Pornind de la titlul poeziei (magul din zo), putem nota ca
ascunde in sine un simbolism aparte ce ne poarta cu gandul pe meleaguri si
timpuri destul de indepartate. Astfel cuvantul zo , conform scrierilor egiptene
primitive, ar inseamna viata ; acesta insumat fiind la cel ce exprima fiinta, prin prezenta magului, il putem transcrie sub o alta forma, mult
mai comprehensibila : “Creator de Viata“. Privind poezia drept o scriere
alchimica, sa urmarim asadar, cum asterne pe hartie autoarea, misiunea ce o are
de indeplinit acest “Creator de Viata”.
La o prima citire din partea fiecaruia dintre noi initiat oarecum in
arta divinatorie a tarotului se observa cum tot mesajul operei se subscrie
primei carti, arcana I- Magicianul. Dar ce anume poarta cu sine aceasta carte?
Arcana I Magicianul, scamatorul, iluzionistul,
prestidigitatorul (Planeta: Soare; simbolizeaza: vointa) reprezinta intrarea in
Templul simbolic din tarot. Calitatea principala a scamatorului este abilitatea
sa. Magicianul nu are oprire, este condamnat la miscare eterna. Mana sa dreapta
tine o sfera sau un disc, iar stanga o bagheta magica – simbolul puterii si
armoniei. Sfera este, evident, feminina, iar bagheta este un semn masculin.
Pozitiile lor atrag atentia neofitului spre mentinerea unui echilibru inainte
de a se angaja pe calea cunoasterii. Sfera si bagheta sunt instrumente, chei si
arme, calitati pentru a putea patrunde in Templu. Bagheta semnifica: control,
curaj, putere, voluntariat. Sfera, dimpotriva, este sinonima receptivitatii; ea
vorbeste de inteligenta, devotiune, umilinta, despre respectul neofitului
pentru adevarurile care-i sunt transmise.Calitatea esentiala a Magicianului
este abilitatea sa. Arcana este cheia Tarotului, litera ebraica Aleph
simbolizand identitatea Lumii de sus cu Lumea de jos. Arcana simbolizeaza
totodata pericolul sarlatanismului. Aplicatia in pozitie dreapta pentru
consultant indica inteligenta creatoare, abilitate, vointa, incredere in sine,
ambitie nobila, perseverenta. In pozitie rasturnata, Arcana indica
consultantului faptul ca el se gaseste in fata unei situatii pe care nu o poate
controla, care il depaseste, ca devine autonom. Rezulta ca jocul psihologic ii
va pune tot mai multe probleme. Exista asadar in noi doua potentialitati care,
in functie de alegerile pe care le facem pe parcursul existentei noastre, ne
traseaza destinul , inclinind balanta ori spre creare ori spre disimulare;
Creatia tine de Magician, cel ce da roade universalului in care este angrenat,
iar disimularea tine de Sarlatan/ vrajitor care traieste in iluzie , e marca
celui ce are doar impresia ca a ajuns la pragul de sus, intrucat lipsa valorii
morale il impiedica sa ia parte cu
adevarat la Viata.
Versurile :
“Au plecat. Toti.
De speranta si disperare”
Releva miscarea, proprie existentei noastre, care ne impinge
in permanenta la schimbare; suntem intr-o continua transformare, fie ca o
percepem sau nu, manati fiind “de
speranta” pentru cei oarecum increzatori in scanteia divina , si de “disperare” pentru acei cu vedere mai
opaca, pentru a ne putea gasi astfel
locul ce se pliaza cel mai bine pe sufletul nostru. Sa fi un vrajitor sau un
magician depinde doar de noi, de cum ne alegem traseul …oricum drumul spre sud
– spre centru – ne priveste pe toti, constientizandu-i valoarea acestuia intr-o
mai mare sau mai mica masura :
“urmarind busola noua
ce arata sudul
si cantecul vanturilor”
de aici pleaca si suferintele si bucuriile noastre in
parcurgerea acestui traseu…
De aceea, nu
intamplator , autoarea trimite cititorul la fantastica poveste Vrajitorul din
Oz, prin acea descriere a personajelor insotitoare, cuprinsa intre versurile mai sus amintite.
