Intre “orbire si paralizie”

Intre “orbire si paralizie”

Lupta lui Iacov cu ingerul/ Geneza 32. 24-29

24.	Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25.	Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26.	Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27.	Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
28.	Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
29.	Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
30.	Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "

Nu pot ajunge la puterea orbitoare a soarelui, asa cum, el, Puternicul nu poate ajunge in burta regeneranta a obscuritatii.pare ca mie imi este negata puterea si Lui renasterea, dar eu fug de orbirea ce o are puterea , iar el fuge de moartea ce rezida in anulare. Speranta mea in plinatatea luminii se rasfrange, asa cum se dezintegreaza dorinta lui pentru o viata fara limite. L-am doborat pe cel mai puternic, asa cum Dumnezeu s-a coborat spre ce e muritor.

Orbul trebuie sa fie paralizat pentru a nu ajunge in abis, paralizatul trebuie sa fie orb pentru a nu privi  cu dorinta si dispret lucrurile pe care nu le poate atinge. Suntem amandoi constienti de impotenta lor profunda, in modul de a ne intoarce, de a onora focul sacru, umbrele ce se perinda pe langa foc si cuvintele ce falfaie in jurul flacarii.

Trebuie sa strabati doar jumatatea drumului, cealalta jumatate o va strabate el…

Flacara ce se aprinde in inalt este cararea de mijloc ce-si scurge lumina intre uman si divin