linistita, prinsa de sarpe. Acest aspect simbolizeaza devotiunea insumata cu o constrangere magica, pusa in evidenta de sarpe. Senzatiei de neliniste a dubiului si fricii i se opune un eficace perdant: 

“Cu siguranta Eul tau e plin de neliniste si de dubiu, dar cu si mai multa putere arde in tine flacara perpetua a devotiunii si cu atat mai puternica e constiinta destinului tau”. 

Inainte Eul avea avantajul de a fi impreuna cu intreaga umanitate, indrumat de autoritate (Hristos), acum a schimbat aceasta cu  singuratatea si cu conditia de a se pierde. Presentimentele celei de-a doua imagini il arunca pe Eu intr-un haos plin de dubiu. De aicea transpare dorinta de a se ridica deasupra confuziei pentru a ajunge la o claritudine si mai mare.

Falus-ul si Graal-ul / Eros si Logos in simbolistica junghiana

Sexualitatea barbatului se indreapta spre ce este pamantesc, cea a femeii spre ce este spiritual; barbatul si femeia devin unul prin celalalt.

Falus este entitatea care se misca fara picioare, care vede fara ochi, ce cunoaste viitorul, iar ca reprezentant simbolic al fortei creatoare omniprezente, ii este atribuita imortalitatea. Mama este Graalul, Falus-ul este lancea. A fi singuri reprezinta evolutie. Masura corecta in comuniune purifica si mentine. Masura corecta in a fi singuri purifica si adauga. A fi in comuniune ne confera caldura , a fi singuri - lumina. In comuniune noi ne indreptam spre origine, reprezentata de MAMA. Prin a fi singuri ne indreptam spre viitor, unde e FALUSUL procreator.

Demonul sexualitatii se prinde de sufletul nostru sub forma unui sarpe. Pe jumatate e sufletul omului si e o dorinta-gand. Demonul spiritualitatii coboara in sufletul nostru sub forma unei pasari albe. Pe jumatate e sufletul uman si e un gand-dorinta. Logosul si Erosul traiesc in noi dintotdeauna; apa proaspata de izvor ce nu te imbata e o trimitere la Logos (izvoarele profunde unde domina Logos – sunt marcate de ordine, dar si de prea multa constanta). Erosul manifesta dorinta, exuberanta, placere , pasiune, disolutie, miscare. Erosul si Logosul sunt perechi contrare , puteri psihice fundamentale ce se conditioneaza reciproc.

Abraxas (ireal operandi) in viziunea lui Jung

Acesta e un Dumnezeu de care nu ati auzit , deoarece oamenii l-au uitat. Noi il chemam Abraxas; mai nedeterminat ca Dumnezeu si Diavol. Abraxas e identic Demiurgului, Creatorul lumii, Purusa sau Shiva., Dumnezeu-Zeul Soare- Helios. Abraxas e actiune, lui se contrapune doar irealul. Abraxas sta deasupra Soarelui si Diavolului. Daca pleroma ar avea o esenta, explicatia sa ar fi Abraxas.  (Abraxas) E ireal operandi. , deoarece nu are o actiune determinata si e creat, deoarece e distict de pleroma. Abraxas era un Zeu al Timpului, simbol 365; Soarele are o actiune determinata si asta putem spune si de Diavol.

Filemon: Eu trebuie sa-i invat despre un Dumnezeu caruia nu-i poate fi atribuit nimic, un Dumnezeu care poseda toate caracteristicile si deci nici una. Sa-i invat despre un Dumnezeu ce dizolva unitatea , ce nimiceste tot ce e uman, ce creeaza cu puterea sa si distruge cu forta sa. Pe cei ce iubirea nu-i uneste, ii constrange frica. Abraxas este Dumnezeul dificil de a fi cunoscut. Puterea sa este cea mai mare, deoarece omul nu o vede. Din Soare omul trage summum bonum (binele suprem). Tomaso D’Aquino nota summa theologica-Dumnezeu- in contrast cu infinum malum/privatio boni de la Diavol-infinum malum; in timp ce de la Abraxas se trage Viata, ne determinata sub orice aspect, care e mama binelui si raului. Clemente Romanul spunea ca Dumnezeu guverna lumea cu doua maini: cu cea dreapta era inteles Hristos, cu cea stanga Satana. Conceptia lui Clemente e in mod clar monoteista, deoarece el nu uneste contrariile intr-un unic Dumnezeu. Mai tarziu crestinismul devine dualistic, intrucat acea parte a contrariilor personificata in Satana, este disociata si Satana ramane in pozitia eternei condamnari. Daca crestinismul ridica pretentia unei religii monoteiste, atunci acceptarea contrariilor continute intr-un Dumnezeu ramane invitabila. (Risposte a Giobbe)

Acesta este teribilul Abraxas: “Dumnezeul Soare este sommo bene, Diavolul este opusul, de aceea voi aveti doi zei. 4 este numarul zeilor principali, cum si 4 reprezinta numarul dimensiunilor lumii.

Unu este inceputul , Zeul Soare

Doi este Eros, pentru ca impreuneaza 2 fiinte si expande lumina

Trei este arborele Vietii, pentru ca umple spatiul cu forme corporale

Patru este Diavolul , pentru ca deschide tot ce este inchis, el dizolva tot ce are forma si corp; este distrugatorul in care fiecare lucru este alienabil.

Sublimarea Raului in Devenire

Isaia 11

6.	Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.

Cum se imbina : sacrul si profanul, caldul si recele; contrastele se imbratiseaza, se privesc cu intensitate si se schimba reciproc.

Oriunde este vorba de iubire, exista si ceva din sarpe. Hristos insusi a fost comparat cu un sarpe, iar fratele sau infernal, Anticrist este vechiul dragon. Elementul care transcende umanul si care se manifesta in iubire are natura sarpelui si a pasarii, unde deseori sarpele incanta pasarea, in timp ce mai rar se intampla ca pasarea sa elimine sarpele. Omul sta in mijlocul celor doi; ceea ce pentru tine pare a fi o pasare, pentru altcineva este un sarpe si ceea ce pentru tine e un sarpe pentru altul e o pasare. De aceea il vei intalni pe Altul doar in ce este uman. Daca vrei sa devii, va fi dusa o lupta intre pasari si serpi; si doar de vei vrea sa fi, vei fi un om pentru tine insuti si pentru altii. Cine devine se gaseste in desert sau in inchisoare pentru ca asa transcende umanul. Oamenii cand vor sa devina se comporta ca niste bestii. Nimeni nu ne poate elibera de raul devenirii, doar daca in caz nu alegem in mod voluntar sa trecem prin infern.

Diavolul este condensatul obscuritatii naturii umane. Cine traieste in lumina tinde sa urmeze imaginea lui Dumnezeu. Intrucat eu vroiam sa traiesc in lumina, mi s-a stins “soarele”cand am atins profundul. Era obscur si cu caracteristicile sarpelui. M-am unit cu acesta fara sa-l acaparez. Imbratisand natura sarpelui , mi-am asumat partea mea de umilinta si de supunere. Daca nu acceptam caracteristicile sarpelui, Diavolul care e chintesenta a tot ce-i serpilian, ar fi mentinut acea parte de putere asupra mea. Altfel m-ar fi pus sub presiune, m-ar fi constrans sa fac pact cu el, asa cum cu istetime l-a inselat si pe Faust; pactul secret dintre Mefistofel si Faust , prin care el l-ar servi in viata cu conditia ca Faust sa-l serveasca dincolo.