“Copila de miere si omul de otel,
Apoi femeia de jad si batranul de obsidian,
Baiatul de cupru si fata de nisip”
In timpul calatoriei sale, Dorothy ii intalneste pe
Sperie–Ciori, pe Omul Tinichea si pe Leul cel Las, care se afla in cautarea
unei minti, unei inimi si, respectiv, a unui curaj. Aceste personaje ciudate
intruchipeaza calitatile necesare celor ce tind spre desavarsire. Probabil ca
Baum a fost inspirat de cuvintele lui Madame Blavatsky: “Nu exista pericol
pe care un curaj sa nu-l poata cuceri; nu exista nicio incercare pe care o
inima neprihanita sa n-o poata trece si nu exista si nu exista nicio
dificultate pe care vreo minte puternica sa n-o poata depasi”. De fapt,
multe societati oculte, contrar dogmelor unor mari religii ale lumii, au
sustinut ca oamenii trebuie sa se bazeze pe ei insisi in a obtine iluminarea
(pe mintea, inima si pe curajul lor), niciun ajutor divin nefiind necesar. Si
totusi, in poezia de fata, vom vedea cata importanta acorda autoarea Livia Buza
ajutorului divin si cum transpare el in incheierea operei, ajutor divin fara de care noi n-am ajunge la
constientizarea si la simplu fapt de A
FI.
Interesanta este in povestire semnificatia cainelui lui
Dorothy, Toto. Acesta reprezinta intuitia, vocea interioara, partea
instinctuala si animalica din noi. Toto nu se inseala niciodata; de exemplu,
atunci cand el latra la Sperie-Ciori, Dorothy il apostrofeaza: “Nu fi
prostut, Toto. Sperietorile nu vorbesc”. Dar sperietorile vorbesc in
taramul lui Oz. Falsul vrajitor, opus ca imagine Magului din Zo- celui Creator
de Viata, o invita pe Dorothy sa mearga
cu balonul sau pentru a se intoarce la ferma din Kansas, unde visa la un loc
mai bun undeva dincolo de curcubeu. Totusi, ea pana la urma asculta
de Toto (isi urmeaza intuitia) si coboara din balon (acest lucru simbolizeaza
lipsa aspectului moral, etic in dezvoltarea umana, fara de care viitorul “mag”, indiferent de cunostintele acumulate
nu va reusi niciodata sa le puna intru totu in practica , caci nimic nu se
poate in universal fara liantul binelui ce leaga toate formele exitentiale ).
Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei
Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si
dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza
faptul ca “scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla
ascunsa in el insusi. Binele este expresia divinului din noi, iar noi ca si
forma creata de “Binevoitorul” (“Assur” in asiriana) Tata, avem datoria de a-L
servi pentru “bunul mers al lucrurilor”.
Dar iata ce a spus despre “Vrajitorul din Oz”, Baum, autorul
ei: “A fost inspiratie pura. Mi-a venit din nimic. Uneori, cred ca Marele Autor
mi-a trimis un mesaj, si El m-a folosit ca instrument al Sau. Eu s-a intamplat
sa fiu acest mijlocitor, si cred ca cheia magica mi-a fost data pentru a
deschide usile intelegerii, bucuriei, pacii si fericirii”.
De remarcat este ca atat lucrarea mai sus mentionata cat si
poezia Liviei Bazu se bucura de folosirea simbolismului si ocultismului in
creatie; cu privinta acetui fapt in literatura, Baum scrie:
“Exista o tendinta puternica a scriitorilor moderni inspre
introducerea unui misticism sau ocultism in scrierile lor. (…) In momentul in
care avem din ce in ce mai multe cunostinte, dorinta noastra de cunoastere
creste, si suntem mai putin satisfacuti pentru a ramane in ignoranta (…)
Apetitul generatiei noastre pentru ocultism cere sa fie satisfacut, caci
oamenii vor avea ganduri din ce in ce mai nobile si mai puternice”.
