Lumina si Iubirea expresii ale manifestarii lui Dumnezeu

Manifestarea lui Dumnezeu sub forma Luminii in realitatea existentiala prezenta, apare specificata in Biblie prin pasaje ca: In Ioan cap 1, versetul 5 se spune: “Dumnezeu e lumina si in El nu exista intuneric” In Ioan 8 , cap 12: Isus a zis: “Eu sunt Lumina lumii, cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” Lumina apare ca Putere manifestata, ca Dumnezeu revelat.

Iubirea şi lumina sunt cele două elemente, cele două componente care împânzesc întreaga existenţă pământeană: iubirea ca existenţă pământenă sufletească, lumina ca existeniă pământeană materială exterioară. Materia e lumină, iar problemele sufletului sunt iubire rarefiată. Toate stările de pe Pământ sunt, într-un fel sau altul, stări de echilibru între lumină şi iubire. Perturbarea echilibrului dintre lumină şi iubire este nesănătoasă. Dacă perturbarea se află în iubire, putem acorda ajutor, dezvoltând noi înşine forţa iubirii, iar dacă perturbarea este în lumină, noi putem da ajutor, procurându-ne din Univers, pe o cale sau alta, acea lumină care poate alunga întunericul din noi.

Simboluri din Apocalipsa-dupa Rudolf Steiner

Simbol-Cele sapte stele si entitati spirituale

Cel ce dicteaza Scrisoarea catre Biserici, conducator al primei epoci de cultura, apare simbolizat in Apocalipsa descriidu-se pe sine si infatisat initiatului cand isi indreapta privirea spre lumea de dincolo. El spune despre sine ca tine in mana dreapta cele sapte stele si cele sapte sfesnice de aur. Cele sapte stele sunt simbolurile celor sapte entitati spirituale superioare care conduc si calauzesc marile epoci de cultura. Iar cele sapte sfesnice sunt fiintele spirituale care nu se pot vedea in lumea sensibila, fizica.

In momentul cand Marele razboi din Apocalipsa va incepe, sufletele care pana atunci vor fi auzit chemarea pe care principiul lui Christos o face sa rasune din epoca in epoca vor continua sa traiasca si sa primeasca tot ceea ce formeaza continutul celor sapte Scrisori.

Simbolul Pecetei a cincea: Femeia imbracata cu Soare si are Luna la picioarele ei (Apocalipsa, cap.12, v.1) Atunci e momentul cand omul s-a spiritualizat, cand se uneste din nou cu fortele solare, Pamantul si Soarele nemaiformand decat un singur corp, iar fortele lunare sunt biruite. Principiul lui Christos va conduce evolutia spre punctul final si atunci Pamantul se va uni cu Soarele. Pe cand Principiul lunar care fusese necesar ca evolutia sa nu se desfasoare prea rapid, nu-si va mai avea rostul, omul nemaiavand nevoie de acesta.

Misiunea primirii Principiului lui Christos se implineste prin constientizarea si trairea decat dupa cuvintele Fiului: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat numai prin Mine"

Simbol Noul Ierusalim

Cand omenirea va atinge aceasta stare de pura astralitate , oameni care si-au impregnat corpul astral cu principiul lui Christos vor ajunge la capatul si telul evolutiei terestre. Ei sunt deja pregatiti sa traiasca pe Jupiter. Nu este vorba de planeta Jupiter, dupa cum spune Rudolf Steiner (am vorbit despre acest lucru in articolul “Principiul lui Christos”) Aceasta e ceea ce se cheama in Apocalipsa “Noul Ierusalim”, iar oamenii vor trai “intr-un cer nou si pe un nou pamant” . Cei care au respins fortele Principiului lui Christos nu se vor putea dezvolta decat in conditii terestre si vor avea pe Jupiter doar constiinta eului-constiinta terestra refuzandu-si posibilitatea de a accede la noua constiinta de dezvoltare a Sinei spirituale sau Manas.Ei vor fi constituiti doar din patru elemente fara Sinea Spirituala si nu vor putea duce o viata normala, fiind o fiinta ramasa in urma evolutiei, o fiinta intarziata.