Dar eu am prevazut unindu-ma cu sarpele, in acelasi mod cum un om se uneste cu o femeie. Astfel i-am sustras Diavolului posibilitatea de a avea asupra mea acel tip de influenta care trece intotdeauna si doar prin al nostru “a fi sarpe” si care in genere se atribuie Diavolului si nu noua insine. Mefistofel e Satana sub haina naturii mele serpiliene. Nu mai sunt amenintat de morti, deoarece am ascultat toate revendicarile lor, primind cu bine sarpele. Dupa ce am recunoscut in mine exigentele mortilor si, acceptand, le-am domolit, am abandonat aspiratiile mele personale. De ceva timp si lumea a fost nevoita sa ma considere mort.

Urat e cel ce vrea intotdeauna fericirea celorlalti, deoarece se mutileaza pe sine. Cine vrea sa costranga pe altii sa fie fericiti este un asasin, deoarece ucide propria crestere. E un nebun cel ce pentru iubire distruge propria iubire. Cel ce a recunoscut cerintele mortilor a exilat dincolo uratenia sa. Nu se mai impune cu aviditate asupra altora, traieste in singuratate , in frumusete si vorbeste cu mortii. Dar va veni o vreme si cand cerintele mortilor vor fi satisfacute. Daca si atunci se insista cu singuratatea, frumusetea va disparea dincolo si va sosi plictiseala de aici. Dupa o faza alba, va veni una neagra. Nu-mi dadusem inca seama ca asasinul eram eu. Odata gasita frumusetea in mine, stand cu mine , vorbeam sarpelui meu-sufletul.

In acel moment sarpele se transmuta intr-o pasare alba, care se ridica in zbor spre nori, unde disparu. Eu o urmasei indelung cu privirea. Principiul tuturor lucrurilor este iubirea, dar esenta lucrurilor este viata.

C.G.Jung

Viata-Moarte si renastere

Tu poti observa in tine imensitatea celui mic si a celui mare si te vei goli si mai mult, intotdeauna si mai mult, intrucat plinatatea infinita si golul infinit sunt acelasi lucru.

Carabusul- este un simbol clasic al renasterii. Dupa descrierea in cartea antica egipteana Am-Tuat, defunctul zeu al soarelui se transforma cand ajunge in cea de-a 10 statie , in Khefera, carabus, si sub aceasta forma paseste in cea de-a 12 statie in barca, care transporta soarele intinerit al cerului de dimineata.

 “Iubite, carabusule, tatal meu, eu te onorez, binecuvantata sa fie munca ta in etern…Amin! ” – rugaciune pagana adusa lui Helios , zeul soare, ce traverseaza cerul ghidat de un car tras de 4 cai.

Se spune că pasărea Phoenix trăieşte 500 de ani, iar la moartea sa, un nou trup de Phoenix apare. Datorită simbolismului său, pasărea Phoenix e văzută în mod general ca reprezentând imortalitatea şi învierea. Pasărea Phoenix este unul din semnele ordinelor secrete ale vechii lumi şi ale celor iniţiaţi în aceste ordine. Şi asta pentru că cei acceptaţi în temple trebuiau să fie născuţi de două ori sau renăscuţi. Înţelepciunea oferea o nouă viaţă, iar cei care devin înţelepţi se nasc din nou. Egiptenii credeau că pasărea Phoenix era reprezentarea zeului care coboară din ceruri, sub forma unui luceafăr, la fel ca Lucifer, după distrugerea sa de foc şi renaştere.

Arta de a trai consta in a aduce la viata ; a trai tot ceea ce este corect si a lasa sa moara tot ce e nedrept. Viata e un flux de energie. Dar orice proces energetic este ireversibil in principiu si deci directionat in mod univoc spre o parte.

A doua jumatate a existentei ramane a fi traita doar de cei care cu viata doresc sa moara, deoarece ceea ce se petrece in ora secreta din mijlocul zilei este inversul parabolei, este nasterea mortii. A nu dori sa traiesti si a nu dori sa mori sunt acelasi lucru. A deveni si a trece apartin aceleasi curbe

Corect e ceea ce mentine echilibrul, gresit e ceea ce-l perturba. Echilibrul e viata si moarte in acelasi timp. Pentru completitudinea vietii e nevoie de un echilibru cu moartea. Daca accept moartea, copacul meu reinverzeste, pentru ca acel a muri exalteaza viata.

Inter faeces et urinas nascimur- ne nastem printre fece si urina.

De privesti in jur avid in cautatea a ceea ce ai mai putea trai, atunci nimic n-ar fi indeajuns pentru tine in a-ti provoca placere, maruntele lucruri ce constant te inconjoara nu-ti vor darui bucurie. Contemplu asadar moartea, pentru ca aceasta ma invata sa traiesc!

Animus si anima si completitudinea FIINTEI

Stii tu cata feminitate ii lipseste unui barbat pentru a fi complet? Si cata masculinitate ii lipseste unei femei pentru a fi completa? Voi cautati feminitate in femeie si masculinitate in barbat. Dar unde sunt fiintele umane? 

Tu, barbate, nu cauta feminitatea in femeie, ci caut-o si recunoaste-o inlauntrul tau deoarece tu o detii inca de la inceput. Tu femeie, nu cauta masculinitatea in barbat, ci ai grija mai degraba de latura masculina prezenta in tine. Fiinta umana e atat masculina cat si feminina, nu e doar barbat si doar femeie. Despre sufletul tau nu poti spune de ce sex este.  De vei fi atent , vei observa ca barbatul cel mai masculnin are o anima –feminina- si ca femeia cea mai feminina are o animus - masculin. Cu cat mai virila este atitudinea exterioara-a barbatului- cu atat vor fi sterse in el trasaturile feminine ce apar in inconstient.

 Jung indica latura feminina a barbatului cu terminul de anima si latura masculina a femeii cu terminul de animus si descrie modul cum indivizii proiecteaza imaginile animei lor in persoanele de sex opus. In dezvoltarea umanitatii e necesara integrarea animei pentru barbat si a lui animus pentru femeie: retragerea proiectiilor legate de sexul opus, constientizandu-le. Insusindu-ti latura feminina ca barbat, ajungi la completitudine. Femininul in barbat e legat de rau, il gasesc pe drumul placerii. Masculinul in femeii e legat de rau, de aceea fiinta umana e refractara in acceptarea celeilalte laturi. Doar prin acceptare se produce caracterul complet: adica, cand ai devenit “subiect al jocului” pentru insisi ochii tai, va veni in zbor "pasarea cea alba" (A. Dieterich- inca de la inceputuri sufletul era infatizat ca o pasare) , ce era departe, dar a fost atrasa de piosenia ta.

Barbate, ia seama, tu nu ai suflet, acesta se gaseste in femeie, iar tu femeie ia seama ca sufletul tau se gaseste in barbat. In schimb , daca devii o fiinta umana completa, sufletul tau te va ajunge; misterul te va cuprinde si in jurul tau se vor produce fapte asemanatoare miracolelor. Totul va straluci intr-o lumina aurie, deoarece soarele s-a ridicat din mormantul tau. 

Pilonii arborelui sefirotic

În Arborele sefirotic, compus din 10 + 1 sefire,  veţi descoperi o imensă varietate de “hrană”, pentru că e o reflectare a universului.Kabaliştii menţionează, deşi mai rar, o a unsprezecea sefiră: Daath , al cărei nume înseamnă “a şti”.Ei o plasează între Kether  şi Tiphereth, dar în general ea nu figurează pe reprezentarea Arborelui sefirotic.

O repartiţie a arborelui  face să apară trei piloni:

- La dreapta, stâlpul Clemenţei, numit Yakîn, care e o putere pozitivă, activă, şi care corespunde sefirelor Hohmah, Hessed  şi Netsah.

- La stânga, stâlpul Rigorii numit Boaz, care e o putere feminină, pasivă, şi care cuprinde sefirele Binah,Gebourah şi Hod.