Adeptii teosofiei sunt doar simpli “cautatori ai adevarului;
dezamagiti de lume, ei au format o organizatie, care se bazeaza in cea mai mare
parte pe invataturile lui Helena P. Blavatsky, ce cauta o radacina comuna a
tuturor religiilor, cu scopul de a forma o doctrina universala. Cele trei
obiective declarate ale teozofiei sunt:
1) sa formeze nucleul unei fratii universale a umanitatii,
fara deosebire de rasa, natiune, sex, casta sau culoarea pielii.
2) sa incurajeze studiul comparativ al religiei, filozofiei
si stiintei.
3) sa investigheze legile neexplicate ale naturii si
puterile latente din interiorul oamenilor.
Inchizand paranteza cu privire la caracteristicile teosofiei
si intorcandu-ne la poezie, notam ca
“plecarea la drum” apare inca din primul vers: “Au plecat.
Toti.”, pluralul avand rolul sa puncteze valentele aspectului existential al
fiintei, manifestul ambivalentei fiind marcat si prin prezenta contrariilor.
Aceasta insiruire de aspecte contrastante, situate nu
intamplator in perechi, puncteaza
parcursul unui traseu ce are ca unic scop transcendenta, iesirea din planul
dual prin constientizarea coexistentei contrariilor. Parcursul initierii este
de fapt atingerea momentului 0, este acea cale de mijloc propovaduita exoteric
de catre Buddha. Acest moment este
cunoscut de toti marii initiati ca inceputul drumului de desavasirire a
persoanei in fiinta. Desavarsirea intru Fiinta, poate fi un alt titlu al
acestei poezii. Momentul 0 contine in el plus infinitul si minus infinitul.
Dumnezeu este dincolo de aceste energii polarizate fiind,
totodata si unitatea lor (Taiji). Cele doua energii atunci cand se intalnasc si
formeaza taiji-ul: “Reprezinta principiul Cerului si al Pamantului, marea
structura a orice exista, parintii schimbarii, radacina si inceputul vietii si
al mortii”. Intreaga structura energetica a universului este duala find
modelata de cele doua energii fundamentale. Chinezii inteleg totul prin
interpretarea celor doua aspecte existentiale: O zi lumina (zi si noapte), o
fiinta (mascul si femela), dinamica (miscare si repaos), cald-rece,
lumina-intuneric, nastere-moarte, exterior-interior etc. Odata generata
existenta energetica, ea nu se mai opreste ci se transforma neincetat.
Existenta nu este altceva decat o continua alchimizare. Intelepciunea
universala se naste atunci cand omul sesizeaza modul in care se succed
diferitele stari, iar el nu se mai incapataneaza sa le mentina! Nu putem ramane
nici macar o fractiune de secunda in stagnare. Energia circula, nu sta!
Elementele opuse au si alta caracteristica : sunt
complementare! avand rolul lor bine definit in expresia intregului; astfel e
lesne sa remarcam in poezie si manifestul rolulului de ajutor al unuia fata de
altul care-l contrasteaza, dar in aceasi masura il completeaza in scopul
valorizarii:
astfel , mierea se pastreaza cel mai bine in recipiente de
otel; jadul ca element solar, al yangului si obsidianul ca simbol al adancul
pamantului sau ca expresie a puterilor
ascunse creaza ambele fatete necesare vindecarii, intregirii Fiintei;
Obsidianul negru este unul dintre cei mai importanti învatatori dintre toate
pietrele. El este asociat cu prima chakra. Acest centru energetic este resortul
pamântului, fizicului, al supravietuirii si, uneori, al satisfacerii personale,
egotice. Obsidianul negru este un maestru-învatator ce a venit printre noi
pentru a ne învata ce este culoarea neagra. Negrul, reprezentând densitatea,
întunecimea si necunoscutul, este polul opus culorii albe, care este ceea ce se
vede, stralucirea si cunoscutul, simbol solar fiind reprezentat cum am spus
prin jad, fiecare dintre aceste expresii este exact opusul celeilalte si
deoarece sunt intim legate, una nu poate exista fara cealalta. Fiecare dintre
aceste culori contine în ea toate celelalte culori; atât negrul cât si albul,
în mod potential, au acelasi grad de lumina. Cu negrul la un capat al
spectrului si cu albul la celalalt capat, întreaga panorama a culorilor poate
penetra existenta, exprimându-si multiplele fatete de exprimare. Dadn
posibilitatea unei vederi de ansamblu asupra cauzei raului. Obsidianul vindeca
profund sufletul, extrem de protectoare, conecteaza chr 1 pana in centrul
Pamantului, elimina tensiunea, blocaje si stresul, ancoreaza spiritul in corp,
trezeste claritatea intelectului, unificarea cu Umbra, vindeca vechi traume,
trezeste compasiunea si forta.
