Motivul copacului gemelar in cosmogonia scandinava

Spre deosebire de celelalte cosmogonii, cea din Edda pregăteste Creatia pentru moarte, care este adevărata ei finalitate, motiv pentru care cosmogonia scandinavă este aceea care le dă cititorilor cele mai multe „frisoane" metafizice. Yann Brekilien (La mythologie celtique. Editions Jean Picollec) aminteste în acest sens că în Mabinogi de Peredur (care va deveni Percevall), există un motiv al copacului gemelar, tăiat în două pe verticală, asociat lumii de dincolo, Sid: o parte a copacului arde până la temelii în timpul anului, devenind cenusă, pe când al doilea rămâne verde, analogia cu omul si cu vâscul, fiinta „eternă", post-ignică a stejarului, fiind evidentă.

miturile cosmogonice si sacrificiile sunt intercalate în structura integrativă a unui rit de initiere. Miturile cosmogonice le sunt relatate neofitilor după ce acestia trec cu succes probele de andurantă si depăsesc „proba întunericului" (sunt îngurgitati de către animalul totemic al tribului si regurgitati, ceea ce înseamnă, la nivelul primei secvente, distrugerea ca atare a corpului): abia în această fază ei dobândesc drepturi sacrale depline în cadrul comunitătii, fiind „consacrati" prin ascultarea miturilor. Sacrificiul intră în logica ritului de initiere prin actul de repetare a vânătorii primordiale, ceea ce presupune că fiecare nou initiat trebuie să ucidă, pentru a trece personal proba sângelui.Separarea de mamă a neofitului este înscenată în unele comunităti arhaice printr-un gest pe care nu îl găsim peste tot, dar este de o relevantă simbolică deosebită. învesmântată în haine cernite, mama îsi desface picioarele, neofitul plecând spre locul de initiere printre picioarele ei, în sensul invers nasterii. „Trecerea prin mamă" are rolul de prag, de loc de trecere între două identităti, cea naturală si cea culturală, ceea ce ne duce la cartea clasică a ritualisticii de initiere: lucrarea lui Arnold van Gennep, Riturile de trecere.