Cele cinci simboluri magice- corespondenţa cu Arborele sefirotic

Scopul evoluţiei spirituale e adesea simbolizat de unul sau mai multe obiecte pe care Iniţiatul ajunge să le cucerească după lungi eforturi, lungi suferinţe. Bagheta magică, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, oglinda magică, piatra filozofală menţionate în anumite tradiţii populare sunt în realitate simboluri ale unor facultăţi pe care Iniţiaţii sunt pe cale să le dezvolte, puteri pe care au reuşit să le obţină. Mai întâi ei trebuie să le caute în ei înşişi şi să le posede sub formă de calităţi şi virtuţi şi să lucreze cu ele.

Oglinda magică corespunde lui Daath.Când aveţi obiceiul de a vă concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiţi mesaje din spaţiu ca şi cum obiectele şi fiinţele s-ar reflecta într-o oglindă magică (Daath).

 Cele cinci simboluri au corespondenţă cu sefiroturile stâlpului central al Arborelui sefirotic: bagheta magică corespunde cu Kether, oglinda magică corespunde lui Daath, panaceul universal corespunde lui Tiphereth, elixirul vieţii fără de moarte corespunde lui Iesod, iar piatra filozofală corespunde lui Malhouth.

“Dar cum să intrăm în posesia acestor bogăţii? Ce muncă trebuie să depunem?”

Când vă străduiţi să vă transformaţi gândurile şi sentimentele ordinare, mediocre, meschine în gânduri şi sentimente nobile, generoase, dezinteresate lucraţi cu piatra filozofală (Malhouth) care transmută metalele obişnuite în aur.

Când, printr-o viaţă pură, vă regeneraţi celulele propriului organism, lucraţi cu elixirul vieţii fără de moarte (Iesod).

Când vă străduiţi să aduceţi oamenilor lumină şi căldură, lucraţi cu panaceul universal (Tiphereth).

Atunci, pe oriunde mergeţi, oamenii se simt mai bine, durerile îi părăsesc, necazurile lor dispar şi ei prind curaj. Acest efect îl produc anumiţi doctori foarte buni: prezenţa lor alungă suferinţa.

Când aveţi obiceiul de a vă concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiţi mesaje din spaţiu ca şi cum obiectele şi fiinţele s-ar reflecta într-o oglindă magică (Daath).

Când ajungeţi să exersaţi o mare stăpânire de sine, începeţi să intraţi în posesia baghetei magice care dă toate puterile (Kether). Nu uitaţi că nu puteţi să vă impuneţi în exterior până nu aţi reuşit să vă dominaţi fiinţa interioară.

De asemenea, pot fi asociate simboluri şi celorlalte 6 sefiroturi. Pentru Hod (Mercur), o carte. Pentru Nestah (Venus), o floare, cea mai preţioasă dintre toate prin parfumul său: trandafirul, pentru că entităţile subtile sunt atrase de parfumurile subtile. Pentru Gebourah (Marte), o spadă, pentru a proteja pe alţii şi a ne proteja pe noi, trebuie - simbolic - să avem o spadă. Pentru Hessed (Jupiter), o coroană sau o tiară, simbolul regalităţii şi preoţiei. Pentru Binah (Saturn), un schelet cu o seceră, simbolul timpului şi eternităţii (a se vedea cap XV: “Binah II: teritoriul stabilităţii”AIVANHOV). Pentru Hohmah (Uranus), o roată sau un ochi, ochi care vede totul.

De noi depinde cum să aprofundam aceste simboluri şi să lucram pentru a le forma în noi

înşine. A dori să le posedam în exterior e posibil a nu ne servi la nimic, nu numai că ne vom pierde timpul, dar ne vom expune riscului de a devia psihic.

Nici un obiect simbolic nu trebuie luat în considerare în afara folosirii pe care o putem face în viaţa interioară, dacă nu, ajungeţi în situaţii ridicole. Vorbim de piatra filozofală care transmută metalele în aur, dar suntem săraci. Vorbim de elixirul vieţii fără de moarte şi de panaceul universal, dar suntem bolnavi.Vorbim de oglinda şi de bagheta magică dar rămânem orbi şi slabi.