Jadul are aceleasi calitati ca si aurul; e de energie yang
ca si mierea ce apare si ea nominata in aceasta insiruire de grup de cuvinte;
exprima energia cosmica; nemurire, putere , renastere.
Indeamna la un parcurgerea unui traseu initiatic (7 culori )
simbol al serenitatii si puritatii intensifica sentimentul dragostei.
Un alchimist din China spunea ca: punand aur si jad in cele
9 orificii ale cadavrului, acesta nu putrezea, nu-si mai schimba forma.
Perechea “nisip- cupru”- cele doua merg mana in mana cand,
spre exemplu, se prepara cafeaua turceasca; desi pare a fi o explicatie oarecum
superficiala ea nu e tocamai asa, intrucat vine in intarirea ideii de a fi in
slujba Vietii, o expresie a nevoii
stringente a fiecaruia dintre noi a intr-ajutorarii , avand drept unic scop
desavarsirea personala si asceza pe planuri superioare . Un suport al acestei
idei se gaseste si in povestea “Vrajitorul din Oz”, unde acea lovire de usa
ferestrei si pierderea cunostintei, vartejul, tornada, releva putinta micutei
Dorothy de a transcende planul propriei existente. Acolo, intr-o atmosfera
tehnicolora ea se intalneste cu personajele benefice de a – i duce visul la
indeplinire.
Universul se mentine in echilibru si prin echilibrul
yin-yang al energiei. Deoarece corpul omenesc este un univers in miniatura,el
atinge starea de armonie mentala si fizica in acelasi fel. Energia curge in
corp prin meridiane si prin viscerele lor corespunzatoare ca urmare a
interactiunilor dintre cele Cinci Elemente. Energia are patru directii - urca
sau coboara pentru transformare, intra si iese pentru crestere. Energia
ancestrala este depozitata in rinichi.
De remarcat este si ca in aceasta insiruire a grupurilor de
cuvinte, se intrevede un ciclu evolutiv, notat prin efectul fiecarui element
cuprins in versuri; pe drumul
ascendentei, omul trece de la acea dulceata
(mierea), acea scanteie ce-o poarta fiecare inlauntrul sau, dar in
aceasi masura de la duritatea- maleabilitatea fiind prezenta doar prin puterea
Vointei- predispozitia de a nu ti
constientiza Forta ce salasluieste in tine si mai mult de atata de a duce o
viata in detrimentul Creatiei, putrezind astfel fara vreun rost in viata (
trimitere la caracteristica aliajului “otel” - fe-carbon: cu cat e mai mult
carbon cu atat e mai dur,cu cat are in compozitie mai mult fier cu atat oxidul
de fe da forma posibila a ruginii); la aprinderea dorintei spre renastere, de
parcurgere a traseului initiatic, la care se alatura individul printr-o
profunzime a gandirii, Omul nutrind
nevoia unificarii cu Umbra (obsidian), conferindu-i acestuia perceptele vindecarii sufletesti. In final
Omul Nou devine capabil sa transmita mai departe ceea ce el a invatat,
ajutandu-i neconditionat pe ceilalti asa cum se cuvine, intrucat in el zac
toate elementele ce-l fac capabil a fi un bun conductor (cupru) al energiei
universale, fiind prezent peste tot , penetrand cu multa discretie, finete
(nisip) ca un simplu veghetor al pasilor tuturor acelor ce-si manifesta
strigarea.