Dupa Rudolf Steiner-"Apocalipsa lui Ioan"

Perioadele formei fizice a pamantului

Cand in Apocalipsa se vorbeste despre cupele maniei, se poate lua in considerare faptul ca Pamantul e pe cale de a redeveni astral; implinirea acestui lucru culmineaza prin intrarea in cea de-a saptea perioada corespunzatoare celor sapte Trambite-ce corespunde ultimei perioade a starii fizice a Pamantului. Dupa aceasta perioada, Pamantul capata o forma astrala noua, spirituala, superioara starii astrale  anterioare starii fizice a Pamntului. 

Starea de forma fizica a Pamantului trece prin sapte perioade:

-perioada polara cand soarele era inca legat de pamant

-perioada hiperboreana cand soarele s-a desprins de pamant

-perioada lemuriana cand luna s-a separat de pamant

-perioada omenirii atlanteene  -a patra perioada de evolutie din starea de forma fizica

-perioada post atlanteana ce se intinde de la marele Diluviu pana la “Marele razboi al tuuror impotriva tuturor” ce are 7 epoci: epoca de cultura veche indiana, persana veche, asiro-babiloniana-egipto-chaldeana-iudaica, greco-latina, epoca noastra, epoca indicata simbolic in Apocalipsa prin comunitatea sau Biserica din Filadelfia, epoca prin comunitatea din Laodiceea

- perioada a sasea e simbolizata prin cele sapte paceti

-perioada sapte apare in Apocalipsa prin simbolul celor sapte trambite.

Intregul ciclu de evolutie este:

7 stari planetare x 7 stari de viata x 7 stari de forma = 343 stari de forma x 7 perioade = 2401 perioade x 7 epoci = 16807epoci

dupa Rudolf Steiner

Ciocarlia

Ciocarlia

Dupa sarut-de sub umbra ulmilor

Ieseam pe strada

De reintoarcere:

Suradeam ca niste copii cuminti.

Mainile noastre

Impreunate luau forma

Unei cochilii foarte legata

Custode al pacii.

Ma simteam ca un fulg.

Tu aproape ca pareai un sfant

Ce calma furtuna si  plutea pe lac.

Eram un cer imens

De vara la rasarit

Pe nemarginitele

Campii de grane.

Iar inima mea

O simteam ca o ciocarlie

Ce prin ale sale triluri

Masura seninatatea.

De Antonia Pozzi-25 august 1933

Corespondenta intre temperamente si cele patru elemente: foc, aer, apa, pamant

In compendiile de teosofie lumea elementală este denumită lume astrală. Există in lumea elementală o inrudire, o corespondenţă intre ceea ce numim temperamente şi cele patru elemente caracteristice acestei lumi, după cum urmează:

temperamentul melancolic, inrudit cu pământul;

temperamentul flegmatic,inrudit cu apa;

temperamentul sanguin, inrudit cu aerul;

temperamentul coleric, inrudit cu focul.

Această inrudire se manifestă in vieţuirea lumii elementale in sensul că individul coleric are o mai mare afinitate de a se contopi cu entităţile ce se află in „focul" lumii elementale decat cu celelalte entităţi; individul sanguin are o tendinţă mai mare de a se uni cu realităţile şi entităţile care vieţuiesc in elementul „aer"; flegmaticul se va contopi cu entităţile care vieţuiesc in elementul „apă"; iar melancolicul se va uni predilect cu entităţile care se găsesc in elementul „pămant".Melancolicul, care este cu predilecţie o persoană interiorizată, produce un efect de respingere atunci cand il contempli din punct de vedere al lumii elementale; colericii apar ca şi cand ar imprăştia in jur numai flăcări, in sens elemental şi nu in sensul focului fizic.

