sabato 28 luglio 2012

Simbolismul “La Triplice Cinta” (Triplu Circuit)


Acest simbol este datat inca din perioada civilizatiilor preistorice si megalitice. Poate fi recunoscut in Epoca Bronzului tarziu, expozitie prezenta la Muzeul Arheologic din Bergamo (Italia). Se gaseste cu precadere in cultura celtica fiind apoi raspandit si in zona Italiei de Nord. “La Triplice Cinta”, existenta si in versiunea circulara, este in fapt cercul druidic reprezentat pe pereţii celţilor. Si in Biblie sunt menţionate cele trei curti de pietre ce inconjurau Templul lui Solomon; de asemenea, descrierea Ierusalimului Ceresc, ce prezinta douăsprezece porţi (Apocalipsa 21) arată aceeaşi matrice. În Evul Mediu se găseşte în diferite versiuni, în catedralele gotice (cum ar fi Amiens şi Somme),  şi a fost adoptat de către Templieri pentru a fi folosit in marcarea locurilor de o sacralitate telurica speciala. Acesta este adesea găsit inscripţionat fie orizontal, vertical, pe pereţi şi pe pragul treptelor bisericilor medievale până in secolul al treisprezecelea - patrusprezecelea.

Savantul italian Aldo Tavolaro spunea : “La Triplice Cinta” demonstreaza că "există un loc ce reprezintă omphalos-ul din zona, centrul energiei fizice (curenţi telurici, magnetici şi cosmici) ce poate fi consolidat de un grup de persoane legate de o inalta spiritualitate. Locul marcat cu acest simbol este zona ombilicului, punctul central în care există premisele condiţiei fizice, deoarece de aici se pot multiplica energiile psihice emise, de exemplu, de către oameni aflati în rugăciune. Pământul, în simbolismul sacru, este reprezentat de un pătrat care, în acest caz, cuprinde un pătrat mai mic şi apoi încă o treime, si mai mic.”


Platon descriind Atlantida, a subliniat această formă simbolica  in asezarea capitalei locului, dar în acest caz, , liniile erau reprezentate circular.
Rene Guenon  explica ca acest simbolism este o reprezentare a celor trei grade de iniţiere în fiecare şcoală ezoterică. Aceasta ar fi o reprezentare a ierarhiei, iar scoala druidica avea cunoscut acest aspect. Interpretarea este legata de traditiile celtice, astfel încât aceasta ar putea indica faptul că cele trei cercuri ale vieţii şi existenţei sunt similare cu cele "trei lumi" ale tradiţiei hinduse. În respectiva tradiţie, în interiorul celor trei cercuri este reprezentat de multe ori Meru, "Muntele Sfânt", care indică Polul sau Axis Mundi. Cele două interpretări, în funcţie de Guenon, nu sunt în conflict una cu cealalta, ci mai degrabă se completează şi se armonizeaza deoarece, în cazul unei iniţieri reale, fiecarui grad ii corespunde o stare de a fi, şi aceste stari, în toate tradiţiile sunt descrise ca "lumi" diferite. Din această interpretare, sensul celor patru linii dispuse în formă de cruce ce fac legătura cu cele trei linii este clar: acestea sunt canalele prin care invatarea doctrinei traditionale este dispusa  pe niveluri de aprofundare, pana a ajunge la nivelul central care este cunoasterea suprema, sursa invatarii.
 Simbolul “Triplului Circuit” (La Triplice Cinta) reprezintă, pe diverse planuri simbolice, "parcursul"  pelerinului. Dincolo de efectuarea acestuia în spaţiu (şi timp), acest traseu de călătorie este, în principal interior; imaginea labirintica indică faptul că obiectivul călătorului este spre "centru". De asemenea, în conformitate cu Charbonneau-Lassay, acest simbol ar putea fi interpretat, la nivel uman, ca o indicaţie a triplei dimensiuni: "carnale", "intelectuale" şi "morale". Intalnirea cu Beatrice (sufletul) din Comedia lui Dante, il va conduce pe calator la “Sommo Architetto” - Arhitectul Suprem al Universului.


giovedì 26 luglio 2012

Prezenta Madonei negre in simbolistica templiera


Subiaco (RM) - Chiesa di S. Maria della Valle

In ce priveste prezenta Madonei Negre in simbolistica Templiera, putem spune ca acest cult este strans legat de reprezentarea zeitei Isis si a Mariei Magdalena. Sunt multe reprezentari ale acesteia in Europa medievala, realizate intre sec. 12-15, despre a carei origini nu se pot spune prea multe  cu claritate.  Ca si statui  sunt sculptate in lemn, cum ar fi abanos si vopsite apoi in negru. Unele imagini sunt sculptate in piatra dar pot fi gasite si in picturi, fresce si icoane.Se crede ca ar avea un puternic caracter curativ si o influenta benefica in fertilitate. Sunt cu precadere prezente in Europa mediteraneana, cum ar fi Italia – Sicilia, in Spania, Franta…
Culoarea neagra, in acest caz, este mai intai de toate simbolica. Este prima Materie, ingredientul de baza care permite Alchimistului sa realizeze Marea Opera, Piatra Filosofala, in prima si cruciala faza, numita “nigredo”. Nu intamplator, marele Fulcanelli in cartea sa “Misterele Catedralelor”, cuvintele : “materie-materia” si “madre-mama” au aceasi radacina, “mater” care atesta uniunea intre La Grande Madre , Mama lui Dumnezeu si Prima Materie a Operei. Este, in fapt, “moartea spirituala” a filosofilor si a marilor mistici, “moartea in sine”, care precede renasterea , reintoarcerea la lumina, uniunea spirituala cu principiul divin, toate aceste concepte reprezentand intr-un mod sau altul, sub forma de alegorie sau de doctrine secrete, Cunoasterea Omului.


Aceste caracteristici ale Madonei Negre sunt comune  altui punct de reper celebru, La Triplice Cinta (Triplul Cerc), care are o valoare similară şi care, deseori, mai ales în Evul Mediu, a fost folosita şi în interiorul clădirilor religioase, pentru a marca locurile de sacralitate telurica. Ea nu apare întâmplător, în fapt, de cele mai multe ori  simbolul apare în apropiere de un loc de închinaciune, sau unde a fost venerata  Madona Neagra.


lunedì 23 luglio 2012

Enigmatica scriere “Sator” si atribuirea ei Templierilor




Enigmatica scriere “Sator” prezinta o incrucisare unica de cuvinte, de origine latina, definita fiind un  palindrom intrucat poate fi citit (SATORAREPOTENETOPERAROTAS) , in doua moduri, direct si invers.
SATOR
AREPO
TENET
OPERA
ROTAS

Dar ceea ce-l caracterizeaza este faptul ca poate fi scris in forma pe cinci randuri si cinci coloane, aspect ce da posibilitatea lecturarii unui patrat palindrom (de la stanga si de la dreapta, de sus si de jos )
Intrebarile care suscita interes sunt in substanta doua:
-         cine l-a scris?
-         care este semnificatul sau?