 - În fine, stâlpul central, care le echilibrează pe celelalte două, e compus din sefirele

Kether, Daath,Tiphereth, Iesod  şi Malhouth

Această divizare exprimă ideea că universul este guvernat de două principii antagoniste masculin şi feminin, de atracţie şi respingere, de dragoste şi ură, de clemenţă şi rigoare şi că, pentru a se armoniza,aceste puteri trebuie să se întâlnească la centru.

Cele cinci simboluri magice- corespondenţa cu Arborele sefirotic

Scopul evoluţiei spirituale e adesea simbolizat de unul sau mai multe obiecte pe care Iniţiatul ajunge să le cucerească după lungi eforturi, lungi suferinţe. Bagheta magică, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, oglinda magică, piatra filozofală menţionate în anumite tradiţii populare sunt în realitate simboluri ale unor facultăţi pe care Iniţiaţii sunt pe cale să le dezvolte, puteri pe care au reuşit să le obţină. Mai întâi ei trebuie să le caute în ei înşişi şi să le posede sub formă de calităţi şi virtuţi şi să lucreze cu ele.

Oglinda magică corespunde lui Daath.Când aveţi obiceiul de a vă concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiţi mesaje din spaţiu ca şi cum obiectele şi fiinţele s-ar reflecta într-o oglindă magică (Daath).

 Cele cinci simboluri au corespondenţă cu sefiroturile stâlpului central al Arborelui sefirotic: bagheta magică corespunde cu Kether, oglinda magică corespunde lui Daath, panaceul universal corespunde lui Tiphereth, elixirul vieţii fără de moarte corespunde lui Iesod, iar piatra filozofală corespunde lui Malhouth.

“Dar cum să intrăm în posesia acestor bogăţii? Ce muncă trebuie să depunem?”

Când vă străduiţi să vă transformaţi gândurile şi sentimentele ordinare, mediocre, meschine în gânduri şi sentimente nobile, generoase, dezinteresate lucraţi cu piatra filozofală (Malhouth) care transmută metalele obişnuite în aur.

Când, printr-o viaţă pură, vă regeneraţi celulele propriului organism, lucraţi cu elixirul vieţii fără de moarte (Iesod).

Când vă străduiţi să aduceţi oamenilor lumină şi căldură, lucraţi cu panaceul universal (Tiphereth).

Atunci, pe oriunde mergeţi, oamenii se simt mai bine, durerile îi părăsesc, necazurile lor dispar şi ei prind curaj. Acest efect îl produc anumiţi doctori foarte buni: prezenţa lor alungă suferinţa.

Când aveţi obiceiul de a vă concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiţi mesaje din spaţiu ca şi cum obiectele şi fiinţele s-ar reflecta într-o oglindă magică (Daath).

Când ajungeţi să exersaţi o mare stăpânire de sine, începeţi să intraţi în posesia baghetei magice care dă toate puterile (Kether). Nu uitaţi că nu puteţi să vă impuneţi în exterior până nu aţi reuşit să vă dominaţi fiinţa interioară.

De asemenea, pot fi asociate simboluri şi celorlalte 6 sefiroturi. Pentru Hod (Mercur), o carte. Pentru Nestah (Venus), o floare, cea mai preţioasă dintre toate prin parfumul său: trandafirul, pentru că entităţile subtile sunt atrase de parfumurile subtile. Pentru Gebourah (Marte), o spadă, pentru a proteja pe alţii şi a ne proteja pe noi, trebuie - simbolic - să avem o spadă. Pentru Hessed (Jupiter), o coroană sau o tiară, simbolul regalităţii şi preoţiei. Pentru Binah (Saturn), un schelet cu o seceră, simbolul timpului şi eternităţii (a se vedea cap XV: “Binah II: teritoriul stabilităţii”AIVANHOV). Pentru Hohmah (Uranus), o roată sau un ochi, ochi care vede totul.

De noi depinde cum să aprofundam aceste simboluri şi să lucram pentru a le forma în noi

înşine. A dori să le posedam în exterior e posibil a nu ne servi la nimic, nu numai că ne vom pierde timpul, dar ne vom expune riscului de a devia psihic.

Nici un obiect simbolic nu trebuie luat în considerare în afara folosirii pe care o putem face în viaţa interioară, dacă nu, ajungeţi în situaţii ridicole. Vorbim de piatra filozofală care transmută metalele în aur, dar suntem săraci. Vorbim de elixirul vieţii fără de moarte şi de panaceul universal, dar suntem bolnavi.Vorbim de oglinda şi de bagheta magică dar rămânem orbi şi slabi.

În noi înşine trebuie să găsim piatra filozofală, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, oglinda şi bagheta magică, şi le vom găsi învăţând să lucram cu sefirele Malhouth, Iesod, Tiphereth, Daath şi Kether.

“Cele zece nume” ATRIBUTELE DIVINE

“Veţi guverna manifestând virtuţile celor şapte planete, adică a celor şapte sefiroturi:

Hessed (Jupiter), Gebourah (Marte), Tiphereth (Soare), Netsah (Venus), Hod (Mercur), Iesod

(Luna) şi Malhouth (Pământul);  aceste virtuţi sunt

capacitatea de a realiza a lui Malhouth,

puritatea lui Iesod,

inteligenţa lui Hod,

blândeţea lui Nestah,

frumuseţa lui Tiphereth,

îndrăzneala lui Gebourah,

generozitatea lui Hessed..”

Iată de ce Kabbala dă zece nume lui Dumnezeu. Aceste zece nume corespund unor atribute diferite.  Dumnezeu este unul, dar El se manifestă diferit în funcţie de aceste regiuni. Este tot timpul acelaşi Dumnezeu unic, dar prezentat sub zece aspecte diferite, şi oricare dintre aceste aspecte nu e inferior sau superior altuia.

Cele zece nume ale lui Dumnezeu sunt:

- Ehieh

- Eloha vaDaath

- Iah

-Iehovah Tsebaoth

- Jehovah

- Elohim Tsebaoth

- El

- Chadai El Hai

- Elohim Gibor

- Adonai Meleh

În sefira Hessed, Dumnezeu e numit El, ceea ce semnifică Dumnezeu, pe care îl regăsim în Eloha şi de asemenea în Elohim care e pluralul lui Eloha. Elohim Gibor (în Gebourah) înseamnă: “Dumnezeu puternic”. Eloha va Daath (în Tiphereth) înseamnă: “Dumnezeu şi cunoaşterea”. Elohim Tsebaoth (în Hod) înseamnă:“Dumnezeu al oştilor”, aceste oştiri celeste sunt cohorte de îngeri şi aştrii care celebrează gloria Sa (Hod). 

Puterea Vietii - Ankh-ul - Elixir al virtutilor divine si al nemuririi

Chaumery şi Belizal scriu despre Ankh (crucea ansată egipteană) în cartea "Essai de radiesthésie vibratoire ": “Era un talisman rezervat clasei aristocrate, fără îndoială eficace, cu condiţia să fi fost ţinut de bărbat în mâna dreaptă şi de femeie în mâna stângă (dacă nu există o polaritate inversată). Această cruce ansată era de altfel foarte vătămătoare folosită în afara scopului pentru care a fost studiată, chiar dacă era ţinută în pumnul sau în mâna convenite. Această nocivitate făcea din ea o armă cu dublu tăiş, asta provenind din faptul că vibraţia sa nu este în acord cu vibraţia umană. În realitate, Cheia Nilului emite prin mâner (plăsea) V+ şi prin extremitatea sa unda contrară, V-“.Calculul arată că volumul propriu al unei cruci ansate este de 1730, ceea ce corespunde la aproape de 4 ori piramida de tip Keops (4 x 400 = 1600 ) ”justificând” astfel puterea atribuită acestui obiect

Vechii zei egipteni erau reprezentaţi foarte des alături de un Ankh (Anqet, Ptah, Satet, Sobek, Tefnut, Osiris, Ra, Isis, Hathor, Anubis şi mulţi alţii), ca dovadă a abilităţii lor de a transcende moartea.Sarcofagele faraonilor aveau un Ankh plasat pe pieptul regelui pentru a simboliza răsuflarea Vieţii Eterne.Simbolul Ankh-ului nu se limitează la viaţa materială, ci trece mai departe de ea, simbolizând viaţa în moarte. De aceea, morţii erau numiţi “ankhu” şi un termen pentru sarcofag era “neb-ankh” care însemna “posesor al vieţii”.
Există multe teorii despre ce ar putea reprezenta acest simbol:

- om crucificat :
Cercul de deasupra reprezinta capul, linia orizontala bratele larg deschise, iar linia verticala, picioarele, prinse pe cruce, ca si cum ar forma numai unul

- răsăritul soarelui :
Bucla simbolizând soarele, linia orizontală simbolizând orizontul, iar linia vericală simbolizând traiectoria soarelui

- uniunea dintre principiul masculin şi cel feminin (uniunea dintre Cer şi Pământ).