În noi înşine trebuie să găsim piatra filozofală, elixirul vieţii fără de moarte, panaceul universal, oglinda şi bagheta magică, şi le vom găsi învăţând să lucram cu sefirele Malhouth, Iesod, Tiphereth, Daath şi Kether.

“Cele zece nume” ATRIBUTELE DIVINE

“Veţi guverna manifestând virtuţile celor şapte planete, adică a celor şapte sefiroturi:

Hessed (Jupiter), Gebourah (Marte), Tiphereth (Soare), Netsah (Venus), Hod (Mercur), Iesod

(Luna) şi Malhouth (Pământul);  aceste virtuţi sunt

capacitatea de a realiza a lui Malhouth,

puritatea lui Iesod,

inteligenţa lui Hod,

blândeţea lui Nestah,

frumuseţa lui Tiphereth,

îndrăzneala lui Gebourah,

generozitatea lui Hessed..”

Iată de ce Kabbala dă zece nume lui Dumnezeu. Aceste zece nume corespund unor atribute diferite.  Dumnezeu este unul, dar El se manifestă diferit în funcţie de aceste regiuni. Este tot timpul acelaşi Dumnezeu unic, dar prezentat sub zece aspecte diferite, şi oricare dintre aceste aspecte nu e inferior sau superior altuia.

Cele zece nume ale lui Dumnezeu sunt:

- Ehieh

- Eloha vaDaath

- Iah

-Iehovah Tsebaoth

- Jehovah

- Elohim Tsebaoth

- El

- Chadai El Hai

- Elohim Gibor

- Adonai Meleh

În sefira Hessed, Dumnezeu e numit El, ceea ce semnifică Dumnezeu, pe care îl regăsim în Eloha şi de asemenea în Elohim care e pluralul lui Eloha. Elohim Gibor (în Gebourah) înseamnă: “Dumnezeu puternic”. Eloha va Daath (în Tiphereth) înseamnă: “Dumnezeu şi cunoaşterea”. Elohim Tsebaoth (în Hod) înseamnă:“Dumnezeu al oştilor”, aceste oştiri celeste sunt cohorte de îngeri şi aştrii care celebrează gloria Sa (Hod). 

Puterea Vietii - Ankh-ul - Elixir al virtutilor divine si al nemuririi

Chaumery şi Belizal scriu despre Ankh (crucea ansată egipteană) în cartea "Essai de radiesthésie vibratoire ": “Era un talisman rezervat clasei aristocrate, fără îndoială eficace, cu condiţia să fi fost ţinut de bărbat în mâna dreaptă şi de femeie în mâna stângă (dacă nu există o polaritate inversată). Această cruce ansată era de altfel foarte vătămătoare folosită în afara scopului pentru care a fost studiată, chiar dacă era ţinută în pumnul sau în mâna convenite. Această nocivitate făcea din ea o armă cu dublu tăiş, asta provenind din faptul că vibraţia sa nu este în acord cu vibraţia umană. În realitate, Cheia Nilului emite prin mâner (plăsea) V+ şi prin extremitatea sa unda contrară, V-“.Calculul arată că volumul propriu al unei cruci ansate este de 1730, ceea ce corespunde la aproape de 4 ori piramida de tip Keops (4 x 400 = 1600 ) ”justificând” astfel puterea atribuită acestui obiect

Vechii zei egipteni erau reprezentaţi foarte des alături de un Ankh (Anqet, Ptah, Satet, Sobek, Tefnut, Osiris, Ra, Isis, Hathor, Anubis şi mulţi alţii), ca dovadă a abilităţii lor de a transcende moartea.Sarcofagele faraonilor aveau un Ankh plasat pe pieptul regelui pentru a simboliza răsuflarea Vieţii Eterne.Simbolul Ankh-ului nu se limitează la viaţa materială, ci trece mai departe de ea, simbolizând viaţa în moarte. De aceea, morţii erau numiţi “ankhu” şi un termen pentru sarcofag era “neb-ankh” care însemna “posesor al vieţii”.
Există multe teorii despre ce ar putea reprezenta acest simbol:

- om crucificat :
Cercul de deasupra reprezinta capul, linia orizontala bratele larg deschise, iar linia verticala, picioarele, prinse pe cruce, ca si cum ar forma numai unul

- răsăritul soarelui :
Bucla simbolizând soarele, linia orizontală simbolizând orizontul, iar linia vericală simbolizând traiectoria soarelui

- uniunea dintre principiul masculin şi cel feminin (uniunea dintre Cer şi Pământ).

Ankh-ul nu numai că simbolizează Viaţa Eternă (atât cea materială cât şi cea spirituală), însă reprezintă şi puterea de a da şi susţine viaţa. Este asociat în general cu lucrurile materiale precum apa (pe care egiptenii o considerau capabilă de a regenera viaţa), aerul, soarele precum şi cu zeii.
De-a lungul timpurilor, Ankh-ul a devenit simbolul Vieţii şi Imortalităţii, al Universului, al puterii, al apei şi aerului dătător de viaţă. Forma sa asemănătoare cu o cheie a încurajat credinţa că poate deschide porţile morţii.
Crucea Vietii (Crux Ansata, Ankh) este un  simbol incarcat de semnificatii adanci. Alegerea ei ca reprezentare a crestinismului nu a fost intamplatoare. Originara din Egiptul Antic (perioada primelor dinastii), crucea vietii apare mereu in reprezentarile grafice ale zeilor, fiind, in general, simbolul Zeului Soare, al lui Isis si al zeului creator Ptah si simbolizand viata, regenerarea si viata de dupa moarte.

Originea exacta a simbolului ramane un mister pentru egiptologi si diverse ipoteze au devenit larg acceptate.Unii i-au gasit originea intr-o bareta a sandalei lui Isis, altii in braul lui Isis, un simbol al eternitatii. Semnul nu are in vedere asemanarea cu infinitul ci faptul ca bucla revine in acelasi punct simbolizand forta nesecata a vietii, identificata cu Isis din care curge viata in toate formele sale. Ankh-ul se poate identifica astfel cu Copacul Vietii iar cei care il poarta se identifica cu zeita. Asocierea ankh-ului cu cordonul zeitei Isis este mult mai complexa infuzand conceptul de viata si imortalitate cu cel al franghiilor care leaga de pamant viata muritorilor, si care trebuie desfacute pentru a atinge nemurirea „Rupe-ti legaturile!” „desfa nodurile lui Nephtys” spune Cartea Egipteana a Mortilor. Si din nou, aceeasi sursa preamareste pe purtatotul Braului „Stralucitori sunt purtatorii cordonului, Oh, Fericiti purtatori ai Braului!”(aceeasi semnificatie apare in cartea budistilor tibetani numita „Desfacerea Nodurilor”). Deci, in timp ce crucea buclata simbolizeaza imortalitatea zeilor, cordonul lui Isis pune si conditia obtinerii ei de catre muritori: prin desfacerea legaturilor („A Dictionary of Symbols”-, Jean Chevalier and Alain Gheerb). O alta teorie asociaza acest simbol cu Imhotep, medic, arhitect, sfatuitor al faraonului (aprox 3.000. ien). Dupa moartea sa Imhotep devenise zeu al medicinei iar simbolul sau folosit astazi in industria farmaceutica.