Multi experti si pasionati de enigme au cautat raspunsul la cele doua intrebari, dar rezultatul n-a fost niciodata multumitor. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei au atribuit aceasta scriere Templarilor.
In ceea ce priveste mesajul ce-l poarta cuvintele din SATOR – asa cum i-a ramas numele abreviat – putem spune:
-         SATOR – provine din cuvantul semanator- versiune general acceptata;
-         AREPO – prezinta o problematica mai complexa, intrucat nu pare ca se poate gasi un coespondent in latina; pare sa aduca cu forma unui ablativ , in “o” , find de multe ori tradus prin “cu plugul”sau “cu carul”
-         TENET – apartine verbului latin “a tine”, tradus fiind: tine
-         OPERA – poate semnifica pluralul de la munca sau, mai logic, ablativul de la opera;
-         ROTAS – s-ar traduce prin forma de la acuzativ plural a cuvantului roata

Astfel semnificatul frazei s-ar apropia de : “Semanatorul, cu plugul, guverneaza cu greutate/dificultate miscarea rotilor ceresti”
Semanatorul, in acest caz, ar fi Divinitatea , care dirijeaza trecerea timpului si a universului, fraza fiind penetrata de o simbolistica aparte si destul de seducatoare.
Desigur ca aceasta traducere poate ramane deschisa si altor pareri, datorita semnificatelor pline de profunzime in simbolistica mistica, spirituala, hermetica si altele.
Interpretari a scrierii Sator ar fi:
1. -sigiliul hermetic al unei Ordini sau a unei Confratii secrete
2. -simbol criptic a unui crestinism timpuriu
3. -simbol satanic
4. -semnificatii numerologice

1. Edificiile unde s-ar gasi acest sigiliu hermetic de apartenenta a unei Confratii secrete, ar fi:
-         Duomo di Siena
-         Colegiala Sant’Orso, Aosta
-         Castel Mareccio, la Bolzano;
-         Abatia Cisterciana din Morimondo
-         Abatia din Valvisciolo la Sermoneta
Macar patru din aceste contructii pot avea legatura cu templarii si cu mediul cistercian (monarhi inarmati din Certosa-Florenta).
2. Ca simbol criptic al crestinismului timpuriu SATOR contine o implicita si evidenta structura in cruce, prin verticala si orizontala a cuvantului TENET.
Daca apoi anagramam fraza SATOR AREPO TENET OPERA ROTAS obtinem PATER NOSTER PATER NOSTRE A O A O, asa cum observa, pentru prima data pastorul evanghelist Felix Grosser. A si O au fost interpretate ca o transliteraţie de la literele grecesti alfa si omega.
3. S-a spus despre aceasta scriere SATOR ca ar fi un simbol satanic, intrucat ar contine integrate literele SAT, dar multi dintre cititori nu considera ca aceasta ipoteza s-ar sustine prea mult in acest sens.
4. Din punct de vedere numerologic, se pot lua in considerare urmatoarele aspecte:
-         numarul literelor care compun patratul extern este 8
-         acesta e constituit din trei vocale si cinci consoane
-         tot patratul e constituit din 8 litere
-         literele A, E, O, R si T sunt repetate de 4 ori
-         literele P si S sunt repetate de 2 ori
-         doar N apare o singura data
-         litera N este a 13 litera atat in alfabetul grec cat si in cel latin
-         3, 5, 8, 13 apartin seriei lui Fibonacci, intotdeauna considerata seria armoniei in matematica
-         substituind literele din patrat cu valoarea lor numerica, luata din alfabetele mai sus-mentionate si facand suma verticala si orizontala, obtinem urmatoarele doua serii 79-63-61-63-79 si 69-52-61-52-69
-         aplicand la prima, regula simplificata a lui 9 se obtine: 7-0-7-0-7

venerdì 20 luglio 2012

Baphomet in simbolismul Ordinii templierilor






Bafomet a fost ,,,simbolul templier al riturilor gnostice bazate pe venerarea falusului si pe puterea vointei''' .

Eliphas Levi, ocultistul francez care a facut celebra reprezentare a lui Baphomet a sustinut ca numele a fost derivat din codarea cabalistica:„Numele lui Baphomet al Cavalerilor, care ar trebui pronuntat cabalistic invers, este compus din trei abrevieri: Tem. ohp. AB., Templi omnium hominum pacts abbas, „tatal templului pacii al tuturor oamenilor”.

Arkon Daraul, un autor si profesor al traditiei Sufi si magiei a sustinut ca Bahomet a venit de la cuvantul arab Abu fihama(t), care inseamna „Tata al Intelegerii”

Dr. Hugh Schonfield, a carui lucrare la Pergamentele Marii Moarte este bine cunoscuta, a dezvoltat una dintre cele mai interesante teorii. Schonfield, care a studiat un cifru evreiesc numit cifrul Atbash, si care a fost folosit in traducerea unor pergamente a Marii Moarte, a sustinut ca, atunci cand cineva a aplicat cifrul pentru cuvantul Baphomet, acesta s-a transpus in cuvantul grecesc „Sofia”, care inseamna cunoastere, si este de asemenea sinonim cu zeita.

 Caracteristicile sale sunt asemuite cu o zeitate proeminenta in Grecia - Pan. Zeul Naturii a fost adesea descris cu coarne pe cap si jumatatea inferioara a corpului de capra. Spre deosebire de Cerenunnos, Pan este o zeitate falica. Atributele sale animalice sunt o intruchipare a impulsurilor carnale si procreative ale barbatilor. Baphomet este o figura enigmatica, cu cap de tap, aparut in mai multe exemple in istoria ocultismului. Este o figura reprezentativa pagana, preluata din folclorul crestin si asemuita cu timpul , in mod gresit, cu Satan. Numele sau, spun Peter Partner si Malcolm Barber, este preluat din franceza timpurie a numelui Muhammad; reprezinta dualitatea masculin-feminina, ca si cea dintre Rai si Iad, zi si noapte; poate reprezenta orice infatisare a dihotomiei universale. A aparut pentru prima data in secolul 11 si 12 , iar mai tarziu apare drept un idol pagan si in inscrisurile Cavalerilor Templieri infatisat pe la inceputurile sec 14. Numele sau devine popular in sec 19 , prin dezbaterile si speculatiile motivelor pentru care templarii au fost asupriti. Din 1855 numele sau a fost asociat cu Sabbatic Goat , imaginea oferita de Eliphas Levi. In 1861, ocultistul francez Eliphas Levi a inclus in cartea sa Dogmes et Rituels de la Haute Magie (Dogmas and Rituals of High Magic) un desen care va deveni cea mai faimoasa descriere a lui Baphomet: o capra umanoida inaripata cu o pereche de sani si o torta pe cap, intre coarnele sale. Figura are numeroase similaritati cu zeitatile descrise mai sus. De asemenea, include multe alte simboluri ezoterice legate de concepte ezoterice intruchipate de Baphomet. In prefata cartii sale, Levi a declarat:
„Capra de pe frontispiciu poarta semnul pentagramei pe frunte, cu un varf indreptat in sus, un simbol al luminii, cele doua maini ale sale formand semnul Hermetismului, una orientata in sus spre luna alba Chesed (ce inseamna mila, compasiune), cealalta indreptata in jos spre luna cea neagra Geburah (forta, judecata divina). Acest semn exprima armonia perfecta dintre mila si dreptate. Unul din bratele sale este de sex feminin si celalalt de sex masculin, ca si cele ale Androginului Khunrath, atributele caruia a trebuit sa le unim cu cele ale caprei noastre pentru ca el este unul si acelasi simbol. Flacara inteligentei stralucind intre coarnele sale este lumina magica a echilibrului universal, imaginea sufletului inaltat mai sus de materie; ca si flacara care in timp ce este legata de materie, straluceste deasupra acesteia. Capul urat al fiarei exprima groaza pacatosului, a carui actiuni materialistice, singura parte responsabila trebuie sa suporte pedeapsa exclusiv; pentru ca sufletul este insensibil potrivit naturii sale si poate suferi numai atunci cand se materializeaza.
Bastonul care sta in loc de organele genitale simbolizeaza viata vesnica, corpul acoperit cu solzi, apa, semi-cercul de deasupra sa, atmosfera, penele care urmeaza sus, volatillitatea. Omenirea este reprezentata de cei doi sani si de bratele de androgin ale acestui sfinx al stiintelor oculte.

