Pescarusii Nu stiu unde pescarusii isi aseaza cuibul, Unde isi gasesc linistea. Dar eu ma simt asemenea lor, Intr-un zbor etern. Viata o ating Asa cum ei fac cu apa sa-si procure hrana. Ca si mine ei iubesc linistea, Imensa pace marina, Dar destinul meu este sa traiesc dansand printre furtuni. Vicenzo Cardarelli Aceasta este o poezie pe care am desoperit-o la cenaclul de literatura si poezie la care particip aici in Italia si m-a atins de prima data cand am auzit-o. Ea transmite exact, printr-o sensibilitate aparte, dorinta fiecaruia din noi de a atinge pacea sufleteasaca si lupta continua pe care trebuie s-o ducem in viata asta pentru a ne restabili echilibrul pe care "candva" l-am pierdut. Noi suntem asemenea unor pasari care-si intind aripile spre Inaltul Ceresc! |
Ceea ce contează, nu este ceea ce este scris pe pagina, ceea ce contează, este ceea ce este scris în inimă. Deci, arde scrisorile Si lasa cenuşa întinsa pe zăpadă, La marginea râului. Când vine primăvara şi se topeşte zăpada Si râul se ridică, Întoarce-te la malurile râului Şi recita scrisorile cu ochii închişi. Lasa cuvintele şi imaginile Sa-ti spele corpul ca niste valuri fragment din "Ashes and snow"
giovedì 27 gennaio 2011
Pacea sufleteasca
Iscriviti a:
Commenti sul post (Atom)
Nessun commento:
Posta un commento