Una din cele mai larg raspandite si acceptate interpretari ale Ankh-ului este aceea ca el reprezenta imortalitatea, ciclicitatea vietii si dualitatea celor doua simboluri feminin/masculin, un fel de Ying si Yang, semne primordiale fara de care este imposibila creatia pe Terra. Astfel, bucla reprezinta disciplina feminina (uter-ul) in timp ce partea alungita semnul masculinitatii (falus-ul), alaturate ele sunt suma a milioane de ani de viata si fertilitate. Bucla este simbolul perfect pentru „cel fara de inceput si de sfarsit” si pentru spiritul etern izvorat din esenta divina

A tine un ankh era ca si cum ai sorbi dintr-un elixir al virtutilor divine si al nemuririi Concret, ca simbol al vietii eterne, se credea ca energia emanata de ankh putea fi absorbita de oricine aflat la o anumita distanta de posesor. Se credea ca amuleta este un talisman puternic ce conferea posesorului protectie de fortele raului, boala ori descompunere (in cazul corpurilor neinsufletite) ea fiind un fel de antena/canal de comunicare cu Divinitatea prin care se scurgea puterea vietii.Mai exista convingerea ca Ankh-ul era folosit de preoti alaturi de zei in ceremoniale secrete drept cheie de control a debitului Nilului in aceeasi maniera in care noi folosim astazi robinetul.
La Stonehenge s-a efectuat un experiment curios, cand o incarcatura energetica de voltaj mare s-a putut transmite de la un megalit prin intermediul unui fir in forma de ankh. Un oscilator de mare frecventa ca ankh-ul, are avantajul de a produce voltaje mari la un curent de joasa intensitate, putand fi manevrat fara risc. In cartea sa“The Ankh: African Origins of Electromagnetism”Ankh-ul: Origini africane ale electromagnetismului” autorul, Nur Ankh Amen, demonstreaza ca aceasta cheie a vietii servea si unor scopuri practice nu doar mistic-religioase. Potrivit autorului, forma Ankh-ului bobinata permite transmiterea unei incarcaturi electromagnetice. Aceasta afirmatie sustine teoriile conform carora anticii egipteni au cunoscut puterea electricitatii.

Indiferent de conotatiile sale, influenta Ankh-ului ca simbol a fost imensa in Egipt si s-a simtit puternic in toate perioadele dinastice, supravietuind ca simbol cu puteri magice si in era Crestina.

Simbologie Onirică - transmutaţiile sufletului uman

Sufletul omului trebuie să treacă prin multe transformări, înainte ca spiritul divin să se poate conecta cu el. Aceste modificări nu au loc în mod automat. Ele necesită un efort intens şi o luptă reală în cadrul sinelui, între sufletul aflat în dezvoltare şi forţele care îl înconjoara şi îl stimulează. Acestea sunt forţele inferioare ale naturii, aflate la nivelul microcosmosului (om), cosmos (sistem solar) şi macrocosmos (univers). Aceste forţe se opun dezvoltării, şi influenţa lor în lunga călătorie a sufletului trebuie să fie neutralizată, pentru a face loc influenţelor mai înalte şi mai spirituale ale cosmosului. O uimitoare alegorie a acestei lupte este evidentă atunci când privim la "coada de păun", din vasul alchimistului. Acest fenomen reprezintă schimbarea culorilor în retortă, atunci când alchimistul produce conştient modificări ale elementelor, prin încălzire ritmică. În timpul acestui proces, sub căldură constantă, suspensia " trece uşor prin toate culorile", după cum spun alchimiştii, şi şapte etape de transformare devin vizibile: galben, verde, rosu, albastru, portocaliu, indigo, violet. 

 “In acea perioada (putin inaintea Craciunului din anul 1912) visasem ca ma gaseam impreuna cu copiii mei intr-o loja a unui magnific castel somptuos mobilat, asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis. Deodata se facu simtit privirii, printr-un falfait usor al aripilor, un pescarus sau un porumbel care se opri pe masa. Le spusesem copiilor sa stea linistiti pentru a nu speria frumoasa pasare alba. Deodata aceasta se transforma intr-o copila cu parul blond de circa opt ani, care incepu sa se joace cu copiii alergand impreuna printre splendidele coloane ale salonului. Pe nesimtite fetita se preschimba din nou in pescarus, sau  porumbel, si mi se adresase cu urmatoarele cuvinte: “Doar in primele ore ale noptii pot sa ma transform intr-o fiinta umana, in timp ce porumbelul este ocupat cu cei 12 morti” Spunand aceste lucruri, pasarea isi lua zborul, iar eu ma trezii” C.G.Jung