Baphomet, di Eliphas Lévi. Sulle braccia appaiono le parole latine SOLVE (sciogli) e COAGULA (unisci).

In descrierea lui Levi, Baphomet intruchipeaza punctul culminat al procesului alchimic – unirea fortelor opuse pentru a crea Lumina Astrala – baza magiei si, in cele din urma, iluminare.
O privire mai atenta la detaliile imaginei arata ca fiecare simbol este inevitabil echilibrat cu opusul sau. Baphomet este un personaj androgin, deoarece are caracteristicile ambelor sexe: sani feminini si un baston reprezentand falusul erect. Conceptul de androginitate este de o mare importanta in filozofia oculta, deoarece este reprezentativ cel mai inalt nivel de initiere in cautarea de a deveni „una cu Dumnezeu”.
Falusul lui Baphomet este de fapt Caduceul lui Hermes – un baston cu doi serpi incolaciti in jurul sau. Acest simbol antic a reprezentat ermetismul de secole. Caduceul reprezinta ezoteric activarea chakrelor, de la baza coloanei vertebrale la glanda pineala, folosind puterea serpentina (de aici, serpii) sau Lumina Astrala. Exista trei sensuri atribuibile mitului Şarpelui. El semnifică: însensul vulgar, Diavolul
Caracteristicile Diavolului ar fi: Non-fiinta, mizerie, neputinta, prostie, invidie; în sensul ezoteric mijlociu,Lumina astrală, în sensul ezoteric superior, Egoismul primordial, instigator al căderii din paradis
Adeptul care a atins suveranitatea vointei, devine Rege al lumii elementare-marele agent al Operatiunii Soarelui, ce-si manifesta forta descrisa in Simbolul lui Hermes, din tableta de smarald; el detine puterea magica universala, spiritualul, puterea de foc, motorul puterii (telekinezia); este Od, potrivit evreilor, si lumina Astrala, potrivit altora.Acolo este focul secret, viu si filozofic, despre care toti filosofii ermetici vorbesc cu cea mai misterioasa rezerva: Samburele Universului, secretul pe care l-au tinut, si pe care ei l-au reprezentat numai sub figura Caduceului lui Hermes.
Baphomet este deci simbolul Marii Lucrari alchimice unde forte separate si opuse sunt unite intr-un echilibru perfect pentru a genera Lumina Astrala. Acest proces alchimic este reprezentat in imaginea lui Levi prin termenii Solve si Coagula de pe bratele lui Baphomet. In timp ce indeplinesc rezultate opuse, Solving (prefacerea solidului in lichid) si Coagulare (transformarea lichidului in solid) sunt doi pasi necesari in procesul alchimic – care are drept obiectiv sa transforme piatra in aur sau, in termeni ezorterici, un om profan (pacatos) intr-un om iluminat. Cele doua etape sunt directionate in directii opuse pe brate, subliniind mai mult natura lor opusa.
 Mainile lui Baphomet formeaza „semnul ermetismului” – care este o reprezentare vizuala a axiomei hermetice „Precum sus, asa si jos’’. Acest dicton insumeaza intregile invataturi si obiectivele ermetismului, unde microcosmul (omul) este macrocosmul (universul). Prin urmare, intelegand unul este egal cu al intelege pe celalalt. Aceasta Lege a Corespondentei provine de la Tableta de Smarald a lui Hermes Trismegistus unde a fost declarat:
„Ceea ce este jos corespunde cu ceea ce este Sus, si ceea ce este sus corespunde cu ceea ce este jos, pentru a realiza miracolele Unui (singur) Lucru.
Stapanirea acestei forte a vietii, Viata Astrala, este ceea ce este numit de catre ocultistii moderni „magie’’
 Desi descrierea lui Levi din 1861 despre Baphomet este cea mai faimoasa, numele acestui idol a circulat de peste o mie de ani, prin intermediul societatilor secrete si cercuri oculte. Prima mentionare despre Baphomet inregistrata ca parte a unui ritual ocult a aparut in epoca Cavalerilor Templieri. Prima aparatie a numelui lui Baphomet a aparut in 1098 intr-o scrisoare al cruciatului Anselm de Ribemont:„In urmatoarea zi la ivirea zorilor l-au strigat cu voce tare pe Baphometh in timp ce noi ne rugam in liniste lui Dumnezeu; apoi i-am atacat si i-am fortat in afara zidurilor orasului pe toti.”
In timpul procesului Templierilor din 1307, unde Cavalerii Templieri erau torturati si interogati la cererea Regelui Philip IV al Frantei, numele lui Baphomet a fost mentionat de mai multe ori. In timp ce unii Templieri negau existenta lui Baphomet, altii l-au descris ca fiind fie un cap retezat, o pisica, sau un cap cu trei fete.
In timp ce cartile destinate pentru consumul in masa neaga adeseori orice legatura dintre Cavalerii Templieri si Baphomet, pretinzand ca aceasta este o inventie a Bisericii pentru ai demoniza, aproape toti autorii de renume intre-ale ocultismului (care au scris carti destinate initiatilor) recunosc aceasta legatura. De fapt, idolul este adesea mentionat ca „Baphometul Templierilor”.
Marii Maestrii ai Ordinului Templierilor s-au inchinat lui Baphomet, si l-au facut sa fie venerat de catre initiatii lor; pentru ei este reprezentarea zeului Pan, zeul scolilor noastre moderne de filozofie, zeu al scolii teurgice alexandrine si al propriilor nostri Neo-platonicieni mistici, zeul lui Lamartine si a lui Victor Cousin, zeul lui Spinoza si a lui Plato, zeul scolilor gnostice primitive: de asemenea hristosul preotiei disidente.
 Autorul masonic Albert Pike sustine ca, in Francmasonerie Baphomet nu este un obiect de cult, ci un simbol, a carui semnificatie adevarata este dezvaluita numai initiatilor de grad inalt.
Cine este de fap Baphomet? Este un simbol al Satanei sau al iluminarii spirituale? Este un simbol al binelui sau al raului? Raspunsul se afla in simbolul in sine . Este amandoua. In mitologia egypteana, Toth Hermes a fost o putere de mediere intre bine si rau, asigurandu-se ca nici una nu a avut o victorie decisiva asupra celeilalte. Baphomet reprezinta indeplinirea acestei sarcini cosmice la o scara foarte mica, in sine. Odata ce echilibrul perfect este atins la un nivel personal, initiatul ocult poate indrepta o mana spre ceruri si o mana spre pamant si poate pronunta aceasta axioma ermetica care a reverberat prin milenii: „Precum sus, asa si jos”. Simbolismul tapului asa cum apare si in figura  lui Bapthomed reprezinta in masonerie forta, corespondentul tapului fiind stalpul doric. Capra (Tapul, masculin) este si simbolul dionisiac. (Masonerie timpurie editat de Manly P. Hall) simbolul caprei inseamna DIVINUL precrestin (Pan). In alta ordine de idei , tapul mai are si un context subtil de phalus respectiv prin puterea si fertilitatea lui; daca facem referire la astrologie , acest simbol este asociat cu cel al zodiei Capricornului , perioada in care natura incepe sa revina la lumina dupa Solstitiul de Iarna atat de intunecat. In concluzie aceasta simbolistica trimite la Ascensiunea Soarelui (relationat cu ceea ce spuneam mai sus : Iluminarea)