Legea Karmei privita si altfel

Karma este o lege generală şi fiecare trebuie să trăiască în cadrul ei. Totuşi, nu avem voie s-o analizăm privind doar spre incarnările trecute, ci trebuie să privim şi spre viitor. De pe această poziţie putem spune că de-abia o viaţă ulterioară şi incarnările anterioare pot justifica faptul că ni s-au întâmplat şi lucruri care nu se aflau pe linia karmei noastre. Să analizăm cazul următor, care s-a petrecut în realitate: într-o catastrofă naturală şi-au găsit moartea mai multe suflete. Nu trebuie să credem că aceşti oameni au murit pentru că aşa cerea karma lor; ar fi o presupunere foarte ieftină. Asemenea lucruri nu pot fi explicate prin faptele rele cu care oamenii s-au încărcat. Există un caz verificat: mai mulţi oameni care şiau pierdut viaţa din cauza unei catastrofe naturale, mai târziu, într-o altă existenţă, s-au simţit uniţi şi puternici datorită acestui destin comun, în aşa fel încât au putut întreprinde ceva împreună. Acea catastrofă a constituit cauza care i-a dezobişnuit să fie ataşaţi exclusiv de materie, astfel încât au adus cu ei, într-o viaţă viitoare, un mod de a gândi care i-a condus spre spiritual. În momentul cutremurului, în faţa sufletelor lor a apărut cu o mare intensitate lipsa de valoare a bunurilor materiale şi, datorită acestui fapt, în ei s-a dezvoltat tendinţa de a căuta spiritualul. Iată cum aceşti oameni, care aveau de adus omenirii ceva de natură spirituală, au fost pregătiţi în acest scop pe o asemenea cale, care ne demonstrează înţelepciunea. Moartea unui om sau a unui număr mai mare de oameni, provocată de o catastrofă naturală sau de un accident, nu trebuie explicată printr-o vină de care el s-a încărcat în trecut, fiindcă un asemenea eveniment poate să aibă loc, devenind o cauză primară, a cărei compensare se produce de-abia în viaţa următoare.

Legatura karmica intre barbat si femeie

 “O organizare feminină e consecinţa karmică a trăirilor avute ca bărbat şi o organizarea masculină e o consecinţă karmică a trăirilor avute ca femeie.”, spune Rudolf Steiner În cazul organizării masculine, omul lăuntric s-a transpus mai temeinic în materie, a îmbrătişat-o mai mult decât în cazul femeii. Femeia păstrează mai mult din spiritual în fiinţa ei necorporală; ea nu se transpune atât de adânc în materie, îşi mentine corporalitatea mai maleabilă. Femeia nu se desparte într-o măsură atât de mare de spiritual. Caracteristic pentru natura femeii este faptul că ea păstrează o mai mare parte de spiritualitate liberă şi că, de aceea, se afundă mai puţin adânc în materie şi, înainte de toate, îşi păstrează creierul mai maleabil. Nu e de mirare, deci, că femeile sunt deosebit de receptive la tot ce e nou, în special pe tărâm spiritual, datorită faptului că şi-au păstrat mai liber spiritul şi că materia opune mai puţină rezistenţă. Poate că bărbatul face experienţe mai bogate, mai ştiinţifice; la el experienţele nu coboară însă atât de adânc în viaţa sufletească, cum se întâmplă în cazul femeii. Întreaga lume a experienţelor femeii se imprimă adânc în suflet. De aceea trăirile ei au o tendintă mai puternică de a influenţa organizarea, de a determina mai puternic organizarea, în viitor. Aşa că femeia va avea tendinţa de a influenţa adânc organizarea, prin trăirile avute într-o incarnare, şi de a da ea însăşi formă organismului, în incarnarea următoare. Dar a influenţa mai adânc, a modela mai adânc organismul înseamnă a da naştere unui organism masculin. Un organism masculin se formează atunci când forţele sufletului vor să se imprime mai puternic în materie. Vedeti deci că trăirile dintr-o incarnare feminină au ca efect formarea, în incarnarea următoare, a unui organism masculin. Vi se oferă astfel, din natura ocultismului, o legătură situată dincolo de sfera morală. De aceea, în ocultism se spune că bărbatul e karma femeii. Pe baza acestor idei se poate spune ca, organizarea masculină dintr-o incarnare ulterioară e rezultatul experienţelor şi trăirilor dintr-o incarnare anterioară feminină.