Iata cat de frumos se pliaza culorile alese in descrierea
cadrului si a personajelor cheie din poezie si povestire cu cele ce transpar
intr-un fragment din Cartea lui Enoh, unde viziunea sa cuprinde si descrierea “tronului slavei” pe care va sta
Mantuitorul in ziua judecatii.
De nominat este si Luminarea
Soarelui la sud, drumul spre miazazi, intoarcerea la el fiind notata si in
poezie : “ urmarind busola noua ce arata sudul/si cantecul vanturilor”:
“6 Am vazut vânturile care fac sa se roteasca cerul si
care pun în miscare pe orbitele lor soarele si stelele, si deasupra pamântului,
am vazut vântul care sustine norii. 7. Am vazut drumul îngerilor. 8. Am vazut
la marginea pamântului, bolta cereasca sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors
spre miazazi. 9. Acolo ard, noapte si zi sase munti de pietre pretioase, trei
la partea de rasarit, trei la partea de miazazi. 10. Cei dinspre rasarit erau
facuti din pietre de diverse culori; perle si antimoniu; cei dinspre miazazi
erau pietre rosii. Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu,
care era din alabastru si în partea de sus din safir.” Cartea lui Enoh
In rugaciunea isihasta “Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul” gasim, prin punerea ei in practica,
simbologia si puterea ce-o conserva parcurgerea drumului spre sud. Astfel,
soptind pe inspiratie rugamintea catre Domnul si pastrand tacerea pe expiratie,
omul coboara privirea de la cap- pol al Nordului, spre inima – ca pol al
Sudului, rezervandu-si locul de
inchinaciune acolo unde capul se aseaza cel mai bine ca punct de traire in
Inima, intre genunchi. Intr-o frumoasa alchimizare a simtirilor, mintea coboara
in inima…. Omul, lasa suflul sa-si continue fara oprire inchinaciunea, si
dezmierdat fiind de o armonie deplina in Pacea cea Vesnic Vie, gaseste acel
“punct din inima” ce-i confera Unirea in Ceea ce Vrea sa fie El.
Se stie doar din “Vrajitorul din Oz” ca Dorothy a ajuns pe tărâmul Munchkinland și că ea a
ucis-o pe Vrăjitoarea cea rea din Est când a căzut cu casa peste
ea….asadar exista ceva dincolo de curcubeul “diverselor culori cu perle si
antimoniu”, exista locul “pietrelor rosii”, a pantofilor de rubin…Deci, in
povestire,
Safirul rosu- rubinul- este notat prin papucii rubinii ai
fetitei Dorothy care, declarata fiind erou in taramul piticilor deorece a
omorat-o pe vrajitoarea din Est cand a cazut cu casa peste ea, ii primeste cu
ajutorul vrajitoarei din Nord, Glinda ce transferă printr-o pasă magică
pantofii de rubin din picioarele vrăjitoarei moarte în picioarele lui
Dorotheei, spre necazul vrajitoarei din vest ce si dorea. Rubinul este
piatra pasiunii, a iubirii, datorita culorii ei sangerii fiind folosita in
homeopatie in tratarea bolilor de sange. In antichitate, rubinul era considerat
ca emblema a fericirii. Daca-si schimba culoarea era o prevestire rea si nu-si
mai recapata culoarea rosie decat dupa trecerea nenorocirii. Are o actiune
benefica deosebita asupra plamanilor si gatului. Deoarece contine cupru,
puterile sale vindecatoare sunt neobisnuite. Le este de mare folos persoanelor
timide atunci când ies in lume, precum si celor cu slabiciune psihica si
fizica.