mercoledì 18 luglio 2012

Acuzatiile aduse Cavalerilor Templieri de catre Inchizitie


Inchizitia a inaintat o lista de acuzatii impotriva templierilor , pe -12-august-1308 . Printre acuzatiile aduse erau :
-In fiecare provincie , Ordinul avea idoli, mai exact capete , unii aveau capete de trei rase , altii de una , iar altii aveau un craniu de om. De asemenea ei adorau acesti idoli, mai ales in marile castele si la adunari ;  ii venerau ca pe un Dumnezeu , ca pe salvatorul lor . Ei inconjurau sau atingeau fiecare cap al idolilor lor mentionati inainte cu sfori mici , cu care se incingeau pe sub camasa sau pe sub piele.
Cornelius Agrippa, consemneaza despre Templari ca acestia erau adepti ai vrajitoriei.  Inchiziția atesta prin câteva documente ale proceselor ca ele  faceau referire la venerarea unui anumit idol de catre acest Ordin, menționat în unele cazuri drept o pisică, un cap bărbos ce-l infatisa pe Baphomet.
 Unii Templieri au marturisit -se crede , in mod fals, sub amenintarea si punerea in fapt a anumitor torturi -  ca se inchinau la un anumit idol sub forma unei pisici, care era rosie, gri, neagra sau pestrita; uneori venerarea presupunea sarutarea pisicii sub coada; uneori, pisica era unsa cu grasimea unor bebelusi fripti. Templierii trebuiau sa manance preparate care contineau cenusa altor templieri morti. – aceasta fiind o forma de vrajotorie care ar fi transmis mai departe curajul cavalerilor cazuti sau decazuti.
In dovezile Inchizitiei exista numeroase referinte la faptul ca membri Ordinului primisera la initiere o mica sfoara care fusese in contact cu “capul” Filip cel Frumos descria idolul astfel : - un cap de barbat cu barba mare, pe care ei il saruta si il venereaza in toate capitularile lor din provincie, insa nu toti fratii stiu acest lucru, singurii care stiu fiind- Marele Maestru- si cei batrani.
Un templier , fratele Jean Taillefer de Genay , a adus probe impotriva ordinului in timpul procesului din 1307 . Acesta a declarat ca ,,,a fost primit in ordin la Mormant , una dintre cele trei preceptoriii-[comunitate de cavaleri], aflate sub jurisdictia Marelui Priorat de Champagne din Voulaine si ca , la initierea sa , - un idol reprezentand un chip de om- a fost asezat pe altar in fata lui . Hughes de Bure , alt burgund de la o manastire de maici de la Voulaine , a descris felul in care a fost scos capul dintr-un dulap sau firida aflat in capela , si ca , i s-a parut ca era facut din aur sau argint , si lasa impresia ca reprezenta capul unui om cu barba lunga . Fratele Pierre d'Arbley avea impresia ca ,,,idolul''' avea doua fete , iar ruda lui Guillaume d'Arbley , a afirmat ca ,,,idolul''' insusi , altul decat copiile sale , era expus in adunarile generale , ceea ce insemna ca era aratat doar membrilor de marca ai ordinului , la ocazii speciale . Dupa spusele lui Peter Partner , in Magicieni Ucisi : - in templele lor, ei venerau un idol pagan, descris in fel si chip dupa caracteristicile sale fizice, dar cunoscut sub numele de  Bafomet, care etimologic ne trimite la numele de Mahomed. -[cuvantul face trimitere la franceza veche] . Forma Mahomed este chiar folosita o data sau de doua ori de catre martorii la proces . Ca in cazul multor altor grupuri de eretici persecutat in trecut , se spunea ca ei se aduna doar in secret , in timpul noptii...
Se poate merge pana intr-acolo incat multi studiosi cred ca Baphomed a fost asemuit cu Satan in mod voit de catre biserica catolica pentru a ridiculiza imaginea pe care templarii au atribuit-o acestuia Absolutului si a distruge traditiile locale.
Dupa cei mai multi cercetatori aceste acuzatii ca practicarea satanismului, a sadomiei, a orgiilor gnostice, a renegarii crucifixului, a sadomiei, nu sunt altceva decat in mare parte minciuni  sau cel mult spus exagerari cu scopul ca aceasta ordine sa-i fie periclitata imaginea pentru a putea da nastere unor motive asa –zis reale de a fi dizolvata. Parerea mea e ca un adevarat cavaler templier ce-si cunoaste bine adevaratele valori ce i-au fost incredintate la investirea in ordin si se lasa in slujba lor nu are cum sa manifeste asemenea credinte mai sus mentionate. Exceptiile bineinteles ca pot exista, dar asta nu inseamna ca ei pot fi considerati pe drept “Sărmanii soldați ai lui Cristos” …In cele ce urmeaza veti observa de ce spun asta si de ce ii consider pe acei dintre ei ce-si apara credinta adevarata, valorile si lupta pentru pastrarea lor,   adevarati maestri ai  Inaltei magii.

sabato 14 luglio 2012

Cateva curiozitati despre Ordinul Templarilor care au suscitat ample dezbateri




Este doar o legenda cu privire la faptul ca templarii au fost la inceput 9, pentru 9 ani la rand, intrucat, spune autorul Mario Moiraghi, acestia au fost la inceput aproximativ in numar de 30.

Urme de figuri cavaleresti, in sensul apoi atribuit cavalerilor medievali, apar inca din secolul VIII , dar pana in secolul X cavalerul ritual investiti nu exista. In acele timpuri putea fi considerat cavaler oricine putea sa-si permita un cal numai in scopul de a-l calari si nu pentru muncile agricole, si sa-l foloseasca pentru uzul armelor cavaleresti. Din 1150 putea deveni cavaler numai cine avea un precursor cavaler, iar ceremonia de consacrare putea avea loc doar de catre signori, suverani sau autoritatile publice. Din 1300 procesul se degenereaza, pe de o parte spre o idealizare literara si pe de alta parte spre o exceciva difuziune populara, ca simbol de prestigiu social. 

Documentele din acele timpuri erau scrise in limba latina, aceasta limba ramanand oficiala pe teritoriul francez pana in 1500.

Motto-ul Ordinii apare drept concluzie in Lauda, prin aceste cuvinte : “Non nobis, Domine, non nobis, sed nomini tuo da gloriam” (Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau sa-i dai marire)

O interpretare literara a textelor evanghelice da de inteles ca se exclude a se folosi spada chiar si in cazuri extreme. “Iisus zise apoi lui Petru : Pune-ti spada in teaca; nu trebuie sa beau oare potirul pe care Tatal mi l-a dat?” Aceasta afirmatie evanghelica pune la indoiala folosirea spadei chiar si cazul de legitima aparare, asa cum transpare din indemnul lui Iisus. Acest fapt a suscitat ample dezbateri daca folosirea armelor de catre militarii lui Cristos era fondata.

