“Vocatus atque non vocatus deus aderit” – Invocat sau nu,
Domnul va fi prezent. (Oracolul din Delphi)
Ficatul, dupa o credinta straveche, este sediul vietii: “Ia
cate o bucata din ficat si mananca”
“Tu esti un om si a fost un om cel ce a savarsit un asemenea
delict”
Nihil humanum a me alienum esse puto – nimic din ceea ce
uman nu-mi este strain (Terentiu)
Sacrificiul s-a savarsit: creatura divina, imaginea formei
data lui Dumnezeu, a fost ucisa si eu m-am hranit cu carnea victimei.
Am distrus eu insumi creatura divina prin crima cea mai
oribila de care e capabila natura umana; acest act abdominabil era necesar
pentru a distruge in mine imaginea lui Dumnezeu, care absorbea toate umorile
mele vitale, pentru a ma putea intoarce aproape de ceea ce reprezinta viata
mea.
Asa cum crearea unui Dumnezeu este un act creativ de iubire
suprema, asa si regenerarea vietii umane este un act ce naste de jos.
Faptul de a manca carne
sacrificiala “foloseste pentru a sa salvare. Astfel se capata o calitate divina
ce o transcende pe cea umana. Si anticii ne-au dat aceasta indicatie
invatandu-ne sa bem sangele Salvatorului si a-i manca carnea. Ei credeau ca
numai astfel se ajunge la salvarea umana.”
Fiecare fiinta umana are in sufletul sau un loc linistit
unde totul e firesc si usor de explicat, un loc unde ii place sa se refugieze
in fata posibilelor turbulente ale vietii, deoarece acolo totul e simplu si
clar si are un scop evident si bine definit.
Nessun commento:
Posta un commento