Prin alegerea Paradisului se arata ca nu exista lupta si ca atare
nici dezvoltare, de unde se poate trage concluzia anume ca miscarea reprimata
degenereaza, valoarea sa se pierde.
Irod (Erode) este “asasinul eroului”,
intrucat Logosul nu este in grad de a proteja sfantul (Ioan Botezatorul) din
cauza slabiciunii, nu poate mai mult decat sa fie fidel siesi, impingand chiar
si pe Eros la degenerare. Doar neascultarea principiului dominant face sa se
iasa din conditia persistentei in lipsa dezvoltarii. Sarpele din jurul
arborelui semnifica faptul ca Adam trebuie sa fie sedus si introdus in
neascultare. Sarpele este forta magica ce apare intotdeauna acolo unde
impulsurile animalice sunt stimulate in necunostinta noastra, fara sa fie de
noi recunoscute. Acestea dau miscarii Erosului acea vigoare perturbatoare ce
noi o luam drept magica.
Miscarea spre stanga e oarba , adica nu are nici scop , nici
intentie. Are insa nevoie de a fi ghidata, nu de intentia constientizata , ci
de Logos. Cu rechemarea lui Salome, Logos-ul isi afirma propria sa putere
asupra lui Eros. Chiar si sarpele i se supune. Miscarea spre stanga ar fi
posibila si admisibila doar daca ar exista o intelegere constienta si nu oarba.
Dar fara interventia Logosului e imposibil sa ajungi la o asa intelegere.
Primul pas spre a dezvolta o asa intelegere este luarea la cunostinta,
intentionalitatea miscarii. De aceea Elia se informeaza de intentia Eului, iar
acesta trebuie sa-si dezvaluie orbirea sau propria ignoranta in ce priveste
intentionalitatea.
Nessun commento:
Posta un commento