Militantul lui Cristos trebuie sa fie pacifist, in sensul ca trebuie sa produca pace, eliminand pe cel ce seamana conflict si avand ca rezultat intotdeauna restaurarea pacii.

Se stie, 14 presedinti americani au fost membri ai Francmasoneriei, printre acestia aflandu-se chiar creatorul SUA, George Washington. Simboluri ale Francmasoneriei (cum ar fi ritul de initiere in care un tanar este legat la ochi) se intalnesc, alaturi de simboluri ale Cavalerilor Templieri in Castelul Rosslyn. Iar straniile coincidente nu se opresc aici.Hughes de Payen, primul lider al Cavalerilor Templieri, a fost, inainte sa devina templier si sa se dedice celibatului, casatorit cu o Sinclair. Peste 350 de ani, un alt Sinclair a construit Castelul Rosslyn. Iar peste alti 300 de ani, familia Sinclair devine sef al Francmasoneriei scotiene.

Mai departe, cel mai mare rang al Francmasoneriei este “cavalerul templier”, iar organizatia de tineret a francmasoneriei se numeste “de Molay”. Ultimul lider al Cavalerilor Templieri, ars pe rug de Filip cel Frumos, a fost Jaques de Molay.

giovedì 12 luglio 2012

Ritualul de admitere si initierea in cadrul Ordinului Templier



Inițierea,  cunoscută sub numele de Recepție (receptio), în cadrul Ordinului era un profund angajament și implica o ceremonie solemnă. Necunoscuții erau descurajați a participa la ceremonie, ceea ce a trezit suspiciuni în rândurile inchizitorilor medievali în timpul proceselor ulterioare.

Admiterea unui cavaler era precedata de o investigatie rezervata si era pronuntata de catre un comandor de prestigiu, de obicei in fata unui demnitar si dupa ce a fost suspus unui interogatoriu. Intrebarile esentiale erau adresate de trei ori; erau concentrate si impedimentele: casatorie, datorii, apartenenta la un alt Ordin, boli grave. Angajamentul spre ascultare era asa riguros incat devenea ireversibil si era supus unor trei raspunsuri succesive.

Cerintele esentiale erau in numar de trei:

-a lasa in spate pacatele lumesti;

- a sluji pe Dumnezeu;

- a fi sarac si a face penitenta pentru salvarea sufletului.

Dupa aceste preliminarii, adunarea monahala decidea daca e cazul ca adeptul sa fie admis ca frate sau nu. Apoi, comandorul pronunta formula de admitere:

“Noi, in Numele lui Dumnezeu si in Numele Sfintei Fecioare Maria, si in numele monsignore-ului san Pietro di Roma, si din partea tatalui nostru –papa – si a fratilor Templului, va admitem cu toate beneficiile casei, atat cele care vi s-au consacrat cat si cele care urmeaza sa va fie, si admitem aceste beneficii si tatalui vostru, mamei voastre si tuturor din familie pe care-i doriti. Si dumneavoastra, primiti aceste beneficii ce le aveti acum si pe care le veti avea si pe viitor. Asa noi va promitem paine, apa si alte lucruri esentiale de-ale casei si multa munca si truda”

In acel moment, comandorul punea mantia alba marcata cu rubinia cruce pe spatele cavalerului si ii lega cordonul. Il pupa pe gura –era sarutul omagial al loialitatii feudale. Capelanul si fratii intonau psalmul “Ecce quam bonum et quam jucundum habitare fratres” (Ce minunat este  si placut sa locuim impreuna ca fratii).

Noul Templar era apoi initiat regulamentului Ordinii. Ii era explicat ca nu avea dreptul sa se spele si sa se ingrijeasca , nici sa se duca sa calareasca ca simplu divertisment, nici sa se indeparteze prea mult de “commenda”, nici sa se duca la vanatoare  (in afara leului), fara aprobarea comandorului sau.

Rugaciunea catre Fecioara Maria se auzea in tot Templu, era patroana Templului, iar cand Templarul se afla in imposibilitatea de a lua parte la messa , trebuia sa recite de 60 de ori Tatal Nostru (30 pentru morti, 30 pentru vii). Si trebuia sa tina si postul cand Regola i-l prescria. Noul templar era instruit in spiritul atributiilor sale pe timp de razboi, in timpul calatoriilor sale calare, de a nu-si parasi niciodata echipa, de a nu-si abandona drapelul, de a nu se retrage din lupta, de a nu refuza nicio batalie unu contra trei, in cazul de captura sa nu promita vreo rascumparare si sa nu-si piarda niciodata credinta in Hristos pentru faptul ca i-a salvat viata.

Noii membri trebuiau să semneze de bună voie predarea întregii averi și proprietăți Ordinului și să facă jurăminte de sărăcie, castitate, pietate și obediență. Majoritatea fraților se alăturau pe viață, deși unora le era permis să se alăture și pe o anumită perioadă de timp. Uneori, unui om însurat îi era permis să se alăture dacă avea permisiunea soției, însă nu avea voie să poarte mantaua albă.

O data pe saptamana, Templierii in fata adunarii trebuiau sa se acuze de propriile pacate; nu pacatele pe care si le confesau capelanului, ci cele care contraveneau Regolei. Pedepsele erau in functie de gravitatea greselii , dar dupa cum apare in Egards, se tinea cont de varsta si de meritele celui ce savarsea pacatul. Se putea ajunge la o pedeapsa usoara, pierderea temporana a imbracamintei de investitura si deci a status-ului, pana la expulzarea definitiva din Ordine (aceasta in cazul uciderii unui crestin, a sadomiei, tradarii , ereziei, furtului , razvratirii)

martedì 10 luglio 2012

Ritualul de acceptare si Regola de respectare din cadrul Ordinului -Regola/Norma latina din cadrul Ordinului -Organizarea Ordinului Templier


Ritualul de acceptare si Regola de respectare din cadrul Ordinului



-Regola/Norma latina din cadrul Ordinului

Astfel, inca din 1099, anumiti nobili, printre care si Hugo de Paganis, se decid sa puna bazele unui grup cavaleresc care sa vina in sprijinul pelegrinilor. Mai mult de atata, Ordinea isi are ca punct de pornire in jurul anului 1118, ca un adevarat Ordin monahal, integrata fiind Regola readaptata a lui san Bernardo di Chiaravalle, in concordanta cu regulile monahale de origine benedictina, impartasite si de alte grupuri monahice ca cluniacii si cistercianii. Aceste norme prevad traiul in saracie, castitate si ascultare/supunere, o viata cu totul dedicata muncii si rugaciunii, in jurul manastirilor.  Cu timplul Templierii incep sa nu mai fie vazuti gardieni ai locurilor sfinte. Cu toate acestea, ei nu vor trada vocatia lor originala, de a fi drepti protectori ai crestinilor, cu atat mai mult cu cat Ierusalimul incepe sa fie deschis pelerinilor. Rolul lor militar se limita la vanatoarea pradatorilor si apararea propriilor castele, toate situate in locuri strategice.