În prima etapă, care e surprinsa in visul mai sus amintit (copila cu parul blond), ochiul observatorului vede în acest joc tăcut de culoare al transformării, nuanţele quadruple ale galbenului care se transformă în aur. Pe calea transformării sufletului, acest lucru înseamnă depăşirea vechii gândiri analitice; mintea veche, care a fost legată de influenţele lui Mercur, crează drum unei gândiri mercuriene de un nivel mai înalt (pasarea lui Hermes/ Mercur).În a doua etapă, se poate observa procesul transformării prin cel patru nuanţe de verde (asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis). Aceasta înseamnă că în procesul spiritual, forţa naturală a iubirii care este atribuită lui Venus, este înălţată la nivelul cosmic de dragoste atotcuprinzătoare.La nivelul sufletului, aceste prime două modificări de culoare care apar mentionate si in continuturile onirice ale lui Jung,  constituie cele două iniţieri fundamentale, care în viziunea rozacrucienilor moderni sunt considerate premisă pentru procesele ulterioare.Atunci când vorbim de cele patru nuanţe, acestea se referă la structura quadruplă a structurii umane: corpul fizic, corpul eteric, sinele astral şi corpul mental. Aceste patru corpuri formează împreună persoana vizibilă, şi toate sunt la fel de afectate în procesul de conversie.

Despre vis Jung spune urmatoarele: “La inceput crezusem ca cei 12 morti se refera la cele 12 zile inainte ”de Craciun, perioada din an considerata a fi tenebroasa intrucat e carecterizata de activitatea vrajitoarelor. A spune “inainte de Craciun” e ca si cum ai spune “inainte ca soarele sa rasara din nou, deoarece ziua de Craciun semnifica acea faza tranzitorie a anului pe parcursul careia in religia mitraica se celebra nasterea soarelui” Doar ceva mai tarziu, adauga E. Bennet, Jung corela visarea la Hermes si la cei 12 porumbei. Jung incadra visul intr-un context format de o serie de imagini onirice ilustrand transformarea Sufletului: acesta  “caracterizeaza sufletul ca o fiinta de natura elfica, mai indicat spus intr-un mod limitat uman. Sufletul poate fi si o pasare, poate apartine complet naturii si sa dispara apoi (a deveni acel inconstient) din prezenta umana (din constiinta) ” . 
Simbol al inocenței și purității, porumbelul este una din formele trupești pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtãtorul ramurii de mãslin ca simbol al pãcii, armoniei si sperantei.

Este un simbol al puritãtii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pãcat.

Este inima celor drepti, iar ochii porumbelului reprezintã un termen de comparatie pentru un om luminat si pur.

Alãturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului; în simbolismul Sf. Treimi reprezintã Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunãvestirea;

12 porumbei —apostolii...

In credintele poporului e o pasãre beneficã „plãcutã lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface în porumbel.

În simbolisticã alchimistã e pasãrea lui Hermes si semnificã spiritul eliberat de materie.

Reprezentarea lui Phanes in opera lui Jung

Phanes este Zeul care se ridica stralucind din ape; e descris de Jung ca o pasare de aur…

“Si tu, in a ta opera de inaltare, porti mortii pentru a-ti gasi desavarsirea”

La care Jung raspunde: “Adevarata istorie a lumii presupune incarnarea progresiva a divinitatii.”

Phanes – Domnul Nou-poate fi reprezentat prin imaginea astrologica a Soarelui.

In teogonia orfica, Eter si Chaos-ul s-au nascut din Chronos. Acesta a depus un ou in Eter, care s-a spart in doua si astfel apare Phanes, primul dintre zei: “el e imaginat ca un zeu de o frumusete rapitoare, aspectul sau fiind redat de o lumina orbitoare cu aripi de aur pe spate, 4 ochi, iar diverse animale iau forma mai multor chipuri” (William Guthrie)

Fanes e tatal lui Eros.

Caracteristicile lui Fanes trimit la zeul indian al iubirii, Kama, ce apare si drept un principiu cosmogonic.