Safirul sau piatra azurie, este piatra cerului, simbol al sperantei, curajului, bucuriei si vitalitatii. Este numita si ‚piatra controlului’ este eficienta impotriva tentatilor marunte si poarta gândurile spre sfere mai inalte….asa cum sunt gandurile micutei Dorotheea cat si indemnurile autoarei Livia Buza, de sondare a universului exterior si a celui interior, din poezia “Magicianul din Zo” : “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.” Descrierea tronului Domnului capata sens acuma Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din albastru si în partea de sus din safir.” Cartea lui Enoh
Safirul sau piatra azurie, este piatra cerului, simbol al sperantei, curajului, bucuriei si vitalitatii. Este numita si ‚piatra controlului’ este eficienta impotriva tentatilor marunte si poarta gândurile spre sfere mai inalte….asa cum sunt gandurile micutei Dorotheea cat si indemnurile autoarei Livia Buza, de sondare a universului exterior si a celui interior, din poezia “Magicianul din Zo” : “Ascultati/ascultati-va/Cautati/ cautati-va/Gasiti/ gasiti-va.” Descrierea tronului Domnului capata sens acuma Vârfurile lor se înaltau pâna la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din albastru si în partea de sus din safir.” Cartea lui Enoh
Safirul stelar ( “Aflati/insula –stea/ascunsa printre
petalele rozei vanturilor) are o
semnificatie deosebita, pentru ca el ii dirijeaza pe calea cea buna pe oameni
ale caror nazuinte ar putea fi puse in slujba intregii lumi. Safirul, vindeca
bolile de ochi si este un talisman contra deochiului, a razbunarii si vrajilor.
Safirul indeamna la meditatie si permite o iubire spiritualizata si tandra.
Izvorul poeziei este fara niciun dubiu apocrifa “Cartea lui
Enoh” pana si ultimele versuri din poezie:"Veti cunoaste numele si
meseriile voastre/ Si veti naste pe fiii pamantului.” trimit la cele scrise in
Biblie in perioada potopului lui Noe : " Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si
pe fiii sai si le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va si umpleti
pamantul."iar cresterea are implicatie nu numai pe aspectul fizic, asta
noi oamenii am uitat-o …pentru a ne inmulti si umple pamantul e nevoie de o
oarece integritate fizica si psihica.
Celelalte perechi de cuvinte apar ca si descriere a
efectului produs prin ascultarea si punerea in practica a mesajului transmis de autoare; astfel, spre
finalul poeziei, acea insiruire de
caracteristici ale Omului Nou, a Omului
Cosmic,
“Doar acolo veti putea deveni
Carne si oase
Piele si inima
Maini si picioare
Gura si plamani
Ficat si rinichi si suflet”
Nu e decat o descriere a ceea ce noi putem deveni dupa
parcurgerea traselui initiatic.
Omul faurit din carne si oase, piele si inima, maini si
picioare, gura si plamani, ficat si rinichi, poarta in sine si acea suflare de
Viata, acel suflu divin ce-l defineste ca fiinta. Ficatul si rinichii detoxifica organismul;
stresul afecteaza pielea putand duce probabil si la psoriazis, dar si inima
conducand la depresie; respiratia e asigurata de gura si plamani; Deficienta Yin-ului
Plamanilor
are ca manifestari
clinice: tuse care este uscata sau cu sputa lipicioasa, voce slaba sau
ragusita, gura si gat uscat, senzatie de gadilare in gat (sau ca te mananca),
oboseala, preferinta de a nu vorbi, constitutie subtire, transpiratii nocturne.
Aceasta patologie este caracterizata de o deficienta a Fluidelor din corp, de
aici uscaciunea, tuse uscata, gat si gura uscata, voce ragusita.
Expresia : “În carne si oase” , care apare notata si in
poezie, face referinta la nasterea unei
noi persoane. Fiecare pereche de cuvinte are ca si scop evidentierea aservirii
unui obiectiv specific. Astfel, implicatia sistemului vegetativ in asigurarea
unei circulatii adecvate,e recunoscuta prin tonusul extremitatilor mainlor si
picioarelor…. Senzatia de extremitati reci tine mai curand de un tonus
modificat al sistemului nervos vegetativ; cu alte cuvinte, anumite fibre
nervoase "programate" sa contracte vasele de sange sunt mereu
"in priza". Aceasta nu inseamna neaparat o boala, ci tine de
"setarile implicite" ale fiecaruia.
Multumesc, Andra.
RispondiEliminaPACE. LUMINA. IUBIRE.
SA FIE! cu drag :)
RispondiElimina