Cultura pieilor rosii / cultura occidentala

 “Suntem cu totii frati”, exprima esenta gandirii celor din cultura pieilor rosii; aceasta a fost transmisa oral, din generatie in generatie, dar o data cu invadarea omul alb pe teritoriul acestora, o parte a fost distrusa.

“Marele Spirit” e Cel ce tranziteaza toate formele universale (coiotul, calul, vulturul…)

Cei din cultura pieilor rosii nu se considera superiori fata de celelalte elemente, ei sunt parte din universal, nimic mai mult.

Fortele profunde din inconstient sunt capabile sa-i releveze omului , prin intermediul somnului, comuniunea cu natura, cu intregul Univers. Prin viziune, el isi poate gasi identitatea sa cea mai profunda.

“Dansul Soarelui” era un moment ce privea intreaga comunitate, se desfasura in primavara, acompaniati de ritmicitatea tamburilor si a “hranei” plantelor halucinogene, pentru a le conferi o expansiune a constiintei. Era momentul cel mai prielnic oferit omului de a se uni naturii, pana in clipa dispersiei in Ea. Toate acestea conduc catre acceptarea senina a mortii, fara a lasa spatiu chinului ca suferinta ca parte a vietii din aceasta lume.

Binele si Raul nu sunt in contradictie unul cu celalalt, ci merg mana in mana, sunt conditii sine qua non in mentinerea armoniei universale. In prezentarea celeilalte fete universale, anumite triburi universale manifestau atitudini “al contrario”: se imbracau ca de iarna  vara si umblau dezbracati iarna; se spalau cu nisip; calareau cu spatele…

Pieile rosii au propriul cant dedicat Mortii: “Aceasta e ziua ce ne indeamna la lupta, aceasta e ziua in care murim”. Supravietuirea unuia in detrimentul altuia face parte din jocul armoniei universale.

De specificat este si faptul ca ei ucid doar atata cat le este necesar pentru hrana zilnica, nimic mai mult; acest aspect a fost abolit o data cu invazia omului alb, cei ce au facut un adevarat sacrilegiu, in viziunea indienilor, prin moartea atator animale.
Michele Di Cintio prof., presidente prov. S.F.I.

În 1854, "Marele Şef Alb" de la Washington a făcut o ofertă pentru un întins teritoriu indian şi a promis o "rezervaţie" pentru indieni. Răspunsul Şefului Seattle, reprodus integral, a fost descris ca cea mai frumoasă şi mai profundă declaraţie asupra mediului făcută vreodată.

 În 1855, Şeful Seathl - cunoscut ca şi Seattle - al triburilor vorbitoare de Suquamish şi Salish, a semnat Tratatul de la Port Elliott. Aceasta a marcat acceptarea oficială a vieţii în rezervaţie pentru poporul său, în special în rezervaţia Port Madison. În următorii 15 ani, s-au purtat războaie între alte triburi indiene şi armata Statelor Unite din cauza rezistenţei indienilor la mutarea în rezervaţii. Şeful Seattle, totuşi, a fost hotărât să nu lase ca sângele poporului său să fie vărsat pentru ceva ce el simţise că era inevitabil: victoria Omului Alb asupra Omului Roşu în America.

Născut în jurul anului 1787, Seattle a fost un războinic îndrăzneţ în tinereţe, dar mai târziu s-a convins că pacea este preferabilă războiului. Influenţat de misionari, Seattle s-a convertit la creştinism şi a luat numele de Noah (Noe). Când pionierii albi au venit către nord-vest după Febra Aurului din California, indienii le-au oferit o primire călduroasă, iar 1852 albii au numit mica lor aşezare din Puget Sound după numele Şefului, Seattle.

Şeful Seattle este de asemeni cunoscut pentru elocvenţa sa în descrierea relaţiilor între albi şi indieni în America. Seattle a spus că cele două grupuri nu erau prietene iar căile albilor nu erau căile indienilor. În special, Seattle a citat accentul spiritual al vieţii Nativilor Americani în contact cu lipsa de spiritualitate în America albă

Cum poţi cumpăra sau vinde cerul, căldura Pământului? Această idee ne este străină. Dacă nu deţinem prospeţimea aerului sau luciul apei, cum le putem cumpăra?