Ankh-ul nu numai că simbolizează Viaţa Eternă (atât cea materială cât şi cea spirituală), însă reprezintă şi puterea de a da şi susţine viaţa. Este asociat în general cu lucrurile materiale precum apa (pe care egiptenii o considerau capabilă de a regenera viaţa), aerul, soarele precum şi cu zeii.
De-a lungul timpurilor, Ankh-ul a devenit simbolul Vieţii şi Imortalităţii, al Universului, al puterii, al apei şi aerului dătător de viaţă. Forma sa asemănătoare cu o cheie a încurajat credinţa că poate deschide porţile morţii.
Crucea Vietii (Crux Ansata, Ankh) este un  simbol incarcat de semnificatii adanci. Alegerea ei ca reprezentare a crestinismului nu a fost intamplatoare. Originara din Egiptul Antic (perioada primelor dinastii), crucea vietii apare mereu in reprezentarile grafice ale zeilor, fiind, in general, simbolul Zeului Soare, al lui Isis si al zeului creator Ptah si simbolizand viata, regenerarea si viata de dupa moarte.

Originea exacta a simbolului ramane un mister pentru egiptologi si diverse ipoteze au devenit larg acceptate.Unii i-au gasit originea intr-o bareta a sandalei lui Isis, altii in braul lui Isis, un simbol al eternitatii. Semnul nu are in vedere asemanarea cu infinitul ci faptul ca bucla revine in acelasi punct simbolizand forta nesecata a vietii, identificata cu Isis din care curge viata in toate formele sale. Ankh-ul se poate identifica astfel cu Copacul Vietii iar cei care il poarta se identifica cu zeita. Asocierea ankh-ului cu cordonul zeitei Isis este mult mai complexa infuzand conceptul de viata si imortalitate cu cel al franghiilor care leaga de pamant viata muritorilor, si care trebuie desfacute pentru a atinge nemurirea „Rupe-ti legaturile!” „desfa nodurile lui Nephtys” spune Cartea Egipteana a Mortilor. Si din nou, aceeasi sursa preamareste pe purtatotul Braului „Stralucitori sunt purtatorii cordonului, Oh, Fericiti purtatori ai Braului!”(aceeasi semnificatie apare in cartea budistilor tibetani numita „Desfacerea Nodurilor”). Deci, in timp ce crucea buclata simbolizeaza imortalitatea zeilor, cordonul lui Isis pune si conditia obtinerii ei de catre muritori: prin desfacerea legaturilor („A Dictionary of Symbols”-, Jean Chevalier and Alain Gheerb). O alta teorie asociaza acest simbol cu Imhotep, medic, arhitect, sfatuitor al faraonului (aprox 3.000. ien). Dupa moartea sa Imhotep devenise zeu al medicinei iar simbolul sau folosit astazi in industria farmaceutica.

Una din cele mai larg raspandite si acceptate interpretari ale Ankh-ului este aceea ca el reprezenta imortalitatea, ciclicitatea vietii si dualitatea celor doua simboluri feminin/masculin, un fel de Ying si Yang, semne primordiale fara de care este imposibila creatia pe Terra. Astfel, bucla reprezinta disciplina feminina (uter-ul) in timp ce partea alungita semnul masculinitatii (falus-ul), alaturate ele sunt suma a milioane de ani de viata si fertilitate. Bucla este simbolul perfect pentru „cel fara de inceput si de sfarsit” si pentru spiritul etern izvorat din esenta divina

A tine un ankh era ca si cum ai sorbi dintr-un elixir al virtutilor divine si al nemuririi Concret, ca simbol al vietii eterne, se credea ca energia emanata de ankh putea fi absorbita de oricine aflat la o anumita distanta de posesor. Se credea ca amuleta este un talisman puternic ce conferea posesorului protectie de fortele raului, boala ori descompunere (in cazul corpurilor neinsufletite) ea fiind un fel de antena/canal de comunicare cu Divinitatea prin care se scurgea puterea vietii.Mai exista convingerea ca Ankh-ul era folosit de preoti alaturi de zei in ceremoniale secrete drept cheie de control a debitului Nilului in aceeasi maniera in care noi folosim astazi robinetul.
La Stonehenge s-a efectuat un experiment curios, cand o incarcatura energetica de voltaj mare s-a putut transmite de la un megalit prin intermediul unui fir in forma de ankh. Un oscilator de mare frecventa ca ankh-ul, are avantajul de a produce voltaje mari la un curent de joasa intensitate, putand fi manevrat fara risc. In cartea sa“The Ankh: African Origins of Electromagnetism”Ankh-ul: Origini africane ale electromagnetismului” autorul, Nur Ankh Amen, demonstreaza ca aceasta cheie a vietii servea si unor scopuri practice nu doar mistic-religioase. Potrivit autorului, forma Ankh-ului bobinata permite transmiterea unei incarcaturi electromagnetice. Aceasta afirmatie sustine teoriile conform carora anticii egipteni au cunoscut puterea electricitatii.

Indiferent de conotatiile sale, influenta Ankh-ului ca simbol a fost imensa in Egipt si s-a simtit puternic in toate perioadele dinastice, supravietuind ca simbol cu puteri magice si in era Crestina.

Simbologie Onirică - transmutaţiile sufletului uman

Sufletul omului trebuie să treacă prin multe transformări, înainte ca spiritul divin să se poate conecta cu el. Aceste modificări nu au loc în mod automat. Ele necesită un efort intens şi o luptă reală în cadrul sinelui, între sufletul aflat în dezvoltare şi forţele care îl înconjoara şi îl stimulează. Acestea sunt forţele inferioare ale naturii, aflate la nivelul microcosmosului (om), cosmos (sistem solar) şi macrocosmos (univers). Aceste forţe se opun dezvoltării, şi influenţa lor în lunga călătorie a sufletului trebuie să fie neutralizată, pentru a face loc influenţelor mai înalte şi mai spirituale ale cosmosului. O uimitoare alegorie a acestei lupte este evidentă atunci când privim la "coada de păun", din vasul alchimistului. Acest fenomen reprezintă schimbarea culorilor în retortă, atunci când alchimistul produce conştient modificări ale elementelor, prin încălzire ritmică. În timpul acestui proces, sub căldură constantă, suspensia " trece uşor prin toate culorile", după cum spun alchimiştii, şi şapte etape de transformare devin vizibile: galben, verde, rosu, albastru, portocaliu, indigo, violet. 