Regola templara a suscitat ample dezbateri din partea istoricilor care mai de care mai ciudate. Aceasta cuprinde patru parti cronologic distincte:

-         Regola primitiva aprobata de catre Consiliul din Troyes in 1128 si traducerea sa efectuata in franceza in jurul anului 1140; 72 de clauze

-         Retraits (circa 1165), care formau o serie de obiceiuri si traditii ale Ordinii;

-         Status-urile ierarhice care priveau in principal ceremoniile (1230-1240);

-         Egards 1257-1267 sub directia lui Tommaso Berard dedicata disciplinei (greseli, pedepse, exemple jurisprudentiale)



Retraits, Status-urile ierarhice, Egards formeaza un adevarat cod, care dezvolta cele 72 de clauze din Regola primitiva.



-Organizarea Ordinului Templier


Bernard de Clairvaux și fondatorul Hugues de Payens au fost cei care au redactat codul specific de comportament al Ordinului Templierilor, cunoscut istoricilor moderni sub numele de Norma Latină. Cele 72 de clauze ale sale defineau comportamentul ideal al cavalerilor, cum ar fi tipurile de robe pe care trebuiau să le poarte sau câți cai puteau avea. Cavalerii trebuiau să ia masa în liniște, să nu mănânce carne mai mult de trei ori pe săptămână și nu aveau voie să aibă contact fizic cu nicio femeie, nici măcar cu membrii propriei familii. Unui Maestru al Ordinului îi erau atribuiți "4 cai, unui frate capelan sau unui preot 3 cai, unui frate sergent 2 cai și unui gentleman valet, pentru a-și căra scutul și lancea, un cal”


Organizarea exterioara a Templului era deosebit de complexa si nu e cunoscuta înca sub toate aspectele
.Mai întâi, Ordinul era divizat în două părţi care se întrepătrundeau în mod constant, dar rămâneau totuşi distincte: Orientul şi Occidentul. În Orient, Templul era o armată în campanie militară. În Occident, era un factor de civilizaţie şi de pace. Unitatea Ordinului n-a fost însă ruptă niciodată, ceea ce s-a datorat, în mod indubitabil acestui nucleu de călugări iniţiaţi din care făceau parte, în mod obligatoriu Marele Maestru, Vizitatorii şi Maeştrii regiunilor care „ordonau” politica generală şi vegheau la respectarea regulamentului şi disciplinei.În fruntea Ordinului se afla Marele Maestru, stăpânul absolut care, spunea regulamentul, trebuie să ţină în mână toiagul şi nuiaua. Toiagul desemna sabia, iar nuiaua, biciul. Se ştie că Marele Maestru avea drept însemn al demnităţii sale, un toiag, numit abascus, terminat printr-o platformă având deasupra o sferă.În acelaşi timp, Marele Maestru este generalisimul care organizează armata. Ia parte la Consiliul de război al regelui şi-şi conduce trupa în luptă.


Fiind comandant de oaste, Marele Maestru are un stat major al cărui şef este seneşalul, secundat de un mareşal, responsabil de arme şi cai.Numai în calitate de călugăr este supus regulamentului şi direct papei, dar în calitate de abate, adică administrator, este supus consiliului general al episcopului. Marele Maestru dispune de oameni, dar nu şi de bunurile sau de „poliţia” Ordinului.

In anul 1127 staretul Bernard de Clairvaux, din ordinul catolic al Cistercienilor, a alcatuit un regulament de functionare pentru Ordinul Templierilor, ce se baza in mare parte pe propriul regulament de functionare al Ordinului Cistercienilor. Noul regulament cerea ca membrii noi sa fie intr-o perioada de proba in primul an si le cerea sa faca un juramant de saracie, astfel incat un „frate” nou trebuia sa cedeze intreaga avere Ordinului. Toti candidatii trebuiau sa fie nascuti in urma unei casatorii, sa fie nobili, eliberati de orice juramant si sanatosi. Ordinul nu era format numai din cavaleri. Mai existau doua categorii, in afara fratilor deplini. Prima era cunoscuta drept sergenti si erau recrutati din ceea ce numim astazi clasa muncitoare. Ei erau grajdarii, bucatarii, santinelele si ajutoarele de trupa ale Ordinului. Ca si cavalerii, ei purtau o cruce rosie pe mantie, dar mantia lor era maro inchis si nu alba, ceea ce semnifica lipsa lor de puritate comparativ cu cavalerii Ordinului. Celalalt grup cuprindea clericii care se ingrijeau de necesitatile spirituale ale cavalerilor. Erau singurii membri ai Ordinului care stiau sa scrie si sa citeasca. Uneori, foloseau in scriere coduri foarte complexe. Mantia lor era de culoare verde.Ordinul era deci organizat ierarhic in cavaleri (care trebuiau sa fie nobili), sergenti (recrutati dintre burghezi), scutieri si clerici capelani; avea in frunte un mare maestru, asistat de ofiterii ordinului, dar hotararile importante erau luate de adunarea generala a cavalerilor. Numai cavalerii aveau permisiunea de a purta simbolul ordinului, o tunica alba cu o cruce rosie latina pe spate. În 1141, papa le conferă însemnul crucii roşii, care se purta pe umărul stâng. Crucea templieră care se regăseşte pe armele Marilor Maeştrii, pe sigilii, este o cruce derivată din crucea celtică compusă geometric din linii curbe. Crucea roșie pe care templierii o purtau pe robe era un simbol al martiriului, căci a muri în luptă era considerat o mare onoare, care asigura un loc în rai. Era o lege de căpătâi care sublinia faptul că războinicii Ordinului nu ar trebui să se predea niciodată, decât dacă steagul templierilor ar fi căzut, însă și atunci să fie primii care încercau să se regrupeze cu un alt ordin creștin, cum ar fi cel al Ospitalierilor. Numai după ce toate steagurile ar fi căzut le era permis să părăsească câmpul de bătălie. Acest principiu necompromițător, precum și reputația lor pentru curaj, pregătirea lor excelentă și armamentul greu, au făcut din templieri una dintre forțele de luptă cele mai de temut din timpurile medievale.


domenica 8 luglio 2012

Templieri -ritualul lor simbolistic si radacinile esoterice incluse in Ordin -Fondatorul Ordinii templiere Hugo di Paganis are sau nu origini italiene?