“cele patru vanturi se grabeau spre vasul cel pretios. Zeii celor patru zari ai cerului sustineau rotunjimea sa, iar cele doua mame si cei doi tati tin de paza; focul din Nord arde la gura sa de varsare, sarpele din Sud inconjoara partea de jos, spiritul din Est tine unul din soldurile sale, iar spiritul din Vest pe celalalt.

Inima Domnului se afla in om. Unu si cei multi. O cale ce te conduce peste munti, vai, o stea deasupra oceanului ce te ghideaza spre tine si mereu inaintea ta.

Cel ce e perfect e simplu, singur si in armonie. De aceea el cauta diversitatea, comuniunea si discordanta. Prin diversitate, comuniune si conflictualitate el avanseaza spre simplicitate, singuratate si armonie

Cat e de dulce/ si amar! gustul sau/  Sub  e slab/  deasupra e slab/Dublu se facu/ forma lui Unu/ Nord , ridica-te si pleaca/ Vest retrage-te/ la locul tau/ Est extinde-te/ Sud linisteste-te/ Vanturile din mijloc/ topesc/ semnul crucii” Isac Cary Anscient fragments

“A FI IMPREUNA” C.G. JUNG despre Noua religie

Noua religie se exprima doar printr-o transformare la nivelul relatiilor umane, care nu pot fi substituite nici de cele mai profunde cunostinte. Asadar, o religie nu se fondeaza doar pe cunostinte, ci si , sub aspect vizibil, pe o anumita ordine la nivelul conditiilor existentei umane.

Dialog- CARTEA ROSIE:

 “Deci nu te astepta de la mine la alte cunostinte. In virtutea revelatiei pe care ai avut-o , acum cunosti totul a ceea ce e de stiut , dar inca nu traiesti totul a ceea ce e de trait.”

 Jung: “Pot sa inteleg si accepta. Totusi nu mi-e clar inca cum se poate transforma cunoasterea in viata. Aici trebuie sa ma instruiesti.”

La care anima – partea feminina a sufletului - raspunse: “Despre asta nu e mult de spus. Nu este ceva asa de rational asa cum esti inclinat sa gandesti. Viata este simbolica. Nu e individ care poate sa existe fara relatii individuale si pe aceasta punem fundamentele Bisericii. Pe relatiile individului se bazeaza forma Bisericii invizibile. Casatoriti haosul cu ceea ce este in ordine si veti da nastere la copilul divin, la sensul superior care e dincolo de sens si contrasens.”

“Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el”( I Ioan 4.16) 

Anima mea este sensul meu superior, imaginea mea divina, nu Dumnezeu Insusi. Dumnezeu se reveleaza in sensul superior al comunitatii oamenilor.

Va veni timpul manturirii, a coborarii porumbelului – Sf. Duh - , al focului si al salvarii eterne. Atunci nu vor mai fi eroi , nici nimeni care i-ar putea imita. Incepand din acea vreme orice imitatie va fi blestemata. Noul Dumnezeu rade de imitatie si de prozeletism- habotnicie. Nu e nevoie nici de cei ce rostesc rugaciuni ca papagalii, nici de un urmas de discipol. Constrange omul sa treaca prin sine insusi. Dumnezeu e Cel ce se urmareste pe Sine prin Om, e adeptul Sinelui prin om. El imita pe Sine Insusi. Calatoria in infern care apare in cele 3 zile de la moarte, reprezinta inocularea valoriii disparute a inconstientului, unde invingand puterea tenebrelor, se instituie o noua ordine si de unde se ridica pana in inalturile cerului, adica pana la suprema claritudine a constiintei.