 “In acea perioada (putin inaintea Craciunului din anul 1912) visasem ca ma gaseam impreuna cu copiii mei intr-o loja a unui magnific castel somptuos mobilat, asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis. Deodata se facu simtit privirii, printr-un falfait usor al aripilor, un pescarus sau un porumbel care se opri pe masa. Le spusesem copiilor sa stea linistiti pentru a nu speria frumoasa pasare alba. Deodata aceasta se transforma intr-o copila cu parul blond de circa opt ani, care incepu sa se joace cu copiii alergand impreuna printre splendidele coloane ale salonului. Pe nesimtite fetita se preschimba din nou in pescarus, sau  porumbel, si mi se adresase cu urmatoarele cuvinte: “Doar in primele ore ale noptii pot sa ma transform intr-o fiinta umana, in timp ce porumbelul este ocupat cu cei 12 morti” Spunand aceste lucruri, pasarea isi lua zborul, iar eu ma trezii” C.G.Jung

În prima etapă, care e surprinsa in visul mai sus amintit (copila cu parul blond), ochiul observatorului vede în acest joc tăcut de culoare al transformării, nuanţele quadruple ale galbenului care se transformă în aur. Pe calea transformării sufletului, acest lucru înseamnă depăşirea vechii gândiri analitice; mintea veche, care a fost legată de influenţele lui Mercur, crează drum unei gândiri mercuriene de un nivel mai înalt (pasarea lui Hermes/ Mercur).În a doua etapă, se poate observa procesul transformării prin cel patru nuanţe de verde (asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis). Aceasta înseamnă că în procesul spiritual, forţa naturală a iubirii care este atribuită lui Venus, este înălţată la nivelul cosmic de dragoste atotcuprinzătoare.La nivelul sufletului, aceste prime două modificări de culoare care apar mentionate si in continuturile onirice ale lui Jung,  constituie cele două iniţieri fundamentale, care în viziunea rozacrucienilor moderni sunt considerate premisă pentru procesele ulterioare.Atunci când vorbim de cele patru nuanţe, acestea se referă la structura quadruplă a structurii umane: corpul fizic, corpul eteric, sinele astral şi corpul mental. Aceste patru corpuri formează împreună persoana vizibilă, şi toate sunt la fel de afectate în procesul de conversie.

Despre vis Jung spune urmatoarele: “La inceput crezusem ca cei 12 morti se refera la cele 12 zile inainte ”de Craciun, perioada din an considerata a fi tenebroasa intrucat e carecterizata de activitatea vrajitoarelor. A spune “inainte de Craciun” e ca si cum ai spune “inainte ca soarele sa rasara din nou, deoarece ziua de Craciun semnifica acea faza tranzitorie a anului pe parcursul careia in religia mitraica se celebra nasterea soarelui” Doar ceva mai tarziu, adauga E. Bennet, Jung corela visarea la Hermes si la cei 12 porumbei. Jung incadra visul intr-un context format de o serie de imagini onirice ilustrand transformarea Sufletului: acesta  “caracterizeaza sufletul ca o fiinta de natura elfica, mai indicat spus intr-un mod limitat uman. Sufletul poate fi si o pasare, poate apartine complet naturii si sa dispara apoi (a deveni acel inconstient) din prezenta umana (din constiinta) ” . 
Simbol al inocenței și purității, porumbelul este una din formele trupești pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtãtorul ramurii de mãslin ca simbol al pãcii, armoniei si sperantei.

Este un simbol al puritãtii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pãcat.

Este inima celor drepti, iar ochii porumbelului reprezintã un termen de comparatie pentru un om luminat si pur.

Alãturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului; în simbolismul Sf. Treimi reprezintã Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunãvestirea;

12 porumbei —apostolii...

In credintele poporului e o pasãre beneficã „plãcutã lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface în porumbel.

În simbolisticã alchimistã e pasãrea lui Hermes si semnificã spiritul eliberat de materie.

Reprezentarea lui Phanes in opera lui Jung

Phanes este Zeul care se ridica stralucind din ape; e descris de Jung ca o pasare de aur…

“Si tu, in a ta opera de inaltare, porti mortii pentru a-ti gasi desavarsirea”

La care Jung raspunde: “Adevarata istorie a lumii presupune incarnarea progresiva a divinitatii.”

Phanes – Domnul Nou-poate fi reprezentat prin imaginea astrologica a Soarelui.

In teogonia orfica, Eter si Chaos-ul s-au nascut din Chronos. Acesta a depus un ou in Eter, care s-a spart in doua si astfel apare Phanes, primul dintre zei: “el e imaginat ca un zeu de o frumusete rapitoare, aspectul sau fiind redat de o lumina orbitoare cu aripi de aur pe spate, 4 ochi, iar diverse animale iau forma mai multor chipuri” (William Guthrie)

Fanes e tatal lui Eros.

Caracteristicile lui Fanes trimit la zeul indian al iubirii, Kama, ce apare si drept un principiu cosmogonic.

“cele patru vanturi se grabeau spre vasul cel pretios. Zeii celor patru zari ai cerului sustineau rotunjimea sa, iar cele doua mame si cei doi tati tin de paza; focul din Nord arde la gura sa de varsare, sarpele din Sud inconjoara partea de jos, spiritul din Est tine unul din soldurile sale, iar spiritul din Vest pe celalalt.

Inima Domnului se afla in om. Unu si cei multi. O cale ce te conduce peste munti, vai, o stea deasupra oceanului ce te ghideaza spre tine si mereu inaintea ta.

Cel ce e perfect e simplu, singur si in armonie. De aceea el cauta diversitatea, comuniunea si discordanta. Prin diversitate, comuniune si conflictualitate el avanseaza spre simplicitate, singuratate si armonie

Cat e de dulce/ si amar! gustul sau/  Sub  e slab/  deasupra e slab/Dublu se facu/ forma lui Unu/ Nord , ridica-te si pleaca/ Vest retrage-te/ la locul tau/ Est extinde-te/ Sud linisteste-te/ Vanturile din mijloc/ topesc/ semnul crucii” Isac Cary Anscient fragments

Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

 Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

Tu nu devii Dumnezeu sau divin in aceasta lume, ci mai degraba e Dumnezeu cel ce devine uman. El se manifesta in tine si prin tine ca un copil.

Confesati-va dorintele vostre cele mai vii, ceea ce doriti pentru voi insiva; atunci veti satisface placerea voastra si veti alimenta pregandul vostru.

Daca renunti la Sinele tau, il vei trai in Altul; in acest fel vei fi egoist fata de celalalt si il vei minti , insela. Toti cred ca o astfel de viata ar fi posibila, dar e doar o imitatie specifica maimutei . crezand in dorintele tale de maimuta vei contamina si pe altii; asa vei deveni o maimuta nu numai tu, ci vei contribui sa devina si altii. Copiindu-va unii pe ceilalti veti trai in functie de asteptarile  mediei; astfel fu creata o imagine: cea a eroului. Pentru asta eroul a fost asasinat , pentru ca toti il imitau precum maimutele. Stii de ce nu reusesti sa te eliberezi de latura ta de maimuta? Din frica de a nu ramane singur si de a pierii.

A trai sine insusi e o datorie fata de sine. Nu poti sa spui totusi niciodata ca a trai astfel e o placere; nu va fi o bucurie, ci o indelunga suferinta, deoarece trebuie sa te faci creator de sine insuti. Daca vrei sa te creezi, nu vei incepe desigur de la laturile majore si prea inalte, ci de la cele mai joase si infime. De aceea spune ce te dezgusta. Unind curentii vietii nu e bucurie ci durere deoarece e violenta contra violenta , este vina si distruge tot ce e sacru.

Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana cand iti vei exprima vointa. Daca le vei vrea pe amandoua, se dezvolta in tine conflictul intre a voi iubire si a voi pregandul. Vei vedea ca nu poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. In acest moment se va naste Dumnezeu si el va lua in mainile sale Vointa divina, cu mainile unui copil in care vointa e simpla si depaseste fractura.