Deci ne vom gândi la oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dar dacă decidem să acceptăm, eu voi pune o condiţie: Omul Alb va trebui să trateze sălbăticiunile de pe acest pământ ca pe frraţii lui. Eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg nici o altă cale. Am văzut o mie de bizoni putrezind în preerie, lăsaţi de omul alb care i-a împuşcat dintr-un tren ce trecea. Eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg cum de calul-de-fier-ce-fumegă poate fi mai important decât bizonul pe care noi îl ucidem numai pentru a ne păstra viaţa. Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar pieri, omul ar muri de o mare singurătate a spiritului. Pentru că orice se întâmplă animalelor, se va întâmpla curând şi omului. Toate lucrurile sunt legate.

Trebuie să-i învăţaţi pe copii voştri că ţărâna de sub picioarele lor este cenuşa bunicilor voştri. Ca ei să respecte Pământul, spuneţi-le copiilor voştri că Pământul este plin de vieţile rudelor noastre. Învăţaţi-vă copiii ceea ce i-am învăţat noştri, că Pământul este mama noastră. Orice se abate asupra Pământului se va abate asupra fiilor Pământului. Dacă oamenii scuipă asupra Pământului, ei scuipă pe ei înşişi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine Pământului. Noi ştim aceasta.

 Toate lucrurile sunt legate, ca sângele ce uneşte o familie. Toate lucrurile au legătură. Orice se abate asupra Pământului se va abate asupra fiilor Pământului. Omul nu a împletit pânza vieţii: el este doar un fir din aceasta. Orice face el pânzei, şi-o face lui însuşi. Până şi Omul Alb, al cărui Dumnezeu păşeşte şi i se adresează ca un prieten altui prieten, nu poate fi absolvit de acest destin comun. La urma urmei, putem fi fraţi. Vom vedea.

Spiritualitatea nativilor din pamanturile americane nu este privita de catre acestia ca o suma de practici religioase, ci mai degraba ca parte integranta a fiintei lor…
Ei TRAIESC aceasta spiritualitate, simtind comuniunea cu tot ceea ce exista, mai ales cu toate elementele si fortele naturii.. Spiritul lor este liber, pliindu-se curgerii firesti a timpului, mersului natural al evenimentelor...

O rugaciune amerindiana (ca cea de mai jos) care se pierde in timpurile de dinaintea venirii europenilor in America, va impresiona prin modul in care se acestia isi recunosc divinul din ei, ca parte a divinului suprem, abandonadu-se universului si cailor acestuia

RUGACIUNEA RAZBOINICULUI – te-ar putea duce cu gandul la un spirit curajos, care cere putere si se roaga sa invinga dusmanii, insa intarirea de care are nevoie amerindianul razboinic tine de activarea resorturilor sale interioare.

Crezand in frumusetea din mine, imi dezvolt INCREDEREA...
In blandete, imi gasesc PUTEREA.
In tacere, pot pasi in alte lumi mai bune...
In pace MA INTELEG pe mine si lumea
In conflict raman calm, LINISTIT si focalizat
In detasare simt LIBERTATEA...
Prin respectarea tuturor fiintelor vii, MA RESPECT PE MINE..
Prin dedicatie imi onorez CURAJUL din mine..
In eternitate gasesc COMPASIUNEA pentru natura si tot ce exista..
Prin iubire ACCEPT NECONDITIONAT evolutia altora..
In libertate gasesc PUTEREA..
Prin individualitatea mea imi exprim FORTA DIVINA din mine
Slujind, daruiesc ceea ce am devenit
SUNT CEEA CE SUNT
ETERN, NEMURITOR, UNIVERSAL SI INFINIT.”


(Rugaciunea este tradusa din Native Spirits Tribal Comunity)