Templieri -ritualul lor simbolistic si radacinile esoterice incluse in Ordin


-Cateva considerente istorice


Ordinul Templului, numit la inceput Ordinul religios si militar al Templului din Ierusalim, se situeaza intre realitate si mit. Cavalerii templieri, calugari si ostasi in acelasi timp, discipoli spirituali ai Sfantului Bernard, abatele manastirii Clairvaux, eroi ai Cruciadelor, intemeietori de cetati, constructori de catedrale, diplomati si bancheri, au marcat spiritualitatea crestina pana in epoca noastra. Istoria Templierilor incepe la mai putin de doua decenii dupa prima cruciada (1096-1099), lansata de Papa Urban al II-lea pentru eliberarea Sfantului Mormant si izbavirea crestinatatii rasaritene cazuta sub stapanire islamica. Cele trei voturi (promisiuni) călugărești obișnuite  se cunosc a fi: ascultarea, castitatea si sărăcia. Ordinea Templierilor avea o dubla natura : exoterica (grupul militar actiona in lumea vizibila) si ezoterica (organizarea initiatica actiona in scopuri spirituale universale). Aceasta existenta dubla a facut ca Templierii sa nu dispara de tot. Astfel multe din secretele lor, ai maestrilor invizibili, au trecut la masonerie si rozicrucianism. Templierul era recunoscut ca un creştin care şi-a abandonat toate bunurile şi a făcut un jurământ de sărăcie, castitate şi ascultare pentru a se dedica în totalitate slujirii lui Dumnezeu şi pentru a proteja pelerinii creştini de necredincioşi.
In cursul secolului al XII-lea, in plin Ev Mediu, Europa a fost traversata de o serie de evenimente si personalitati care au lasat o marca destul de evidenta in istoria urmatoarelor secole. Printre evenimentele extraordinare ale acestei epoci, in stransa legatura cu Cruciadele, putem sa amintim si nasterea Templierilor sau mai presis cea a Ordinii Sărmanilor soldați ai lui Cristos sau a Templului lui Solomon, prin opera marelui Hugo di Paganis. Ioan de Ierusalim, alias Jean de Vezelay, alias Jean de Mareuil se spune că a fost cooptat de către călugări pe drumul spre Compostela. Devenit un călugăr creştin şi cavaler cruciat,se presupune ca a fost unul dintre fondatorii Ordinului Templului şi unul dintre primii templieri. Ar fi participat la eliberarea Ierusalimului in 1099, cucerit 20 de ani mai devreme de catre turci. Lui i s-au atribuit profetiile mileniului al doilea, numite Protocolul secret al profetiilor. In conformitate cu biografia lui, dupa manuscrisul Lubianka, ar fi copil al manastirii benedictine de Vézelay, fiu de Burgundia, un soldat al lui Hristos în Ţara Sfântă şi unul din fondatorii templierilor. Aceasta ar fi o rudă de-a lui  Hugues de Payens, primul Mare Maestru al Ordinului Templului, a fost născut în Burgundia în jurul anului 1042 şi a murit în Ierusalim, în 1119. In alt caz, se spune ca după prima cruciadă, el a descoperit un mare secret de pe Muntele Templului din Ierusalim, care a făcut el un profet.Totusi din ce se observa, niciunul dintre cei nouă fondatori ai Ordinului Templului nu a avut numele de Ioan. Astfel, in 1118, noua cavaleri francezi s-au stabilit la Ierusalim, locul de intalnire a celor trei religii monoteiste: iudaica, crestina si musulmana. Botezati la inceput „Sarmanii Cavaleri ai lui Hristos”, cei noua cavaleri fondatori ai Ordinului au fost: Hugues de Payns, André de Montbard, Payen de Montdidier, Geoffroy de Saint-Omer, Archambaud de Saint-Amand, Geoffroy Bisol, Goudemar, Rossal si Hugues de Champagne. Oficial, cavalerii venisera sa ocroteasca drumul pelerinilor, tot mai numerosi, porniti spre Sfantul Mormant, dar se pare ca aveau si o misiune secreta, incredintata lor de Sfantul Bernard, staretul manastirii Clairvaux, a carui manastire se afla chiar pe mosia contelui Hugues de Champagne, pe atunci o feuda independenta de coroana Frantei. Cei noua nu s-au indreptat direct spre Ierusalim, ci s-au oprit mai intai la Efes, oras al carui prim propovaduitor si episcop fusese Sfantul Apostol Ioan, iar pe atunci era pastorit de mitropolitul Theocletes. Sub obladuirea lui, cavalerii s-au calugarit.

Alibiul oficial ale Cruciadelor se stie ca a fost tentativa de a elibera Locurile sfinte de prezenta popoarelor musulmane care impiedicau cultul si pelerinajul crestinilor europeni. Problema, in realitate, era mult mai complexa si era legata de cele ce tineau de stabilitatea interna a proaspetelor natiuni europene, de traficul comercial, de raporturile dificile cu Constantinopolul si de alti factori sociali din acel timp. Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon (latină Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuți mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (franceză Ordre du Temple sau Templiers), au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa lui Hugo van Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă.
Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere. Ordinul (Organizația) cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu o cruce roșie, distinctivă, și erau printre cei mai bine echipați, antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor
În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens și ruda sa Godfrey de Saint-Omer, veterani ai primei cruciade, propun crearea unui ordin monastic (călugăresc) pentru protecția acestor pelerini. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon. Cruciații numeau prin urmare Moscheea Al Aqsa Templul lui Solomon, și de aici ordinul și-a tras numele de Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon, sau cavalerii "templieri". Cu puține resurse financiare la dispoziție, ordinul se baza pe donații pentru a supraviețui. Emblema lor era reprezentată de doi cavaleri ce călăreau același cal, simbol al sărăciei. Sărăcia templierilor nu a durat multă vreme. Ordinul avea un sprijin important în persoana lui Bernard de Clairvaux, un cleric de frunte, și nepot al unuia dintre cavalerii fondatori. El a vorbit și scris cu convingere în numele lor, și în 1129, la Conciliul din Troyes, Ordinul a fost oficial recunoscut de Biserică. O dată cu acest act formal, templierii au devenit o destinație preferată a donațiilor din Europa, primind bani, pământuri și fii de nobili de la familii dornice să sprijine lupta (considerată creștină) din Țara Sfântă. Un alt beneficiu l-au primit în 1139 când bula papală a papei Inocențiu al III-lea Omne Datum Optimum i-a scutit pe templieri de la supunerea la legile locale. Acest lucru însemna că templierii puteau traversa liber orice granițe (în Vest-europa), nu trebuiau să plătească taxe, și nu răspundeau decât în fața papei. Deși misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, "templier") , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât și pentru a asigura buna funcționare a infrastructurii financiare. Cu timpul misiunea militară a ordinului a slabit ca importantă, iar sprijinul acordat organizației s-a risipit. Regele Filip al IV-lea al Franței era îndatorat templierilor după războiul său cu englezii, și a decis să folosească o serie de zvonuri existente în propriul său scop. A început să pună presiune pe Biserică să acționeze împotriva ordinului, pentru a se elibera de datorii. În data de vineri, 13 octombrie, 1307 (o dată legată greșit de originea superstiției zilei de vineri 13), Filip a ordonat ca de Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan. Ei au fost acuzați de numeroase erezii, și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie. Mărturisirile, deși obținute sub presiune, au provocat un scandal la Paris. După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula Pastoralis Praeeminentiae la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile.
Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor, și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras mărturisirile. Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în procese, dar în 1310 Filip le-a blocat tactica, folosind mărturiile forțate precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris. Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele, Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului, invocând scandalul public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o serie de bule papale, între care Vox in excelso care dizolva oficial Ordinul, și Ad providam, care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor.
Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul său, Geoffrey de Charney, preceptor al Normandiei, i-a urmat exemplul, și a insistat pe nevinovăția sa. Ambii au fost declarați vinovați de a fi redevenit eretici, și au fost condamnați să ardă pe rug la Paris, pe 18 martie, 1314. Se spune că de Molay a rămas sfidător până la sfârșit, cerând să fie legat astfel încât să fie cu fața la catedrala Notre Dame, și să își țină mâinile împreunate. După legendă, a strigat dintre flăcări că atât papa Clement, cât și regele Filip îl vor întâlni în curând în fața lui Dumnezeu. Papa Clement a murit o lună mai târziu, iar regele Filip într-un accident de vânătoare înainte de sfârșitul anului.
O dată cu dispariția conducătorilor Ordinului, restul templierilor din Europa au fost fie arestați și judecați (nefiind aproape în totalitate condamnați), absorbiți în alte ordine militare, precum Cavalerii ospitalieri sau Ordinul de Calatrava, sau lăsați să se retragă și să trăiască în continuare în pace. E posibil ca unii să fi fugit în teritorii ce nu erau sub controlul papei, precum Scoția excomunicată Prin decret papal, proprietatea templierilor a fost transferată Ordinului Ospitalierilor, ce a asorbit mulți dintre membrii templierilor. Practic, dizolvarea templierilor ar putea fi văzută drept unirea celor două ordine rivale.Unii Templieri s-au refugiat in Portugalia, unde au primit azil si unde si-au schimbat numele in Ordinul lui Cristos.
O parte dintre ei au ajuns deci in Scotia, unde, pe "scheletul" oferit de confreeriile de mesteri constructori, au cladit viitorul edificiu al Francmasoneriei. In Scotia exista si acum un edificiu straniu, care, prin anumite aspecte arhitecturale, aminteste de Templul din Ierusalim. Este vorba despre Capela Rosslyn, construita in anul 1440. Cercetatorii Knight si Lomas cred ca subteranele secrete ale acestei capele ciudate (pe ai carei pereti si coloane se pot recunoaste elemente ornamentale care amintesc de plante originare din America) adapostesc vestigiile descoperite de Templieri in Templul lui Solomon. Dar, pana acum, nimeni nu a putut confirma aceasta ipoteza. Si asta pentru ca actualii proprietari ai lacasului refuza cu indarjire sa permita efectuarea de cercetari in subteranele capelei.Ritul scotian rectificat este infiintat intre 1756 si 1760, de catre baronul Karl Gotthelf von Hund. Hund a recunoscut că ducea mai departe tradițiile cavalerilor templieri, carefuseseră constrânși la începutul secolului al XIV-lea de regimul lui Filip cel Frumos, regele Franței, să se autoexileze în Scoția. Membrii acestui ordin s-au autoproclamat„Cavaleri ai Templului“. El pretindea că ar transpune în viață ordinele unor„superiori necunoscuți“ a căror identitate și loc de reședință nu erau precizate niciodată, în timp ce alții au pretins că acești „superiori“ nu erau oameni. Majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susținătorii iacobiți ai Stuarților, care au murit sau și-au pierdut credința după înfrângerea tânărului pretendent la tron. Acesta a fost numit initial La Stricte Observance (Stricta Observanta) si isi revendica mostenirea Templiera. Ordin masonic crestin esoteric, este condus de catre Superiori Necunoscuti si este impartit in 9 provincii ( noua se spune ca au fost intemeietorii Ordinului Templier) pe intreg continentul european.Dupa moartea baronului von Hund, in 1776, Stricta Observanta Templiera va fi reformata de catre Willermoz si va deveni Ritul Scotian Rectificat, condus de o Mare Staretie, si isi afirma cu tarie caracterul ioanit si mostenirea prin filiatie a Cavalerilor Saraci ai lui Hristos, aparatori ai Templului din Ierusalim, cu alte cuvinte Templierii.
Povestea templierilor medievali secretoși însă puternici, în special persecuția și dizolvarea lor subită, a devenit o tentație pentru multe alte grupuri, care se folosesc de așa-zise legături cu templierii ca o modalitate de a-și îmbunătăți propria imagine sau de a crește misterul ce îi înconjoară. De exemplu, încă din anii 1700, Ritualul York a încorporat unele simboluri și ritualuri ale templierilor și au o filială numită astăzi Ordinul Cavalerilor Templieri. Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim, fondat în 1804, are un statut de organizație caritabilă non-guvernamentală, conform Organizației Națiunilor Unite. Deși nu există o legătură istorică clară între Cavalerii Templieri, care au fost desființați în anii 1300, și oricare dintre aceste organizații, care au apărut abia în anii 1700 se creează adeseori o confuzie publică și mulți scapă din vedere diferența de 400 de ani.