Daca in mine se uneste pregandirea si placerea se naste un al treilea principiu: Fiul divin, care este sensul superior, simbolul, trecerea la o noua creatura. Nu voi deveni eu sensul superior sau simbolul, ci va fi simbolul cel ce se va naste in mine, in sensul in care acesta isi mentine substanta, iar eu pe a mea.

Matei 16.19 “Eu iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.”

Cu o cheie inchid trecutul, cu o alta deschid viitorul. Simbolul devine domnul meu si suveranul infailibil. Va reintari regnul sau si se va transmuta intr-o imagine rigida si enigmatica, al carei semnificat e in intregime dus spre interior si a carei placere  iradiaza spre exterior  ca un foc inflacarat precum un Buddha inconjurat de flacari.

Eu trebuie sa ingadui in intregime devenirea lui Dumnezeu, in special, fara sa-l pot considera distinct de mine. In momentul in care eu imbratisez ideea si o reprezint in modul lui Buddha, placerea mea e precum zeita indiana Kali, deoarece e cealalta latura a lui Buddha. Kali e in schimb Salome si Salome e in sufletul meu. Multumita acestei intentii ale mele, asemanatoare celei lui Buddha , voi reintra in intregime in mine insumi. Atunci apare si transformarea…

Imbinarea intre pregand si placere duce la nasterea lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu in mine vroia sa se faca Om; am tinut cont de asta, L-am onorat si m-am lasat in Voia Lui. Cand Dumnezeu prindea forma in mine , am gandit ca ar fi o parte din Sinele meu. Gandurile mele nu sunt sinele meu, dar sunt exact ca si aspectele vietii – moarte si viata. In masura in care am libertatea in viata, am si libertate in gandurile mele. Libertatea e relativa.

Asa cum gandul meu e fiul pregandului, placerea mea e creatura iubirii, Mamei lui Dumnezeu, inocenta si capabila de a concepe. Pe langa Hristos, Maria a dat nastere lui Salome. De aceea in Evanghelia egiptenilor, Hristos zice lui Salome: “ Mananca orice iarba , dar nu di cea amara.” Si cand Salome vrea sa stie, Hristos ii spune: “cand veti rupe haina rusinii si cand cei doi vor fi unu si masculinul cu femininul, (nu va fi) nici masculin nici feminin. ”

In evanghelia egiptenilor , intr-un dialg intre Hristos si Salome, Iisus afirma ca a venit sa anuleze opera feminina, placerea, nasterea si decaderea. La intrebarea lui Salome cat timp va mai dura moartea, Hristos ii raspunde: “Pana cand femeile vor procrea …copii”

Pregandul este elementul ce genereaza , iubirea e cea care-l primeste. Amandoua sunt dincolo de aceasta lume. Aici sunt intelectul si placerea, restul e doar presupuneri…

“Imaginea unei nopti racoroase si instelate, cu o intinsa bolta cereasca imi deschide ochii spre infinitatea lumii interioare, unde eu, om al dorintelor, inca sesisez vremea prea friguroasa. Nu pot atrage spre mine stelele, pot doar sa le privesc. De aceea in cea mai mare dorinta a mea apare acea lumina friguroasa si nocturna”

Aceste cuvinte ale lui Jung trimit cat se poate de evident la opera eminesciana, “Luceafarul”, unde Hyperion , demiurgul , reflecta prin aceasi privire catre lume. “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt. Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt. Nemuritor şi rece. “ - Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el, cu o melancolie impersonală, își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei.

Iubirea si pregandul se gasesc intr-un unic si acelasi loc. Iubirea nu poate exista fara pregand , nici pregandul fara iubire.

 Omul intotdeauna e prea prezent in unul sau celalalt principiu. Noi suntem numiti crestini prin prisma faptului ca suntem imitatori ai lui Hristos. Sa fim intr-adevar urmasi ai lui Hristos, semnifica sa devenim noi insine Hristosi.

Nu poti invata dintr-o descriere, nu poti nici macar s-o doresti. Tu nu trebuie sa inveti calea mea. Calea mea conduce la mine, nu la tine. JUNG

Sarpele – ghidul nostru catre Umbra - “un potrivnic si o punte inteleapta”

 TAO – Zeita Mama – imaginea feminina expresa prin capacitatea de a pune in relatii – ca si principiu este  Erosul

“Eu sunt” – latura masculina expresa prin facultatea de discriminare, judecare, recunoastere – ca si principiul Logosul. Prometeu e cel ce reflecta inainte.

"Pamantul separa in om pregandirea de placere, dar nu le separa in sine. "Sarpele" cuprinde in sine greul pamantului, dar si esenta schimbatoare si germinativa a acestuia. "Sarpele" este mereu acela care face ca omul sa se lase prada cand unui principiu, cand altuia, de asemenea masura incat sa cada in eroare. Nu poti trai doar cu pregandirea sau doar cu placerea. Ai nevoie de amandoua. Dar nu poti fi concomitent in pregandire si in placere, ci trebuie sa fii alternativ ascultand de fiecare data legea uneia si fiind, ca sa spun asa, infidel celeilalte. Oamenii prefera insa fie un principiu, fie celalalt. Unii iubesc gandirea si isi intemeiaza pe ea arta vietii. Isi exerseaza gandirea si prevederea si isi pierd astfel placerea. De aceea sunt batrani si au chip dur. Ceilalti iubesc placerea, exerseaza simtirea si trairea. Pierd astfel gandirea. De aceea sunt tineri si orbi. Cei care gandesc intemeiaza lumea pe ceea ce e gandit, cei care simt, pe ceea ce e simtit. Vei gasi adevar si eroare in ambele cazuri. Calea vietii se rasuceste ca sarpele de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta, de la gandire la placere si de la placere la gandire. Prin urmare, sarpele este, ce-i drept, un potrivnic si un simbol al adversitatii, totusi si o punte inteleapta care uneste prin dorinta dreapta cu stanga, asa cum e de trebuinta  vietii noastre.” Cartea Rosie – C.G.Jung

Sarpele este natura ctoniana a omului de care el nu este constient; este vorba de energia kundalini care printr-un anumit exercitiu executat cu determinare si prezenta poate fi activata…

Este aspectul plin de mister ce se scurge din Mama Pamant hranindu-l pe om.

ELIA (rationalul, pregandirea)

ELEMENTUL INFERIOR(sarpele, senzatia)          ELEMENTUL SUPERIOR (irationalul, intuitia)

SALOME (sentimentul)

Drumul carte Rasarit e precum acele de la ceasornic de la stanga (elementul inferior) la dreapta (elementul superior).

O singura miscare e contrara….

Sarpele negru dupa Jung este inteles ca libidoul introvertit. El pare sa comute miscarea spre lumea umbrelor , a imaginilor moarte si inselatoare, dar si spre pamant, spre concret. Intrucat sarpele ghideaza spre umbre are si functia sufletului; conduce in profund, uneste Deasupra cu Dedesubt. De aceea sarpele este si simbolul Intelepciunii.

Pregandirea conduce la profunzimile trecutului si ale viitorului. “Cristalul”- rubinul/pantofii lui Dorothy din Vrajitorul din Oz – este gandul care a prins forma, care prin trecut oglindeste ceea ce va sa vie.

DAATH “dimensiunea interioara" a fiintei umane

DAATH (Da`ath sau Da`at) este Sephirotul secret, ascuns, iar accesul este limitat pentru cei neinitiati. Intrarea in DAATH poate fi realizata cu usurinta, insa din cauza energiilor prezente aici, e nevoie de o vointa puternica si de un control constient strict pentru a iesi. DAATH este depozitul de energie al intregului univers fizic si al sistemului sau de dezvoltare, aici se unesc fortele pozitive si negative ale celor 10 Sephiroth. DAATH e unic, nu e un atribut divin, ci este o compilatie a celorlalte atribute divine reflectate, pe care fiinta umana le intruchipeaza. Acest Sephiroth mai este considerat ca fiind "dimensiunea interioara" a fiintei umane, reflectarea "Infinitului lui KETHER" in unitate.