Cand imbratisezi Sinele tau, ti se pare ca lumea a devenit rece si goala.In acest gol se transfera Domnul ce va sa vie. Cand te gasesti in singuratate si tot spatiul din jurul tau  a devenit rece si de necuprins, te-ai indepartat de oameni si totusi ai ajuns in apropierea lor asa cum nu ai mai fost. Dorinta ta egoista te-a condus doar in aparenta langa fiinta umana, ea te-a luat de fapt de langa ea, dar in final vei ajunge la tine insuti, la acele experiente care inainte erau  prea distante si de tine si de Altul. Acum cand te gasesti in singuratate, Dumnezeul tau te conduce la Dumnezeul celuilalt  si in acest fel la adevarata apropiere: la a fi aproape de Sine si de Altul. Cand esti in tine insuti devi constient de non-puterea ta ; vei vedea cat de putin esti capabil sa imiti eroul si sa fii tu insuti un erou. Atunci nu-i vei mai constrange deloc pe ceilalti sa devina eroi; ei sufera sa nu poata exact ca tine. Non-puterea vrea sa traiasca; ea insasi e cea care ii va detrona pe zeii vostri

Fie ca toate visele pe care le fauriti in aceste zile magice de Sarbatoare sa se implinesca si drumul strabatut pentru realizarea lor sa va aduca bucuri!CRACIUN FERICIT!

Spiritul acestui timp si spiritul din profund

Iubirea si pregandul exista de-a pururea…spiritul din profund exprima marele spirit.

In mare toti tanjesc dupa spiritul acestui timp, cel ce gandeste si doreste.

Dumnezeu uneste contrariile: uneste iubirea si pregandul si le tine in mainile sale. Spiritul din profund cheama spre acest fapt de unime. Cel ce le vrea pe amandoua devine (parte din) Dumnezeu. Daca faci asta “Dumnezeu naste” si ia cunostinta de vointa oamenilor … Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana la exprimarea dorintei... Daca le vei vrea pe amandoua naste in tine conflictul in “a voi”,a  voi iubirea si a voi pregandul. Vei vedea ca nu le poti avea pe amandoua in acelasi timp. In acest fel  Dumnezeu va lua in mainile sale vointa divina cu mainile unui copil a carui vointa e simpla; astfel se va depasi fractura. Marele spirit e spiritul din profund, nu e cel al acestui timp.

In mister omul devine ambele principii : leul si sarpele.

Prin autosacificiu placerea mea se transforma si transcende spre principiul sau superior. Iubirea vede , placerea e in schimb oarba. Ambele principii sunt unite in simbolul flacarii. Principiile se dezbraca de forma lor umana .“Am vrut autosacrificiul lui Hristos in mine insusmi.” Placerea vrea intotdeauna ceea ce e in apropiere si se indreapta spre tentatii prin multiplicitate , mergand de la una la alta , fara destinatie, mereu in cautare si fara o satisfactie anume. Iubirea vrea ce e mai distant , mai bun si mai satisfacator. 

Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, ca e una cu totul – Rabindranath Tagore

"Viata este suferinta, viata este spaima si omul e nefericit. Acum totul nu-i decat suferinta si frica. Asa este construita acum lumea. Acum omul tine la viata pentru ca tine la suferinta si la frica. Acum viata i se infatiseaza omului in chip de suferinta si frica, aici e toata minciuna. Astazi, omul nu este inca un om adevarat. Va veni un om nou, fericit si mandru, omul care ii va fi absolut indiferent daca va trai sau nu. Acesta va fi omul nou. Cine va invinge suferinta si frica, acela va deveni el insusi "Dumnezeu". Iar celalalt "Dumnezeu" nu va mai exista.
-Prin urmare, celalalt Dumnezeu exista dupa parerea dumitale?
-Nu exista, dar e prezent. In piatra nu exista suferinta, dar in frica de piatra exista. Dumnezeu este suferinta fricii de moarte. Cine va invinge suferinta si frica va deveni el insusi (parte din) Dumnezeu. Atunci va veni o viata noua, va fi un om nou. Atunci istoria se va imparti in doua: de la gorila la distrugerea dumnezeirii si de la distrugerea dumnezeirii pana la transformarea fizica a Pamantului si a omului. Omul va deveni (parte din) "Dumnezeu" si se va transforma fiziceste. Si lumea se va transforma si interesele se vor transforma, si conceptiile si sentimentele."
                                                                                        F. Dostoievski – Demonii