Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

 Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

Tu nu devii Dumnezeu sau divin in aceasta lume, ci mai degraba e Dumnezeu cel ce devine uman. El se manifesta in tine si prin tine ca un copil.

Confesati-va dorintele vostre cele mai vii, ceea ce doriti pentru voi insiva; atunci veti satisface placerea voastra si veti alimenta pregandul vostru.

Daca renunti la Sinele tau, il vei trai in Altul; in acest fel vei fi egoist fata de celalalt si il vei minti , insela. Toti cred ca o astfel de viata ar fi posibila, dar e doar o imitatie specifica maimutei . crezand in dorintele tale de maimuta vei contamina si pe altii; asa vei deveni o maimuta nu numai tu, ci vei contribui sa devina si altii. Copiindu-va unii pe ceilalti veti trai in functie de asteptarile  mediei; astfel fu creata o imagine: cea a eroului. Pentru asta eroul a fost asasinat , pentru ca toti il imitau precum maimutele. Stii de ce nu reusesti sa te eliberezi de latura ta de maimuta? Din frica de a nu ramane singur si de a pierii.

A trai sine insusi e o datorie fata de sine. Nu poti sa spui totusi niciodata ca a trai astfel e o placere; nu va fi o bucurie, ci o indelunga suferinta, deoarece trebuie sa te faci creator de sine insuti. Daca vrei sa te creezi, nu vei incepe desigur de la laturile majore si prea inalte, ci de la cele mai joase si infime. De aceea spune ce te dezgusta. Unind curentii vietii nu e bucurie ci durere deoarece e violenta contra violenta , este vina si distruge tot ce e sacru.

Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana cand iti vei exprima vointa. Daca le vei vrea pe amandoua, se dezvolta in tine conflictul intre a voi iubire si a voi pregandul. Vei vedea ca nu poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. In acest moment se va naste Dumnezeu si el va lua in mainile sale Vointa divina, cu mainile unui copil in care vointa e simpla si depaseste fractura.

Daca in mine se uneste pregandirea si placerea se naste un al treilea principiu: Fiul divin, care este sensul superior, simbolul, trecerea la o noua creatura. Nu voi deveni eu sensul superior sau simbolul, ci va fi simbolul cel ce se va naste in mine, in sensul in care acesta isi mentine substanta, iar eu pe a mea.

Matei 16.19 “Eu iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.”

Cu o cheie inchid trecutul, cu o alta deschid viitorul. Simbolul devine domnul meu si suveranul infailibil. Va reintari regnul sau si se va transmuta intr-o imagine rigida si enigmatica, al carei semnificat e in intregime dus spre interior si a carei placere  iradiaza spre exterior  ca un foc inflacarat precum un Buddha inconjurat de flacari.

Eu trebuie sa ingadui in intregime devenirea lui Dumnezeu, in special, fara sa-l pot considera distinct de mine. In momentul in care eu imbratisez ideea si o reprezint in modul lui Buddha, placerea mea e precum zeita indiana Kali, deoarece e cealalta latura a lui Buddha. Kali e in schimb Salome si Salome e in sufletul meu. Multumita acestei intentii ale mele, asemanatoare celei lui Buddha , voi reintra in intregime in mine insumi. Atunci apare si transformarea…

Imbinarea intre pregand si placere duce la nasterea lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu in mine vroia sa se faca Om; am tinut cont de asta, L-am onorat si m-am lasat in Voia Lui. Cand Dumnezeu prindea forma in mine , am gandit ca ar fi o parte din Sinele meu. Gandurile mele nu sunt sinele meu, dar sunt exact ca si aspectele vietii – moarte si viata. In masura in care am libertatea in viata, am si libertate in gandurile mele. Libertatea e relativa.

Asa cum gandul meu e fiul pregandului, placerea mea e creatura iubirii, Mamei lui Dumnezeu, inocenta si capabila de a concepe. Pe langa Hristos, Maria a dat nastere lui Salome. De aceea in Evanghelia egiptenilor, Hristos zice lui Salome: “ Mananca orice iarba , dar nu di cea amara.” Si cand Salome vrea sa stie, Hristos ii spune: “cand veti rupe haina rusinii si cand cei doi vor fi unu si masculinul cu femininul, (nu va fi) nici masculin nici feminin. ”

In evanghelia egiptenilor , intr-un dialg intre Hristos si Salome, Iisus afirma ca a venit sa anuleze opera feminina, placerea, nasterea si decaderea. La intrebarea lui Salome cat timp va mai dura moartea, Hristos ii raspunde: “Pana cand femeile vor procrea …copii”

Pregandul este elementul ce genereaza , iubirea e cea care-l primeste. Amandoua sunt dincolo de aceasta lume. Aici sunt intelectul si placerea, restul e doar presupuneri…

“Imaginea unei nopti racoroase si instelate, cu o intinsa bolta cereasca imi deschide ochii spre infinitatea lumii interioare, unde eu, om al dorintelor, inca sesisez vremea prea friguroasa. Nu pot atrage spre mine stelele, pot doar sa le privesc. De aceea in cea mai mare dorinta a mea apare acea lumina friguroasa si nocturna”

Aceste cuvinte ale lui Jung trimit cat se poate de evident la opera eminesciana, “Luceafarul”, unde Hyperion , demiurgul , reflecta prin aceasi privire catre lume. “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt. Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt. Nemuritor şi rece. “ - Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el, cu o melancolie impersonală, își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei.

Iubirea si pregandul se gasesc intr-un unic si acelasi loc. Iubirea nu poate exista fara pregand , nici pregandul fara iubire.

 Omul intotdeauna e prea prezent in unul sau celalalt principiu. Noi suntem numiti crestini prin prisma faptului ca suntem imitatori ai lui Hristos. Sa fim intr-adevar urmasi ai lui Hristos, semnifica sa devenim noi insine Hristosi.

Nu poti invata dintr-o descriere, nu poti nici macar s-o doresti. Tu nu trebuie sa inveti calea mea. Calea mea conduce la mine, nu la tine. JUNG