bucuria de a fi impreuna- la cursul de italiana pentru copiii imigrantilor din Italia
Spațiul și timpul sunt acum zguduite de știință și
tehnologie, iar întâlnirea dintre popoare și tradițiile lor devine din ce în ce
mai problematica, creand ciocniri intre civilizații și probleme de coexistență. S
- a suferit atât de mult din cauza fanatismului politic, religios și cultural,
că suntem în mod legitim infometati in insusirea unei înțelegeri universale. Un exemplu
tipic al acestei mentalități este sindromul de sat global. Pe cat de nobilă ar
fi intentia, inca persista efectul mentalității coloniale. Cu toate acestea,
există si o sete de înțelegere adevărată: "Noi nu putem trăi într-o lume
consolidata în compartimente; celălalt devine o problemă, intrucat invadează
viața mea și este ireductibil la felul meu de a percepe; dacă o extremă ne face
să gândim că avem dreptate.. și ceilalti gresesc, cealaltă extremă este de
părere că noi toți suntem potriviti pentru un anume fel de sat global.
"Între aceste două extreme, isi fac loc cu prisosinta cuvintele pluralism și
interculturalitate pentru a reprezenta o a treia abordare, fundamentul unei
înțelegeri universale. Interculturalitatea nu înseamnă relativism cultural (o
cultură pentru o alta) sau fragmentarea naturii umane. Respectarea demnității
umane presupune respectul cultural, inseparabil de cunoașterea reciprocă - fără
de care am cădea în tentația de a impune cultura noastră ca si model de societate umană. “Culturi și religii în dialog- Pluralism și
interculturalitate” Raimon Panikkar
Dupa cultura antropologica etnocentrică, unii din noi am fi
"evoluatii", iar ceilalti, "diferite alte popoare", ar fi
"primitivii"; cu timpul, etnocentrismului i s-a opus
policulturalismul, dar sub formă de relativism. Dar un relativism antropologic
este la fel de etnocentric în sensul că, echivaland toate culturile ("o
cultura pentru o alta"), implementează o devalorizare a tuturor
culturilor, luate fiecare in parte pentru sine. Antropologul, de fapt, nu este
un studios fără cultura: aparține unei culturi și se apropie de altele. Și
atunci el trebuie să le înțeleagă, sa nu se uite la ele cu dispreț pe baza
principiului "cultura mea este superioara celorlalte" sau oferindu-le
o licență aparenta de egalitate, pe baza principiului "o cultură, inclusiv
a mea, pentru o alta", ci intelegandu-le și, eventual, discutand despre ele.
Problemele antropologice nu apar in recunoașterea sau nerecunoașterea Altuia -
de fapt, o recunoaștere este inevitabilă în toate culturile individuale,
absolut in toate – ci in cât anume Altul face parte din altă cultură. Astfel
problema sta nu doar recunoașterea celuilalt ca atare, ci in cat anume celălalt
apartine unei alte culturi.
Lo spazio e il tempo sono oggi scossi dalla scienza e dalla
tecnologia e l'incontro fra i popoli e le loro tradizioni si fa sempre più
problematico creando scontri di civiltà e problemi di convivenza. Si è tanto
sofferto per i fanatismi politici, religiosi e culturali, che siamo
legittimamente assetati di una comprensione universale. Un tipico esempio di
questa mentalità è la sindrome del villaggio globale. Per nobile che sia
l'intenzione, rimane pur sempre il risultato della mentalità colonialista.
Eppure c'è sete di vera comprensione: "Non possiamo vivere in un mondo a
compartimenti. L'altro diviene un problema proprio perché invade la mia vita ed
è irriducibile al mio modo di vedere. Se un estremo è pensare che noi siamo nel
giusto e gli altri in errore, l'altro estremo è ritenere che siamo tutti adatti
per un tipo di villaggio globale". Fra questi due estremi, emergono sempre
più le parole pluralismo e interculturalità a rappresentare un terzo
atteggiamento, fondamento di una comprensione universale. Interculturalità non
significa relativismo culturale (una cultura vale l'altra), né frammentazione
della natura umana. Il rispetto della dignità umana esige il rispetto
culturale, inscindibile da una mutua conoscenza - senza la quale cadremmo nella
tentazione di imporre la nostra cultura a modello della convivenza umana.
Secondo la cultura antropologica etnocentrica, uni di noi noi
saremmo gli ‘evoluti’ e gli altri, i popoli diversi, sarebbero ‘primitivi’; con
il tempo, all’etnocentrismo si è sostituito un policulturalismo, ma nella forma
del relativismo. Ma un relativismo antropologico è altrettanto etnocentrico,
nel senso che, mettendo sullo stesso piano tutte le culture ("una cultura
vale l’altra"), attua una svalutazione di tutte le culture, presa ciascuna
per sé.L’antropologo infatti non è uno studioso senza cultura: appartiene a una
cultura e si avvicina a culture altre. E allora deve comprenderle, non
guardandole con sufficienza sulla base del principo "la mia cultura è
superiore a ogni altra", o concedendo loro una patente di apparente parità
sulla base del principio "una cultura, compresa la mia, vale
l’altra", ma comprendendole davvero ed eventualmente anche discutendole. I
problemi antropologici nascono non nel riconoscimento o non-riconoscimento
dell’altro – in realtà un riconoscimento è inevitabile in tutte le singole
culture, assolutamente in tutte – ma quando l’altro appartiene a una cultura
altra. Il problema non è dunque solo il riconoscimento dell’altro in quanto
tale, ma dell’altro in quanto appartiene a una cultura altra.
Nessun commento:
Posta un commento