DAATH inseamna Cunoastere, provenita din Experienta si realizarea constienta a Experientei, generand idei in constiinta prin intermediul Intelepciunii (HOHMAH) si Intelegerii (BINAH).

Drum de la Nord la Sud ….INTELEPCIUNE – drumul just, menirea, constientizarea pas cu pas a scopului vietii;  din dharma izvorăsc armonia interioară și satisfacția durabilă; ea e Calea catre insusirea Intelepciunii;

Drum de la Est la Vest cere a fi un Rasarit ….CUNOASTERE  si RECAPATAREA INOCENTEI, caci aici e integrata si acea miscare retrograda a acului de la ceasornic ce scoate la lumina Renasterea/ Creatia OMULUI NOU; imaginatia si intuitia sunt atributele adevaratei Cunoasteri ce lasa spatiu Creatiei.Inocenta intelepciunii catre ea tindem cu totii! Rasaritul transpare prin simbolismul acelor de la ceasornic, de la stanga la dreapta;  chiar daca umbra ne impinge sa apunem – fapt atestat prin miscarea celui de-al treilea ac – in fond, ea e de un real ajutor, un adevarat companion, ce scoate la Lumina exact ce anume avem de indreptat la noi, lasand in spate , spre apus, atributele nefaste. 

“Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Dupa cum spuneam, acest Sephiroth nu este reprezentat intotdeauna pe Arborele Vietii… acolo exista un spatiu gol, considerat a fi Abisul, astfel ca DAATH este poarta de trecere in "Vid", nu presupune nastere (materiala) ci  renastere (spirituala).

"Caci....toate sunt de la DOMNUL" O CHEIE A VIETII IN MANIFESTARE

Cercul este o unitate divina, de unde totul porneste si se... reintoarce; este simbolul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii care se regăseşte în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regăsindu-se chiar şi la nivel celular. În cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spațiului, expansiunii.      Prin imaginea lui Ouroboros apare simbolizat şarpele sau dragonul care îşi muşcă coada şi renaşte la infinit din propria nimicire. El încarnează veşnica reîntoarcere mişcarea perpetuă care trece şi retrece prin faza vieţii şi a morţii.

Cercul este universul fara limite, este energia emanata de Creator; circumferinta lui este uneori interpretata ca linistea mentala a fiintei umane. Cand fata discului este alba, fundul negru ar reprezenta marea respiratie, miscarea continua a universului in sens nelimitat. . Centrul cercului este întotdeauna la egală distanţă de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este şi un simbol al echilibrului.      Este simbolul universului, aşa cum punctul reprezintă fiinţa supremă care îl susţine.

Cercul simbolizează divinitatea, în contrast cu cercul cu punct în mijloc, ce reprezintă “ochiul adormit al lui Dumnezeu”.

Un cerc cu un punct înăuntru este simbolul soarelui, al spiritului care hrăneşte materia. Cercul cu un punct in mijloc - in credinta arienilor din Rig-Veda reprezinta prima diferentiere a manifestarilor periodice si eterne in natura, asexuale si... infinite.
 Cercul cu punctul in mijloc mai reprezinta si spatiul potential in contact cu spatiul abstract. Tot el inseamna si redesteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn Universal pe care-l gasim si in KABALA.

 Lucrurile incep sa se complice cand punctul central se extinde in patru puncte cardinale dand nastere la asa numita si controversata CRUCE A LUMII - MUNDANE CROSS (simbol al creatiei).

Punctul central uneori se raspandeste numai in trei puncte cardinale,  formand un "TAU";  litera greceasca ne trimite la istoria misteriosilor pelasgi, iar “demersul” spre a sa infaptuire la calatoria initiatica a inteleptului Noe, ce-si coboara mintea spre plexul solar intru a Sa Intelepciune.

Cand TAU  (ce ia intr-adevar forma literei grecesti) coboara ajungand tangent la polul sudic al cercului regasim Emblema Vietii, cum de altfel o vom gasi mai tarziu la vechii egipteni- crucea ansata…; punctul central, unde toate se unesc, este Daath, punctul din inima, Cristul, sefira ocultata dar ce se cere a fi gasita. "Anticii Egipteni cunosteau Sephirotul ocult care existã în aceasta lume: Daath; de aceea, pentru ei, Crucea Ansatã sau Crucea Ank alegoriza  Tantrismul." SIMBOLOGIE ONIRICA Samael Aun Weor

''Îndată ce mintea s-a pogorât în inimă, ai un semn firesc: începe ca un cui de foc si se încălzeste inima de la centru; apoi se înfierbântă toată, pe urmă pieptul, umerii, coloana vertebrală, tot capul si încep a vărsa lacrimi calde de pocăintă cu mare foc. Asta-i rugăciune de foc! Acum s-a întâlnit Mirele cu mireasa, Hristos cu sufletul nostru. Această unire duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu. Această unire si lipire de Dumnezeu în inimă, prin Iisus Hristos, aduce mare dulceată duhovnicească si mare căldură.'' spune Părintele Ilie Cleopa despre rugaciunea inimii.  Demersul spre aceasta traire apare descris in cartea “Pelerinul rus” Bătrânul a deschis Filocalia, a căutat îndrumările  Sfântului Simeon Noul Teolog şi a început: „Aşază-te liniştit în singurătate, apleacă-ţi capul, închide ochii, respiră mai încet, coboară-ţi închipuirea înlăuntrul inimii, adânceşte-ţi mintea, adică gândul, din cap în inimă. în timpul respiraţiei spune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. încet, cu gura sau numai cu mintea. Sileşte-te să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repetă cât mai des această lucrare !"

Acum intelegem mai bine simbolistica coborarii mintii in inima…pe cat se poate, caci ea nu poate fi deplin revelata decat in pura traire; trairea respectiva e darul suprem al Creatorului pentru  cei ce-si intorc fata catre Sinele profund, regasindu-se si reamintindu-si asemanarea cu Tatal, manifestandu-si bucuria in acelasi Chip al dumnezeiescului urcus, ce paradoxal,  ne coboara pentru a putea fi ridicati la Ceruri. Vechii intelepti spuneau: "Daca ar fi un singur om drept pe pamant el ar sprijini lumea". Cel drept aseaza fiecare lucru la locul sau, face astfel ordine cu masura, indeplinind functia balantei astfel inat cele doua talere ale acesteia se echilibreaza perfect si stau fata in fata. Asadar, cel drept se afla deasupra opozitiei si contrariilor, realizand prin el insusi unitatea. " Omul drept" are un rol importan in biblie, el fiind cel care gandeste, cantareste, urmand ordinea si masura. El simbolizeaza omul perfect, desavarsit care pune in primul rand ordine in sine insusi, apoi in jurul lui, jucand astfel rolul unei adevarate puteri cosmice.

“Dumnezeu e precum un vultur ce-si invata puii sa zboare”- Iisus va fi un ajutor – EZER – pentru om. E DAATH, acea parte feminina a Domnului, expresa in Om, prin care ne manifestam marinimia la ascultarea intuitiei ? se pare ca da, asta ne releva si cuvantul ivrit EZER, ajutor,  ce este de gen feminin….

De ce femeia este mai anxioasa ca barbatul? Deoarece ea simte care este limita, simte suferinta, durerea acea interioara…Alef, prima litera a alfabetului ebraic, de gen masculin, reprezinta invocarea CUVANTULUI, pe cand Bath, a doua litera, de gen feminin, reprezinta manifestarea SA. DOMNUL E CUVANTUL, VERBUL….