  

-Fondatorul Ordinii templiere Hugo di Paganis are sau nu origini italiene?

Templierii primilor ani par ca nu s-au nascut cu acele caracteristici ale calugarilor razboinici, asa cum probabil injust, sunt perceputi in istoria de acum, ci ca simpli specialisti in siguranta pelerinilor. Pentru aproape 20 de ani, intre 1110-1120, misiunea lor se desfasoara de-a lungul teritoriilor Pamantului Sfant prin acte de caritate si asistenta. 

Patru date fundamentale au semnalat istoria Cruciadelor precum si cea a Cavalerilor Templieri:

-         Cucerirea Ierusalimului, in 1099;

-         Intemeierea ordinii cavaleresti, cumva in jurul anului 1119;

-         Caderea ultimului bastion al regatului Ierusalimului si declinul ultimei cetati a crestinismului, Acra, in 1291.

Trebuie sa amintim ca Ordinile cavaleresti, cele care au generat figura monahului cavaler, au fost in numar de trei:

-         in 1113 Cavalerii de Malta (Ordinul Cavalerilor Ioaniți)

-         in 1119 Templierii;

-         1128 Cavalerii teutonici.

Se spune despre cei noua membrii fondatori ai Ordinii ca sunt de origine ebraica, fiind descendentii levitilor ajunsi in Europa dupa prima cadere a Templului. Levitii, cunoscuti si sub denumirea de "neaaroniti", constituiau acea categorie de slujitori ai Templului care se trageau din cei trei fii ai lui Levi, si anume: Gherson (ghersoniti), Cahat (cahatiti) si Merari (merariti). Acesti descendenti din neamul lui Levi, numiti "leviti", au fost randuiti de Domnul sa ajute preotilor, la Templu, in numele celor intai-nascuti ai lui Israel. Ei erau mijlocitori, intre preoti si popor.

Mario Moiraghi sustine o teza revoluzionara ce are legatura cu Ordinea Cavalerilor Templieri. In cartea sa, “Italianul ce a intemeiat Templarii”, atesta faptul ca maestrul acestei Ordini nu avea origini fraceze, ci italiene. In mod curent, despre Hugo di Paganis se spune ca ar provine din regiunea franceza Champagne si ca ar fi murit undeva prin 1136. Bernardo Giustinian, cel ce a publicat cartea “Istoria cronologica a originii Ordinilor Militare si a tuturor celor Religioase Cavaleresti” in 1692, a afirmat ca anul 1119 a fost cel in care ordinea “si stabili in corpo di Milizia Religiosa” si a indicat cu precizie originea italiana a lui Hugo. Locul nasterii sale se spune ca ar fi Nocera ( numitii “De Paganis” erau nobilii gentilomi/signori din Forenza si locul se gaseste undeva in extremul nord din Basilicata, nu departe nici de Puglia nici de Campania, Nocera situindu-se azi in Campania, dar apare localizata si in Basilicata in anumite documente); cei numiti De Paganis, s-au distribuit pe teritoriile italiene cuprinse intre Campania, Basilicata si Calabria. Data intemeierii Ordinii templierilor in 1119 , punea fel si fel de intrebari in legatura cu ce au facut acesti cavaleri pana in anul 1128, cand Consiliul din Troyes, i-a consacrat. Prin desfasurarea Consiliului din Troyes are loc oficializarea organizatiei, al carui nucleu puternic e constituit de Regola-Regola latina, rezultata unor prescripte religioase formale si exclusive.