11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 11

In Biserica ne putem uni cu Hristos pe doua cai:

- fie sa-L coboram pe Domnul in inimile noastre, prin rugaciune, prin dragoste si milostenie;

- fie sa ne ridicam noi la Domnul prin adanc de smerenie, caci “cel ce se smereste pe sine se va inalta“.

Cel care are duhul smerit si traieste in aceasta viata in duhul smerit al lui Iisus Hristos, acela se poate inalta la cer. Aceasta este calea de la pamant la cer, pe aceasta verticala, asa cum S-a ridicat si Iisus Hristos de pe pamant la cer, pe muntele Eleonului. aceasta Inaltare la cer a Mantuitorului Hristos se aseamana cu suisul vulturului care isi invata puii sa zboare: merge inaintea lor, iar puisorii dupa el. Asa a fost si Iisus: S-a inaltat El, ca sa ne arate ca si noi ne vom inalta la ceruri, in locasurile pregatite de El.

„Dupa cum vulturul, voind sa arate micilor sai pui, inca nedeprinsi, cum sa zboare in drumul neobisnuit al vazduhului, ii conduce mergand inaintea lor, tot asa, pe cararea necalcata a cerului, pe care inca nu s-a aratat urma de om, a zburat Domnul inaltat, mergand inainte, conducand ca pe niste pui, sufletele dreptilor (…). Si dupa cum caderea primului Adam ne-a deschis noua intrarea in iad, astfel Inaltarea noului Adam, Iisus Hristos, ne-a deschis noua intrarea in cer“.Ilie Miniat, un predicator vestit al Bisericii Ortodoxe

Stapan peste ape

1.	La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.	Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

In timpul calatoriei  sale initiatice, Ghilgames primeste invataturile inteleptulului Ut-Napiştim (Noe); acesta tine sa-i povesteasca anumite aspecte petrecute in viata sa atunci a fost fost rugat sa-si construiasca corabia:

 “….fă o corabie, lasă la o parte bogăţia, caută viaţa, dispreţuieşte bogăţia, mantuie viaţa, ia in corabie tot felul de seminţe de viaţă. Corabia ce trebuie s-o faci... dimensiunile ei să fie exact măsurate….Atunci lăsai afară tot ce era in corabie, către cele patru vanturi şi adusei jertfă de stropire pe varful muntelui. Şapte şi incă o dată şapte vase depusei, sub ele impraştiai trestie, lemn de cedru şi mirt.”

Dupa potop, Ea (Enkidu) aduse pe Ut-Napiştim şi soţia sa si ii făcu să ingenunche, le atinse fruntea şi ii binecuvanta: "Mai inainte a fost Ut-Napiştim numai om, acum să fie Ut-Napiştim şi soţia sa asemenea nouă, zeilor. Să locuiască Ut-Napiştim departe, la revărsarea raurilor". Şi astfel ajunge Ut-Napiştim nemuritor şi vieţui in depărtare, la gura raurilor.”

Aceasta “marturie”  imbracata in chip simbolic sub forma uniunii contrariilor (el alaturi de sotie) nu poate fi decat o exemplificare a puterii Omului ce are capacitatea de transcendere, el fiind "o tranzitie si un apus"- Jung, catre angelic ; atunci cand isi lasa manifest Duhul, se lasa ghidat de acea voce interioara a “Sinelui profund” spre Lumina cea Vesnic vie. Citind un articol pe net despre gasirea unor artefacte in Israel care surprind atat “aspectul masculin cat si cel feminin a lui Dumnezeu”, mi-am intregit cunostintele despre ceea ce ar putea insemna imaginea sau Chipul lui Dumnezeu si importanta uniunii contrariilor in demersul nostru catre Asemanarea cu Tatal. Articolul e cat se poate de interesant chiar daca titulatura e bazata pe senzazional... “Descoperiri arheologice uimitoare în Israel: Dumnezeu a avut o soţie?”: 

“Descoperiri arheologice uluitoare facute in Israel indica pe doua inscriptii numele lui Dumnezeu si a Astarteei impreuna, o zeitate feminina. Dovezile au fost descoperite la Khirbet el Qom, din inima Iudeei si la Kuntillet Ajrud, la granita vechiului regat, potrivit Haaretz, Prima descoperire arheologica a fost gasita intr-un mormant ce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. la Khirbet el Qom. Inscriptia este o rugaciune si contine numele YHWH (Iahwe sau Iehova, numele lui Dumnezeu in Biblia ebraica - n.red) si Ashera (Astarteea - n.red), acesta din urma invocat de trei ori. Pe cealalta parte a inscriptiei apare simbolul unui copac, semnificand Copacul vietii.”

 “Cea de-a doua descoperire este o inscriptie gasita la Kuntillet Ajrud. Ea dateaza din aproximativ aceeasi perioada de timp cu cea de la Khirbet el Qom. Situl arheologic este impanzit cu inscriptiile "YHWH si a sa, Ashera". Una iese in mod deosebit in evidenta: "Pentru YMWH de la Shomron si a sa Ashera".Shomron sau Samaria a fost capitala Regatului iudeu in secolele IX-VIII i.Hr. Impreuna cu inscriptia au fost gasite desene pe altare, precum Copacul vietii.”

De amintit este ca psihiatrul şi psihologul elveţian Carl Gustav Jung a considerat copacul ca o imagine arhitipală: „Simbol al eului în secţine transversală...prezentat în procesul de creştere...ale cărui rădăcini reprezintă inconştientul, trunchiul – conştientul, iar apexul – lupta pentru individualitate”.

cu siguranta  "copacul vietii" e precis introdus in exemplificare...

 http://www.realitatea.net/descoperiri-arheologice-uimitoare-in-israel-dumnezeu-a-avut-o-sotie_1274277.html#ixzz2fRFFvY3w Azarteea e aceasi Ashera de care s-a mai vb a fi tot "sotie a lui Dumnezeu" cu aceasi nuanta peiorativa si blasfemiatoare; numele poarta totusi o alta incarcatura; acelasi laitmotiv dus in dizgratie pe alocuri in acest articol (de aceea unele pasaje nu le-am inscris) apare sub o forma sau alta in toate religiile...(e greu de dat peste o informatie curata, dar daca invatam a o citi...usor , usor ajungem si la esenta); OM –ul e facut “dupa Chipul si Asemanarea Sa, parte femeiasca si parte barbateasca". In religia iudaica se mentioneaza expres existenta sufletelor pereche care sunt menite sa fie impreuna si in ele regasim "Chipul lui Dumnezeu"

Vişnu, care scapă pe om sub chipul unui peşte, se aseamănă, spune Eliade, cu zeul chaldeean Ea (Enkidu), al cărui simbol e un peşte. De mentionat este ca şi simbolul creştin primitiv este tot un peşte cu o ancoră (la origine o corabie- “corabia lui Manu”) fiind o moştenire indiană sau chaldeeană. In Sâtapatha Brahmană se spune :“Iată că lui Manu i se aduse apă pentru spălarea de dimineaţă…pe cand se spăla, un peşte ii ajunse in mană. Peştele ii spuse: -Creşte-mă, eu te voi mantui. - De ce mă vei mantui tu? - Va veni intr-o zi apă mare care va mătura toate fiinţele; de această apă te voi mantui.” 

Oriunde au “debarcat” fiii lui Dumnezeu au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale. Rama, Noe, Manu, Satyavrata, Ut-Napiştim pot fi perceputi ca acei maestri initiati din perspectiva rosicruciana, imaginea “conducatorului luminat care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor.”

 “Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului. Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.

Astfel se spune despre Utnapiştim, Cel Prea-înţelept, că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Noe ,Utnapiştim, Atra-Hasis este fiul lui Ubar-Tutu, amandoi fiind localizati în Şuruppak, centrul medical al zeilor sau oraşul lui Sud; Sud a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea lui LU.LU.”, scria Alford.